Ec Mondiala

TEMA 1
„CONDIłIILE FORMĂRII ECONOMIEI MONDIALE”
Obiective educaŃionale
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea faptului că economia
mondială este rezultatul unui proces desfăşurat până în prezent, proces în care a avut
loc dezvoltarea schimbului de activităŃi pe baza diviziunii internaŃionale a muncii.
Procesul de formare a sistemului economiei mondiale s-a desfăşurat de-a lungul mai
multor secole şi a parcurs mai multe etape.
Cuvinte cheie:
diviziunea socială a muncii
diviziunea internaŃională a muncii
specializare internaŃională
economie internaŃională
economia mondială
EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI
1.1 PREMISE GENERALE
Apărută din natură, societatea omenească se dezvoltă într-o permanentă interacŃiune cu

aceasta. ExistenŃa şi dezvoltarea societăŃii, a omului, parte a naturii şi a societăŃii, subiect
şi obiect al vieŃii sociale, se bazează pe schimbul permanent de elemente cu natura şi cu
mediul social în care trăieşte. Acest schimb este asigurat de către factorul muncă.
Înainte de a începe să muncească:

• omul ştie că trebuie să producă
• cum să realizeze aceasta
• cu ce eforturi
• la ce rezultate trebuie să ajungă.
Munca :
• activitatea hotărâtoare pentru asigurarea existenŃei umane
• însuşirea indispensabilă a omului
• ea este un proces între om şi natură
Societatea umană:
• efectuează
• reglementează
• controlează prin acŃiunea sa conştientă schimbul de materii între sine şi natură.
În comuna primitivă:
• produsele muncii erau destinate nevoilor de consum ale producătorilor înşişi, iar
nu schimbului prin vânzare
• treptat, unele bunuri, mai ales unelte, pe care comunităŃile primitive nu le puteau
produce singure sau erau produse numai cu mari dificultăŃii, au început să fie
procurate prin schimb.
║
▼
apariŃia schimbului de produse <= diviziunea socială a muncii.
1.2 DIVIZIUNEA SOCIALĂ A MUNCII
Diviziunea socială a muncii ═ organizare a muncii în cadrul căreia diferitele

comunităŃi sau membrii lor să se ocupe de activităŃi productive diferite; a
apărut în perioada de descompunere a comunei primitive ca un proces în
care diferitele comunităŃi au început să desfăşoare diverse forme de activitate
productivă.
Prima mare diviziune socială a muncii → desprinderea triburilor de păstori de cele ale
cultivatorilor de pământ.
A doua mare diviziune socială a muncii → desprinderea meşteşugarilor de agricultori =>

=> formarea oraşelor => ● pe măsura lărgirii limitelor teritoriale
● creşterii masei de produse destinate pieŃei => necesitatea
unui intermediar între vânzător şi cumpărător.
↓
negustorii
║
▼
A treia mare diviziune socială a muncii → desprinderea negustorilor de restul
populaŃiei.
Diviziunea socială a muncii, deşi hotărâtoare, nu poate singură da naştere producŃiei şi

schimbului de mărfuri generalizate; ea trebuie întărită, în mod obiectiv, de autonomia şi
independenŃa producătorilor.
În comuna primitivă n-au existat condiŃii favorabile schimbului, produsele fiind obŃinute
şi consumate în cadrul comunităŃii. Pentru început se schimbau doar surplusurile de
produse şi, deci, schimbul avea un caracter întâmplător, fără rol esenŃial în viaŃa
comunităŃii. La graniŃa dintre comuna primitivă şi orânduirea sclavagistă apare
producŃia de mărfuri:
● ea nu reuşeşte să domine în orânduirea sclavagistă datorită nivelului încă redus de
perfecŃionare a uneltelor de muncă şi a forŃelor de producŃie => economie naturală
(agricultura a rămas principala ramură a economiei, iar schimbul se numea troc sau
trampă).
● apariŃia producŃiei de mărfuri => formele schimbului s-au modificat <= nevoia unei
mărfi care să aibă rolul de mijloc de schimb în intermedierea actelor de vânzare-
cumpărare:
• vitele, pieile, blănurile, cerealele, sarea
• metalele au început să fie întrebuinŃate ca bani.
• trocul a fost înlocuit de schimbul de mărfuri prin intermediul banilor
(circulaŃia mărfurilor) care a generat două acte independente:
● vânzarea (transformarea mărfurilor în bani)
● cumpărarea (transformarea banilor în mărfuri).
ComerŃul a început să se dezvolte în oraşele libere care şi-au cucerit independenŃa faŃă
de feudali şi care s-au constituit chiar în oraşe-state.
ComerŃul exterior a fost iniŃiat de negustorii din aceste oraşe libere care erau constituiŃi
în mari uniuni. Tot în vederea intensificării comerŃului exterior au apărut şi uniuni de
oraşe libere.
Liga hanseatică (precedată de Uniunea oraşelor hanseatice):

• uniune a oraşelor din nordul Germaniei, la care aderă şi oraşe din nordul
Europei)
• apărută în 1367 a urmărit monopolizarea comerŃului în nordul Europei
• principalele produse comercializate de negustorii ligii erau: cereale, blănuri, piei,
peşte, miere, ceară, lemn, minereu de fier şi de cupru (din Ńările baltice, Rusia şi
Ńările scandinave)
• din nordul Europei negustorii ligii aduceau articole de metal, postavuri
• din Orient negustorii aduceau mirodenii şi articole de lux
• la începutul secolului XV au avut loc mişcări sociale în oraşele hanseatice, care,
alături de puternica concurenŃă a Ńărilor consolidate deja din punct de vedere
politic (Anglia şi łările de Jos) au dus la decăderea Ligii hanseatice care şi-a
pierdut definitiv puterea comercială odată cu marile descoperiri geografice de la
sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI care au deschis noi căi
comerciale maritime ce legau Europa de America şi India, prin sudul Africii.
DominaŃia relaŃiilor de producŃie feudale

FărâmiŃarea politică feudală → adevărate piedici în calea dezvoltării
producŃiei de mărfuri şi a relaŃiilor comerciale internaŃionale => schimburile comerciale
nu au luat o amploare prea mare.
Dezvoltarea diviziunii sociale a muncii

Nevoile comerŃului => apariŃia pieŃei naŃionale => premisele
economice pentru ● centralizarea puterii de stat
● dezvoltarea relaŃiilor de producŃie capitaliste.
1.3 PREMISELE FORMĂRII PIEłEI INTERNAłIONALE
Marile descoperiri geografice ale sfârşitului de secol XV şi începutul de secol XVI =>
formarea pieŃei mondiale => apariŃia şi dezvoltarea orânduirii capitaliste.
InternaŃionalizarea comerŃului exterior în secolele XVI –XVIII se realizează prin:
a. formarea sistemului colonial
b. cucerirea de noi teritorii extraeuropene (America, Australia, Africa, Orient) =>
=> premisele unei economii internaŃionale.
c. formarea primelor companii comerciale (Compania Indiilor Orientale, Compania

Mării Sudului - veche denumire a Oceanului Pacific).
RevoluŃiile burgheze (Anglia – sec. XVII, FranŃa – sec. XVIII, Spania, Italia, Germania
– sec XIX) => lichidarea feudalismului şi grăbesc naşterea statelor centralizate şi a
economiilor naŃionale centralizate care vor oferi condiŃii pentru dezvoltarea forŃelor de
producŃie.
• formarea economiei internaŃionale este rezultatul primei mari revoluŃii
industriale bazată pe marea producŃie maşinistă
• ea a marcat şi primul stadiu al diviziunii internaŃionale a muncii, bazată pe o
dezvoltare internaŃională realizată între sectoarele economiilor naŃionale care a
împărŃit Ńările lumii în Ńări industriale şi Ńări agrare.
Procesul formării economiei internaŃionale a coincis cu procesul de atragere a întregii
lumi la formarea sistemului capitalist =>
• se pun bazele dezvoltării forŃelor de producŃie
• apar noi tendinŃe de specializare internaŃională în producŃie
• se adânceşte şi apare o nouă diviziune a muncii - diviziunea internaŃională a
muncii
• se constituie piaŃa mondială şi se conturează condiŃiile apariŃiei şi dezvoltării
economiei mondiale.
1.4 DIVIZIUNEA INTERNAłIONALĂ A MUNCII
Diviziunea internaŃională a muncii ═ sistem de specializări în producŃie

necesar pentru schimburile cu străinătatea => crearea unui sistem de
interdependenŃe între economiile naŃionale => fluxuri economice
internaŃionale + participarea la circuitul economic mondial.
După cel de-al II-lea război mondial s-au creat premisele transformării economiei
internaŃionale în economie mondială pe măsura câştigării independenŃei de stat de cât
mai multe Ńări ale lumii şi pe măsura adâncirii interdependenŃelor dintre economiile
acestor Ńări.
Definim economia mondială ca fiind totalitatea economiilor naŃionale şi

legăturile care se stabilesc între ele în virtutea diviziunii internaŃionale a
muncii şi care sunt reglementate de cadrul juridic internaŃional.
Diviziunea internaŃională a muncii + economiile naŃionale → element de bază al

economiei mondiale, reprezentând expresia tendinŃei de specializare cu un dublu scop:
● adaptarea la circuitul mondial
● obŃinerea unui câştig în diferite etape, de la bunuri primare la cele cu un
înalt grad de prelucrare.
Schimbările care au intervenit în structura geografică a economiei mondiale în perioada
postbelică <= ● modificările pe harta politică a lumii
● revoluŃia tehnico-ştiinŃifice contemporane => condiŃii noi în
desfăşurarea circuitului economic mondial.
În desfăşurarea sa istorică, specializarea internaŃională <= diviziunea internaŃională a

muncii, este influenŃată de:
• condiŃiile naturale ale fiecărei Ńări
• populaŃie
• nivelul factorilor de producŃie de care dispune
• calificarea personalului
• disponibilităŃile de capital
• tradiŃiile economice
• serie de factori extraeconomici.
Formele specializării rezultate în urma diviziunii internaŃionale a muncii sunt:

• specializarea intersectorială: de exemplu, specializarea industrie-agricultură
• specializarea intrasectorială (interramură): de exemplu, industrie - industrie
sau agricultură-agricultură
• specializarea intraramură: diversificarea gamei de produse a dus la împărŃirea
ramurilor în subramuri de activitate
• specializarea tehnologică: de exemplu, licenŃă-produs finit sau serviciu
• specializarea organică: presupune specializarea în obŃinerea de subansamble
ce urmează a fi încorporate unui produs complex.
Adâncirea + diversificarea diviziunii internaŃionale a muncii şi implicit a specializării

internaŃionale => intensificarea legăturilor şi interdependenŃelor care există la nivel de
state.
● Specializarea internaŃională în producŃie urmăreşte corelarea posibilităŃilor

economiilor naŃionale cu cererea existentă pe piaŃa mondială.
● Specializarea în diverse producŃii primare este specifică majorităŃii Ńărilor mai puŃin
dezvoltate.
● łările dezvoltate sunt specializate în produse manufacturate, în domenii de mare

eficienŃă, domenii de vârf ale industriei, ramuri de mare productivitate ale agriculturii, în
sectorul serviciilor, etc.
Odată cu dezvoltarea factorilor de producŃie şi extinderea specializării internaŃionale s-

au format relaŃiile economice internaŃionale = ansamblul raporturilor, structurilor şi
tranzacŃiilor economice dintre agenŃii economici aparŃinând unor state diferite, incluzând
comerŃul internaŃional, cooperarea în producŃie şi tehnico-ştiinŃifică, relaŃiile valutar-
financiare şi de credit ş.a., ca şi relaŃiile din sfera producŃiei şi a cercetării ştiinŃifice.
Creşterea interdependenŃelor economice => creşterea importanŃei relaŃiilor economice

internaŃionale în dezvoltarea economiei naŃionale.
Mecanismele + formele de manifestare ale relaŃiilor economice internaŃionale au fost în

timp, fie de colaborare între diverse state, fie adecvate intereselor principalelor puteri
economice, fiind relaŃii de dependenŃă a unor state faŃă de altele => accentuarea
interdependenŃelor dintre statele lumii + extinderea fenomenului subdezvoltării.
Toate aceste influenŃe fac ca statele să se specializeze pentru a participa, pe bază de

interes reciproc, la schimburile economice internaŃionale, la comerŃul exterior. ExistenŃa
relaŃiilor economice internaŃionale face posibilă dezvoltarea fluxurilor economice
internaŃionale.
Intrebari de autoevaluare:
1. Ce este economia mondială?
2. Ce diferenŃă există între relaŃiile economice internaŃionale şi relaŃiile economice
mondiale?
3. Care sunt principalele forme ale specializării internaŃionale?
4. Care sunt condiŃiile care au determinat apariŃia economiei mondiale?
5. Ce rol au avut marile descoperiri geografice în dezvoltarea pieŃei mondiale?
6. Care este diferenŃa dintre economia internaŃională şi economia mondială?
Rezumatul acestei sectiuni:
Diviziunea socială a muncii → prima mare diviziune socială a muncii
a doua mare diviziune socială a muncii
a treia mare diviziune socială a muncii
↓
Diviziunea internaŃională (mondială) a muncii
↓
Schimburi între statele lumii
↓
ComerŃ internaŃional (mondial)
↓
Accentuarea interdependenŃelor dintre statele lumii
Referate propuse:
1. Cauzele apariŃiei şi evoluŃia relaŃiilor economice mondiale
2. Dezvoltarea stadială a economiei mondiale
3. Caracterul unitar al economiei mondiale
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “În economia naturală dimensiunile producŃiei erau determinate în mod hotărâtor de
dimensiunile consumului propriu al producătorilor înşişi. Mărimea şi întinderea
producŃiei de bunuri nu puteau depăşi nevoile de consum ale fiecărui producător,
întrucât rezultatele obŃinute aveau ca unică (oricum ca principală) destinaŃie
autoconsumul. Într-o astfel de economie, circulaŃia mărfurilor şi a banilor – se presupune
– erau sporadice şi de mică amploare. … Rezervele de producŃie, de dimensiuni mici, nu
urmăreau în primul rând dezvoltarea, ci, mai degrabă, acoperirea consumului între
recoltele succesive, ori în cazul producerii unor riscuri (secetă, incendii, recolte slabe,
etc.).”
Popescu, Gheorghe – Modele de comerŃ exterior, Editura Corvin, Deva, 2001, pag. 18.
2. “Indiferent de modul în care apreciem începuturile diviziunii mondiale a muncii, vom

fi de acord că în secolul nostru şi mai ales în perioada postbelică ea a contribuit practic
la schimbarea lumii. Este suficient să spunem că pe baza ei s-au clădit şi s-au reclădit
structurile economice ale multor state şi… fără să considerăm prea îndrăzneaŃă afirmaŃia,
s-au produs şi se vor produce în continuare chiar modificări în geografia politică şi
economică a lumii. Trebuie să facem însă imediat precizarea că această importantă sursă
de schimbări, cum am susŃinut că este diviziunea mondială a muncii, la rândul ei , a fost
propulsată în cea mai mare parte de revoluŃia contemporană ştiinŃifico-tehnică.”
Adumitrăcesei, I.D. (coord.) – Mondoeconomie. RelaŃii economice internaŃionale,

Editura Polirom, Iaşi, 1999, pag. 110.
3. “ComerŃul exterior duce din Ńară acea parte de surplus din producŃia pământului şi
muncii pentru care nu e nici o cerere în interior şi aduce în schimb alte bunuri care sunt
dimpotrivă cerute acolo…Prin acest mijloc, îngustimea pieŃei interne nu constituie nici o
piedică pentru ca diviziunea muncii, în orice ramură de meşteşug sau manufactură să fie
dusă la cea mai mare perfecŃiune.”
Smith, Adam – AvuŃia naŃiunilor, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare
Române, Bucureşti, 1962, pag. 299.
Termeni cheie:
Prima mare diviziune socială a muncii a avut loc prin desprinderea triburilor de păstori
de cele ale cultivatorilor de pământ.
A doua mare diviziune socială a muncii a avut loc prin desprinderea meşteşugarilor din
rândul agricultorilor.
A treia mare diviziune socială a muncii s-a realizat odată cu separarea negustorilor de
meşteşugari.
Diviziunea mondială a muncii = specializarea economiilor naŃionale ale diferitelor Ńări

în producerea şi exportul unor bunuri, conform principiului avantajului relativ; reflectă
relaŃiile care se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producŃiei şi
comerŃului mondial, precum şi locul şi rolul fiecărei Ńări în circuitul mondial.
Bibliografie obligatorie:
1. Meşter, Liana – Economie mondială, Editura UniversităŃii din Oradea, Oradea, 2007.
Bibliografie suplimentară:
1. Adumitrăcesei, I.D. (coord.) – Mondoeconomie. RelaŃii economice internaŃionale,
Editura Polirom, Iaşi, 1999.
2. Bari, Ioan – Economie mondială, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1997.
3. Dobrotă, NiŃă (coord.) – DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
4. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
5. Gide, Charles, Rist, Charles – Istoria doctrinelor economice, Editura Cassei şcoalelor,
Bucureşti, 1926.
6. Popescu, Cornelia – Elemente de economie mondială, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
7. Sută, Nicolae – ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane, Editura
Eficient, Bucureşti, 2000.
8. *** - Ecomonie politică, vol. 2, Editura Porto-Franco, GalaŃi, 1991.
TEMA 2
„ECONOMIILE NAłIONALE,
SISTEME DE BAZĂ ALE ECONOMIEI MONDIALE”
Acestă temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea economiilor naŃionale
ca sisteme de bază ale economiei mondiale, precum şi cunoaşterea principalelor
caracteristici ale celor trei categorii de tări: dezvoltate, mediu dezvoltate şi slab
dezvoltate. CorelaŃiile existente între indicatorii macroeconomici sunt importante în
aprecierea gradului de dezvoltare al economiilor statelor lumii.
Cuvinte cheie:
economii naŃionale
indicatori economici
Ńări dezvoltate, Ńări mediu dezvoltate, Ńări slab dezvoltate
relaŃiile economice internaŃionale
2.1 TIPOLOGIA ECONOMIILOR NAłIONALE
La baza criteriilor de clasificare a economiilor naŃionale sta un sistem de indicatori care:

• permit surprinderea varietăŃii economiilor şi a esenŃei fenomenelor care se
produc în interiorul lor.
• prin exprimare absolută sau relativă, să poată reflecta latura cantitativă şi
calitativă a proceselor care au loc într-o economie naŃională:
a) indicatorii de dinamică
b) indicatorii de structură
c) indicatorii de potenŃial (absolut sau relativ)
c) indicatorii tehnico-calitativi şi de eficienŃă
d) indicatorii sintetici: rezultă din corelarea prin diferite modele matematice a
indicatorilor de mai sus şi permit evidenŃierea unor aspecte mai profunde ale analizei
social-economice.
Economiile naŃionale pot fi clasificate astfel după următoarele criterii:

a) după vechimea în teritoriu
• Ńări vechi, cu o îndelungată istorie
• Ńări mai noi, care şi-au câştigat independenŃa după cel de-al II-lea război
mondial
b) după mărimea geografică şi demografică:

• Ńări mari (suprafaŃă peste 400.000 km² şi o populaŃie peste 50 ml. de
locuitori)
• Ńări mijlocii (suprafaŃă între 100.000 km² şi 400.000 km² şi număr de
populaŃie cuprins între 10 ml. şi 50 ml. de locuitori)
• Ńări mici (suprafaŃă sub 100.000 km² şi o populaŃie sub 10 ml. de
locuitori).
c) după resursele naturale pe care le au:

• Ńări producătoare şi exportatoare de ŃiŃei
• Ńări producătoare şi exportatoare de cafea
• Ńări cu potenŃial agricol deosebit
• Ńări bogate în rezerve de materii prime, etc.
d) după sistemul economic:

• Ńări socialiste
• Ńări capitaliste
e) după regimul politic:
• Ńări cu regim democratic
• Ńări cu regim dictatorial
f) după trăsăturile social-culturale:

• Ńări creştine: ortodoxe şi catolice sau protestante
• Ńări musulmane, budiste, etc.
g) după nivelul de dezvoltare economică:

• Ńări cu economie dezvoltată
• Ńări cu economie mediu dezvoltată
• Ńări cu economie slab dezvoltată: “lumea a treia”.
Deoarece starea de dezvoltare a economiei mondiale este influenŃată direct de nivelul de

dezvoltare al economiilor naŃionale, vom încerca în continuare să caracterizăm cele trei
categorii de Ńări: dezvoltate, mediu dezvoltate şi slab dezvoltate.
2.2 . CARACTERIZAREA ECONOMIILOR NAłIONALE
Grupele de Ńări nu sunt omogene: în interiorul lor există importante deosebiri
• de putere economică
• de mod de viaŃă
• determinate de particularităŃile dezvoltării lor istorice şi naŃionale.
Cu toate acestea, economiile celor trei grupe de Ńări se caracterizează prin mai multe
elemente comune care vor fi prezentate în continuare.
a) łările dezvoltate
● PNB/locuitor sau prin indicatorul PIB/locuitor peste 10.000 de dolari/locuitor; în unele

Ńări – Japonia, ElveŃia – PIB/locuitor este peste 40.000 de dolari);
● numărul Ńărilor dezvoltate este aproximativ 24;
● nivelul de trai este ridicat (25-30% din veniturile unei familii sunt destinate satisfacerii
nevoilor primare: hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă);
● durata medie de viaŃă de 75 de ani;
● au la bază proprietatea privată;
● dezvoltarea intensivă şi creşterea productivităŃii muncii stau la baza avansului lor
economic faŃă de alte state;
● structura economiei este complexă:
• sectorul terŃiar realizează peste 50% din PIB şi atrage peste
50% din forŃa de muncă (71% în SUA)
• 30-35% din populaŃia activă este ocupată în sectorul
industrial
• doar 10-15% în agricultură (în SUA şi Germania doar 2-
5%).
● în plan social, aceste Ńări au dezvoltată o infrastructură specifică care asigură:
• un sistem de asistenŃă sanitară corespunzător (în Suedia,
cheltuielile sanitare se ridică la 3000 de dolari pe
locuitor, unui medic revenindu-i cca. 400 de locuitori)
• un grad de instruire necesar
• lichidarea analfabetismului.
● participă intens la comerŃul internaŃional, exportând produse manufacturate, inclusiv
tehnologii şi importând mai ales materii prime şi combustibili (chiar dacă unele, de
exemplu, SUA, se situează pe primele locuri în lume în ceea ce priveşte producŃia de
petrol, gaze naturale, cărbune şi numeroase minereuri, ea consumă peste 25% din
consumul mondial de energie).
b) łările mediu dezvoltate
Economia mondială se caracterizează printr-un proces continuu de dezvoltare, motiv

pentru care este incorect să numim categoria de Ńări care nu se ridică la nivelul
performanŃelor Ńărilor dezvoltate, din punct de vedere al eficienŃei economice (al
productivităŃii muncii, al calităŃii producŃiei şi al competitivităŃii pe piaŃa internaŃională),
dar care nu sunt nici la limita inferioară a dezvoltării ca fiind “Ńări în curs de dezvoltare”;
le vom numi “Ńări mediu dezvoltate”.
Caracteristicile comune sunt:

● PIB/locuitor se situează între 5.000 şi 10.000 de dolari;
● numărul Ńărilor din această categorie este aproximativ 25 şi ele sunt situate în Europa,
în SE Asiei (“tigrii asiatici) şi America Latină; în Africa: Libia şi Seychelles realizează
un PIB/locuitor corespunzător acestei categorii de Ńări (5310 dolari, respectiv 5110
dolari), dar se apropie mai mult de Ńările slab dezvoltate prin trăsăturile economiei lor;
● au pornit pe calea dezvoltării industriale, înregistrând realizări în acest domeniu:
• industria extractivă şi prelucrătoare contribuie cu 70% la obŃinerea PIB prin
tehnologii şi licenŃe de fabricaŃie obŃinute de la Ńările dezvoltate
• au dezvoltat o agricultură care satisface în mare măsură cerinŃele de hrană ale
populaŃiei şi cele de materii prime ale industriei;
● productivitatea este scăzută şi producŃiile energo-intensive şi cele care necesită
consumuri ridicate de materii prime au o pondere mare;
● în unele dintre aceste Ńări a început să se dezvolte cercetarea ştiinŃifică şi un sistem de
învăŃământ avansat ceea ce a redus rata analfabetismului (la 18% în Brazilia, 11% în
Mexic) şi a făcut ca forŃa de muncă să fie bine pregătită, chiar dacă este mai ieftină în
comparaŃie cu cea din Ńările dezvoltate;
● industria şi agricultura deŃin ponderea în structura economiei acestor Ńări (70%), iar
serviciile doar cca. 30%;
● aceste Ńări participă intens la schimburile internaŃionale, dar sunt sensibile la
conjunctura economică.
c) łările slab dezvoltate
● PIB/locuitor realizat în aceste Ńări este sub 5000 de dolari (în Ńări ca Niger, Burundi,
Nepal, burkina Fasso, Uganda sau Mozambic, PIB/locuitor este sub 1000 de dolari);
● în această categorie de Ńări se include marea majoritate a Ńărilor lumii (peste 130), fiind
răspândite peste tot în lume (populaŃia acestor Ńări reprezintă 75% din populaŃia
mondială);
● sunt Ńări cu populaŃii numeroase sau cu densitate redusă, cu mare varietate a condiŃiilor
climatice, geografice, a tradiŃiilor istorice, a dificultăŃilor cu care se confruntă (fiind în
majoritate foste colonii);
● productivitatea muncii este diferită de la Ńară la Ńară;
● ponderea producŃiei industriale în produsul brut mondial este redusă;
● agricultura are cea mai mare contribuŃie la obŃinerea PIB (peste 50%), iar industria
doar 9%;
● nivelul de calificare al forŃei de muncă este foarte redus;
● rată mare a analfabetismului (2/3 din populaŃia Ńărilor cu PIB/locuitor sub 1000 de
dolari) determină un nivel redus al productivităŃii muncii;
● nivelul de trai este extrem de redus (aproape întreg venitul unei familii este destinat
satisfacerii nevoilor primare;
● cheltuielile de sănătate sunt de 3,5 dolari pe an;
● durata medie de viaŃă este sub 50 de ani, faŃă de 75 de ani în Ńările dezvoltate);
● participă la comerŃul mondial prin export de produse primare (2/3 din exportul lor) şi
import de produse manufacturate.
În contextul economic şi social actual, fiecare Ńară caută, în condiŃiile impuse de mediul
concurenŃial, să ocupe un loc cât mai bun în ierarhia mondială. Unele încearcă încă să
ajungă la un echilibru relativ şi la o eficienŃă a economiilor lor confruntându-se cu
situaŃii diferite: crize economice, sporuri naturale diferite, condiŃii naturale diferite,
migrarea forŃei de muncă, etc. Altele, prin combinarea eficientă a mai multor factori
favorabili, au reuşit să se dezvolte şi să-şi asigure un avans economic faŃă de altele.
1. Care este motivul pentru care nivelul unui singur indicator nu este suficient
pentru caracterizarea nivelului de dezvoltate al unei Ńări?
2. Care sunt principalii indicatori folosiŃi în aprecierea nivelului de dezvoltate al
Ńărilor lumii?
3. ApreciaŃi nivelul de dezvoltare al României prin prisma indicatorilor
PIB/locuitor, productivitatea medie a muncii, structura comerŃului exterior.
4. Care sunt condiŃiile care au determinat apariŃia economiei mondiale?
5. Ce rol au avut marile descoperiri geografice în dezvoltarea pieŃei mondiale?
6. În ce categorie de Ńări poate fi inclusă România având în vedere structura
comerŃului ei exterior?

