Economia

mondială
ELABORAT:CARBUNE VALERIA
ELEVA GRUPEI :204
Лучшая цитата, отражающая
ваш подход... "Это один
маленький шаг для человека и
огромный скачок для
человечества".

— НИЛ АРМСТРОНГ
Economia mondială sau economia globală este
economia lumii, considerată ca fiind schimbul internațional
de bunuri și servicii.[1]
Economia mondială este formată din economiile
naționale ale statelor lumii privite în interdependența
legăturilor economice dintre ele. Economia mondială
reprezintă un proces economic care a parcurs mai multe
etape:
•Dezvoltarea economiei de schimb, lărgirea legăturilor
economice între diferite țări și regiuni pe baza cărora în
sec. al XVI-lea s-a constituit piața mondială.
•Dezvoltarea manufacturilor și a marii industrii mașiniste
care a determinat ample transformări în baza tehnico-
materială și în structura producției de bunuri și servicii.
•Formarea diviziunii internaționale a muncii ca ansamblu
de specializări pentru export.

25.12.2022
Economia globală a scăzut cu 2,2% în anul 2009, și a
crescut cu 2,7% în 2010 și cu 3,2% în 2011. Economiile
țărilor bogate, care au căzut cu 3,3% in 2009, ar urma să
avanseze mult mai încet, cu 1,8% în 2010 și cu 2,3% în
2011. Volumul comerțului mondial, care s-a prăbușit cu
14,4% în 2009, ar urma să crească cu 4,3% în 2010 și cu
6,2% în 2011.

25.12.2022
Saltul activităţii economice la nivel internaţional a avut loc
atunci cand capitalismul s-a extins pe intregul glob.
Capitalismul inseamnă supremaţia economiei deschise,
orientate către piaţă, o piaţă in expansiune şi intr-o
continuă schimbare structurală. Trecerea la acest sistem
economic s-a produs după prima revoluţie industrială (secolul al
XVIII-lea), dar ea a fost pregătită de intreaga dezvoltare
anterioară a omenirii; trăsăturile fundamentale ale realităţii de
azi sunt o prelungire, in grade diferite, a unor experienţe
indepărtate in timp; cum spune Braudel „ele se alimentează din
secolele trecute”.

25.12.2022
Prima şi cea mai importantă premisă a economiei mondiale o constituie dominaţia
proprietăţii private. Dreptul la proprietate privată stă la baza libertăţii omului şi a
liberei intreprinderi. Istoria acestui tip de proprietate se pierde in negura vremurilor.
Copilăriei societăţii omeneşti i-a corespuns insă proprietatea comună. A fost ea,
oare, expresia unei voinţe divine? Erau, oare, oamenii iniţiali inclinaţi prin natura
lor către acest tip de proprietate? Nimic din toate acestea! Explicaţia trebuie căutată
in vicisitudinile epocii, in excesiva raritate a factorilor de producţie: numărul
oamenilor era foarte restrans, iar cunoştinţele şi tehnica – foarte rudimentare.
In aceste condiţii, şansa de supravieţuire a unei comunităţi umane, a familiei
primitive, depindea, mai ales, de braţele de muncă disponibile – factor de producţie
rar; lupta, extrem de dură, pentru existenţă i-a obligat pe oamenii primitivi să-şi
organizeze munca in comun şi, ca o consecinţă, să accepte proprietatea comună şi
repartiţia egalitară. Proprietatea comună a fost, aşadar, caracteristică economiei de
penurie.

25.12.2022