Ansamblul economiilor naŃionale care formează economia mondială este o mare
varietate deoarece aceste economii parcurg procese şi stadii diferite de dezvoltare
datorită condiŃiilor diferite de dezvoltare ca urmare a acŃiunii, de-a lungul timpului, a
unor factori interni şi externi diferiŃi şi de natură diferită: economică, politică, socială,
etc.
La baza criteriilor de clasificare a economiilor naŃionale stau o serie de indicatori:
• indicatorii de dinamică
• indicatorii de structură
• indicatorii de potenŃial (absolut sau relativ)
• indicatorii tehnico-calitativi şi de eficienŃă
• indicatorii sintetici
Economiile naŃionale pot fi clasificate astfel după următoarele criterii:
• după vechimea în teritoriu
• după mărimea geografică şi demografică
• după resursele naturale pe care le au
• după sistemul economic
• după regimul politic
• după trăsăturile social-culturale
• după nivelul de dezvoltare economică
Referate propuse:
1. Cauzele subdezvoltării
2. TendinŃele principale ale restructurării economiei mondiale în perioada
postbelică
3. EvoluŃia locului României în economia mondială
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “În Ńările dezvoltate problemele psiho-sociale şi mentale sunt răspândite. MulŃi
oameni suferă de depresie, adicŃii şi violenŃă domestică, în special în Ńările perturbate de
război, sărăcie şi dezastre. Totuşi, pentru aceşti oameni, serviciile de sănătate mintală de
orice tip sunt aproape inexistente. În anumite Ńări din Africa există doar un psihiatru la
un milion de oameni şi există o serioasă lipsă de asistente medicale şi lucrători sociali
calificaŃi. Potrivit unui raport publicat în 2007 de către OrganizaŃia Mondială de
Sănătate, majoritatea Ńărilor în curs de dezvoltare cheltuiesc mai puŃin de 1% din bugetul
lor pe sănătate pe serviciile de sănătate mentală.”
http://www.triggeryourmind.net
2. “Experienta multor popoare din Lumea a Treia a demonstrat ca, chiar daca acestea au
inregistrat o crestere a PIB, saracia si somajul s-au extins, iar neechitatea distribuirii
veniturilor a atins forme alarmante. Banca Mondiala arata ca dezvoltarea inseamna
imbunatatirea calitatii vietii, iar in special in tarile sarace o calitate mai buna a vietii
inseamna mai mult decat venituri mai mari pe locuitor. Aceasta imbunatatire a calitatii
vietii presupune:
• pe de o parte satisfacerea nevoilor materiale (alimente, locuinta, sanatate, protectie
sociala);
• pe de alta parte educatie si afirmarea personalitatii umane, precum si posibilitatea de a
alege.
In conditiile in care unul dintre aceste elemente lipseste sau se caracterizeaza printr-o
oferta slaba, atunci se poate vorbi de o subdezvoltare absoluta. Subdezvoltarea este
asadar reversul dezvoltarii. Ea reprezinta o situatie economica in care persista niveluri
reduse ale standardului de viata, saracia absoluta, rate de crestere economica scazute,
nivel redus al consumului, rate ridicate ale mortalitatii si ale natalitatii, dependenta fata
de exterior.”
*** Subdezvoltarea si implicatiile sale, Studiu de caz Uganda
3. “Modificările drastice impuse legii concurenŃei de aderarea la UE ne-au adus o mai

clară definire a regulilor de conduită loială şi a modalităŃilor de apărare în faŃa
practicilor anticoncurenŃiale. În implementarea lor efectivă, Mexicul, Turcia, Chile sau
Brazilia, ba chiar şi autorităŃile din Ńări mai slab dezvoltate decât România, precum
India, Indonesia, Panama, Algeria, Maroc, Columbia, Tunisia, Burkina Faso, Barbados,
Iordania, Tanzania, Africa de Sud sau Peru sunt percepute ca fiind mai eficiente. O arată
raportul întocmit de către Forumul Economic Mondial în anul 2007.”
*** Institutul de Economie NaŃională, ConcurenŃa plasează România în urma multor

Ńări mai slab dezvoltate în rapoartele internaŃionale
Termeni cheie:
ComerŃ internaŃional (mondial) = totalitatea tranzacŃiilor de bunuri economice pe

ansamblul Ńărilor lumii sub orice formă se realizează acesta; evoluŃia sa reflectă
adâncirea şi schimbările care au avut loc în diviziunea internaŃională (mondială) a
muncii, inclusiv în ceea ce priveşte specializarea diferitelor economii naŃionale,
avantajele absolute şi relative ale diferitelor Ńări.
RelaŃiile economice internaŃionale = ansamblul raporturilor, structurilor şi tranzacŃiilor

economice dintre agenŃi economici aparŃinând unor state diferite, incluzând comerŃul
internaŃional, cooperarea în producŃie şi tehnico-ştiinŃifică, relaŃiile financiar-valutare şi
de credit ş.a., cât şi relaŃiile din sfera producŃiei şi a cercetării ştiinŃifice; sunt coordonate
de organizaŃiile internaŃionale de comerŃ, cu vocaŃie regională.
RelaŃiile economice mondiale au apărut prin extinderea relaŃiilor economice

internaŃionale la scară mondială; sunt coordonate de organizaŃiile de comerŃ cu vocaŃie
mondială.
2. Bari, Ioan – Economie mondială, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1997.
3. Dobrotă, NiŃă (coord.) – DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
4. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
5. Mureşan, Maria – EvoluŃii economice, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
6. Popescu, Cornelia – Elemente de economie mondială, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
8. *** - Ecomonie politică, vol. 2, Editura Porto-Franco, GalaŃi, 1991.
TEMA 3
„TEORIILE SPECIALIZĂRII INTERNAłIONALE.
TEORII CLASICE”
OBIECTIVE EDUCAłIONALE
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea teoriilor clasice
privind specializarea internaŃională fundamentate pe analiza schimburilor între Ńări în
condiŃii de liber schimb şi apoi în condiŃii de promovare a măsurilor protecŃioniste.
Limitele acestor teorii au impus necesitatea unor noi teorii în domeniul schimburilor
internaŃionale, teoriile neoclasice.
Cuvinte cheie:
avantajul absolut
avantajul relativ
protecŃionism economic
comerŃ internaŃional
politici comerciale
3.1 COMERłUL INTERNAłIONAL ŞI POLITICILE

COMERCIALE
ComerŃ internaŃional (componentă a circuitului economic mondial):
• reprezintă schimbul de produse şi servicii şi este rezultatul diversităŃii
instrumentelor politicii comerciale naŃionale şi al efectelor instituŃionalizării
schimburilor internaŃionale
• studiază cauzele şi consecinŃele schimbului de bunuri, servicii şi factori de
producŃie între statele lumii
• unitatea analizei este deci Ńara (naŃiunea).
Studiul comerŃului poate fi împărŃit în două:
• parte pozitivă: teoria comerŃului internaŃional (această parte caută să explice
structura comerŃului şi consecinŃele comerŃului asupra alocării resurselor la scară
naŃională şi mondială, precum şi asupra distribuŃiei veniturilor)
• parte normativă: adesea asociată cu teoria politicilor comerciale şi practica lor
(această parte presupune şi studiul efectelor comerciale).
Politica comercială:
• reprezintă ansamblul concepŃiilor, măsurilor şi instrumentelor folosite de o
anumită Ńară cu scopul de a participa cu eficienŃă în circuitul economic mondial,
de a impulsiona exporturile şi de a asigura pe seama lor importurile necesare
satisfacerii nevoilor de consum personal şi de producŃie ale Ńării
• vizează promovarea şi realizarea intereselor comerciale ale unui stat în raport cu
străinătatea
• pe termen lung, obiectivul principal este stimularea dezvoltării economiei
naŃionale.
În sens larg, prin politică comercială se înŃelege totalitatea reglementărilor adoptate de
către stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar,
etc.) în scopul promovării sau al restrângerii schimburilor comerciale externe şi al
protejării economiei naŃionale de concurenŃa străină.
Obiective:
• pe termen lung:
• stimularea dezvoltării economiei naŃionale
• pe termen scurt şi mediu:
• perfecŃionarea structurii schimburilor comerciale externe
• restrângerea sau stimularea comerŃului cu anumite produse
• anumite modificări în orientarea geografică a schimburilor
comerciale
• îmbunătăŃirea raportului de schimb prin sporirea puterii de
cumpărare a exporturilor
• realizarea echilibrului balanŃei comerciale şi de plăŃi
• sporirea rezervei valutare a statului.
FuncŃii:
• de promovare a relaŃiilor economice externe, înŃelegând prin aceasta
impulsionarea exporturilor;
• de protejare a economiei naŃionale de concurenŃa străină (prin controlul
importurilor);
• de realizare a echilibrului balanŃei comerciale şi de plăŃi şi, concomitent, de
sporire a rezervei valutare a statului.
La baza măsurilor adoptate de către state pentru susŃinerea politicii comerciale se află
curentele de gândire economică modernă: mercantilismul, liberalismul economic clasic,
protecŃionismul, dirijismul, etc.
a) Politica liberului schimb s-a întemeiat pe principiul “laissez faire, laissez passer, le
monde va de lui même”. Clasicii englezi au pus accent pe teoretizarea liberalizării
comerŃului exterior, susŃinând interesele naŃiunii, în timp ce clasicii francezi au fost
pentru liberalizarea cadrului economic intern, paralel cu un protecŃionism extern
moderat. Criza liberalismului clasic de la sfârşitul secolului XVIII – prima jumătate a
secolului XIX va face trecerea către protecŃionism ca reacŃie naŃională.
b) ProtecŃionismul: iniŃiatorul teoriei protecŃionismului a fost Friederich List (1789-

1846); instrumentul cu care opera această politică a fost şi este tariful vamal, un tarif
vamal protector care să pună la adăpost agenŃii naŃionali faŃă de concurenŃa străină.
Cele două forme ale politicii comerciale s-au succedat şi combinat pe parcursul
evoluŃiei, manifestându-se în mod diferit în funcŃie de condiŃiile existente pe piaŃă.
c) Autarhia se caracterizează printr-o izolare economică ignorând avantajele relaŃiilor

economice internaŃionale; cei mai mulŃi economişti consideră autarhia ca o formă a
protecŃionismului
3.2 TEORIA AVANTAJULUI ABSOLUT
Mercantilismul (sec. XVI-XVII) a fost primul curent de gândire care a abordat

problematica schimburilor internaŃionale şi considera comerŃului exterior ca singura
activitate aducătoare de bogăŃie.
A. Smith a reprezentat fidel secolul XVIII în care a trăit.

Principala sa lucrare este AvuŃia naŃiunilor, elaborată pe ideile majore ale liberalismului
economic, adică promovarea comerŃului liber, a concurenŃei neîngrădite şi a
neamestecului statului în viaŃa economică.
• A. Smith demonstrează ca falsă teoria mercantilistă potrivit căreia avuŃia
naŃiunilor ar consta în bani
• A. Smith elaborează teoria despre comerŃul internaŃional în strânsă legătură cu
diviziunea socială a muncii
• teoria lui se bazează pe libertatea de acŃiune şi iniŃiativă a agenŃilor economici
(excluzând intervenŃia statului)
• în comerŃul internaŃional (ca şi în cel interior) concurenŃa este liberă şi perfectă
(fără monopol sau restricŃii decurgând din politici protecŃioniste).
Explicarea teoriei lui A. Smith despre comerŃul internaŃional are în vedere următoarele
premise:
• Principiul maximizării eficienŃei
• Principiul liberei concurenŃe în comerŃul internaŃional
• Principiul circulaŃiei libere a metalelor preŃioase între Ńări şi al convertibilităŃii
depline a banilor de hârtie.
A. Smith distinge două feluri de avantaje ale comerŃului exterior pentru fiecare Ńară:
• Schimburile internaŃionale asigură valorificarea eficientă a produselor naŃionale
fără desfacere în exterior şi aprovizionează naŃiunile cu bunuri rare din
străinătate
• ComerŃul exterior lărgeşte piaŃa de desfacere, măreşte posibilităŃile de
valorificare a capitalului naŃional şi lărgeşte bogăŃia naŃională
ConŃinutul teoriei lui A. Smith cu privire la comerŃul internaŃional este:
• în virtutea diviziunii muncii, nu este necesar şi nici posibil ca fiecare Ńara să-şi
producă în interiorul graniŃelor toate bunurile de care are nevoie; fiecare Ńară
urmează să se specializeze în producerea şi exportul acelor bunuri pentru care
înregistrează costuri de producŃie minime
• fiecare Ńară importă acele bunuri pentru care plăteşte preŃuri inferioare costurilor
naŃionale pe care le-ar înregistra producându-le singură (în interiorul graniŃelor
sale)
• diferenŃa dintre costul de producŃie naŃional (mai mare) şi preŃul de import al
unui bun (mai mic) este avantajul absolut obŃinut prin comerŃul internaŃional
• pe plan intern statul nu trebuie să intervină în economie întrucât orice imixtiune
a sa deplasează atenŃia agenŃilor economici de la căutarea celei mai eficiente
alocări a factorilor de producŃie
• în comerŃul internaŃional trebuie promovată libera concurenŃă (fără monopol) şi
o politică liber schimbistă (nediscriminatorie).
3.3 TEORIA AVANTAJULUI RELATIV

Ca şi A. Smith, D. Ricardo a acordat atenŃie intereselor burgheziei industriale, deoarece
vedea în aceasta purtătoarea progresului.
Principala sa lucrare este Despre principiile economiei politice şi impunerii.
Asemănările care există între A. Smith şi D. Ricardo privind teoria comerŃului

internaŃional sunt:
• ambii au studiat comerŃul internaŃional în cadrul diviziunii muncii
• ambii încearcă o explicare a schimburilor internaŃionale pe baza teoriei valorii-
muncă;
• ambii îşi elaborează teoriile pe baza aceloraşi premise:
o principiul liberei concurenŃe în comerŃul internaŃional (fără monopol sau
restricŃii tarifare ori netarifare);
o principiul circulaŃiei libere a metalelor preŃioase intre Ńări, şi a
convertibilităŃii depline a banilor de hârtie.
Cu toate acestea, între A. Smith şi D. Ricardo există şi diferenŃe:
A. Smith aprecia că atât schimburile interne, cât şi cele internaŃionale au la bază

principiul echivalenŃei (“muncă egală, pe muncă egală”). D. Ricardo admite că
echivalenŃa este obligatorie numai în interiorul unei Ńări
modelul ricardian aduce în analiză, faŃă de A. Smith, schimburile neechivalente
din comerŃul internaŃional şi ideea comparării costurilor de producŃie unitare, la
diferite produse, în interiorul graniŃelor naŃionale ale fiecărui stat;
A. Smith consideră că în comerŃul internaŃional fiecare Ńară obŃine un avantaj
absolut; D. Ricardo apreciază că fiecare obŃine un avantaj relativ (ca diferenŃă
între costul naŃional mai mare la mărfurile pentru care Ńara nu se specializează şi
costul de producŃie minim al mărfii pe care s-a specializat).
Criteriul fundamental care determină în concepŃia lui Ricardo diviziunea

internaŃională a muncii este nivelul productivităŃii muncii.
Concluzii:
fiecare Ńară trebuie să se specializeze în acea ramură industrială în care

realizează condiŃiile cele mai avantajoase de producŃie
dacă o Ńară are în producŃia unei mărfi o inferioritate faŃă de străinătate mai mică
decât pentru o altă marfă, atunci este mai avantajos pentru ea să exporte prima
marfă şi să importe a doua marfă; excedentul de producŃie obŃinut din comerŃ
corespunde exact gradului de inferioritate comparativă pe care Ńara îl are în
producŃia mărfii importate în raport cu marfa exportată.
3.4 PROTECłIONISMUL ECONOMIC
Germania a fost prima Ńară care a recurs la protecŃionism pentru a apăra

interesele marilor monopoluri din industrie şi pentru a le ajuta în cucerirea de noi
poziŃii pe piaŃa internaŃională.
Exponentul protecŃionismului în Germania a fost F. List care acordă un rol
deosebit statului în economie prin funcŃia educativă a protecŃionismului în
vederea dezvoltării forŃelor productive ale naŃiunii, în primul rând a industriei.
ProtecŃionismul aplicat în Germania constă în aplicarea unui tarif vamal cu taxe

vamale de import foarte ridicate pentru foarte multe produse industriale.
În locul politicii externe a liberului schimb, List preconizează “protecŃionismul

educativ”, adică adoptarea unor taxe vamale la mărfurile străine pentru a apăra
producŃia industrială naŃională de concurenŃa celor dintâi care puteau fi vândute
la preŃuri mai scăzute, deoarece au fost produse cu o productivitate mai mare a
muncii.
Sistemul său recomandă o protecŃie provizorie (“taxă vamală educativă”)

acordată exclusiv industriei şi care trebuie să fie introdusă numai în acele Ńări ce
se găsesc într-o anumită fază a dezvoltării lor economice şi sociale.
1. Care este diferenŃa dintre avantajul absolut şi avantajul relativ?
2. În ce constă „protecŃionismul educativ”? În ce scop a fost adoptat protecŃionismul
economic de către Germania?
3. Care este diferenŃa dintre teoriile clasice şi protecŃionismul economic?
4. Care este rolul teoriilor comerŃului internaŃional?
5. Ce legătură există între teoriile clasice şi teoriile neoclasice ale comerŃului
internaŃional?
6. Care a fost motivul pentru care Germania a recurs la protecŃionism economic?
• ComerŃul internaŃional studiază cauzele şi consecinŃele schimbului de bunuri, servicii
şi factori de producŃie între statele lumii; unitatea analizei este deci Ńara (naŃiunea);
• Politica comercială cuprinde totalitatea reglementărilor la îndemâna statului (restricŃii
tarifara şi netarifare) prin care acesta poate acŃiona în vederea extinderii sau
restrângerii schimburile comerciale externe în scopul promovării intereselor naŃionale
şi a limitării efectelor negative asupra economiei naŃionale generate de concurenŃa
străină;
• Teoriile clasice privind comerŃul internaŃional:
♦ Teoria avantajului absolut: avantajul absolut = cost producŃie – preŃ import
♦ Teoria avantajului relativ: avantajului relativ = cost producŃie în Ńara A - cost
producŃie în Ńara B.
• Politica protecŃionistă (la sfârşitul secolului XIX ) s-a realizat prin elaborarea şi
aplicarea unor tarife vamale cu taxe foarte mari la importul mărfurilor, cât şi prin alte
măsuri de politică comercială netarifare şi paratarifare (contigente, licenŃe, etc.)
• Germania a fost prima Ńară care a recurs la protecŃionism pentru a apăra interesele
marilor monopoluri din industrie şi pentru a le ajuta în cucerirea de noi poziŃii pe piaŃa
internaŃională; exponentul protecŃionismului în Germania a fost F. List.
• List a combătut protecŃionismul ca sistem permanent de încurajare a producŃiei
• List preconizează “protecŃionismul educativ”.
Referate propuse:
1. Politica vamală şi implicaŃiile ei asupra schimburilor comerciale

internaŃionale
2. Testarea modelului ricardian
3. Contoverse recente privind politicile economice externe (liberalism şi/sau
protecŃionism?)
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. „Maxima oricărui cap de familie prudent este de a nu încerca să producă în casă
lucruri care l-ar costa mai mult producându-le decât cumpărându-le. Croitorul nu
încearcă să-şi facă singur ghete, ci şi le cumpără de la cismar. Cismarul nu încearcă să-şi
facă singur haine, ci îi încredinŃează acest lucru croitorului. Fermierul nu încearcă să-şi
facă nici haine, nici ghete, ci se foloseşte în acest scop de meseriaşii respectivi. ToŃi văd
că e în interesul lor să-şi exercite munca, într-un mod care să le ofere oarecare
superioritate faŃă de vecini; şi să cumpere cu o parte din produsul activităŃii lor sau –
ceea ce e acelaşi lucru – cu preŃul unei părŃi din acest produs, toate cele de care mai au
nevoie.”
Smith, Adam – AvuŃia naŃiunilor, vol. I, Editura Academiei R.P.R, Bucureşti, 1965, pag.
305.
2. “Într-un sistem de perfectă libertate a comerŃului, fiecare Ńară îşi consacră în mod
natural capitalul şi munca acelor genuri de activităŃi care îi sunt cele mai avantajoase.
Această urmărire a avantajului individual este admirabil legată de binele universal al
tuturor. Stimulând activitatea, recompensând talentul şi folosind în modul cel mai
eficace forŃele speciale oferite de natură, acest sistem distribuie munca în mod cât mai
folositor şi mai economicos; în timp ce, prin sporirea masei generale a produselor el
răspândeşte avantajul general şi leagă printr-o Ńesătură comună de interese şi relaŃiuni
societatea universală a naŃiunilor, de la un capăt la altul al lumii civilizate.”
Ricardo, David – Opere alese, vol. I, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1962, pag.
126.
Termeni cheie:
Avantajul absolut = câştigul pe care îl obŃine o Ńară din comerŃul internaŃional când
reuşeşte să importe o marfă la un preŃ extern inferior costului său naŃional unitar.
Avantajul relativ = câştigul obŃinut de o Ńară în urma specializării în producerea şi

exportul acelor bunuri pe care le fabrică cu costuri relativ mai scăzute, cu sacrificarea
unor şanse mai puŃine şi a căror eficienŃă este relativ mai mare, comparativ cu alte Ńări.
1. List, Friederich - Sistemul naŃional de Economie politică, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1973.
2. Negrescu, Dragoş – ProtecŃionismul netarifar, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
3. Popescu, Gheorghe – Modele de comerŃ exterior, Editura Corvin, Deva, 2000.
4. Ricardo, David – Opere alese, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1962.
5. Rujan, Ovidiu – Teorii şi modele privind relaŃiile economice internaŃionale, Editura
ALL, Bucureşti, 1994.
6. Smith, Adam – AvuŃia naŃiunilor, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1965.
Economica, Bucureşti, 2003.
8. Sută-Selejan, Sultana – Doctrine economice, Editura Eficient, Bucureşti, 1996.
TEMA 4
„TEORIILE SPECIALIZĂRII INTERNAłIONALE.
TEORII NEOCLASICE”
OBIECTIVE EDUCAłIONALE
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea teoriilor neoclasice
privind schimburilor economice internaŃionale fundamentate - în principal - pe analiza
diferenŃelor de costuri, a diferenŃelor între intensitatea înzestrării cu factori de producŃie
sau a ritmului inovaŃiilor tehnice şi tehnologice, a gradului de noutate al produsului sau
a modalităŃilor de acumulare a capitalului.
Cuvinte cheie:
cost comparativ
mobilitatea internaŃională a factorilor de producŃie
metoda intrării-ieşirii (input-output)
avantajul competitiv
competitivitate internaŃionala
4.1 MODELUL HOS

În prezentarea teoriei proporŃiilor factorilor de producŃie şi a egalizării preŃurilor
factorilor şi a veniturilor, modelul HOS menŃine conceptele de cost comparativ, avantaj
relativ, avantaj reciproc pentru parteneri şi politica liberschimbistă pe care le ia din
teoria clasică ricardiană, dar renunŃă la teoria valorii - muncă ca bază a comerŃului
internaŃional.
Noutatea care a fost adusă în teoria comerŃului internaŃional prin modelul HOS constă
în:
combinarea analizei specializării internaŃionale în producŃie şi comerŃul exterior
sau a diviziunii internaŃionale a muncii cu amplasarea teritorială raŃională a
resurselor
studierea mobilităŃii internaŃionale a factorilor de producŃie
elaborarea unui model mai complex de comerŃ internaŃional care presupune mai
multe Ńări partenere şi mai multe produse (nu doar două ca în modelul lui
Ricardo)
explicarea avantajului relativ în comerŃul internaŃional în funcŃie de proporŃia
combinării factorilor de producŃie folosiŃi în Ńările partenere
introducerea conceptelor de valoare de substituŃie sau cost de oportunitate şi a
celor privind curba şi blocul posibilităŃilor de producŃie
înlocuirea calculelor în unităŃi naturale cu calculele băneşti în preŃuri.
Teoria HOS conŃine elemente şi meritorii şi limite.

Merite:
lărgirea problematicii de cercetare a comerŃului internaŃional în contextul
factorilor de producŃie
alegerea instrumentarului analitic pentru investigarea alternativelor de folosire a
factorilor de producŃie
legitimarea protecŃionismului în anumite situaŃii.
DeficienŃe:
teoria HOS absolutizează teoria marginalistă a preŃurilor
abordează în mod static problemele comerŃului internaŃional
acordă o atenŃie exagerată factorilor naturali şi repartiŃiei lor teritoriale în
explicarea avantajului relativ
neagă existenŃa marilor decalaje economice dintre Ńările lumii.
Pe baza sintezei efectuate, Hecksher şi Ohlin formulează conŃinutul teoriei lor, cu

următoarele precizări:
• Fiecare Ńară să se specializeze şi să exporte produse, servicii care încorporează
factori de producŃie abundenŃi şi ieftini;
• Să importe produse şi servicii care necesită importuri mari de factori de
producŃie, cu care este insuficient dotată, fiind factori deficitari şi scumpi.
• în condiŃiile liberei circulaŃii a mărfurilor în comerŃul internaŃional se realizează
o egalizare a rarităŃii relative şi a preŃurilor factorilor de producŃie între Ńări.
P.A. Samuelson susŃine că egalizarea preŃurilor factorilor de producŃie, în mod inevitabil

se realizează în cadrul comerŃului internaŃional.
Astfel, modelul HOS încearcă se dea răspuns la cinci probleme esenŃiale:

• criteriul alocării raŃionale a resurselor şi a specializării internaŃionale a Ńărilor
• mecanismul de funcŃionare a comerŃului internaŃional şi factorii de care depinde
formarea preŃurilor pe piaŃa mondială;
• rezultatele imediate ale comerŃului internaŃional;
• rezultatele pe termen lung ale comerŃului internaŃional;
• politica economică externă optimă.
4.2 PARADOXUL LEONTIEF

“Paradoxul lui Leontief” este o luare de poziŃie împotriva teoriei şi ipotezei HOS.
W. Leontief supune analizei modelul Hecksher-Ohlin şi termenii lui au fost înlocuiŃi cu
factorii: capital şi muncă. Folosind metoda intrării-ieşirii (input-output), W. Leontief
ajunge la concluzia care contrazice concluziile desprinse de adepŃii teoriei proporŃiilor
factorilor conform cărora SUA ar dispune de un avantaj comparativ în ce priveşte
producŃia de mărfuri pentru care are nevoie de capitaluri mari şi de un volum mic de
muncă.
Rezultatele au demonstrat că importurile solicită un consum mai intens de capital, în

timp ce exporturile solicită un volum mai mare de muncă faŃă de produsele importate,
deşi raritatea din SUA arată o abundenŃă a factorului capital şi un deficit al factorului
muncă.
Contrazicând teoria proporŃiei factorilor, arătând că munca este factorul de producŃie
predominant în SUA şi nu, cum susŃineau adepŃii modelului HOS, capitalul, concluzia
lui W. Leontief a fost considerată un paradox, o părere contrară acelor curente şi este
cunoscută sub denumirea de “paradoxul lui Leontief”.
ExplicaŃia acestui paradox a fost dată de Leontief prin luarea în calcul a aspectelor
calitative cum sunt: calificarea muncii, organizarea mai bună, calitatea managerilor,
nivelul tehnic şi structura capitalului utilizat, randamentele tehnice şi economice ale
capitalului fix, calitatea informaŃiei etc.
4.3 TEORIA AVANTAJULUI COMPETITIV

Competitivitatea reprezintă capacitatea unei Ńări de a realiza coordonarea creşterii
economice cu echilibrul extern şi ea stă la baza performanŃelor externe ale Ńărilor
industrializate, datorită importanŃei cheie pe care o are comerŃul cu mărfuri şi servicii.
În mod tradiŃional, analiza competitivităŃii s-a concentrat pe elemente de preŃ şi cost. O

firmă este competitivă dacă poate să producă bunuri sau servicii de calitate superioară
sau la un preŃ mai scăzut decât rivalii săi interni şi externi.
Teoria avantajului competitiv este o teorie contemporană cu privire la eficienŃa

schimburilor externe, conform căreia eficienŃa comerŃului exterior depinde mai ales de
capacitatea Ńărilor, a unităŃilor economice din diferite Ńări de a se angaja cu succes în
procesul concurenŃial pe pieŃele internaŃionale.
Competitivitatea apare ca o reflectare a performanŃelor relative în comerŃul internaŃional

măsurate pe baza cotelor deŃinute din pieŃele de export sau prin gradul de penetrare al
importului sau al unui indicator al avantajului comparativ.
Potrivit teoriei neofactorilor, Ńările relativ abundent înzestrate cu capital vor exporta
bunuri intensive în muncă superior calificată sau capital uman, iar celelalte-mărfuri
intensive în muncă de calificare mai redusă.
Luând în considerare inegalităŃile dintre Ńări în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare a
forŃelor de producŃie, teoria neotehnologiilor (avându-i ca principali autori pe M.Posner,
P. Krugman si R.Vernon) consideră că factorul determinant al comerŃului exterior este
capacitatea de inovare în domeniul tehnicii şi tehnologiei. Din această idee de bază
derivă denumirea generică a acestei teorii drept teoria neotehnologiilor, dintre care cele
mai cunoscute sunt: teoria decalajului tehnologic sau scara tehnologică şi teoria ciclului
de viaŃă al produsului.
1. În ce constă teoria neofactorilor?
2. De ce concluzia lui W. Leontief se numeşte „poradox”?
3. Care este factorul determinant al comerŃului exterior conform teorie neotehnologiilor?
4. Care este noutatea adusă de modelul HOS în studiul comerŃului internaŃional?
5. Ce legătură există între teoriile clasice şi teoriile neoclasice ale comerŃului
internaŃional?
6. Cum se determină avantajul competitiv?

• În prezentarea teoriei proporŃiilor factorilor de producŃie şi a egalizării preŃurilor
factorilor şi a veniturilor, modelul HOS menŃine conceptele de cost comparativ,
avantaj relativ, avantaj reciproc pentru parteneri şi politica liberschimbistă pe care le ia
din teoria clasică ricardiană, dar renunŃă la teoria valorii- muncă ca bază a comerŃului
internaŃional
• Noutatea care a fost adusă în teoria comerŃului internaŃional prin modelul HOS constă
în faptul că s-a Ńinut seama că tările lumii sunt înzestrate în mod diferit cu factori de
producŃie
• Punerea în practică a concluziilor desprinse din teoria proporŃiilor factorilor (modelul
HOS) a dus la obŃinerea unor rezultate total diferite de ceea ce priveşte specificul
comerŃului internaŃional (paradoxul Leontief)
• Avantajul competitiv se determină ca diferenŃă pozitivă între valoarea exportului şi a
importului unei Ńări
• Teoriei neofactorilor: Ńările relativ abundent înzestrate cu capital vor exporta bunuri
intensive în muncă superior calificată sau capital uman, iar celelalte-mărfuri intensive
în muncă de calificare mai redusă.
• Teoria neotehnologiilor consideră că factorul determinant al comerŃului exterior este
capacitatea de inovare în domeniul tehnicii şi tehnologiei.
Referate propuse:
1. Schimbări de principiu aduse de liberalii neoclasici în teoria
comerŃului internaŃional
2. Teoria proporŃiilor neofactorilor
3. Teoria neotehnologiilor
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. „Avantajul competitiv se naşte, în mod fundamental, din capacitatea unei firme de a
crea pentru clienŃii săi o valoare superioară costului ocazionat de producerea acestei
valori.”
Porter, M. - The Competitive Advantage of Nations, New York: Free Press, 1990
2. “Lucrul de care se tem cel mai mult experŃii în probleme de politică comercială este,
fără îndoială, posibilitatea ca Ńările care se integrează în blocuri comerciale să devină
mai protecŃioniste vizavi de Ńările din afara blocurilor decât au fost înainte, ceea ce
înseamnă că comerŃul mondial va fi mai degrabă afectat decât ajustat de aceste mişcări
care, la prima vedere, par a se face în scop de liberalizare.”
Krugman, P. – International Trade and Trade Policy, edited by Helpman and Razin,
Massachusetts Institute of Technology, 1991, pag. 9.
Termeni cheie:
Avantajul competitiv = excedentul monetar al încasărilor din export peste plăŃile pentru
import ale unei Ńări; a.c. poate fi exprimat şi în unităŃi fizice.
Competitivitatea internaŃională = capacitatea industriilor, regiunilor, naŃiunilor sau

organismelor supranaŃionale, aflate în competiŃie internaŃională, de a asigura în mod
susŃinut un nivel relativ ridicat din valorificarea factorilor de producŃie, precum şi un
venit superior din valorificarea forŃei de muncă.
1. Burnete, Sorin – ComerŃ internaŃional – teorii, modele politici, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
2. Ciobanu, Gheorghe, Popescu, Gheorghe – Sisteme de comerŃ exterior, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.
3. Jaime de Melo, Jean-Marie Grether – Commerce international. Théories et
applications, Ouvertures économiques, serie Balises, Paris-Bruxelles, 1997.
4. Krugman, Paul – International Trade and Trade Policy, Massachusetts Institute of
Technology, 1991.
5. Popescu, Gheorghe – EvoluŃia gândirii economice, Editura George BariŃiu, Cluj-
Napoca, 2000.
6. Popescu, Gheorghe – Modele de comerŃ internaŃional, Editura Corvin, Deva, 2001.
TEMA 5
„RELAłIILE COMERCIALE INTERNAłIONALE”
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea evoluŃiei relaŃiilor

comerciale internaŃionale, evoluŃie analizată prin prisma evoluŃiei producŃiei mondiale, a
volumului şi valorii fluxurilor comerciale internaŃionale şi a orientării geografice a
acestor fluxuri.
Cuvinte cheie:
fluxuri comerciale internaŃionale
export, import
balanta comerciala
balanta de plati externe
5.1 EVOLUłIA PRODUCłIEI MONDIALE
Fluxul comercial internaŃional reprezintă forma concretă de manifestare a

interdependenŃelor dintre unităŃile economice din diferite Ńări, dintre state şi organisme
internaŃionale în cadrul circuitului economic mondial.
Forma principală a fluxurilor comerciale internaŃionale o constituie schimbul
internaŃional de mărfuri sau comerŃul mondial.
Factorii care au determinat dinamizarea fluxurilor internaŃionale:

• prăbuşirea imperiilor coloniale
• apariŃia pe harta lumii a statelor noi care şi-au cucerit în această perioadă
independenŃa politică şi economică
• apariŃia unor noi domenii de activitate ca urmare a revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice
care a marcat “reconstruirea” diviziunii internaŃionale a muncii.
Trăsături esenŃiale şi tendinŃe specifice:
• caracterul dinamic al acestora
• diversificarea continuă a schimburilor comerciale internaŃionale
• caracterul pronunŃat industrial al structurii comerŃului mondial
• înrăutăŃirea termenilor schimbului în cadrul comerŃului dintre Ńările mai puŃin
dezvoltate şi Ńările dezvoltate
• îngrădiri de ordin tarifar şi netarifar ale schimburilor comerciale internaŃionale
• “internalizarea” comerŃului mondial ca urmare a procesului de transnaŃionalizare
care se dezvoltă în economia mondială;
• tendinŃa de regionalizare care determină o tendinŃă de “tripolarizare” a
schimburilor comerciale internaŃionale
• accentuarea tendinŃei de instituŃionalizare a schimburilor comerciale
internaŃionale care să promoveze şi să reglementeze desfăşurarea comerŃului
mondial.
Cunoaşterea tendinŃelor principale conturate in cadrul producŃiei mondiale, cu deosebire

în Ńările dezvoltate, prezintă însemnătate atât pentru analiza unor aspecte ale relaŃiilor
economice internaŃionale, cât şi pentru o definire riguroasă a sensului şi direcŃiilor
restructurării economiei mondiale postbelice.
ProducŃia industrială se modifică, ca natură şi structură, în funcŃie de stadiul de

industrializare, de amploarea şi profunzimea schimbărilor induse de progresul tehnic.
În perioada postbelică, contribuŃia industriei la PIB obŃinut de Ńările dezvoltate a trecut

pe locul II, primul fiind ocupat de sectorul serviciilor.
5.2 EVOLUłIA VOLUMULUI FLUXURILOR
COMERCIALE INTERNAłIONALE
Adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii la începutul secolului XX a determinat
apariŃia unor decalaje între statele care au pornit pe calea industrializării şi celelalte state
ale lumii.
Dacă ritmul de creştere a comerŃului mondial a fost depăşit de cel al producŃiei agricole
imediat după cel de-al II-lea război mondial, ritmul de creştere a comerŃului mondial a
depăşit ritmul de creştere a producŃiei mondiale începând cu perioada anilor ’70.
Accentuarea diviziunii internaŃionale a muncii (a diviziunii industriale a muncii) a

determinat un ritm de creştere mult mai mare a comerŃului cu produse manufacturate
comparativ cu cele de bază. Astfel, volumul fizic al exporturilor mondiale a crescut în
perioada 1950-1998 de cca. 18,5 ori datorită creşterii exporturilor produselor de bază de
7,5 ori şi al exportului produselor manufacturate de cca. 33,6 ori.
Descompunerea exporturilor mondiale de mărfuri (în %):
1950-1960 1978 1993-2000
Produse agricole 37 16 12
Produse minerale (inclusiv energie) 15 21 13
Produse manufacturate 47 60 71
Diverse 1 3 4
Sursa: realizat de autor conform datelor statistice ale Bancii Mondiale şi FMI, 2002.
EvoluŃia comerŃului mondial în a doua jumătate a secolului XX ar putea fi sintetizată

astfel:
• scade ponderea produselor agricole de la 37% la 12% în totalul comerŃului
mondial, în expresie valorică; cauze: autosuficienŃa alimentară a unor Ńări ca
India şi China, dereglări a termenilor schimbului; cererea mondială uşor de
satisfăcut;
• menŃinerea ponderii de 13% a produselor industriei extractive datorită menŃinerii
unei oarecare dependenŃe a Ńărilor sărace în bogăŃii ale subsolului; posibilitatea
dezvoltării unei industrii a fost hotărâtă şi de accesul la materiile prime;
ponderea acestor produse în comerŃul mondial a crescut puternic în 1974, apoi în
1980 ca urmare a celor două şocuri petroliere;
• creşte ponderea produselor manufacturate de la 47% la cca. 71% din comerŃul
mondial, fapt ce se explică şi prin prisma rolului central al schimburilor de
bunuri de echipament care reprezintă mai mult de jumătate din schimburile de
produse manufacturate (faŃă de 13% pentru chimie şi 9% pentru textile)
• începând cu 1955 ponderea produselor manufacturate devansează ponderea
produselor de bază, atingând 47% în anul 1960. ExplicaŃia acestei evoluŃii o
găsim în continua adâncire a diviziunii muncii sub impactul tehnologiilor de vârf
şi al evoluŃiei preŃurilor la cele două grupe de produse.
• în perioada anilor ‘80-2000 are loc expansiunea comerŃului cu servicii. Ponderea
exporturilor de servicii în totalul exporturilor mondiale a crescut de la 17% la
30%.
Creşterea comerŃului mondial după cel de-al II-lea război mondial (cca. 8% pe an) a fost
favorizată de regulile definite de Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) şi de
începutul industrializării lumii a treia.
5.3 EVOLUłIA VALORII FLUXURILOR COMERCIALE

INTERNAłIONALE
EvoluŃia valorică a fluxurilor comerciale internaŃionale este influenŃată de:
- evoluŃia cantităŃii bunurilor tranzacŃionate;
- evoluŃia preŃurilor pieŃei mondiale.
Pe parcursul secolului XX se pot evidenŃia mai multe etape în evoluŃia preŃurilor:

• perioada 1900 – 1950 când preŃurile au fost influenŃate mai ales de condiŃiile de
pe piaŃă generate de cele două războaie mondiale;
• perioada 1950 – 1970 când preŃurile au prezentat o mai mare stabilitate,
perioadă care corespunde cu etapa de prosperitate a economiei mondiale şi de
dezvoltate a schimburilor internaŃionale;
• perioada 1970 – 1980 când preŃurile au crescut fără precedent în perioada
postbelică, perioadă care corespunde crizei structurale în care a intrat economia
mondială;
• perioada 1980 – 2000 când preŃurile au scăzut sau au crescut lent în cazul
produselor primare şi au crescut mult în cazul produselor manufacturate, mai
ales în cazul celor care încorporează tehnologie de vârf.
5.4 ORIENTAREA GEOGRAFICĂ A FLUXURILOR

COMERCIALE INTERNAłIONALE
Orientarea geografică a schimburilor economice mondiale a înregistrat modificări
importante, atât pe grupe de Ńări, cât şi pe continente sau regiuni.
łările dezvoltate au deŃinut şi deŃin în continuare cea mai mare parte a schimburilor
internaŃionale cu mărfuri şi servicii.
Celelalte state, mai ales cele mai puŃin dezvoltate şi cele mediu dezvoltate,
(neexportatoare de petrol), au înregistrat o reducere treptată a ponderii, de la cca. 23-
24% în anii ’50 la cel mult 12-13% în prezent.
1. Ce sunt fluxurile comerciale internaŃionale?
2. Care sunt cauzele modificării structurii comerŃului internaŃional?
3. Care sunt cauzele modificării orientării fluxurilor comerciale internaŃionale?
• Fluxul comercial internaŃional reprezintă forma concretă de manifestare a
interdependenŃelor dintre unităŃile economice din diferite Ńări, dintre state şi organisme
internaŃionale în cadrul circuitului economic mondial.
• trăsături esenŃiale şi tendinŃe specifice1:
caracterul dimamic a comerŃului internaŃional;
devansarea ritmului de creştere a PIB, a producŃiei industriale şi a altor
indicatori macroeconomici naŃionali de către comerŃul exterior;
devansarea ritmului de creştere a lichidităŃilor internaŃionale ale statelor de
către ritmul de creştere a comerŃului exterior;
modificarea substanŃială a structurii pe grupe de mărfuri a comerŃului
internaŃional;
înrăutăŃirea termenilor schimbului Ńărilor dezvoltate cu cele industrializate;
modificarea orientării geografice a schimburilor internaŃionale;
comerŃul internaŃional a cunoscut în permanenŃă îngrădiri de ordin tarifar şi
netarifar;
instituŃionalizarea schimburilor internaŃionale.
Referate propuse:
1. Obstacole în calea comerŃului internaŃional

2. TendinŃe în evoluŃia comerŃului internaŃional
3. Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale
4. Care sunt factorii care au determinat dinamica schimburilor internaŃionale?
5. Care sunt factorii care au influenŃat evoluŃia preŃurilor internaŃionale?
6. Care sunt factorii care au influenŃat orientarea geografică a fluxurilor comerciale
internaŃionale?
1
Nicolae Sută (coord.) – ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane, Editura ALL,
Bucureşti, 1995, pag. 10-13.
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “Fluxurile economice mondiale oglindesc modificările importante survenite în
raporturile de forŃe între statele lumii. Ele reflectă menŃinerea unor importante decalaje
de dezvoltare economică între Ńări şi regiuni, decalaje care au influenŃat considerabil
dinamica şi structura circuitului economic mondial.”
Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti,

1999, pag. 337.
2. “Statele lumii, indiferent de mărimea şi forŃa lor economică, resimt nevoia participării
la derularea comerŃului mondial fie datorită stocului naŃional de factori de producŃie
(deficitar sau excedentar faŃă de nevoile proprii), fie datorită unor considerente ce Ńin de
sporirea eficienŃei economice şi a dezvoltării complexe, armonioase a economiilor
naŃionale. Izolarea dezvoltarea autarhică, într-o lume marcată de puternice
interdependenŃe economice, este un nonsens.”

3. “Lucrul de care se tem cel mai mult experŃii în probleme de politică comercială este,
fără îndoială, posibilitatea ca Ńările care se integrează în blocuri comerciale să devină
mai protecŃioniste vizavi de Ńările din afara blocurilor decât au fost înainte, ceea ce
înseamnă că comerŃul mondial va fi mai degrabă afectat decât ajustat de aceste mişcări
care, la prima vedere, par a se face în scop de liberalizare”
P. Krugman – Is Liberalism Bed? (International Trade and Trade Policy, edited by

Helpman and Razin Massachusetts Institute of Technology, 1991), pag. 9
Termeni cheie:
Fluxul economic internaŃional = formă concretă de manifestare a interdependenŃelor

dintre unităŃi economice din diferite Ńări, dintre state şi organisme internaŃionale în
cadrul circuitului economic mondial; fluxurile economice internaŃionale au caracteristici
specifice diferitelor etape de dezvoltare, fiind influenŃate de o multitudine de factori:
tehnico-economici şi extraeconomici, cu acŃiune imediată sau de perspectivă; tendinŃa
generală a f.e.i. este de diversificare; forma principală a f.e.i. o constituie schimbul
internaŃional de mărfuri sau comerŃul mondial.
Export = operaŃiune comercială de vânzare a unor bunuri materiale şi/sau servicii către
persoane fizice sau juridice dintr-o altă Ńară în schimbul unei sume dintr-o valută
convenită; cuprinde exportul de mărfuri (bunuri corporale, stabile) şi exportul invizibil
(servicii); e. reflectă nivelul şi structura economiei naŃionale, ca şi capacitatea acesteia
de a valorifica, în avantajul propriu, participarea la circuitul economic mondial.
Import = operaŃiune comercială de cumpărare din străinătate a unor bunuri materiale

şi/sau servicii contra unei cantităŃi de monedă convenită, implicând trecerea de către
acestea a frontierei vamale a importatorului; i. poate fi direct şi indirect, de bunuri
materiale şi de servicii, propriu-zis şi de completare, temporar şi permanent, cu plata
imediată şi cu plata amânată, etc.
BalanŃa de plăŃi externe = instrument economico-statistic în care se include şi se

compară încasările şi plăŃile realizate de o Ńară, din relaŃiile sale economice, financiare şi
monetare cu alte Ńări, pe o anumită perioadă de timp, de regulă un an. PărŃile b. de p.e.
sunt: balanŃa curentă sau contul curent, balanŃa mişcărilor de capital sau contul de
capital. Orice post al b. de p.e. poate fi: activ sau excedentar, pasiv sau deficitar,
echilibrat; excedentele şi deficitele diverselor posturi se compensează reciproc, astfel că
din punct de vedere contabil, b. de p.e. este echilibrată, ceea ce înseamnă că, de regulă,
deficitele se finanŃează, iar excedentele sunt utilizate, primind o anumită destinaŃie.
BalanŃă comercială = tablou statistico-economic în care se înscriu şi prin care se
compară importul şi exportul de mărfuri ale unei Ńări, pe o perioadă determinată de timp,
de regulă un an; din punctul de vedere al rezultatelor relaŃiilor comerciale externe, b.c.
poate fi: activă (excedentară), pasivă (deficitară) şi echilibrată (soldată); în b.c. gruparea
mărfurilor diferă de la o Ńară la alta; pe baza unei înŃelegeri internaŃionale, s-a utilizat
mult timp clasificarea “convenŃiei de la Bruxelles” (31 decembrie, 1913), iar în prezent
se foloseşte tot mai mult “clasificarea tip a comerŃului internaŃional” (C.T.C.I. sau
S.I.T.C.). Pentru analiza b.c. este necesar să se Ńină seama de preŃurile folosite şi de
mecamismul formării lor; b.c. constituie una dintre cele mai importante părŃi ale balanŃei
de plăŃi externe.
editura Polirom, Iaşi, 1999.
2. Daniels, John D., Radebaurgh, Lee H. – International Business, 7-th Edition,
Addison-Wesley Publishing Co, 1995.
1999.
4. GhibuŃiu, Agnes – Conjunctura economiei mondiale, Editura Expert, Bucureşti, 1993.
6. Krueger, A. - Free Trade Agreements as Protectionist Devices: Rules of Origin, 1993.
Technology, 1991.
9. Sută, Nicolae (coord.) – ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane,
Editura ALL, Bucureşti, 1995.
10. Sută, Nicolae (coord.) – Istoria comerŃului exterior românesc, Editura Eficient,
Bucureşti, 1996.
TEMA 6
„CADRUL INSTITUłIONAL
AL RELAłIILOR COMERCIALE INTERNAłIONALE”
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea accentuării

interdependenŃelor economice dintre statele lumii care a condus şi conduce la studierea
şi găsirea unor modalităŃi cât mai adecvate de conciliere a unor interese, deseori
divergente, de organizare şi ordonare a relaŃiilor economice internaŃionale.
Cuvinte cheie:
organizaŃii internaŃionale
GATT, OMC, UNCTAD, OCDE
AELS, CEFTA, NAFTA, APEC, ASEAN

6.1 ORGANIZAłII LA NIVEL MONDIAL
Necesitatea instituŃionalizării relaŃiilor dintre state se datorează raportului dintre
interdependenŃele globale şi interdependenŃa naŃiunilor participante la viaŃa
internaŃională, raport ce impune crearea unui cadru adecvat pentru colaborarea între
Ńările respective.
InstituŃiile şi organismele (organizaŃiile) economice internaŃionale reprezintă

asocieri constituite prin participarea unor state, firme, organizaŃii sau
asociaŃii din diferite Ńări la organizaŃiile economice din sistemul ONU sau la
cele zonale.
În continuare vom folosi termenul organizaŃie internaŃională şi cu înŃelesul de instituŃie

internaŃională.
OrganizaŃii ale comerŃului internaŃional:
• cu vocaŃie mondială
• cu vocaŃie regională.
a) GATT – Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ:

• s-a înfiinŃat la Geneva în 1947 ca un acord multilateral care a jucat un rol
fundamental în liberalizarea schimburilor.
• GATT care a funcŃionat bine, dar nu s-a impus cu adevărat şi care s-a
transformat în OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (World Trade Organisation)
OMC în 1995.
Obiective:
• asigurarea desfăşurării unui comerŃ internaŃional fără restricŃii, prin reducerea şi
eliminarea progresivă a barierelor vamale din calea schimburilor comerciale
• promovarea, liberalizarea, controlul şi coordonarea comerŃului mondial.
Principiile de bază ale Acordului GATT, prevăzute în statutul acestui organism, sunt:
• nediscriminarea;
• reciprocitatea;
• interzicerea restricŃiilor comerciale, altele decât taxele vamale.
Nediscriminarea :
• tratamentul (clauza) naŃiunii celei mai favorizate
• tratamentul naŃional al produselor străine.
• Clauza naŃiunii celei mai favorizate este un principiu conform căruia

orice stat membru al acestui organism este obligat, în virtutea a însăşi calităŃii de
membru, să acorde tuturor partenerilor aceleaşi avantaje pe care le-a acordat sau
le va acorda în viitor oricărui alt stat membru.
• Tratamentul naŃional al produselor străine presupune aplicarea unui
tratament produselor străine identic cu cel al produselor de provenienŃă naŃională
(de exemplu, acestea trebuie să fie supuse aceloraşi taxe indirecte).
Reciprocitatea
• dacă o parte contractantă acordă o concesie comercială, cealaltă parte
contractantă trebuie să acorde o concesie echivalentă, în vederea echilibrării
avantajelor şi dezavantajelor liberalizării comerŃului.
Interzicerea restricŃiilor comerciale, altele decât taxele vamale

• spre deosebire de restricŃiile cantitative ce limitează importurile la un
nivel maxim, taxele vamale prevăzute în tarifele vamale reprezintă un mijloc
transparent de a împiedica comerŃul datorită informaŃiilor despre tarifele
vamale practicate care sunt uşor de obŃinut, ele fiind mult mai uşor de negociat
decât alte măsuri care sunt mai dificil de identificat şi cuantificat
• taxele vamale sunt în concordanŃă cu condiŃiile pieŃei, ceea ce
înseamnă că pieŃele sunt influenŃate, dar acŃiunea lor nu este afectată, cum ar fi
în cazul restricŃiilor cantitative.
Rezultatele obŃinute în urma rundelor de negocieri:

Activitatea GATT se desfăşoară în cadrul unor conferinŃe, denumite şi runde de
negocieri:
• Runda Geneva (1947) – la care au participat 23 de state fondatoare – a fost
aceea care a pregătit apariŃia GATT. Înainte de începerea rundei, nivelul mediu
al taxelor vamale, ponderat cu importurile, era de cca 40%; reducerea medie a
fost de cca 35%.
• Runda Annecy (1949) a avut rezultate mai modeste concretizate în reducerea cu
numai 8% a nivelului mediu al taxelor vamale (aceasta şi datorită faptului că au
participat numai 13 state).
• Runda Torquai (1950) a obŃinut o reducere a taxelor cu încă 25%.
• Rundele Geneva (1956) şi Dillon (1960-1961) au mai redus cu încă 8% fiecare
nivelul mediu al taxelor.
• Runda Kennedy (1962-1967), la care au participat 62 de Ńări, a negociat reduceri
de taxe vamale care acopereau un volum valoric de cca 40 miliarde de dolari
schimburi comerciale. Ca urmare a reducerilor cu încă 35% a nivelului taxelor,
nivelul mediu rămas al acestora a ajuns la cca 10%.
• Runda Tokyo (1973-1979), la care au participat 99 de state, între care şi state
nemembre GATT, a negociat bariere comerciale vizând un volum valoric de cca
190 miliarde de dolari. Negocierile au vizat taxele vamale care au fost reduse în
medie cu 30%, dar şi barierele netarifare, în legătură cu care s-au formulat şi
acceptat noi coduri.
• Runda Uruguay (1986-1993), lansată la 20 septembrie 1986 la Punta del Este, s-
a încheiat la 15 decembrie 1993. În această perioadă numărul participanŃilor la
negocieri a crescut de la 23 la 125, chiar dacă nu toŃi erau membri GATT,
printre participanŃi aflându-se Rusia, China şi Taiwan.
Obiectivele pe care şi le-a propus runda Uruguay erau 1:
• sporirea liberalizării comerŃului prin continuarea reducerii taxelor
vamale şi a altor bariere comerciale;
• includerea în cadrul negocierilor GATT a unor domenii de cea
mai mare importanŃă pentru dezvoltarea actuală a comerŃului: investiŃiile directe
de capital, comerŃul cu servicii, aspectele comerciale decurgând din protecŃia
drepturilor de proprietate intelectuală, sporind astfel rolul GATT;
• includerea în regulile GATT a unor sectoare exceptate de la
tratamentul nediscriminatoriu (agricultura, textilele şi confecŃiile);
• eliminarea practicii restângerilor voluntare la export care
înlocuiseră restricŃiile cantitative sancŃionate de GATT în domenii ca cel al
oŃelului, produselor electrice, vehiculele cu motor, etc.;
• îmbunătăŃirea procedurii de soluŃionare a disputelor şi
conflictelor din cadrul GATT.
Actul final, supus ratificării Ńărilor participante, a cărui semnare solemnă a avut loc la
15 aprilie 1994 la Marrakesh, prevede:
• crearea OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului;
• continuarea liberalizării comerŃului mondial pe bază
multilaterală;
• acorduri comerciale plurilaterale.
1
K. Adamantopoulos - An Anatomy of the World Trade Organisation, Kluwer International, London,
1997, pag. 50-58.
b) OMC – OrganizaŃia Mondială a ComerŃului:
OMC a substituit GATT începând cu 1 ianuarie 1995; toate Ńările participante la GATT,
în calitate de părŃi contractante, au devenit membre OMC.
FuncŃiile OMC sunt:

• facilitarea implementării, administrării şi funcŃionării acordurilor anexate;
• punerea la dispoziŃia membrilor săi a forumului de negocieri necesar pentru
asigurarea valorificării drepturilor şi respectării obligaŃiilor care rezultă pentru
aceştia din acordurile anexate, precum şi a unui cadru pentru negocieri viitoare
referitoare la convenirea şi aplicarea de noi măsuri în scopul dezvoltării
relaŃiilor comerciale multilaterale;
• administrarea Organului de reglementare a diferendelor;
• administrarea Mecanismului de examinare a politicilor comerciale naŃionale;
• cooperarea cu FMI şi cu Banca Mondială în vederea asigurării unei mai mari
coerenŃe a politicilor comerciale globale.
Sfera de competenŃă a OMC este diferită2 de GATT, şi anume:

• OMC are o sferă de aplicare mult mai mare decât GATT deoarece cuprinde în
sistemul multilateral comercial comerŃul cu servicii şi aspecte comerciale ale
măsurilor investiŃionale şi ale drepturilor de proprietate intelectuală;
• OMC creează şi asigură pentru toŃi membrii un sistem unitar de drepturi şi
obligaŃii; faŃă de GATT, în cadrul căruia funcŃionau mai multe acorduri
importante (evaluarea în vamă, măsuri antidumping) la care participarea era
facultativă, în cadrul OMC membrii trebuie să accepte toate acordurile
multilaterale;
• în timp ce GATT a funcŃionat ca un acord provizoriu, OMC este creat pe o bază
permanentă;
• OMC prevede pentru membrii săi obligaŃia de a-şi racorda legislaŃia naŃională la
prevederile acordurilor multilaterale administrate de ea (de exemplu, clauza
GATT de anterioritate, care prevedea că anumite prevederi specificate erau
2
Cornelia Popescu – Op. citată, pag. 202-203.
aplicate de către membrii săi numai în măsura în care legislaŃia lor în vigoare în
momentul aderării era în acord cu prevederile acestui articol);
• având o bază permanentă, activitatea OMC impune implicarea mai intensă a
miniştrilor în activităŃile sale, prin desfăşurarea la doi ani a conferinŃei
ministeriale.
c) UNCTAD – ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare:

• a fost creată în 1964 odată cu prima conferinŃă pentru comerŃ şi dezvoltare de la
Geneva;
Obiective:
• să fie forumul principal pentru discuŃiile asupra politicii economice, problemelor
dezvoltării şi creşterii, între toate statele, atât cele dezvoltate, cele mai puŃin
dezvoltate, cât şi cele în tranziŃia spre economia de piaŃă;
• să promoveze comerŃul internaŃional, în special între Ńări aflate în stadii diferite
de dezvoltare;
• să formuleze şi să implementeze principiile comerŃului internaŃional.
d) OCDE – OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică:

• s-a înfiinŃat la 30 septembrie 1961, ca succesoare a OrganizaŃiei pentru
Cooperare Economică Europeană, stabilită în 1948 pentru a administra ajutorul
american şi canadian oferit Europei prin Planul Marshall.
Obiective:
• să promoveze bunăstarea economică şi socială în zona de acŃiune prin asistenŃa
acordată guvernelor membre în formularea politicilor cu acest scop şi
coordonarea lor;
• să stimuleze şi să armonizeze eforturile membrilor pentru ajutarea Ńărilor mai
puŃin dezvoltate.
Tablou de sinteză cuprinzând organizaŃiile comerciale cu vocaŃie mondială:
Ponderea în
Nr. Denumirea Data Nr. de state Obiective comerŃul
crt. instituŃiei înfiinŃării membre mondial
- promovarea, liberalizarea, controlul 80%
1. GATT 30 oct. 23 în 1947, şi coordonarea comerŃului mondial
1947 130 în 1994
- promovarea bunăstării economice şi 55%
2. OCDE 30 sept. 30 sociale în zona de acŃiune
1961
- promovarea comerŃului 20%
3. UNCTAD 1964 187 internaŃional între state cu nivele
diferite de dezvoltare
4. OMC 1 ian. 97 în 1995, - liberalizarea comerŃului mondial 85%

1995 142 în 2000
Sursa: realizat de autor după Raportul Băncii Mondiale privind dezvoltarea, 2007.
6.2 ORGANIZAłII LA NIVEL REGIONAL
Sfârşitul celui de-al II-lea război mondial reprezintă, din punct de vedere politic şi
economic, un moment de referinŃă în analiza şi interpretarea problemelor cu care se
confruntă economia mondială în ansamblu, dar şi economiile naŃionale, în particular.
Eliminarea barierelor din calea competiŃiei internaŃionale a avut loc nu numai la nivel
mondial, ci şi la nivel regional. Conform studiilor de specialitate, există 32 de grupări
regionale3: 3 în Europa, 4 în Orientul Apropiat, 5 în Asia şi câte 10 în Africa şi America.
Concomitent cu dezvoltarea economică a avut loc un proces transformator al

structurilor politice, proces generat într-o măsură semnificativă de înlocuirea
hegemoniei politice şi economice a Statelor Unite de către triada Uniunea Europeană,
Statele Unite şi Japonia în jurul cărora s-au format, prin lărgiri succesive, importante
zone integrate: NAFTA, APEC, Zona de Cooperare Asia-Pacific.4
3
Ioan Rotaru (coord.) – Op. citată, pag. 104.
4
Mihaela LuŃaş – Integrarea economică europeană, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 20.
a) OrganizaŃii ale comerŃului Ńărilor din Europa:
Primele contururi ale Europei economice se nasc din dorinŃa de a pune capăt dificilei
perioade de după război. În discursul său de la Zurich din septembrie 1946, Churchill şi-
a exprimat dorinŃa de a crea Statele Unite ale Europei sub protecŃia “puternicei
Americi”, a cărei primă etapă să fie reconcilierea franco-germană. Astfel, cu sprijinul
Statelor Unite, a apărut în 1948 prima instituŃie economică europeană, OrganizaŃia
Europeană de Cooperare Economică (European Organisation for Economic
Cooperation) – OECE. Creată iniŃial pentru a putea repartiza între statele europene
ajutorul american acordat în cadrul Planului Marshall, ea a permis o primă liberalizare a
schimburilor şi a plăŃilor.
i) CEE – Comunitatea Economică Europeană (European Economic

Community) – UE-Uniunea Europeană (European Union):5
ÎnfiinŃare: s-a înfiinŃat la 25 martie 1957 prin semnarea tratatului de la Roma de către 6
state: R.F. Germania, Belgia, FranŃa, Olanda, Italia, Luxemburg; pe parcurs au aderat şi
alte state europene: Danemarca, Marea Britanie şi Irlanda, Grecia, Spania şi Portugalia,,
Austria, Finlanda şi Suedia şi CEE a devenit UE (Uniunea Europeană).
Obiective: prin tratatul de la Roma s-au pus bazele unei uniuni strânse între popoarele
Europei, şi pentru asigurarea progresului economic şi social prin acŃiunea comună de
eliminare a barierelor care împart Europa.
ActivităŃi principale: legislaŃia este iniŃiată de Comisia Europeană sub forma unor
directive, transformându-le în legi Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European,
urmărite şi administrate de Curtea de JustiŃie Europeană.
Sfera de acŃiune: cele 15 state membre;
Afilieri: Institutul Monetar European a fost stabilit la Maastricht pentru a pregăti
Uniunea Economică şi Monetară şi Banca Centrală Europeană; s-au încheiat acorduri
comerciale cu Ńările mediteraneene, din Orientul Mijlociu, America de Sud şi Asia; 70
de state africane, caraibiene şi din Pacific (APC) aparŃin ConvenŃiei de la Lome;
disputele comerciale pot fi rezolvate în cadrul OMC.
5
Ioan Rotaru (coord.) – Op. citată, pag. 132.
ii) AELS - AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (Free Trade European
Asotiation):
ÎnfiinŃare: a fost fondată în anul 1960 prin ConvenŃia de la Stockholm de 7 state
europene.
Obiective: la început, AELS a urmărit eliminarea tarifelor şi a altor bariere comerciale
dintre membri, apoi crearea unei zone de liber schimb cuprinzând toate Ńările vest
europene.
ActivităŃi principale: promovarea cooperării între statele membre pentru asigurarea unui
comerŃ liber.
Sfera de acŃiune: Europa de vest; dar una din ambiŃiile AELS este aducerea Ńărilor
central şi est europene în cadrul unui sistem multilateral de liber schimb.
Afilieri: legături oficiale cu OMC şi OCDE.
iii) CEFTA - Acordul Central-European de ComerŃ Liber (Central European

6
Free Trade Ageement) s-a constituit în decembrie 1992 la Cracovia (Polonia) şi a
intrat în vigoare la 1 martie 1993. La acest acord au participat: Polonia, Cehia, Ungaria
şi Slovacia şi s-a dorit iniŃial să fie o grupare închisă altor Ńări. Grupul de la Vişegrad
dorea o piaŃă central-europeană care să stimuleze creşterea economică generală prin
lichidarea restricŃiilor vamale dintre ele şi liberalizarea comerŃului reciproc. În 1995 la
Varşovia, miniştrii comerŃului şi cooperării statelor membre au hotărât să accepte şi alte
state care îndeplinesc anumite condiŃii: să aibă statut de asociat la UE, să fie membru
OMC, să fi încheiat acorduri de liber schimb cu fiecare dintre cele patru state. România
a încheiat un acord de asociere cu CEFTA care a intrat în vigoare la 1 iulie 1997.
b) OrganizaŃii ale comerŃului Ńărilor din America de Nord şi America Latină:

i) NAFTA - Acordul Nord-American de Liber Schimb:
ÎnfiinŃare: negocierile au început în 1991, iar acordul a fost semnat în 1993 între state cu
nivele diferite de dezvoltare: SUA, Canada şi Mexic şi a intrat în vigoare în ianuarie
1994.
Obiective: creşterea potenŃialului pieŃei nord-americane prin impulsionarea schimburilor
comerciale internaŃionale.
6
Nicolae Sută (coord.) – Op. citată, pag. 194.
Principalele activităŃi: reglementarea tranzacŃiilor comerciale între Ńările participante şi
eliminarea obstacolelor tarifare şi netarifare.
Sfera de activitate: relaŃiile comerciale ale statele membre.
ii) ALADI - AsociaŃia Latino-Americană de Integrare:

ÎnfiinŃare: a fost creată în 1980 la Montevideo pentru a înlocui AsociaŃia Latino-
Americană a Liberului Schimb ALALS creată în 1960.
Obiective: realizarea unui proces de integrare economică în zonă.
Principalele activităŃi: acordarea de preferinŃe tarifare reciproce statelor membre.
Sfera de activitate: Ńările din America Latină.
c) OrganizaŃii ale comerŃului Ńărilor din Africa, Asia, Caraibe şi Pacific:

Procesul de formare a unor grupări economice a Ńărilor din Africa, Asia, Caraibe şi
Pacific a început în anii ’60. łările acestor regiuni au o dimensiune economică
insuficientă şi se confruntă cu fenomenul de subdezvoltare economică. Pentru a depăşi
această situaŃie, strategiile lor au luat în calcul şi rezervele importante obŃinute în urma
cooperării între ele. În 1985 existau deja 45 de grupări regionale ale Ńărilor mai puŃin
dezvoltate: 20 în Africa, 11 în America Latină şi Caraibe, 5 în Asia şi 9 grupări
interregionale.
În Africa: Comunitatea Economică Africană CEA, OrganizaŃia UnităŃii Africane OUA,
Uniunea Vamală şi Economică a Africii Centrale UVEAC, Comunitatea Economică a
Statelor din Africa Occidentală CEAO, Comunitatea Africii de Est CAE, Uniunea
Magrebului Arab UMA, etc.
În Asia şi Pacific: AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud-Est ASEAN, AsociaŃia Asiei de
Sud pentru Cooperare Regională SAARC, PiaŃa Comună Arabă ACM, Consiliul de
Cooperare al Statelor Arabe din Golf CCG, Consiliul Arab de Cooperare Economică
CACE, Forumul pentru Cooperare Economică în Asia şi Pacific APEC, etc.
În Caraibe: Comunitatea Caraibelor CARICOM, OrganizaŃia Statelor din Caraibele de

Est OSCE, etc.
Tablou sintetic cuprinzând organizaŃiile comerciale la nivel regional:
Zona Denumirea Data Nr. de Obiective Ponderea
instituŃiei înfiinŃării state în comerŃul
membre mondial
Europa - CEE (UE) 25 martie 6 în 1957, - eliminarea barierelor care 60,4%
1957 15 în 1995 împart Europa;
- CAER 1949 6 în 1949, - accelerarea progresului 8%
14 în 1991 economic şi tehnic al Ńărilor
membre;
- AELS 1960 7 - realizarea unei zone de liber 5,95%

schimb între statele europene;
- CEFTA dec. 1992 4 - stimularea creşterii economice 10,5%
generale prin liberalizarea
comerŃului reciproc;
America - NAFTA 1993 3 - creşterea potenŃialului pieŃei 20%
de Nord nord-americane;
America - ALADI 1980 11 - realizarea unui proces de 4,7%
Latină integrare economică în zonă;
-Pactul 1969 5 - accelerarea procesului de 0,9%
Andin industrializare, liberalizarea
schimburilor, etc.
Africa - UVEAC 1964 4 - integrarea şi cooperarea la 0,2%
nivel regional;
- CEAO 1970 7 - integrarea şi cooperarea la 0,2%
nivel regional;
- CESAC 1983 10 - integrarea şi cooperarea la 0,4%
nivel regional;
- CEA 1991 10 - integrarea şi cooperarea la 1%
nivel regional;
Asia - ACM 1964 4 - integrarea şi cooperarea la 0,1%
nivel regional;
- ASEAN 1967 5 - creştere economică, progres 6,3%
social, dezvoltare culturală în SE
Asiei;
- SAARC 1985 7 - cooperarea economică dintre 0.9%
statele membre;
- APEC 1993 18 - cooperarea economică dintre 18%
statele membre;
Caraibe CARICOM 1973 13 - tarif vamal comun, 0,1%
armonizarea fiscalităŃii, crearea
unui fond de investiŃii, libera
circulaŃie a persoanelor;
Sursa: realizat de autor după Raportul Băncii Mondiale privind Dezvoltarea, 2007.
6.3 CONSECINłELE INSTITUłIONALIZĂRII
COMERłULUI INTERNAłIONAL
ComerŃ liber sau protecŃionism?

În evoluŃia comerŃului exterior, ca urmare a instituŃionalizării acestuia, pot fi observate
unele tendinŃe principale7:
• reducerea protecŃionismului cu caracter tarifar practicat de către statele lumii,

mai ales de către cele dezvoltate
• în perioada de criză economică, protecŃionismul comercial reapare prin
extinderea şi multiplicarea barierelor netarifare
• pe plan internaŃional se extind aranjamentele comerciale preferenŃiale, ceea ce
are drept efect erodarea aplicării principiului fundamental al GATT, principiul
nediscriminării
Procesul de instituŃionalizare economică nu se rezumă la crearea de uniuni vamale sau

zone de liber schimb, ci urmăresc un dublu obiectiv:
• integrarea completă a pieŃelor regionale care să asigure o liberă circulaŃie a
mărfurilor şi factorilor de producŃie
• convergenŃa politicilor monetare, fiscale, industriale, agricole, sociale, etc. a
naŃiunilor membre.
Factorii care au marcat succesul blocurilor comerciale în anii ‘80 au fost:

● bunurile comercializate astăzi sunt tot mai intensive în factorii cunoştinŃe şi
tehnologie;
● apariŃia unui nou tip de protecŃionism bazat pe restricŃii voluntare la export,
supravegherea importurilor, norme tehnice, taxe de retorsiune, bariere fiscale,
birocratice, etc. mai greu de urmărit şi de depistat;
● unele mutaŃii care au avut loc în ierarhia marilor puteri care domină comerŃul
internaŃional.
7
Sterian Dumitrescu, Ana Bal – Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 339.
1. Care sunt principiile de bază ale GATT (OMC)?
2. Ce particularitate prezintă NAFTA?
3. Care este tendinŃa dominantă în comerŃul internaŃional: liber schimb sau
protecŃionism?
4. Care sunt factorii care au determinat necesitatea instutuŃionalizării schimburilor
internaŃionale?
5. Care este rolul instituŃiilor comerŃului internaŃional?
63. InstituŃionalizarea schimburilor comerciale internaŃionale are efect de regionalizare
sau de globalizare a comerŃului internaŃional?

necesitatea instituŃionalizării comerŃului internaŃional;
organizaŃii – cu vocaŃie mondială: GATT – OMC
UNCTAD
OCDE
– cu vocaŃie regională:
Europa: CEE (CECO, EURATOM)
AELS
CAER
CEFTA, etc.
America de Nord: NAFTA,etc.
America Latină şi Caraibe: ALADI
Pactul Andin
CARICOM, etc.
America de Sud: MERCOSUR,etc.
Asia şi Pacific: ASEAN
APEC
SAARC,etc.
Africa: OUA
CEA
UVEAC,etc.
rol: promovarea, liberalizarea, controlul şi coordonarea comerŃului mondial;
comerŃ liber sau protecŃionism?
Referate propuse:
1. Necesitatea instituŃionalizării schimburilor comerciale internaŃionale
2. Clauza naŃiunii celei mai favorizate
3. Liber schimb sau protecŃionism
Studii de caz:
“ De ce se spune "cea mai favorizata"?
Aceasta expresie suna ca o contradictie. Pare sa sugereze ca este vorba de vreun tip
special de clauza pentru o tara determinata, dar in OMC inseamna in termeni reali
nediscriminarea, adica tratament egal pentru toti.
Ceea ce se intampla in OMC este: fiecare membru ii trateaza pe ceilalti membrii in mod
egal ca interlocutori comerciali "cei mai favorizati". Daca o tara creste beneficiile pe
care le da altui partener de afaceri, trebuie sa acorde acest "cel mai bun" tratament
tuturor celorlalti membrii ai OMC astfel incat toti sa continue sa fie "cei mai favorizati".
Conditia de natiunea cea mai favorizata nu inseamna intotdeauna egalitate in modul de

tratare. In secolul XIX, cand s-au semnat primele tratate bilaterale NMF, includerea in
grupul de interlocutori comerciali "cei mai favorizati" ai unei tari insemna ca fac parte
dintr-un club exclusiv, pentru ca doar putine tari se bucurau de acest privilegiu. Astazi
cand marea majoritate a tarilor sunt membre ale OMC, clubul NMF nu mai este
exclusivist. Principiul clauzei natiunii celei mai favorizata asigura ca fiecare tara ii
trateaza egal pe toti cei 100 si mai multi de membrii.
Totusi exista unele exceptii....”

www.eumed.net
Text de comentat:
1. “InstituŃionalizarea schimburilor comerciale este în măsură a introduce stabilitate pe
termen lung, obligând partenerii din interiorul zonei să se supună unor prevederi comune
în interiorul zonei, garantând prin aceasta desfăşurarea nerestricŃionată a schimburilor
comerciale.”
LuŃaş, Mihaela – Integrarea ecnomică europeană, Editura Economică, Bucureşti, 1999,

pag. 174.
Termeni cheie:
InstituŃii şi organisme (organizaŃii) internaŃionale = asocieri constituite prin

participarea unor state, firme, organizaŃii sau asociaŃii din diferite Ńări la organizaŃiile
economice din sistemul ONU sau la cele zonale.
ComerŃ exterior (vezi comerŃ internaŃional).
AELS = AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (Free Trade European Association);

ALADI = AsociaŃia Latino-Americană de Integrare (South-American for Integration
Association);
APEC = Forumul pentru Cooperare Economică în Asia şi Pacific (Asia-Pacific
Economic Corporation);
ASEAN = AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud-Est (Association of South-East
Nations);
CAER = Consiliul de Ajutor Reciproc Economic (Mutual Economic Assistance Board);
CARICOM = Comunitatea Caraibelor;
CEA = Comunitatea Economică Africană (African Economic Community);
CECO = Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (European Community for
Coal and Steel);
CEE = Comunitatea Economică Europeană (European Economic Community);
CEFTA = Acordul Central-European de ComerŃ Liber (Central European Free Trade
Ageement);
EURATOM = Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (European Atomic Energy
Community);
GATT = Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (General Agreement on Tariffs and
Trade);
MERCOSUR = PiaŃa Comună a Sudului;
NAFTA = Acordul Nord-American de Liber Schimb (North American Free Trade
Agreement);
OCDE = OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (Organisation for
Economic Cooperation and Development);
OMC = OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (World Trade Orgenisation);
OUA = OrganizaŃia UnităŃii Africane;
SAARC = AsociaŃia Asiei de Sud pentru Cooperare Regională;
UNCTAD = ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare (United Nation
Conference for Trade and Development);
UVEAC = Uniunea Vamală şi Economică a Africii Centrale.
1. Bakker, A.F.P.– InstituŃii financiare internaŃionale, Editura Antet, Bucureşti,
1996.
2. Burnete, Sorin – ComerŃ internaŃional – teorii, modele politici, Editura Economică,
Bucureşti, 1999.
3. Ciobanu, Gheorghe, Popescu, Gheorghe – Sisteme de comerŃ exterior, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.
4. Constantinescu, A. – OrganizaŃia Mondială de ComerŃ, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1996.
Technology, 1991.
7. Messerlin, P.A. - La nouvelle organization mondiale du commerce, IFRI, Paris,
DUNOV, 1995.
8. Petrescu, M. (coord.) - Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ GATT, Editura
ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1987.
9. Rotaru, Ioan (coord.) - Cadrul instituŃional al relaŃiilor economice internaŃionale,
Editura Orizonturi universitare, Timişoara, 1997.
TEMA 7
„SISTEMUL FINANCIAR
INTERNAłIONAL”
Acestă temă are ca obiectiv principal cunoaşterea caracteristicilor, regulilor şi
principiilor de bază care reglementează relaŃiile monetare şi financiare internaŃionale,
precum şi cunoaşterea şi înŃelegerea rolului instituŃiilor financiare internaŃionale
implicate în funcŃionarea sistemului şi realizarea obiectivelor sale..
Cuvinte cheie:
sistem financiar
credit international
curs de schimb
curs valutar fix, curs valutar flotant
7.1 CARACTERISTICILE SISTEMUL VALUTAR

FINANCIAR INTERNAłIONAL
Sistemul financiar-valutar reprezintă mecanismele funcŃionale şi
aranjamentele instituŃionale care asigură mişcarea internaŃională a capi-
talurilor băneşti, cele care asigură crearea şi distribuirea lichidităŃilor
internaŃionale, precum şi normele referitoare la cursurile de schimb.
Componente:
• regulile şi principiile care reglementează relaŃiile monetare şi financiare
internaŃionale
• instituŃiile (naŃionale sau internaŃionale) implicate în funcŃionarea sistemului şi
realizarea obiectivelor sale.
Obiective principale:
• asigurarea stabilităŃii relative a cursurilor valutare în scopul diminuării riscurilor
valutare ce grevează tranzacŃiile comerciale internaŃionale
• crearea unei rezerve internaŃionale de lichidităŃi, suficientă cantitativ şi
corespunzătoare calitativ funcŃiilor pe care le are de îndeplinit
• instituirea unor mecanisme de echilibrare (”ajustare”) a deficitelor sau chiar
excedentelor ce tind să devină cronice.
Sistemul monetar internaŃional reprezintă totalitatea regulilor şi principiilor

care reglementează relaŃiile monetare internaŃionale.
EvoluŃia sistemului monetar internaŃional:

• sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă
• sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri
• sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize
După 1944 s-a pus problema creării unui nou sistem monetar care să corespundă noilor
condiŃii cerute de economia mondială. Fundamentele sistemului monetar internaŃional
au fost create în 1944 prin ConferinŃa de la Bretton-Woods, SUA unde reprezentanŃii a
44 de state au impus un sistem valutar internaŃional prin reglementarea generală a
decontărilor, a rezervelor valutare şi a funcŃionării monetare a aurului.
Trăsăturile sistemului monetar impus la Bretton-Woods erau:

• dolarul american devine mijlocul internaŃional principal de plată
• curs de schimb fix
• necesitatea creării unui fond supranaŃional care să gestioneze sistemul monetar
internaŃional – FMI.
După ce a funcŃionat aproximativ un sfert de secol, sistemul monetar internaŃional a

intrat într-o criză puternică, fapt care a determinat:
• renunŃarea la convertibilitatea dolarului în aur în anul 1971
• renunŃarea şi la cursurile fixe.
Trăsăturile sistemului monetar actual:
• diversitatea mijloacelor de plată internaŃionale
• trecerea la cursurile flotante
• accentuarea riscului valutar
• modificarea ponderii principalelor valute în operaŃiile comerciale internaŃionale.
7.2 INSTITUłII FINANCIARE INTERNAłIONALE
Fondul Monetar InternaŃional (FMI) a fost înfiinŃat prin ConferinŃa de la Bretton-Woods

din anul 1944 şi a început să funcŃioneze efectiv din anul 1947. FMI face parte din
categoria instituŃiilor specializate din cadrul ONU, dar este autonom, independent în
raporturile sale cu acesta şi alte organizaŃii internaŃionale; el dispune de personalitate
juridică, atât faŃă de statele membre, cât şi faŃă de nemembri. FMI este o instituŃie
interguvernamentală cu vocaŃie universală, expresie a dezvoltării cooperării economice
pe plan universal.
FMI a fost creat pentru a asigura dezvoltarea relaŃiilor economice internaŃionale prin
facilitarea schimburilor valutare, echilibrarea şi armonizarea balanŃelor de plăŃi şi
stabilitatea cursurilor de schimb.
Obiective principale:
a) promovarea cooperării monetare internaŃionale;
b) adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea echilibrată a comerŃului
mondial;
c) asigurarea stabilităŃii cursurilor de schimb valutar;
d) stabilirea unui sistem multilateral de plăŃi internaŃionale;
e) restricŃii pentru evitarea deprecierii monedei naŃionale ca măsură de promovare a
exportului;
f) eliminarea restricŃiilor valutare;
g) crearea de rezerve pentru sprijinirea statelor membre.
Grupul Bancii Mondiale este un sistem bancar format din: BIRD, CFI, AID şi AsociaŃia
de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor. Obiectivul principal este de a sprijini Ńările slab
dezvoltate pentru creştere standardului lor de viaŃă prin utilizarea resurselor financiare
provenind din Ńările dezvoltate. Banca Mondială are dreptul de a acorda ajutor financiar
pentru reducerea datoriei externe, cu condiŃia ca prin aceasta să se disponibilizeze
resurse pentru investiŃii directe şi pentru dezvoltare (România este membră a Băncii
Mondiale din anul 1973).
a) Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) a fost înfiinŃată în

anul 1944 prin acordul celor 44 de Ńări participante la ConferinŃa de la Bretton-Woods.
În prezent are 178 de membri, printre care şi România, care sunt în acelaşi timp şi
membri FMI. ContribuŃiile Ńărilor membre se fac în raport cu partea pe care o deŃine
fiecare în comerŃul mondial; în acelaşi mod se stabilesc şi drepturile de vot ale Ńărilor
membre. resursele financiare ale BIRD se constituie din: subscrieri ale Ńărilor membre,
venituri nete din operaŃiuni bancare, fonduri obŃinute din vânzarea de obligaŃiuni pe
pieŃele financiare internaŃionale şi alte împrumuturi mobilizate de pe aceste pieŃe.
Resursele sunt destinate promovării dezvoltării Ńărilor membre. în acest scop, BIRD
acordă împrumuturi directe guvernelor sau cu garantare guvernamentală pe termen scurt
sau lung (până la 20 de ani) cu perioade de graŃie de 5 ani pentru realizarea unor
programe de investiŃii şi pentru susŃinerea programelor de dezvoltare; participă la
programele de cofinanŃare alături de alte instituŃii de finanŃare internaŃionale, garantează
creditele obŃinute de statele membre de pe piaŃa financiară internaŃională, oferă asistenŃă
economică membrilor săi.
b) AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (AID) a fost înfiinŃată în anul 1960 cu

scopul sprijinirii Ńărilor slab dezvoltate şi a statelor care se confruntă cu datorii externe
foarte mari. Fondurile AID sunt constituite din subscrieri ale membrilor săi, subvenŃii
periodice ale Ńărilor dezvoltate, contribuŃii speciale acordate de unele Ńări membre,
venituri proprii şi transferuri din profitul BIRD. Resursele sunt destinate acordării de
împrumuturi Ńărilor foarte sărace pe perioade de 30-50 de ani cu 10 ani perioadă de
graŃie şi cu rate ale dobânzii foarte reduse.
c) CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI) a fost constituită în anul 1956 cu scopul
de a încuraja dezvoltarea economică a sectorului privat din Ńările membre.
Dintre instituŃiile regionale importanŃă mare prezintă:

- Banca Europeană pentru InvestiŃii - creată în anul 1957 şi are drept scop acordarea de
împrumuturi şi garanŃii pentru punerea în valoare a regiunilor mai puŃin dezvoltate din
cadrul ComunităŃii Economice Europene;
- Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BRED) - creată în anul 1990 şi
are ca scop reconstrucŃia economică a Ńărilor din Europa centrală şi de est care respectă
principiile economiei de piaŃă şi ale democraŃiei pluraliste.
1. Prin ce se caracterizează sistemul monetar actual?
2. Care a fost rolul principiilor impuse la Bretton Woods?
3. Care este rolul instituŃiilor financiare internaŃionale?
4. Cum explicaŃi faptul că imediat după cel de-al II-lea război mondial, înainte de a se
vorbi despre reconstrucŃia economică, s-a acordat o atenŃie sporită relaŃiilor valutar-
financiare internaŃionale ?
5. Ce a adus nou Tratatul de la Maastricht ?
6. Care sunt perspectivele instituŃiilor financiare internaŃionale?

• Sistemul financiar-valutar este format din mecanismele funcŃionale şi aranjamentele
instituŃionale care asigură mişcarea internaŃională a capitalurilor băneşti
• Elementele de bază ale sistemului financiar-valutar:
• regulile şi principiile care reglementează relaŃiile monetare şi financiare
internaŃionale;
• instituŃiile (naŃionale sau internaŃionale)
• Obiective principale:
• asigurarea stabilităŃii relative a cursurilor
• crearea unei rezerve internaŃionale de lichidităŃi
• instituirea unor mecanisme de echilibrare (”ajustare”) a deficitelor sau chiar
excedentelor ce tind să devină cronice.
• EvoluŃie:
• Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă
• Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri
• Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize
• Trăsăturile sistemului monetar impus la Bretton-Woods erau:
• dolarul american devine mijlocul internaŃional principal de plată
• curs de schimb fix
• necesitatea creării unui fond supranaŃional care să gestioneze sistemul
monetar internaŃional – FMI
• Trăsăturile sistemului monetar actual sunt:
• diversitatea mijloacelor de plată internaŃionale
• trecerea la cursurile flotante
• accentuarea riscului valutar
• modificarea ponderii principalelor valute în operaŃiile comerciale
internaŃionale.
• instituŃii cu vocaŃie mondială:
• FMI
• Grupul Băncii Mondiale: BIRD, AID, CIF
• instituŃii cu vocaŃie regională:
• BERD
• BEI, etc.
Referate propuse:
1. Sprijinul financiar acordat de FMI şi BERD Ńărilor membre. CerinŃe. Politici.
2. De la Bretton Woods la Maastricht
3. Sistemul Monetar European
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “Tratatul de la Maastricht este ocazia pentru state de a reafirma printr-un “protocol”
voinŃa lor de a impune reguli minimale în materie de protecŃie socială şi de drept al
muncii. Dar refuzul reiterat al Marii Britanii de a li se asocia a determinat statele să se
teamă de un posibil dumping social al britanicilor, tentaŃi să tragă toate foloasele din
statutul lor derogatoriu.”
Commelin, Bertrand – Europa economică, Editura Institutului European, Iaşi, 1997, pag.
66.
2. “InstituŃiile internaŃionale se confruntă cu sarcina de a promova creşterea economică

concomitent cu combaterea sărăciei…astăzi donatorii şi instituŃiile internaŃionale au o
atitudine mult mai critică faŃă de politicile guvernelor din Ńările în curs de dezvoltare.
Aceste guverne au promovat uneori o distribuŃie foarte neechilibrată a veniturilor sau au
cheltuit mult prea mult pe echipament militar. Sprijinul financiar pentru o guvernare
bună şi aprecierea critică a cheltuielilor guvernamentale vor constitui prin urmare într-o
măsură tot mai mare o parte a programelor de ajustare.”
Bakker, A.F.P. – InstituŃiile financiare internaŃionale, Editura Antet, Bucureşti, 1996,

pag. 220.
Termeni cheie:
Credit internaŃional = formă de credit prin care o persoană fizică/juridică, denumită

creditor, pune la dispoziŃia altei persoane fizice/juridice, denumită debitor, o sumă de
bani sau un bun apreciat în expresie monetară, ambele exprimate valoric, de regulă, într-
o monedă convertibilă şi pe care debitorul se obligă să o restituie împreună cu dobânda
corespunzătoare creditorului, la sfârşitul perioadei de împrumut, adică la scadenŃă.
Curs valutar fix = preŃul monedei într-o altă monedă fixat pentru o anumită perioadă de
timp.
Curs valutar flotant = cursul flexibil ce se formează liber în funcŃie de cerere şi ofertă,
fără nici o intervenŃie din partea băncii centrale (flotare pură) sau cu o intervenŃie
minimă (flotare impură); acest curs reflectă influenŃe economice, monetare, politice,
sociale, etc. din Ńările ale căror monede se schimbă, precum şi influenŃe ale conjuncturii
mondiale sau chiar influenŃe subiective determinate de interese ale centrelor financiare.
Datorie externă = suma în valută datorată, la un moment dat, de o Ńară altor Ńări şi/sau
instituŃii financiare internaŃionale în baza creditelor primite de către stat (guvern) şi de
întreprinderi private, dar cu garanŃia statului şi care urmează a fi achitată într-o perioadă
mai mare de un an; în această accepŃiune, folosită în statistica internaŃională, d.e. este
înŃeleasă ca datorie publică externă, cuprinzând creditele care au scadenŃă sub un an,
precum şi cele contractate de unităŃile private fără garanŃia statului, indiferent de durata
lor.
DST (drepturi speciale de tragere) = instrument monetar internaŃional, monedă

supranaŃională, care serveşte în principal ca unitate monetară de cont şi de rezervă; a fost
creat în 1970 şi folosit pentru a acorda credite suplimentare Ńărilor membre FMI.
Etalonul aur-devize = sistem valutar apărut în perioada imediat următoare primului

război mondial şi consfinŃit oficial în 1944, la ConferinŃa de la Bretton-Woods (SUA), la
care au luat parte 44 de Ńări; se caracterizează prin funcŃionarea în calitate de bani
universali atât a aurului, ca pivot al sistemului, precum şi a unor monede naŃionale
(dolarul şi lira sterlină), ca reprezentante ale acestuia; în cadrul relaŃiilor economice
internaŃionale, cele două monede au rolul de valute-cheie.
Fondul Monetar InternaŃional (FMI) = organizaŃie instituŃională specializată a ONU,

înfiinŃată în 1945, menită să asigure funcŃionarea sistemului valutar internaŃional;
sprijină Ńările membre prin oferirea unor sume şi valute străine de care au nevoie, în
schimbul unor sume echivalente în DST sau în alte valute acceptate.
Paritate = expresia a raportului valoric dintre două monede naŃionale, care se determină
prin raportarea lor cantitativă pe baza definirii legale a fiecăreia; p. metalică, atunci când
ea se exprimă în metale preŃioase.
Rating-ul de Ńară = indice prin care se estimează capacitatea şi dorinŃa unei Ńări de a
face disponibilă valuta necesară serviciului datoriei externe.
Serviciul datoriei externe = totalitatea obligaŃiilor de plată externe (rate de capital şi

dobânzi), derivate din datoria externă, pe parcursul unui an.
Uniune monetară = acord prin care se stabileşte că două sau mai multe monede
naŃionale se raportează la o monedă mai puternică, care există sau care se creează;
raportul J. Delors prefigurează introducerea monedei Uniunii Europene (Euro), la care
toate Ńările membre se vor raporta.
1. Bakker, A.F.P. – InstituŃiile financiare internaŃiuonale, Editura Antet, Bucureşti,

1996.
2. Bari, Ioan – Economie mondială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
3. Bran, Paul – RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1990.
4. Brociner, Andrew – Europa monetară, Editura Institutului European, Iaşi, 1999.
1999.
7. Floricel, Constantin – RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Economică,
Bucureşti, 2001.
8. Teulon, Frederic – Sistemul monetar internaŃional, Editura Institutului European, Iaşi,
1997.
TEMA 8
„VALUTELE ŞI DEVIZELE”
Această temă are ca obiective principale cunoaşterea diferitelor tipuri de
valute, caracteristicile acestora şi înŃelegerea diferenŃei dintre devize şi valute, dar şi
evidenŃierea efectelor introducerii monedei unice euro asupra pieŃei financiare
internaŃionale.
Cuvinte cheie:
valută
devize
moneda unică EURO
8.1 CARACTERISTICI ŞI TRĂSĂTURI
Valuta
• prin valută se înŃelege moneda naŃională a unei Ńări utilizată ca instrument de

rezervă sau pentru plăŃi internaŃionale
• valuta se poate prezenta sub formă de numerar (sau valută efectivă) şi valută în
cont (sau disponibilităŃi valutare în cont)
• în prezent, practic s-a renunŃat la definirea valorilor paritare în aur, existând mai
multe soluŃii de definire a cursului valutelor.
În funcŃie de posibilităŃile de preschimbare a unei valute într-o altă valută se disting:
• valute convertibile
• valute neconvertibile
• valute transferabile
• valute liber utilizabile.
Prin valutele convertibile se înŃelege însuşirea legală pe care o are o monedă de a putea
fi preschimbată cu o altă monedă, prin vânzare-cumpărare pe piaŃa valutară.
Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu pot fi utilizate ca mijloc de plată, decât
în interiorul graniŃelor teritoriale ale statului emitent.
Valutele transferabile sunt monede ideale, care există doar ca bani în cont, îndeplinind
funcŃiile de etalon al preŃurilor, mijloc de plată şi mijloc de rezervă; nu sunt valute
convertibile, transferabilitatea fiind asigurată prin încrederea acordată de către un grup
de state. Valutele transferabile pot fi utilizate pentru plăŃi doar prin intermediul unei
bănci specializate care deschide conturi curente pentru toate statele participante la
sistemul respectiv de decontări.
Valutele liber utilizabile reprezintă o categorie monetară care cuprinde acele monede
naŃionale care sunt cel mai larg folosite pentru plăŃi în tranzacŃiile internaŃionale fiind, în
acelaşi timp, cel mai intens negociate pe pieŃele valutare internaŃionale: dolarul
american, lira sterlină, yenul japonez şi, mai nou, euro.
Devizele
• în sens restrâns: sunt instrumente de plată şi credit exprimate în valută şi care
înlocuiesc valuta în stingerea creanŃelor pe piaŃa internaŃională (cambia, biletul la
ordin şi cecul)
• în sens larg: devizele cuprind toate titlurile de credit pe termen scurt (cambiile,
cecurile, acŃiunile, obligaŃiunile, cupoanele, transferurile telegrafice) inclusiv
moneda (valuta) de cont şi numerar.
Această din urmă accepŃiune este cea care se utilizează mai frecvent în prezent.
În perioada interbelică, în termenul de devize erau practic incluse toate mijloacele de
plată exprimate în valută, valutele şi metalele preŃioase, precum şi orice alte instrumente
folosite în plăŃile faŃă de străinătate. La această concepŃie s-a renunŃat treptat, odată cu
mutaŃiile calitative pe care le-a cunoscut în perioada postbelică structura lichidităŃilor
internaŃionale şi mecanismul utilizării unor mijloace de plată în relaŃiile internaŃionale.
8.2 INFLUENłA MONEDEI UNICE EURO ASUPRA

PIEłEI FINANCIAR-VALUTARE INTERNAłIONALE
In 11 decembrie 1991 se semnează la Maastricht, în Olanda, tratatul care instituie

“Uniunea Economică şi Monetară” (UEM). Noutatea pe care o aduce tratatul de la
Maastricht este ideea de uniune politică alături de una monetară.
Trecerea la moneda unică avea a se realiza în mai multe etape:

• liberalizarea capitalurilor între statele membre
• realizarea uniunii monetare (prin crearea Băncii Centrale Europene) şi intrarea
acesteia în funcŃiune adoptarea monedei unice EURO care va înlocui monedele
statelor membre.
Moneda va fi unică (EURO va circula înlocuind monedele statelor membre) şi nu

comună (care circula în paralel cu monedele statelor membre – ECU).
Rol:
• monedă internaŃională
• instrument de integrare politică;.
Avantaje:
• elimină costurile determinate de conversia monedelor naŃionale
• reducerea ratelor dobânzii şi a inflaŃiei, creşterea investiŃiilor, creşterea
economică în UE
• eliminarea costurilor de “incertitudine” datorită eliminării riscului de schimb
• eliminarea speculaŃiilor de curs valutar
• BCE – garant al stabilităŃii euro şi a preŃurilor în UE.
Limite:
• descentralizarea bugetară (în virtutea principiului subsidiarităŃii), în timp ce
politica monetară se va face într-un singur loc (la Frankfurt pe Main)
• politica monetară, responsabilităŃile generale privind supravegherea instituŃiilor
de credit şi stabilitatea sistemului financiar rămân în grija autorităŃilor naŃionale
• factorii de decizie ai BCE vor Ńine seama, în mod firesc, de dimensiunea
europeană a acŃiunii lor sau vor fi ghidaŃi de preocupări legate da naŃionalitatea
lor de origine? există riscul de a Ńine seama excesiv de condiŃiile regional.
ReacŃii:
• euro şi restul Europei
• reacŃii americane şi nipone
• sfârşitul hegemoniei dolarului?
1. Ce rol au valutele şi devizele?
2. Ce diferenŃă există între ECU şi EURO?
3. Care a fost scopul lansării EURO?
4. Care este diferenŃa dintre valute şi devize ?
5. Ce avantaje are introducerea monedei unice EURO ?
6. Care sunt perspectivele raportului EURO-DOLAR?
rol: - monedă internaŃională;
- instrument de integrare politică;
avantaje: - elimină costurile determinate de conversia monedelor naŃionale;
- reducerea ratelor dobânzii şi a inflaŃiei → creşterea investiŃiilor →
→ creşterea economică în UE;
- eliminarea costurilor de “incertitudine” ← dispariŃia riscului de schimb;
- eliminarea speculaŃiilor de curs valutar;
- BCE – garant al stabilităŃii euro şi a preŃurilor în UE;
limite: - descentralizarea bugetară (în virtutea principiului subsidiarităŃii), în timp ce
politica monetară se va face într-un singur loc (la Frankfurt pe Main);
- politica monetară, responsabilităŃile generale privind supravegherea
instituŃiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar rămân în grija autorităŃilor
naŃionale;
- factorii de decizie ai BCE vor Ńine seama, în mod firesc, de dimensiunea
europeană a acŃiunii lor sau vor fi ghidaŃi de preocupări legate da naŃionalitatea lor de
origine? există riscul de a Ńine seama excesiv de condiŃiile regional;
euro şi restul Europei;
reacŃii americane şi nipone;
sfârşitul hegemoniei dolarului?
Referate propuse:
1. Euro, bipolarizarea monetară

2. Euro şi valutele
3. LichidităŃile internaŃionale: esenŃă, trăsătură şi rolul lor în creşterea
economică
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “Pot şi alte Ńări să se alăture pe viitor zonei monedei unice ? Cei 11 membri fondatori
ai zonei euro ar putea să nu rămână singuri în viitorul apropiat. Orice Ńară din Uniunea
Europeană care îndeplineşte criteriile de convergenŃă poate adera la zona euro şi nu
există o limită prestabilită în ceea ce priveşte numărul de Ńări care pot participa în cele
din urmă. De fapt, Tratatul asupra Uniunii Europene stipulează ca la fiecare doi ani sau
la solicitarea unui stat membru, Consiliul Europei să determine ce noi membri ai Uniunii
Europene îndeplinesc condiŃiile necesare pentru a adera la uniunea monetară. Nu există
nici o îndoială că euro va continua să fie subiectul unor dezbateri politice zgomotoase în
Marea Britanie, Danemarca, Suedia şi Grecia. După lansarea în 1999 a monedei euro, în
aceste Ńări s-ar putea organiza referendumuri naŃionale asupra acestei probleme în
următorii cinci ani, deşi în nici una dintre ele nu este solicitat acest lucru din punct de
vedere legal. “
Chabot, N. Christian – EURO, moneda europeană, Editura Teora, Bucureşti, 2000, pag.
27-28.
2. „Introducerea in 1999 a euro in tranzactiile internationale, ca moneda de cont, nu a

beneficiat de un moment favorabil din punctul de vedere al activitatii pietei. Semne de
declin al activitatii schimburilor de moneda se vedeau de la inceputul lui 1998, ca
urmare a unei scaderi a lichiditatii pietei valutare. Lansarea euro, in 1999, a condus si la
o scadere, de aproximativ 8%, a cifrei de afaceri a activitatii de schimb valutar la nivel
mondial. Totusi, este greu de estimat in ce masura aceasta scadere a fost contracarata de
cresterea tranzactiilor cu euro... O problema interesanta este aceea care porneste de la
intrebarea: "Tarile in curs de dezvoltare - Romania se numara printre acestea - vor folosi
mai mult euro in tranzactii decat au facut-o in trecut cu monedele ce au fost inlocuite de
acesta?"...”
*** Euro schimba fata pietelor financiare internationale, www.capital.ro
Termeni cheie:
Banca Centrală Europeană = cea mai înaltă autoritate monetară din zona euro; este
emitentul şi paznicul consorŃial al euro; activitatea ei centrală constă în stabilirea ratelor
critice pe termen lung ale dobânzilor, care cresc în mod indirect ritmul creşterii
economice; este unicul şi cel mai important determinant al stabilităŃii şi succesului final
al euro; BCE îşi are sediul în Turnul Europei din Frankfurt, Germania, şi are cca. 500 de
angajaŃi, iar Sistemul European al Băncilor Centrale, ca întreg, se întinde în cele 11 Ńări
din zona euro şi are peste 60000 de angajaŃi.
Curs de schimb (valutar) = preŃul unei monede exprimat într-o altă monedă; c.v. este de
vânzare şi de cumpărare; diferenŃa dintre aceste două cursuri poartă denumirea de
“spread” şi reprezintă câştigul celui care cotează, presupunând că el cumpără şi vinde
concomitent.
Curs valutar de piaŃă = cursul efectiv zilnic, la care se efectuează cele mai multe
operaŃiuni pe pieŃele valutare; el corespunde preŃului de echilibru.
1.Andrei, Liviu – Euro, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

2. Bakker, A.F.P. – InstituŃiile financiare internaŃiuonale, Editura Antet, Bucureşti,
1996.
4. Bran, Paul – RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1990.
5. Brociner, Andrew – Europa monetară, Editura Institutului European, Iaşi, 1999.
6. Chabot, N. Christian – EURO, moneda europeană, Editura Teora, Bucureşti, 2000.
7. Dănilă, Nicolae – Euro, bipolarizarea monetară, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
1999.
10. Floricel, Constantin – RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Economică,
Bucureşti, 2001.
11. Teulon, Frederic – Sistemul monetar internaŃional, Editura Institutului European,
Iaşi, 1997.
TEMA 9
„ROLUL INVESTIłIILOR STRĂINE
ÎN ECONOMIA MONDIALĂ”
Acestă tema are ca obiectiv cunoaşterea rolului investiŃiilor străine directe
(ISD) în cadrul evoluŃiei relaŃiilor de cooperare internaŃională. ISD reprezintă
elementul cel mai dinamic al economiei mondiale. Acestea au crescut mai rapid
decât alŃi indicatori macroeconomici cum ar fi PIB, exporturile şi investiŃiile interne.
Această creştere începută în anii ’80 a fundamentat afirmaŃia conform căreia ISD
reprezintă principalul element de realizare a globalizării.
Cuvinte cheie:
cooperare economica internationala
investitii straine directe
investitia de portofoliu
9.1 TRĂSĂTURI GENERALE

InvestiŃia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, în scopul obŃinerii
de profit.
InvestiŃia străină este acea investiŃie care încorporează în ea un element de

extraneitate; ea presupune existenŃa a cel puŃin doi agenŃi economici:
• emitentul
• receptorul.
Tipuri:
• investiŃia străină directă (ISD)
• investiŃia de portofoliu
Mărimea ISD este greu de stabilit deoarece:

• ISD sunt înregistrate în balanŃa de plăŃi externe a fiecărei Ńări în monedă
naŃională
• suma ISD ieşite ar trebui să fie egală cu suma ISD intrate
• stocurile de ISD sunt o mărime mult mai stabilă decât fluxurile anuale ale
investiŃiilor; cu toate acestea, statisticile oferă informaŃii despre fluxurile ISD şi
mai puŃin analizează stocurile ISD şi evoluŃia lor
• de cele mai multe ori ISD sunt subevaluate statistic deoarece nu se contabilizează
investiŃiile societăŃilor transnaŃionale în Ńările lor de origine.
În evoluŃia ISD se disting două perioade mai importante:

• 1875-1895: apar: AEG, Bayer, Ericsson, Nestlle, Singer, etc.
• 1965-2000: volumul ISD a crescut de peste 30 de ori: de la 63 mld. dolari la
1800 mld. dolari.
Formele:
• cumpărarea de acŃiuni (obligaŃiuni) în străinătate
• înfiinŃarea de filiale în străinătate
• acordarea unui credit financiar unui agent economic străin
• achiziŃionarea sau fuzionarea cu o firmă străină
• participarea cu capital investiŃional la construirea de societăŃi mixte, etc.
Factorii care influenŃează creşterea ISD sunt:

• factori fundamentali: efortul propriu şi aportul de capital;
• factori determinanŃi: ritmul creşterii PIB, volumul şi evoluŃia investiŃiilor
interne, volumul şi evoluŃia exportului, extinderea sectorului privat în
economie, etc.
Caracteristicile principale ale ISD sunt:
• concentrarea ISD în Ńările dezvoltate: 97% provin din Ńări dezvoltate, iar 70% se
orientează în Ńările dezvoltate;
• SUA este cel mai mare receptor de ISD (de la poziŃia sa de sursă principală de
ISD în perioada postbelică), în timp ce Japonia şi Ńările UE – mai ales Germania
– sunt principalii investitori;
• este semnificativă creşterea ponderii ISD a noilor Ńări industrializate (Brazilia,
Coreea, Mexic, SE Asiei ) de la 13 % în 1914 la 34% în anul 2004;
• spre Ńările în tranziŃie din Europa de est şi centrală (fără Rusia) se orientează
anual (din 1990) cca. 10 mld. dolari (0,5 din totalul mondial) din care 50% spre
Ungaria;
• ISD se orientează prioritar spre sectorul terŃiar (secolul XXI este numit “secolul
serviciilor”);
• creşterea ISD
• schimbări în direcŃionarea fluxurilor de ISD.
9.2 ISD – FACTOR AL DEZVOLTĂRII ECONOMICE
Necesitatea atragerii ISD. Orice Ńară urmăreşte realizarea creşterii economice, ca sursă a
bunăstării sociale. InvestiŃiile străine directe – ISD – influenŃează factorii care determină
procesul de dezvoltare economică prin contribuŃia la formarea de capital, la transferul de
tehnologie, la dezvoltarea resurselor umane, la extinderea schimburilor internaŃionale şi
la creşterea economică pe termen lung. ISD sunt un mijloc pentru realizarea politicii
economice a fiecărui stat. Alături de beneficiile din fluxurile de comerŃ exterior se
vorbeşte tot mai mult de beneficiile din fluxurile de ISD.1
Beneficiile din fluxurile de ISD pot fi grupate astfel:

a) efectele transferului de resurse;
b) efectele asupra locurilor de muncă;
c) efectele asupra balanŃei de plăŃi.
1
Mişu NegriŃoiu – Salt înainte, Editura Pro&Expert, Bucureşti, 1996.
a) ISD pot avea o contribuŃie pozitivă pentru economia Ńării gazdă prin oferta de capital,
tehnologie, resurse manageriale, resurse care lipsesc sau sunt insuficiente în economia
Ńării gazdă.2 În numeroase cazuri, pieŃele locale de capital nu au suficiente resurse pentru
a acoperi nevoile de capital determinate de proiecte importante. De asemenea, accesul la
valuta necesară pentru achiziŃiile de echipament şi tehnologii nu este întotdeauna posibil.
ISD reprezintă o sursă directă de capital străin. Investitorii străini au acces la surse
externe de capital şi nu sunt afectaŃi de constrângerile determinate de dezvoltarea
insuficientă a pieŃelor locale de capital sau de lipsa capacităŃii Ńării gazdă de a genera
încasări în valută din exporturi3. Participarea societăŃilor transnaŃionale la diferite
activităŃi, sub forma investiŃiilor directe sau alte forme de cooperare, poate stimula
atragerea unor resurse financiare suplimentare. Astfel, băncile internaŃionale finanŃează
mai uşor proiectele la care participă societăŃile multinaŃionale pentru garanŃia pe care o
prezintă aceste societăŃi4.
Tehnologia stimulează dezvoltarea economică şi industrializarea. Este cazul Ńărilor mai

puŃin dezvoltate care au nevoie de sprijinul Ńărilor industrializate avansate pentru a putea
depăşi impasul tehnologic şi, implicit, stimularea creşterii economice. Alte surse pentru
achiziŃia de tehnologii sunt: importul de maşini şi echipamente, contracte de licenŃă şi
patente, acorduri de asistenŃă tehnică şi alte aranjamente contractuale. OpŃiunea
licenŃierii este mai puŃin atractivă pentru societăŃile multinaŃionale; licenŃiind tehnologia
lor unei companii străine, aceste societăŃi riscă să creeze un viitor concurent, aşa cum
firmele din SUA au învăŃat din experienŃa lor în Japonia5. De aceea, societăŃile
transnanaŃionale transferă tehnologia lor pentru cele mai recente filiale ale lor, iar prin
contracte de licenŃă vând tehnologii mai vechi.
ISD reprezintă una din cele mai favorabile modalităŃi de acces la tehnologii moderne
pentru Ńările mai puŃin dezvoltate, tehnologii atât de necesare pentru competitivitatea
produselor acestor economii.
CunoştinŃele manageriale furnizate prin ISD pot produce un impact benefic pentru Ńara
2
Charles W.L.Hill – International Business, IRWIN, Chicago, 1997.
3
*** - Tribuna economică, nr. 16, aprilie 1999.
4
Mişu NegriŃoiu – Op. citată.
5
gazdă. Beneficiile apar atunci când personalul local este pregătit pentru ocuparea
posturilor manageriale, financiare şi tehnice prin antrenarea acestora în programele de
pregătire proprii societăŃii multinaŃionale şi promovarea celor mai buni cursanŃi în
ierarhia reŃelei societăŃii respective. Dintr-un studiu efectuat în Turcia rezultă că
societăŃile transnaŃionale cheltuiesc dublu pentru pregătire faŃă de societăŃile locale. Un
studiu al OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii relevă că societăŃile transnaŃionale
pregătesc o mare parte din personalul lor în filialele din străinătate, mai ales în sectoarele
industriale noi, cu accent pe programe de pregătire în management de nivel mediu sau
superior, precum şi a personalului cheie. În ciuda efectului diferit de la o Ńară la alta,
programele de pregătire rămân unul dintre cele mai importante canale prin care
societăŃile multinaŃionale contribuie la dezvoltarea resurselor umane în Ńările mai puŃin
dezvoltate.
b) O contribuŃie importantă a ISD în economia Ńării gazdă este crearea de noi locuri de
muncă. Efectele apar atunci când societatea multinaŃională angajează direct un număr de
cetăŃeni din Ńara gazdă sau când locurile de muncă sunt create ca urmare a investiŃiei
prin stimularea unor noi posibilităŃi de creare de noi locuri de muncă. Efectele rezultate
din cea de-a doua situaŃie sunt de obicei mai mari decât efectele directe.6 Folosirea direct
de societăŃile multinaŃionale a forŃei de muncă locale este destul de modestă,
reprezentând cca. 1% din populaŃia activă a Ńării respective, cu o tendinŃă chiar de
scădere la scară mondială. Dar societăŃile transnaŃionale oferă locuri de muncă în
industrii sau tehnologii de vârf, cu o semnificaŃie importantă în transmiterea
informaŃiilor industriale şi tehnologice. SocietăŃile multinaŃionale pot contribui la
crearea de noi locuri de muncă prin stimularea concurenŃei pe plan local cu alte societăŃi
multinaŃionale sau firme locale, ori prin legăturile lor cu industria orizontală. În egală
măsură, ele pot determina crearea de locuri de muncă în sectorul de distribuŃie, servicii
sau publicitate (de 2-3 ori mai mult decât contribuŃia directă).7
Unii autori afirmă că nu toate locurile de muncă nou create de ISD reprezintă adăugări
nete la numărul de locuri de muncă. În cazul ISD făcute de companiile auto japoneze în
SUA, s-a susŃinut că locurile de muncă create de această investiŃie au fost mai mult o
compensaŃie pentru locurile de muncă pierdute de companiile auto americane care au
6
7
pierdut o parte din piaŃă în favoarea competitorilor lor japonezi. O consecinŃă a unei
astfel de substituŃii este că numărul de locuri de muncă create prin ISD poate să nu fie
aşa de mare cum pretinde societatea multinaŃională.
c) Din perspectiva balanŃei de plăŃi pot exista trei posibile consecinŃe a ISD:
i) atunci când o societate multinaŃională constituie o filială în străinătate, contul de
capital al Ńării gazdă înregistrează intrări de capital, în timp ce contul de capital al Ńării
sursă va înregistra în debit ieşiri de capital; câştigurile companiei mamă se vor înregistra
în debitul contului de capital al Ńării gazdă deoarece reprezintă ieşiri de capital;
ii) ISD este un substitut pentru importul de bunuri şi servicii. Efectul poate fi
îmbunătăŃirea contului curent al Ńării gazdă; de exemplu, cele mai multe dintre ISD ale
companiilor de automobile japoneze în SUA şi Marea Britanie pot fi considerate ca un
substitut al importului din Japonia; astfel, contul curent al balanŃei de plăŃi a SUA a fost
îmbunătăŃit pentru că multe companii japoneze aprovizionează piaŃa SUA cu producŃie
fabricată în SUA în loc de producŃie din Japonia;
iii) atunci când societatea multinaŃională foloseşte filiala străină pentru exportul de
bunuri şi servicii către o altă Ńară; de exemplu, unul dintre avantajele făcute de Nissan în
Marea Britanie a fost faptul că Nissan a exportat până la 80% din automobilele
asamblate, ceea ce a îmbunătăŃit contul curent al balanŃei de plăŃi engleze.8
ImportanŃa efectelor benefice ale ISD în economia unei Ńări, avantajele pe care acestea le
oferă pentru creşterea bunăstării naŃionale, evidenŃiază necesitatea atragerii acestor
resurse. Pentru economiile în tranziŃie, ISD reprezintă o nevoie reală şi obiectivă9, iar
posibilele efecte pe care acestea le-ar putea genera în economiile statelor în tranziŃie
demonstrează această afirmaŃie.
Economiile în tranziŃie au avut nevoie într-o măsură mult mai mare de investiŃii decât
economiile consolidate. Acest fapt este explicabil prin faptul că economiile în tranziŃie s-
au confruntat după 1990 cu o criză structurală care a necesitat crearea de capacităŃi de
producŃie noi sau modernizarea celor existente. Reducerea investiŃiilor interne finanŃate
de stat şi preluarea de către investitorii străini a unei părŃi din aceste investiŃii a
contribuit la o situaŃie mai bună a balanŃei de plăŃi prin reducerea volumului de bunuri de
8
Ioan DenuŃa – InvestiŃiile străine directe, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
9
Ioan DenuŃa – Op. citată.
capital importat.
În Ńările comuniste din Europa de est atitudinea faŃă de ISD manifestată în anii ’60 -’70 a
fost una rezervată. ISD au fost iniŃial respinse în totalitate, ca mai apoi Iugoslavia, apoi
România şi Ungaria să accepte realizarea de ISD pe teritoriul lor. În preajma anului
1990, în estul şi centrul Europei a început procesul de reformă şi restructurare
economică, fiind înlăturate obstacolele politice şi instituŃionale din calea fluxurilor de
investiŃii străine. MotivaŃia se regăseşte într-un număr de factori între care faptul că toate
economiile în tranziŃie abordează problema ISD ca pe o soluŃie de accelerare a tranziŃiei;
ISD sunt văzute ca o sursă se valută convertibilă şi de achiziŃionare a unor noi
tehnologii, un mijloc de dezvoltare a resurselor umane, o sursă de capital care nu creează
datorie pentru Ńara gazdă.
În Ńările mai puŃin dezvoltate modificările intervenite în ultimii zece ani în politicile
guvernamentale faŃă de ISD au confirmat şi chiar amplificat tendinŃa deja existentă spre
liberalizarea reglementărilor privind fluxurile de ISD. Începând cu anii ’80 s-a iniŃiat un
proces de relativă uniformizare a condiŃiilor generale oferite investitorilor străini, atât ca
urmare a globalizării, a liberalizării circulaŃiei capitalului, cât şi a semnării de acorduri
bi- şi multilaterale în domeniul ISD şi comerŃului, ceea ce denotă o atitudine de
liberalizare a fluxurilor de ISD la nivelul Ńărilor dezvoltate sau mai puŃin dezvoltate,
mari sau mici, care concurează deopotrivă pentru atragerea ISD.
În Ńările cu economii dezvoltate, de-a lungul anilor ’80, atitudinea generală şi politica
economică ale principalelor Ńări dezvoltate au rămas fundamental favorabile faŃă de ISD,
fapt dovedit mai ales prin relaxarea considerabilă a măsurilor de control existente.
Caracteristicile legislaŃiilor din Ńările în tranziŃie la economia de piaŃă:
În Bulgaria, ISD sunt permise şi încurajate prin cadrul legal universal, ca şi prin
acorduri bilaterale, cetăŃenilor străini asigurându-li-se drepturi şi obligaŃii similare
cetăŃenilor bulgari, conform prevederilor constituŃionale, şi se bucură de securitate şi de
protecŃia dreptului de proprietate. Bulgaria dispune de a lege a investiŃiilor străine din
1991 şi de o lege privind activităŃile de afaceri ale cetăŃenilor străini şi de protecŃie a
investiŃiilor străine din 1992. Şi în Bulgaria investiŃiile străine sunt libere, cu excepŃia
domeniilor bancar şi al asigurărilor, al industriei de armament şi al extracŃiei şi al
prelucrării resurselor naturale din teritoriile submarine şi platoul continental, unde sunt
impuse aprobări speciale. LegislaŃia bulgară în domeniul investiŃiilor străine a fost
precedată şi completată de acte normative privind privatizarea şi restructurarea
economiei.
În Polonia a fost adoptată o lege a companiilor cu participare străină în 1991, precum şi

alte măsuri menite a garanta repatrierea nestingherită a profitului, accesul neîngrădit al
investiŃiilor străine, protecŃia investiŃiilor străine faŃă de acte de naŃionalizare, confiscare.
Polonia a încheiat acorduri de evitare a dublei impuneri cu majoritatea statelor
dezvoltate. Sunt remarcate doar restricŃiile cu privire la vânzarea de terenuri către străini,
cu unele excepŃii care presupun aprobarea Ministerului de Interne şi a Ministerului
Apărării, în cazul unor proiecte de interes naŃional major.
În Ungaria, considerată Ńara care a început cel mai devreme procesul de transformare a
economiei, existau prevederi legale privind posibilităŃile unor investiŃii străine încă din
1972, completată de o lege nouă în 1989, cu o mai mare liberalizare a acestor activităŃi.
Este permis accesul investiŃiilor străine, se garantează dreptul de repatriere a profitului,
precum şi dreptul de proprietate al investitorului străin şi protecŃia acestuia faŃă de
confiscări sau naŃionalizări. Ungaria are o serie de acorduri de evitare a dublei impuneri
cu numeroase state dezvoltate. Ca şi în alte state, Ungaria permite investiŃiile străine
până la 100% din capitalul social. De asemenea, este permisă cumpărarea de către străini
a terenului. În general, se consideră că aceste condiŃii cadru, ca şi investiŃiile
corespunzătoare din Ungaria, sunt compatibile cu cele din statele occidentale. Printr-o
serie de alte acte normative ulterioare, s-a reglementat problema privatizării şi
restructurării economiei, toate constituind un cadru legislativ menit a încuraja şi atrage
investiŃiile străine.
În România, ISD au fost permise numai din mai 1990 (şi înainte de 1948, când are loc
naŃionalizarea). LegislaŃia în domeniu prevede anumite drepturi şi obligaŃii ale
investitorilor străini, precum şi garanŃiile şi facilităŃile pentru aceştia: posibilitatea
efectuării investiŃiei în orice domeniu, egalitate de tratament just şi echitabil, garanŃii
împotriva naŃionalizării şi exproprierii sau a altor măsuri cu efect echivalent, facilităŃi
vamale şi fiscale, dreptul de a deduce cheltuielile cu reclama şi publicitatea din profitul
impozabil, dreptul la conversia în valută a sumelor în lei ce le revin din investiŃie şi la
transferul valutei în Ńara de origine, dreptul de a dobândi orice drepturi reale asupra
bunurilor mobile şi imobile, dreptul de a alege instanŃele judecătoreşti sau de arbitraj
competente pentru soluŃionarea litigiilor.
Se poate aprecia că toate statele foste comuniste au trecut la stabilirea unor măsuri
organizatorice şi juridice pentru a atrage şi stimula intrarea de capital străin, necesar
susŃinerii economiei naŃionale.
1. Cum contribuie ISD la dezvoltarea economiei mondiale?
2. Care este diferenŃa între ISD şi investiŃiile de portofoliu?
3. Care sunt domeniile care atrag ISD? ArgumentaŃi.
4. Care formă a cooperării în producŃie consideraŃi că prezintă cel mai mare avantaj
pentru ambii parteneri ? ArgumentaŃi.
5. Care este motivul pentru care România nu reprezintă un mediu de atracŃie pentru
investitorii străini ?
6. Care sunt perspectivele ISD în economia românească ?

ISD – factor al creşterii economice:
necesitatea atragerii ISD;
de la atitudinea de respingere la cea de cooperare;
rezultatele obŃinute la nivel mondial;
politici de atragere a ISD:
cadrul legislativ;
politica economică şi ISD;
instrumente şi pârghii utilizate pentru atragerea capitalului străin
Referate propuse:
1. Necesitatea atragerii de ISD în România
2. Măsuri de stimulare a investitorilor străini
3. Efectele ISD în România
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “Chiar în condiŃiile crizei rublei, care a afectat toate statele est-europene, Polonia a
reuşit să-şi menŃină forŃa de atracŃie deosebită asupra investitorilor străini….Tratementul
aplicat de polonezi maladiilor specifice economiei lor a dat rezultate neaşteptat de bune:
inflaŃie relativ scăzută, curs de schimb stabil, ritmuri de creştere foarte dinamice. În timp
ce toate celelalte state est-europene se străduiesc să revină la nivelul de dezvoltare din
1989, Polonia a reuşit să-l depăşească apreciabil – cu aproape 20%. Recordul stabilit de
Varşovia nu este impresionant atât prin proporŃiile sale, cât prin modul în care a fost
realizat; în 1989, economia poloneză nu era mai puŃin dezechilibrată decât cea
românească.”
*** - Adevărul economic, 1999.
2. “Promovarea relaŃiilor de cooperare ale României cu celelalte Ńări poate fi realizată Ńi

prin creşterea operaŃiunilor de leasing. Sistemul de leasing, insuficient cunoscut şi
ineficient încă în Ńara noastră, poate aduce numeroase efecte pozitive în domeniul
investiŃiilor directe de capital.”

Termeni cheie:
Cooperare economică internaŃională = formă de relaŃii economice internaŃionale, bi sau

multilaterale, care se caracterizează prin complexitatea fluxurilor pe care le generează
(de investiŃii, de cunoştinŃe tehnico-ştiinŃifice, de produse, etc.), ca şi prin continuitatea
şi stabilitatea acestora; c.e.i. adânceşte interdependenŃa dintre Ńări.
Integrarea internaŃională pe orizontală = creşterea taliei întreprinderii prin fuzionarea

sau absorbŃia pe plan naŃional sau internaŃional a unor firme, precum şi prin creşterea
numărului de filiale în aceeaşi ramură de activitate cu societatea-mamă.
Integrarea internaŃională pe verticală = creşterea taliei firmei, prin achiziŃionarea sau

construirea de întreprinderi în alte Ńări situate în aval sau amonte, în raport cu activitatea
societăŃii-mamă.
InvestiŃia de portofoliu = achiziŃionarea de către investitorii străini de acŃiuni ale unor

firme deja existente; i.p. reprezintă, în esenŃă, un plasament financiar, o investiŃie în
titluri financiare tranzacŃionate pe piaŃa capitalului.
InvestiŃii străine directe (ISD) = plasarea de capitaluri de către investitorii străini pentru
înfiinŃarea de firme industriale, agricole, de construcŃii, transporturi, societăŃi bancare,
etc. în unele Ńări; i.s.d. implică o relaŃie de lungă durată a investitorului străin în
economia Ńării de referinŃă, acesta păsrând controlul asupra folosirii şi gestionării
resurselor transferate.
Know-how = ansamblul de noŃiuni, cunoştinŃe, de experienŃă, de operaŃii şi procedee

necesare fabricării unui produs; problema k.h. apare în legătură cu transferul de
tehnologie, respectiv cu schimburile de informaŃii ştiinŃifice şi tehnologice.
Leasing = operaŃiune prin care la o închiriere de echipamente mobiliare sau imobiliare

se asociază o eventuală cumpărare, ulterioară, în măsura în care chiria poate fi asimilată
în contul preŃului final pentru echipamentul respectiv; pentru cel care are nevoie de
echipamente şi recurge la l., se realizează o finanŃare simplă şi rapidă pentru întreaga
investiŃie, dar are un cost relativ ridicat.
Risc de Ńară = expunerea la pierderi care pot apărea într-o afacere cu un partener străin,
cauzate de evenimente care sunt, cel puŃin, sub controlul guvernului Ńării partenerului.
4. DenuŃa, Ioan – InvestiŃii internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
1999.
1999.
8. Puiu, Alexandru – Managementul în afacerile economice internaŃionale, Editura
IndependenŃa economică, Brăila, 1997.
9. Timbergen, Jan (coord.) – Restructurarea ordinii internaŃionale, Raport către Clubul
de la Roma, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
1999.
11. Şerbănescu, Ilie – CorporaŃiile transnaŃionale, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
12. Timbergen, Jan (coord.) – Restructurarea ordinii internaŃionale, Raport către
Clubul de la Roma, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
13. *** - Adevărul economic, colecŃie.
14. *** - Tribuna economică, colecŃie.
TEMA 10
„ROLUL SOCIETĂłILOR MULTINAłIONALE
ÎN ECONOMIA MONDIALĂ”
Această temă are ca obiectiv principal cunoaşterea caracteristicilor generale
şi trăsăturilor specifice societăŃilor multinaŃionale ca formă concretă sub care sunt
realizate investiŃiile străine.
Cuvinte cheie:
cooperare economica internationala
societăŃi multinaŃionale
strategii de internationalizare
10.1 CARACTERISTICI ŞI TRĂSĂTURI
Societatea multinaŃională este acea societate al cărei sediu social se află într-o
Ńară determinată şi care-şi exercită activitatea în exterior prin intermediul
filialelor şi sucursalelor pe care le controlează, bazate pe o strategie elaborată
la scară mondială.
Caracteristici:
• cifra de afaceri a celor mai mari societăŃi multinaŃionale depăşeşte PIB din Ńările
dezvoltate, dar de dimensiuni mici
• puterea economică pe ansamblul societăŃilor multinaŃionale depăşeşte puterea
fiecăreia dintre statele lumii (cu excepŃia SUA).
DirecŃii de acŃiune:
• restrângerea libertăŃii de acŃiune a societăŃilor multinaŃionale pe teritoriul lor prin
introducerea unor reglementări privind supravegherea şi controlul ISD
• întărirea capacităŃii concurenŃiale a companiilor naŃionale prin subvenŃionarea
acestora.
Rol:
• entitate de afaceri (o companie angajată în afaceri care se extind în două sau mai
multe Ńări): prin exercitarea controlului din partea firmei din Ńara de origine
asupra activităŃii filialelor şi prin obŃinerea de profit
• rolul socio-economic al societăŃilor multinaŃionale: de a utiliza resursele pentru a
servi nevoilor societăŃii
• transmiterea resurselor între naŃiuni
• agent cultural: ST aduce modificări în ceea ce priveşte metodele de management
cu efecte asupra întregii societăŃi a naŃiunii gazdă.
10.2 STRATEGII DE INTERNATIONALIZARE

Formularea strategiei de internationalizare se bazeaza pe rezultatele analizei
oportunitatilor sau riscurilor si ale analizei diagnostic realizate in prealabil. Elaborarea
acesteia cuprinde trei etape:
• Definirea obiectivelor internationale ale firmei
• Selectionarea pietelor si a partenerilor
• Stabilirea metodelor de operare (a formelor de internationalizare).
Definirea obiectivelor internationale ale firmei:

Aceste obiective decurg din operatiunile de baza ale strategiei de internationalizare, care
reflecta finalitatea firmei, asa cum sunt exprimate de politica sa generala. Optiunile de
baza se pot referi la alegeri intre:
• cresterea extensiva (largirea pietelor)
• cresterea intensiva (valorificarea resurselor, cresterea profitabilitatii)
• cresterea interna (acumularea capitalului)
• cresterea externa
• dezvoltarea autonoma si parteneriat
• concentrarea si diversificarea activitatilor.
Selectionarea pietelor si a partenerilor:

Aceasta etapa se realizeaza in raport cu oportunitatile pe care acestea le ofera pentru
firmele care isi propun sa se internationalizeze:
selectionarea pietelor – presupune localizarea in diferite zone geografice. Aceasta
localizare se realizeaza in functie de o serie de criterii:
selectionarea partenerilor – in aceasta selectionare se pleaca de la niste criterii de
afaceri ca:
Stabilirea metodelor de operare (a formelor de internationalizare):

• operatiunile de export - import – operatiunile comerciale de referinta cele mai
extinse si cele mai proprii (specifice) firmei de afaceri internationale.
Exportatorii se deosebesc intre ei dupa forma de operare (exportul direct sau
exportul indirect; acesta implica diferite specializari)
• contrapartida – reprezinta un grup de operatiuni in care importul este
conditionat de efectuarea exportului , sau invers. Imbraca mai multe forme:
• compensatia intre firme (barter – plata pretului se face in natura si nu in bani);
• operatiunile paralele – reprezinta un pachet tranzactionat in care 2 operatiuni
comerciale de sens opus sunt legate contractual si economic una de cealalta,
exportul este conditionat de import;
• operatiunile de transfer tehnologic in raport cu vanzarea internationala (cereri)
– presupune valorificarea prin comercializarea unui avantaj strategic al firmei,
concretizat in brevete, marci, expertiza tehnica;
• societatile mixte (joint-venture) – sunt o forma de cooperare intre tari, prin care
doi sau mai multi parteneri din tari diferite desfasoara in comun, in cadrul unei
firme cu personalitate juridica, activitati de productie, financiare, comerciale,
prin impartirea beneficiilor si a riscului afacerii;
• implantarea in strainatate – este o modalitate de crestere externa a firmei, fata
de cresterea interna (care se face prin acumularea de capital) se realizeaza prin
investitii directe in strainatate si duce la construirea diferitelor structuri
organizatorice (filialele si sucursalele aflate in strainatate).
1. Ce sunt societăŃile multinaŃionale?
2. Prin ce se caracterizează societăŃile multinaŃionale?
3. Care sunt etapele formulării strategiei de internationalizare?
4. Care este rolul socio-economic al societăŃilor multinaŃionale? ExemplificaŃi.
5. Este România un mediu de atracŃie pentru societăŃile multinaŃionale? ArgumentaŃi.
6. EnumeraŃi câteva societăŃi multinaŃionale cu filiale şi în judeŃul Bihor.

condiŃiile (căi şi cauze) apariŃiei societăŃilor transnaŃionale;
societăŃile transnaŃionale, componentă a sistemului economiei mondiale;
avantaje (pentru societatea-mamă şi pentru Ńara receptoare);
limite;
influenŃa societăŃilor multinaŃionale asupra dezvoltării economiei naŃionale şi
mondiale.
Referate propuse:
1. Rolul ST în economia mondială

2. ST – factor de creştere economică
3. ST – factor de integrare economică
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “Adversarii puternicei expansiuni extrateritoriale a companiilor transnaŃionale
americane – sindicate, unele cercuri din Congres, unii economişti – apreciază că
urmările acestui proces sunt următoarele: neglijarea investiŃiilor interne, diminuarea
exporturilor americane de mărfuri şi servicii, erodarea excedentului tradiŃional al
balanŃei comerciale a SUA, “exportul” de locuri de muncă, încetinirea creşterii
economice în SUA, dificultăŃi în balanŃa de plăŃi.”
Popescu, Cornelia – Elemente de economie mondială, Editura Economică, Bucureşti,

1999, pag. 81.
2. „Multinationalele aduna tot ce este mai bun pe piata muncii. De cele mai multe ori,
pentru a gasi personalul necesar posturilor-cheie, companiile mari apeleaza la firmele de
head-hunting. Specialistii in recrutarea fortei de munca spun ca, de obicei,
multinationalele prefera la angajare tineri absolventi, acestia fiind mult mai usor si ieftin
de format.”
*** PiaŃa muncii, ianuarie 2007
Termeni cheie:
Conglomerat = formă de concentrare, de integrare sub controlul unui centru de decizie a

unor unităŃi economice care au activităŃi foarte diferite, aparent fără nici o legătură între
ele.
Cooperare economică internaŃională = formă de relaŃii economice internaŃionale, bi sau

multilaterale, care se caracterizează prin complexitatea fluxurilor pe care le generează
(de investiŃii, de cunoştinŃe tehnico-ştiinŃifice, de produse, etc.), ca şi prin continuitatea
şi stabilitatea acestora; c.e.i. adânceşte interdependenŃa dintre Ńări.
Societate multinaŃională = societăŃi ale căror sedii sociale se află într-o Ńară determinată
şi care-şi exercită activitatea în exterior prin intermediul filialelor şi sucursalelor pe care
le controlează, bazate pe o strategie elaborată la scară mondială.
2. Albu, Alexandru – Cooperare economică internaŃională, Editura Expert, Bucureşti,
1995.
1999.
6. Mazilu, Anda – TransnaŃionalele şi competitivitatea, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
7. Popa, Ioan – TranzacŃii economice internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
1999.
10. Şerbănescu, Ilie – CorporaŃiile transnaŃionale, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
11. Timbergen, Jan (coord.) – Restructurarea ordinii internaŃionale, Raport către
Clubul de la Roma, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
TEMA 11
„INTEGRAREA ÎN CADRUL UNOR STRUCTURI
REGIONALE. PROCESUL INTEGRĂRII ÎN
EUROPA”
Acestă temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea procesului de formare
a Uniunii Europene, cunoaşterea obiectivelor şi înŃelegerea rolului şi a modului de
funcŃionare a instituŃiilor Uniunii Europene.
Cuvinte cheie:
aquis comunitar
institutii europene
uniune vamala
uniune economica
11.1 ETAPELE FORMĂRII CEE-UE:
1951 – CECO
1957 – Euratom
– CEE (tratatul de la Roma)
1972 – aderă la CEE: Danemarca, Marea Britanie, Irlanda
1981 – aderă la CEE: Grecia
1985 – ConvenŃia de la Schengen (FranŃa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg)
1986 – aderă la CEE: Spania şi Portugalia
– Actul Unic European
1991 – Tratatul de la Maastricht
1995 – aderă la CEE: Austria, Finlanda, Suedia
– Spania şi Potugalia se alătură statelor semnatare a ConvenŃiei de la Schengen
– CEE devine UE
1999 – apariŃia EURO (sub formă de simbol)
2002 – lansarea EURO în circulaŃie
extinderea UE spre sud-estul Europei:
● 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă,
Slovacia, Slovenia, Ungaria
● 2007: Bulgaria şi România.
Obiective:
• eliminarea între statele membre a taxelor vamale şi a restricŃiilor cantitative în
domeniul importului şi exportului de mărfuri, ca şi a altor măsuri cu caracter
echivalent
• instituirea unui tarif vamal comun şi a unei politici vamale comune faŃă de terŃe
Ńări
• abolirea între Ńările membre a obstacolelor în privinŃa libertăŃii mişcării
persoanelor, serviciilor şi a capitalurilor
• instituirea unei politici comune în domeniul agriculturii
• instituirea unui sistem care să asigure libera concurenŃă în cadrul PieŃei Comune
• aplicarea de proceduri prin care să poată fi coordonate politicile economice ale
statelor membre şi refăcut echilibrul balanŃelor de plăŃi
• apropierea reglementărilor legale din Ńările membre
• crearea unui fond special european pentru îmbunătăŃirea posibilităŃilor de
utilizare a forŃei de muncă şi pentru creşterea nivelului de trai
• înfiinŃarea unei bănci europene de investiŃii pentru a facilita expansiunea
economică a comunităŃii
• asocierea terŃelor Ńări care doresc şi a teritoriilor dependente din punct de vedere
politic de Ńările CEE pentru sporirea comerŃului şi pentru promovarea dezvoltării
economice şi sociale comune.
Prevederile tratatului de la Roma şi a dispoziŃiilor ulterioare urmau să se realizeze în
mai multe etape:
• uniune vamală
• uniune economică
• monetară şi uniune politică.
Uniunea vamală presupunea măsuri ca:

• înlăturarea completă, dar treptată, a taxelor vamale de import şi export şi a
barierelor netarifare
• regim fiscal comun între Ńările membre şi reguli comune pentru concurenŃa în
comunitate;
• politică comună faŃă de terŃi şi armonizarea legislaŃiei vamale a Ńărilor membre
pentru aplicarea sa uniformă.
Uniunea economică şi monetară se realiza prin:

• înlăturarea restricŃiilor privind circulaŃia forŃei de muncă în cadrul comunităŃii
• înlăturarea restricŃiilor privind circulaŃia capitalurilor şi serviciilor
• instituirea unei politici agricole, energetice, a transporturilor comunitare, a
investiŃiilor în sectorul monetar şi a unor măsuri comune pentru reducerea
deficitelor balanŃelor de plăŃi
• convertibilitate reciprocă totală şi ireversibilă a monedelor Ńărilor membre şi
introducerea în circulaŃie a monedei unice.
Uniunea politică vizează:

• politica externă
• politica de securitate comună.
Astăzi, UE reuneşte 27 de state membre.

11.2 OBIECTIVELE UNIUNII EUROPENE
Obiectivele Uniunii Europene sunt stabilite în art. B titlul I din Tratatul de la

Maastricht:
• promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate şi durabile
• afirmarea personalităŃii proprii pe scena internaŃională, îndeosebi prin promovarea
unei politici externe şi de securitate comune
• întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor cetăŃenilor statelor membre prin
instituirea unei cetăŃenii a Uniunii.
• dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiŃiei şi al afacerilor interne.
A. Uniunea Economică şi Monetară (UEM) :
Tratatul de la Maastricht introduce o separaŃie netă între politica economică şi cea

monetară.
În decembrie 1991 la Maastricht s-a finalizat acordul pentru crearea uniunii economice,
monetare şi politice, acord care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Completările
aduse de acest acord (tratatul de la Maastricht) sunt:
• introducerea monedei unice europene
• drepturi civice europene (cetăŃenia uniunii)
• instituirea unei politici externe şi de securitate comune, etc.
Tratatul analizează două aspecte: Uniunea Economică şi Monetară şi Uniunea Politică.
Criterii de convergenŃă:
• stabilitatea preŃurilor: inflaŃia din aceste Ńări nu trebuie să fie mai mare de 1,5%
faŃă de media celor mai performante trei stare în materie de inflaŃie
• finanŃe publice: deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, iar datoria
publică 60% din PIB
• ratele de schimb să nu depăşească marjele normale prevăzute în cadrul
Sistemului Monetar European (+/- 2,25%)
• rata dobânzii să nu fie mai mare de 2% faŃă de media pe termen lung a celor mai
ieftine trei state în privinŃa banilor împrumutaŃi.
S-a stabilit faptul că dacă până în anul 1996 aceste criterii nu vor fi îndeplinite de cel
puŃin 7 state membre, trecerea la adoptarea monedei unice va fi amânată până la 1
ianuarie 1999, lucru care s-a şi întâmplat.
B. Politica externă şi de securitate comună (PESC) este destinată să armonizeze

politicile externe ale Ńărilor membre ale Uniunii Europene, dezvoltând relaŃiile de
cooperare între guverne.
Dintre obiectivele generale se remarcă:
a) menŃinerea şi dezvoltarea cuceririlor comunitare;
b) identitatea Uniunii Europene pe scena internaŃională;
c) asigurarea unităŃii şi coerenŃei Uniunii în acŃiunile externe.
C. Cooperarea în materie de justiŃie şi de afaceri interne:

În acest sens, au fost adoptate mai multe convenŃii, cum sunt:
a) convenŃia din 9 martie 1995 referitoare la procedura simplificată de extrădare
între statele membre ale Uniunii Europene;
b) convenŃia din 26 iulie 1995 privind folosirea informaticii în domeniul vamal;
c) convenŃia din 26 iulie 1995 privind crearea unui Birou European de PoliŃie
(Europol);
d) convenŃia din 26 iulie 1995 referitoare la protecŃia intereselor financiare ale
ComunităŃii.
11.3 INSTITUłIILE UNIUNII EUROPENE
Tratatul Uniunii Europene determină importante reforme instituŃionale, ale căror

obiectiv, este, pe de o parte, întărirea rolului Parlamentului European, încredinŃându-se o
putere de decizie în mai multe domenii, iar, pe de altă parte, are loc modificarea
procedurilor de decizie în cadrul Consiliului, în aşa fel încât să se asigure o mai mare
eficacitate de funcŃionare pentru Comunitate. Aceste reforme vizează, în particular, să
răspundă obiectivelor privitoare la deficitul democratic şi excesul tehnocratic ale
construcŃiei europene. Prin urmare, această reformă a construcŃiei europene se traduce,
atât prin întărirea integrării, cât şi prin cooperarea interguvernamentală.
Categorii de organe comunitare:

A. Organe de decizie - Consiliul European; Consiliul miniştrilor; Comisia Uniunii
Europene;
B. Organe de control - Parlamentul European; Curtea de JustiŃie; Curtea de
Conturi;
C. Organe specializate - Banca Europeană de InvestiŃii; Organisme tehnice;
D. Organe consultative - Comitetul consultativ CECO; Comitetul economico-
social; Comitetul regiunilor.
11.4 ALTE PROIECTE DE INTEGRARE ÎN EUROPA
Intre tarile Europei de est s-a creat dupa al doilea razboi mondial Consiliul de Asistenta
Economica Mutuala (COMECOM), ca raspuns la planul Marshal si la Piata Comuna;
a fost una dintre primele institutii care a fost dizolvata in urma schimbarilor tarilor
comuniste.
Celelalte tari europene care au ramas in crearea Comunitatilor Europene, au decis sa

creeze in 1959, sub conducerea Regatului Unit al Marii Britanii, Asociatia Europeana
a Comertului Liber (EFTA). In afara de UK la inceput au mai facut parte si Austria,
Danemarca, Norvegia, portugalia, Suedia si Elvetia. Mai tarziu au aderat Islanda,
Finlanda si Lichtenstein. In 1972 Marea Britanie si danemarca au abandonat-o pentru a
intra in CEE. Ceilalti au abandonat-o dupa aceea. Astazi este formata doar din Islanda,
Lichtenstein, Norvegia si Elvetia. EFTA mentine astazi unele legaturi foarte stranse cu
Uniunea Europeana institutionalizate in Zona Economica Europeana ZEE, prin
intermediul acordurilor stabilite in Oporto in 1992.
1. Care sunt obiectivele Tratatului de la Roma?
2. Care sunt etapele realizării UEM?
3. Care sunt consecinŃele aderării României la UE?
4. Care sunt beneficiile aderării României la UE ?
5. Care sunt costurile aderării României la UE ?
6.Care sunt motivele pentru care Turcia nu a fost acceptată în UE, cu toate că a depus
cerere de aderare de două ori (în ambele cazuri cererea de aderare a fost acceptată) ?

1951 – CECO
1957 – Euratom
– CEE
1972 – aderă la CEE: Danemarca, Marea Britanie, Irlanda
1981 – aderarea Greciei
1985 – ConvenŃia de la Schengen (FranŃa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg)
1986 – aderă la CEE: Spania şi Portugalia
– Actul Unic European
1991 – Tratatul de la Maastricht
1995 – aderă la CEE: Austria, Finlanda, Suedia
– Spania şi Potugalia se alătură statelor semnatare a ConvenŃiei de la Schengen;
1999 – apariŃia EURO (sub formă de simbol)
2002 – lansarea EURO în circulaŃie
extinderea UE spre sud-estul Europei:
• 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria
• 2007: Bulgaria şi România.
Obiectivele UE sunt:
promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate şi durabile
afirmarea personalităŃii proprii pe scena internaŃională
întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor cetăŃenilor statelor membre prin
instituirea unei cetăŃenii a Uniunii
dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiŃiei şi al afacerilor interne.
menŃinerea integrală a statutului comunitar şi dezvoltarea lui.
• Organele comunitare sunt:
Organe de decizie - Consiliul European; Consiliul miniştrilor; Comisia Uniunii
Europene;
Organe de control - Parlamentul European; Curtea de JustiŃie; Curtea de Conturi;
Organe specializate - Banca Europeană de InvestiŃii; Organisme tehnice;
Organe consultative - Comitetul consultativ CECO; Comitetul economico-
social; Comitetul regiunilor.
• Alte proiecte de integrare în Europa:
• COMECOM
• EFTA
Referate propuse:
1. Necesitatea de integrare în Europa
2. Rolul Băncii Centrale Europene în gestionarea politicii monetare
3. Aderarea României la Uniunea Europeană
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “În viitor, toate statele Europei centrale şi de est, statele baltice, republicile fostei
Iugoslavii pot să se folosească de apartenenŃa la continentul european pentru a intra în
Uniune. Rusia, putere euro-atlantică, nu poate fi integrată în Uniunea Europeană fără a o
dezechilibra profund şi fără a-i schimba specificul. Aşa încât, Uniunea este decisă să-şi
aprofundeze relaŃiile cu Moscova în cadrul acordurilor comerciale şi de cooperare care îi
favorizează dezvoltarea economică şi consolidează stabilitatea politică a noului regim.”
Fontaine, Pascal – ConstrucŃia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Editura

Institutului European, Iaşi, 1996, pag. 31-32.
2. “Durata negocierilor variază foarte mult de la o Ńară candidată la alta. În principiu, cu

cât un stat candidat are acquis-ul mai apropiat de cel al UE şi este mai bine pregătit, cu
atât mai repede se încheie negocierile. De exemplu, Austria, Finlanda şi Suedia au avut
nevoie de 16 luni pentru a negocia aderarea lor la UE, pe când Portugaliei i-au trebuit 80
de luni. Este nevoie de un anumit grad de integrare economică, dar şi de voinŃă politică
din partea UE, pentru a admite o anumită Ńară în calitate de membru cu drepturi depline.
Încheierea cu succes a negocierilor nu conduce întotdeauna la aderarea propriu-zisă la
UE. Este cazul Norvegiei care a negociat de două ori aderarea şi de fiecare dată aceasta a
fost refuzată de către populaŃia sa.”
*** - documente ale Ministerului Afacerilor Externe al României.
3. “În ce priveşte România, este de prisos să spunem că perioada de tranziŃie se

caracterizează printr-o evoluŃie economică specifică, diferită de aceea existentă în
prezent în Uniunea Europeană. Aceasta nu înseamnă că situaŃia economică existentă în
Uniunea Europeană nu are impact asupra economiei României. Dată fiind dependenŃa
ridicată şi în creştere a comerŃului românesc faŃă de piaŃa Uniunii Europene şi faŃă de
investiŃiile din Uniunea Europeană, orice recesiune sau orice ascensiune economică în
UE, precum şi orice reglementare esenŃială nouă vor afecta economia românească.
Deoarece ponderea importurilor Uniunii Europene din România este aproape
nesemnificativă, este cu totul nerealist a spune ca situaŃia economică din România
afectează, într-un anumit mod, sau că are impact într-o măsură sensibilă asupra evoluŃiei
economice în Uniunea Europeană.”
Bîrsan, Maria – Integrarea economică europeană, Editura FundaŃiei CDIMM

Maramureş, Baia Mare, 1999, pag. 249.
Termeni cheie:
Actul Unic European = document semnat la 17 şi 28 februarie 1986 la Luxemburg şi

Haga care modifică Tratatul de la Roma şi prevede realizarea, începând cu 1 ianuarie
1993, a unei mari pieŃe “fără frontiere interioare în care să fie asigurată libera circulaŃie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor”; obiective: coeziunea economică,
recunoaşterea mutuală a domeniului comercial şi al concurenŃei, armonizarea politicii
sociale la nivelul Uniunii, coordonarea eforturilor de cercetare şi dezvoltare tehnologice,
consolidarea SME, sporirea competenŃelor Parlamentului European, etc.
Aquis comunitar = reprezintă întreaga legislaŃie primară şi derivată, ca şi ansamblul

politicilor şi instituŃiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea şi dezvoltarea
corespunzătoare şi continuă a acestei legislaŃii.
Integrare economică totală = formă de integrare care implică unificarea politicilor

monetare, fiscale, sociale.
PiaŃa comună = uniune vamală căreia i se adaugă libera circulaŃie a capitalurilor şi

persoanelor.
Planul Marshall = program de sprijinire de către SUA a refacerii economice a Ńărilor

Europei occidentale după cel de-al II-lea război mondial (George Marshall – secretar de
stat al SUA, iniŃiatorul planului în 1947); pentru gestionarea fondurilor primite de la
SUA, a fost creată OrganizaŃia Europeană de Cooperare Economică (OECE).
Planul Schuman = idee lansată de Jean Monnet (1888-1979), colaborator al generalului

de Gaulle, care viza înfiinŃarea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului (CECO)
şi care a fost asumată şi transformată în realitate de Robert Schuman (1886-1963),
ministrul francez al Afacerilor Externe.
Tarif vamal = tabel sintetic al mărfurilor şi al taxelor vamale corespunzătoare acestora

care se percep pentru trecerea peste graniŃa naŃională a unei Ńări.
Uniune economică = o piaŃă comună completată de politicile economice naŃionale

armonizate.
Uniunea Europeană (UE) = forma transformată actuală a ComunităŃii Economice

Europene (CEE), înfiinŃată prin Tratatul de la Roma de R.F.G., FranŃa, Italia, Belgia,
Olanda şi Luxemburg, la 25 martie 1957 şi intrat progresiv în vigoare, începând cu 1
ianuarie 1958; de la 1 februarie 1995 România este membru asociat cu drepturi depline
al UE; pentru admiterea în UE trebuie să fie îndeplinite anumite condiŃii: politice,
sociale, juridice şi economice; se are în vedere trecerea la moneda unică EURO, iar în
2002 la folosirea ei efectivă.
Uniune vamală = diferitele Ńări care participă la u.v. suprimă taxele de vamă şi
restricŃiile cantitative privind libera circulaŃie a mărfurilor între Ńările membre, dar
fixează un tarif vamal comun faŃă de terŃi.
Zonă de liber schimb = Ńările membre ale unei z.de l. s. suprimă taxele vamale şi
restricŃiile cantitative privind libera circulaŃie a mărfurilor între Ńările zonei, dar fiecare
Ńară rămâne liberă în ceea ce priveşte politica sa vamală cu privire la terŃe Ńări.

2. Bîrsan, Maria – Integrarea economică europeană, Editura FundaŃiei CDIMM
Maramureş, Baia Mare, 1999.
4. Fontaine, Pascal – ConstrucŃia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Editura
Institutului European, Iaşi, 1996.
5. Horga, Ioan – ConstrucŃie europeană - tradiŃie, realitate, perspectivă, Editura
UniversităŃii din Oradea, 1998.
6. LuŃaş, Mihaela - Integrarea economică europeană, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
7. *** - documente ale Ministerului Afacerilor Externe a României.
8. *** - Buletin statistic, colecŃie.
9. *** - Raportul anual al Băncii Mondiale privind dezvoltarea, 1999.
TEMA 12
„INTEGRAREA ÎN CADRUL UNOR STRUCTURI
REGIONALE. PROCESUL INTEGRĂRII ÎNAFARA
EUROPEI”
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea procesului de integrare a statelor
dinafara Europei în diferite structuri regionale. Modelul Uniunii Europene rămâne
cel mai bun exemplu pentru statele lumii.
Cuvinte cheie:
integrare economică
acord de liber comerŃ
regionalism economic
12.1 PROIECTE DE INTEGRARE ECONOMICĂ

In multe zone din lume s-au initiat procese de integrare internationala, care cel mult au
ramas in faza de inceput de zona libera. Vom aminti cele mai importante incercari
reflectandu-le pe cele mai recente.
In America Latina:
• Asociatia Latinoamericana a Comertului Liber (ALACL), creata in 1960 de
toate tarile din zona cu exceptia Mexicului si Guyneelor. A fost substituita in
1980 de catre Asociatia Latinoamericana de Integrare (ALAI) din care au facut
parte Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador, Mexic, Paraguay,
Peru, Uruguay si Venezuela.
• Pactul Andin a fost creat in 1969 de catre Columbia, Chile, Ecuador, Peru si
Bolivia si se revitalizeaza si astazi. In sfarsit, in martie 1991 s-a semnat la
Asuncion tratatul care dadea nastere
• Pietei Comune a Conului de Sud formata din Argentina, Brazilia, Paraguay si
Uruguay.
În America de Nord:
• Asociatia Nordamericana a Comertului Liber (NAFTA): în 1989 s-a stabilit un
acord de liber comert intre Canada si Statele Unite care s-a amplificat in iunie
1991 cu aderarea Mexicului; acesta pare sa fie raspunsul apararii americane in
fata avansurilor si puterii economice atinse de Uniunea Europeana, dar cele mai
mari diferente existente intre tarile americane prevad ca progresele sale vor fi
mai lente. In orice caz, obiectivele sale in acest moment sunt mult mai putin
ambitioase.
In Asia:
• Asociatia Comertului Liber a ASEAN (AFTA), in al carei nucleu sunt cei zece
membrii ai ASEAN (Asociatia Statelor Asiei de Sudest), Filipine, Indonezia,
Malayezia, Singapor, Thailanda, Brunei, Vietnam, Cambodgia, Laos si
Myanmar. ASEAN inglobeaza 400 de milioane de persoane si economiile
acestora sunt cele cu cel mai rapid ritm de crestere din lume.
• Cooperatia Economica a Pacificului Asiatic (APEC): detine astazi 21 de
membrii; a fost stabilita in 1989 pentru Australia, Brunei, Canada, Indonezia,
Japonia, Coreea de Sud, Malayezia, Noua Zeelanda, Filipine, Singapor,
Thailanda si Statele Unite. Apoi au aderat si China, Hong-Kong si Taipei,
Mexic, papua-Noua Guinee, Chile, Peru, Rusia si Vietnam. Aceasta APEC se
prezinta ca o alternativa globala la CE. In 1996 comertul exterior al tarilor APEC
reprezenta 45% din comertul mondial.
In Africa:
• Uniunea Magrebului Arab ce contine Libia, Tunis, Algeria, Mauritania si
Maroc
• Comunitatea Africii Orientale, Comunitatea Economica a Statelor Africii
Occidentale, Uniunea Vamala si Economica a Africii Centrale si Uniunea
Monetara a Africii de Vest, etc.
Dupa cum se stie, procesul de integrare mai avansat este cel al tarilor care fac parte din
Uniunea Europeană.
12.1 PERSPECTIVELE MONDIALE

Statele-natiune vor disparea, fie sub regionalism fie printr-o forma de guvernare globala.
Roluri, functii si statutul suveran al natiunilor insa, va fi fundamental alterat.
Globalizarea si regionalismul merg mana in mana, si relevanta acestui fapt este

extraordinara. Actualmente, UE asista crearea unor noi blocuri regionale oriunde in
lume: inclusiv Consiliul de Cooperare din Golf, o zona Asiatica, dezvoltarea unei
Comunitati de Natiuni Sud Americane, si noi blocuri in Africa, America Latina si
Insulele Caraibe.
La nivel financiar, Statele Unite trebuie sa se angajeze intr-o competitie monetara si

economica cu Uniunea Europeana si unitatea ei monetara, Euro. Aceasta intrecere nu
afecteaza numai puterea comerciala a Americii in raport direct cu Europa, dar crescanda
influenta a Euro in lume ridica stacheta chiar mai sus.
Importanta Euro ca rival al dolarului Statelor Unite, si ca model pentru alte zone
valutare, nu poate fi ignorata. Si pe masura ce alte regiuni se dezvolta – existand
posibilitatea ca India, China si Brazilia sa devina poli de creare a unor puternice blocuri
economice/regionale – America, sub povara datoriei externe si dolarul pierzand teren la
nivel international, se încearcă să găsească soluŃii pentru depăşirea crizei cu care se
confruntă.
Asa cum s-a afirmat mai devreme, Uniunea Europeana este implicata in construirea
ultor blocuri regionale competitive. Nu numai ca acest fapt cauzeaza o pierdere a puterii
dolarului american la nivel international, dar impinge de asemenea interesele straine
afara din Statele Unite, inapoi in Europa. De aceea influenta Americana, in special in
termenii promovarii intereselor SUA in strainatate, slabeste, pe cand cea a Europei
creste.
Ironic, raspunsul Americii este sa urmeze pasii Europei, combinand realitatile naŃionale
cu tendintele regionale/globale, si incearca sa asiste natiuni straine sa se integreze sub
obladuirea SUA. Paradoxul se adanceste: America, pentru a putea face fata Europei pe
care a ajutat-o sa se ridice, trebuie acum sa creeze o Comunitate Nord Americana
incluzandu-se pe sine, Canada si Mexic intr-o noua super-regiune.
Regionalismul ca etapa in procesul de globalizare, reprezinta amestecul inseparabil al

politicului si economicului, obtinut la masa tratativelor. Concluzia este urmatoarea: Asa
cum politicul si economicul se imbina per total, regionalismul si tot ceea ce el
presupune – inclusiv unificarea Americii de Nord – se potriveste cu strategia
globalizarii.
Prin urmare, trebuie sa ne punem intrebarea: Pana unde va merge acest proces?
1. Care sunt principalele proiecte de integrare economică înafara Europei?
2. Ce este stadiul actual ai procesului de extindere a NAFTA spre sud?
3. Ce este stadiul actual ai procesului de integrare în Asia?
4. Care sunt efectele integrarii economice ?
5. Care sunt perspectivele proiectelor de integrare economică ?
6. Care este rolul proiectelor de integrare economică ?
America Latina:
• Asociatia Latinoamericana a Comertului Liber (ALACL)
• Pactul Andin
• Pietei Comune a Conului de Sud
În America de Nord:
• Asociatia Nordamericana a Comertului Liber (NAFTA
In Asia:
• Asociatia Comertului Liber a ASEAN (AFTA)
• Asociatia Statelor Asiei de Sudest (ASEAN)
• Cooperatia Economica a Pacificului Asiatic (APEC)
In Africa:
• Uniunea Magrebului Arab
• Comunitatea Africii Orientale
• Comunitatea Economica a Statelor Africii Occidentale
• Uniunea Vamala si Economica a Africii Centrale
• Uniunea Monetara a Africii de Vest, etc.
Referate propuse:
1. Extinderea NAFTA spre sud
2. Integrarea, pas spre globalizare
3. Perspectivele procesului de integrare
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “In prezenta ordine internationala o uriasa putere este concentrata in Statele-natiune
individuale. Vazuta din perspectiva mondiala, aceasta stare curenta a lucrurilor este
indezirabila. Cateva metode ce pot fi aplicate pentru a realiza acele obiective de o vitala
importanta pentru comunitatea internationala pot fi manevrate mai eficient de inaltele
nivele de decizie… atingerea unor teluri, cum ar fi crearea unor piete mai extinse prin
cooperare regionala si sub-regionala (incredere colectiva in propriile puteri), ar fi
facilitata de decizii luate la un nivel mai inalt decat cel al Statului-natiune.”
Jan Tinbergen (coordinator) - Reshaping the International Order (Club of Rome, 1976)
2. “…regionalismul prezinta o considerabila atractie in calitate de casa pe jumatate

terminata a ordinii mondiale. Pare mult mai fezabil in viitorul apropiat, drept un pas
facut dincolo de suveranitatea statala, ce poate fi folosit pentru a dilua sentimentele
nationale intr-o perioada in care loialitatile globale trebuie sa devina mai puternice.”
Richard A. Falk - Toward A New World Order, On the Creation of a Just World Order
(Institute for World Order, World Order Model’s Project, 1975)
Termeni cheie:
Integrare economică = proces complex de dezvoltare a economiei mondiale, care se

bazează pe o treaptă calitativă nouă, superioară a interdependenŃelor şi specializărilor
între economiile diferitelor state.
2. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, EdiŃia a II-a, Bucureşti, Editura
Economică, Bucureşti, 2002.
4. Gilpin, Robert – Economia mondială în secolul XXI. Provocarea capitalismului
global, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
5. Held, David, McGrew, Antony – Transformări globale. Politică, economie şi cultură,
TEMA 13
„TENDINłA SPRE GLOBALIZARE”
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea şi înŃelegerea preocupărilor legate
de fenomenul integrării care dau naştere unora şi mai ambiŃioase care sunt legate de
fenomenul globalizării.
Cuvinte cheie:
globalizare
internationalizare
mondializare
competitivitate
Globalizarea, ca proces obiectiv şi inevitabil, poate fi o şansă pentru eliminarea marilor

discrepanŃe care separă lumea de azi şi care fac ca de marile progrese ale civilizaŃiei
secolului XX să beneficieze doar o minoritate privilegiată din Ńările bogate, în timp ce o
mare parte a populaŃiei globului se zbate în sărăcie şi înapoiere. Există mai mulŃi factori
care determină influenŃe asupra dinamicii acestui fenomen: liberalizarea
schimburilor comerciale, dezvoltarea, fără precedent, a pieŃelor de capital, care reclamă
o tot mai mare libertate de mişcare, internaŃionalizarea producŃiei şi a distribuŃiei
marilor societăŃi transnaŃionale, mijloacele oferite de progresele rapide din domeniul
tehnologiilor.
Globalizarea oferă oportunitatea unor pieŃe mai largi, posibilitatea producerii şi

comercializării unei game mai mari de bunuri (dincolo de cererea internă, mai îngustă);
şanse sporite pentru atragerea de capitaluri şi pentru “intrarea” în “jocul” schimburilor
de tehnologii de vârf.
Secolul XX a fost secolul unei creşteri economice fără precedent, fapt ilustrat şi prin
aceea că, la o creştere de 4 ori a populaŃiei planetei pe parcursul acestui secol, produsul
global brut a crescut de aproape 18 ori, în termeni relativi omenirea fiind deci, azi, de
peste 4 ori mai bogată decât la începutul secolului. În acelaşi timp, însă, după datele
publicate de World Watch Institute, peste 850 de milioane de oameni sunt subnutriŃi,
aproape 2 miliarde nu au acces la surse sigure de apă potabilă şi la electricitate şi peste
1,6 miliarde sunt analfabeŃi. Această situaŃie este considerată ca reprezentând un profil
ruşinos al acestui sfârşit de secol. Este, de asemenea, scandalos ca 225 de familii să
dispună de o avere însumată mai mare decât venitul anual al celei mai sărace jumătăŃi a
populaŃiei globului cum relata revista Forbes sau cele mai bogate trei familii să aibă o
avere mai mare decât veniturile anuale ale celor mai sărace 48 de Ńări.
Pe lângă efectele negative ale civilizaŃiei actuale asupra resurselor naturale şi a

factorilor de mediu, cu dereglări climatice, aceste mari discrepanŃe sociale reprezintă
cele mai grave preocupări la început de secol XXI pentru stabilitatea internaŃională şi
pentru dezvoltarea durabilă a societăŃii umane.
Se poate spune că societatea umană se află în faŃa unei duble dileme: sau va fi capabilă
să asigure convertirea economiei mondiale a secolului XXI într-una durabilă din punct
de vedere ambiental, sau conflictul civilizaŃie-mediu va căpăta dimensiuni catastrofale.
Tot astfel, sau va fi capabilă comunitatea internaŃională să reducă dramatic marile
discrepanŃe economice şi sociale, din lume sau vom asista la accentuarea conflictelor
sociale, etnice sau religioase prin amplificarea influenŃei integrismelor şi fanatismelor.
Globalizarea economiei poate avea, din acest punct de vedere, efecte benefice prin
facilitarea accesului Ńărilor slab dezvoltate la tehnologii şi management performant,
asigurând pe ansamblu o eficienŃă economică sporită, costuri mai mici, mai multe
produse şi servicii mai bune pentru consumatori, un nou impuls dat comerŃului şi
producŃiei, noi oportunităŃi de piaŃă.
Dar, globalizarea este însoŃită, totodată, de o mai mare putere a corporaŃiilor

multinaŃionale, a manipulărilor pieŃelor valutare şi a organizaŃiilor internaŃionale,
precum şi de reducerea influenŃelor guvernelor, a factorilor naŃionali, a structurilor şi
instrumentelor democratice.
Angajate în procesul de globalizare, marile grupuri internaŃionale fac schimbări care vor
reorienta politica şi economia secolului viitor, un secol în care, aşa cum afirmă
profesorul american Robert B. Reich în “Munca naŃiunilor”, principala avuŃie a unei Ńări
va fi priceperea şi ingeniozitatea cetăŃenilor săi. Un nou sistem mondial de producŃie
este pe cale să vadă lumina zilei. Angrenajul de bază este constituit din 100 de mari
grupuri internaŃionale. În fruntea plutonului se află General Electric (SUA), Ford şi
Shell. Cei 100 fac legea pe piaŃa mondială şi redesenează harta economică a lumii. Ei
deŃin împreună în străinătate active în valoare de 1800 de miliarde de dolari şi folosesc
peste 6 milioane de persoane în diferite zone ale globului. Cifra de afaceri a celor 100
este de 2100 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă de circa 60 de ori producŃia anuală
României, la realizarea căreia participa cam tot atâtea persoane.
Selectul club al celor 100 este dominat de americani, lucru uşor de explicat: SUA se află
în fruntea Ńărilor bogate în ce priveşte timpul mediu lucrat de o persoană pe an (200 de
ore); americanii muncesc cu aproape 2 săptămâni mai mult ca japonezii, vestiŃi prin
hărnicia lor; productivitatea este cea mai ridicată din lume, valoarea adăugată pe
persoană în industria prelucrătoare a fost în 1997 de 65000 de dolari în SUA, de 45000
în Japonia şi de 41000 în Germania. Cheia succesului american este îmbunătăŃirea
continuă a performanŃelor. După 1980, numărul de ore lucrate în medie pe persoană a
crescut cu 4% pe an în SUA, în timp ce în alte Ńări industrializate a scăzut (Germania,
FranŃa) sau a stagnat (Marea Britanie).
Pe lângă cei 100, în lume mai există 60000 de societăŃi transnaŃionale cu peste 500000
filiale în străinătate; ele reprezintă 25% din producŃia mondială. Nici criza asiatică, nici
prăbuşirea rublei ruseşti sau a realului brazilian nu au putut frâna integrarea economică.
În 1998, investiŃiile directe de capital, printre cele mai importante instrumente de
globalizare a producŃiei, s-au ridicat la 644 de miliarde de dolari, în creştere cu 39% faŃă
de 1997.
Investitorii au fost însă mult mai selectivi decât în anul precedent. Majoritatea fluxurilor
de capital s-au înregistrat de o parte şi de alta a Atlanticului. Aproape 2/3 din
capitalurile investite în 1998 în SUA au provenit din Europa de Vest, în timp ce 55%
din investiŃiile americane au fost îndreptate către Uniunea Europeană. Fuziunile şi
achiziŃiile transnaŃionale (Daimler-Benz şi Chrysler) s-au aflat la originea creşterii
spectaculoase a investiŃiilor directe.
Privatizarea sectorului public, liberalizarea pieŃelor, altădată protejate şi înăsprirea

concurenŃei explică în mare parte vasta reorganizare a producŃiei în lumea
industrializată.
Economiile în formare au devenit mai puŃin atrăgătoare pentru capitalul străin. Dacă în
1997 aproape 37% din investiŃiile internaŃionale erau absorbite de economiile
respective, în 1998 ponderea lor s-a redus la 25%. Scăderea interesului marilor grupuri
mondiale faŃă de Ńările slab dezvoltate este o sursă de îngrijorare pe plan internaŃional.
Dacă până nu demult, statele în cauză ridicau bariere în calea transnaŃionalelor pentru a
împiedica o nouă “colonizare”, acum guvernanŃii lor nu ştiu cum să le atragă. Motivul:
transnaŃionalele sunt vectori de dezvoltare, de modernizare şi de integrare în economia
mondială. Cine rămâne în afara procesului de globalizare nu va putea scăpa niciodată de
sărăcie şi mizerie.
Cele mai afectate de reducerea investiŃiilor străine au fost Ńările asiatice, unde criza
financiară şi bursieră a Ńinut la distanŃă capitalul străin. Numai în America Latină
investitorii internaŃionali n-au Ńinut seama de climatul economic neprietenos din
regiune. În pofida crizei monetare din Brazilia şi a încetinirii creşterii economice în
zonă, investiŃiile străine au sporit cu 5% în 1998. DorinŃa Washingtonului de a integra
America Latină în economia SUA a jucat un rol important în determinarea corporaŃiilor
americane să investească mai mult în sud de Rio Grande. Nu de aceeaşi atenŃie s-a
bucurat şi Europa de Est unde investiŃiile directe au scăzut cu 4% în 1998. Este vorba de
o medie care ascunde o adevărată prăbuşire. După prăbuşirea masivă a rublei din august
1998, firmele internaŃionale au plecat din Rusia. Fluxurile de capital străin au scăzut în
1998 cu 60% în comparaŃie cu 1997.
Chiar în condiŃiile crizei rublei, care a afectat toate statele est-europene, Polonia a reuşit
să-şi menŃină forŃa de atracŃie deosebită asupra investitorilor străini prin faptul că a
menŃinut inflaŃia la un nivel relativ scăzut şi cursul de schimb stabil. În timp ce celelalte
Ńări est-europene se străduiesc să revină la nivelul de dezvoltare din 1989, Polonia a
reuşit să-l depăşească cu aproape 20%, rezultat ce nu impresionează prin proporŃiile
sale, ci prin modul în care a fost realizat: restructurarea pe diverse căi, inclusiv prin
scoaterea din circuitul economic a întreprinderilor cu pierderi care a lăsat mulŃi oameni
fără locuri de muncă; dar pe măsură ce economia s-a însănătoşit, forŃa de muncă
disponibilizată a început să fie reangajată de întreprinderi rentabile, cu viitor.
Pentru România răspunsul la globalizare este o economie modernă, adaptată la cerinŃele

dezvoltării contemporane, prin creşterea competitivităŃii. România trebuie să-şi fixeze
printre priorităŃi modernizarea învăŃământului şi reindustrializarea ei. Pentru a se folosi
de oportunităŃile oferite de globalizare, ea trebuie să-şi menŃină şi să-şi dezvolte un
sector industrial modern, eficient şi competitiv; tot aici trebuie incluse agricultura şi
industria alimentară, pentru care România dispune de condiŃii deosebit de favorabile.
Prăbuşirea sistemelor continentale, inclusiv a celui sovietic, a determinat afirmarea

principiilor democratice în plan naŃional şi internaŃional. Dar iată că globalizarea
lansează o nouă sfidare pentru secolul ce vine: scoaterea domeniului fundamental al
vieŃii sociale, economia, de sub controlul factorilor naŃionali, democratici şi
subordonarea ei puterii de dominaŃie şi control a companiilor supranaŃionale şi
organizaŃiilor internaŃionale, la rândul lor aflate sub influenŃa intereselor marii finanŃe,
care impun regulile jocului pe piaŃa mondială, ceea ce introduce în viaŃa popoarelor un
nou deficit de democraŃie, noi forme de dominaŃie şi arbitrariu.
Marile concerne internaŃionale şi marii deŃinători de capitaluri au tendinŃa să considere

statul un adversar, o piedică în calea globalizării. Această viziune este cel puŃin
nedreaptă. Desigur că statul ca autoritate de reglementare şi ca organizator al coeziunii
sociale este o necesite obiectivă. Pentru ca globalizarea să nu fie doar un alibi pentru
noi forme de imperialism, statul naŃional trebuie să rămână un actor principal pe scena
lumii, alături de marile corporaŃii internaŃionale.
Statul este locul unde se exercită democraŃia. Este greu de imaginat o lume democratică
în care regulile sunt făcute de Boeing, Microsoft, General Motors sau Coca-Cola.
CetăŃenii, ca elemente ale oricărei democraŃii, riscă să în acest caz să fie reduşi la unica
dimensiune de consumatori. În plus, statul este singurul mecanism capabil să asigure
coeziunea şi solidaritatea socială.
Problema esenŃială a acestui sfârşit de secol, în condiŃiile extinderii globalizării, este

cristalizarea unor instituŃii şi mecanisme internaŃionale capabil să acŃioneze în direcŃia
atenuării discrepanŃelor dintre bogaŃii şi săracii lumii.
Globalizarea ar putea fi definită ca fiind procesul deosebit de dinamic al creşterii

interdependenŃelor dintre statele lumii ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor
transnaŃionale în tot mai largi şi mai variate sfere ale vieŃii economice, politice, sociale
şi culturale şi având drept implicaŃie faptul că problemele devin mai curând globale
decât naŃionale, cerând la rândul lor, o soluŃionare mai curând globală decât naŃională.
Globalizarea determină ca un eveniment dintr-o Ńară să exercite, instantaneu, un impact

asupra altei Ńări. Evenimentele nu mai pot fi menŃinute în interiorul graniŃelor unei Ńări
sau regiuni; dacă sunt importante, ele se transformă în evenimente globale (exemplu,
dezastrul nuclear de la Cernobîl).
TendinŃele manifestate la nivelul economiei mondiale contemporane converg către

adâncirea interdependenŃelor economice, politice şi culturale dintre statele individuale
ceea ce presupune în mod necesar o cooperare (fiecare are nevoie de celălalt).
În mod cert, viaŃa economică în context global va deveni mai fascinantă, problemele pe
care le va ridica vor fi mai critice, iar soluŃionarea acestora va depinde de măsura în care
va preleva raŃiunea cooperării în detrimentul confruntării.
Globalizarea dă naştere la „învinşi” şi „învingători“ la nivel de Ńări, Cât şi în interiorul

Ńărilor: diferiŃi agenŃi economici îşi văd periclitate interesele odată cu eliminarea
barierelor din calea concurenŃei libere.
În concluzie, globalizarea este o “realitate“, probabil ireversibilă, şi orice Ńară care-şi
pregăteşte viitorul se vede nevoită să se interfereze cu ea. Neadaptarea la noul “mediu“
al mondializării, înseamnă nu numai o şansă pierdută, ci şi riscul de a pierde poziŃii şi
segmente de piaŃă deja dobândite.
1. Ce este globalizarea?
2. În ce condiŃii poate fi realizat procesul globalizării ?
3. Ce rol revine integrării regionale în realizarea procesului globalizării ?
4. Care sunt efectele globalizării asupra Ńărilor dezvoltate ?
5. Care sunt efectele globalizării asupra Ńărilor slab dezvoltate ?
6. Care este rolul societăŃilor multinaŃionale în procesul globalizării ?

creşterea numărului de state independente după cel de-al II-lea război mondial
de la relaŃii de putere spre cele de cooperare
rolul societăŃilor transnaŃionale
de la cooperare la integrare
de la integrarea regională la integrarea totală
argumente pro şi contra globalizării.
Referate propuse:
1. Rolul integrării regionale în procesul globalizării
2. Valul globalizării
3. Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. “Multe din marile puteri, politice sau economice, ezită între vocaŃia lor regională şi
cea globală. OpŃiunea Japoniei a fost globalismul, deşi numeroase voci pledau pentru
asianism. SUA, o putere eminamente globală, se asigură contra izolării de către
diferitele regionalisme, intrând în cât mai multe forme regionale. în politica ei externă
menŃine însă multe obiective caracteristice modernităŃii clasice. Cu mai puŃine mijloace
economice, Rusia încearcă o strategie asemănătoare în vecinătatea imediată sau în
regiunea euro-asiatică. Imaginea lumii în curs de regionalizare este cea a unei portocale
cu pete multicolore de intensităŃi diferite şi cu dese suprapuneri.”
MaliŃa, Mircea – Zece mii de culturi, o singură civilizaŃie, Editura Nemira, Bucureşti,
1998, pag. 111.
2. “Globalizarea se desfăşoară concomitent cu procesele de integrare regională şi pe

fundalul unei tendinŃe generale de afirmare a identităŃii economiilor naŃionale şi a
aspiraŃiilor popoarelor spre folosirea resurselor pentru propria lor bunăstare. În această
situaŃie de mare complexitate, rolul omogenizator al pieŃei mondiale se loveşte de
existenŃa modalităŃilor de reglementare proprii statelor şi economiilor lor naŃionale.
Recunoaşterea identităŃii economice a statelor ridică problema reglementării raporturilor
reciproce dintre aceste teritorii şi organismele de integrare regională şi cele cu vocaŃie
mondială.”
Popescu, D. Maria – Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura Expert, Bucureşti,

1999, pag. 22.
3. “Globalizarea oferă oportunitatea unor pieŃe mai largi, posibilitatea producerii şi

comercializării unei game mai mari de bunuri (dincolo de cererea internă, mai îngustă);
şanse sporite pentru atragerea de capitaluri şi pentru “intrarea” în “jocul” schimburilor
de tehnologii de vârf. Totodată, globalizarea dă naştere la “învinşi” şi “învingători”, atât
la nivel de Ńări, cât şi în interiorul Ńărilor. Diferite categorii sociale îşi văd periclitate
interesele odată cu eliminarea barierelor din calea concurenŃei libere, sectoare întregi
fiind ameninŃate cu dispariŃia sau, cel puŃin, cu “raŃionalizări” drastice pentru creşterea
eficienŃei.”
Bari, Ioan – Economie mondială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, pag.
466.
Termeni cheie:
Globalizare = modalitate sau sistem de receptare şi abordare pe termen lung a marilor

probleme contemporane, determinate de interacŃiunea multiplelor procese şi fenomene
economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice, etc. şi preconizarea
soluŃionării lor într-o largă perspectivă de către comunitatea internaŃională.

2. Bari, Ioan – Economie mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
3. Brown, Lester – Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, 1999.
6. Held, David, McGrew, Antony – Transformări globale. Politică, economie şi cultură,
7. MaliŃa, Mircea – Zece mii de culturi, o singură civilizaŃie, Editura Nemira, 1998.
8. Popescu, D. Maria – Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura Expert,
Bucureşti, 1999.
9. Stiglitz, Joseph – Globalizarea, speranŃe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti,
2003.
TEMA 14
„ECONOMIA MONDIALĂ
LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI”
Această temă are ca obiectiv cunoaşterea contextului economic actual al
economiei mondiale şi a caracteristicilor principalelor grupe de Ńări, precum şi a
tendinŃelor specifice acestor economii.
Cuvinte cheie:
creştere economică mondială
conjunctură internaŃională
criză economică
14.1 CONTEXTUL ECONOMIC MONDIAL LA ÎNCEPUT

DE SECOL XXI
Descreşterea generală a activităŃii economice (care a început la mijlocul anului 2000) s-
a agravat în perioada 2001-2002. Creşterea economică mondială – care a atins 4,6% în
anul 2000 – a scăzut la 2,3% în anul 2001. Acest rezultat nu ar fi atât de nefavorabil
dacă se compară cu cele din perioada anilor în care a existat o scădere a ritmului de
creştere economică: 1,9% în anul 1975, după primul şoc petrolier, 1,1% în anul 1982,
1,5% în anul 1991.
łările dezvoltate au înregistrat cel mai înalt ritm de scădere a creşterii economice;
nivelul lor de creştere s-a prăbuşit, scăzând de la 3,8% la 0,9%. Creşterea economică în
Ńările în dezvoltare a fost mai puŃin afectată, scăzând doar de la 5,7% la 4,0%. Acest
nivel mediu ascunde totuşi rezultate foarte diferite de la o regiune la alta. Astfel, Africa
a înregistrat o creştere lent accelerată, de la 3% la 3,7%, în timp ce America latină
modificarea a fost de la 4% la 0,7%.
Cu toate că a fost reluată creşterea economică în ultimul trimestru al anului 2001 şi

începutul anului 2002, analiştii erau foarte diferiŃi în aprecieri, considerând unii că
recesiunea aparŃinea deja trecutului. Această opinie a fost exprimată, de exemplu, în
Punct de vedere asupra conjuncturii internaŃionale, analiză făcută de DirecŃia de
previziunea Ministerului francez de FinanŃe: “recesiunea economiei americane s-a
dovedit a fi de scurtă durată (…) primul trimestru pecetluind sfârşitul scăderii
economice la nivel mondial” (21 iunie 2002). În aceeaşi perioadă, voci mai puŃin
optimiste credeau că relansarea economiei americane era aparentă doar şi că economia
acestei Ńări se confrunta cu “al II-lea şoc” (duble dip), antrenând şi celelalte Ńări ale
lumii care acŃionau pe piaŃa americană pentru reluarea creşterii economice. Astfel,
economistul Morgan-Stanley scria în Financial Time: “corectarea dezechilibrelor
economice acumulate în perioada anilor ’90 nu s-a încheiat” (2 august 2002). În
Raportul anual, Banca Reglementelor InternaŃionale (BRI) recunoştea faptul că experŃii
nu erau siguri de nimic: “în realitate, înŃelegerea noastră este limitată (…). Starea ar
putea fi depăşită, dar ar putea de asemenea lua o întorsătură neplăcută.” (8 iulie 2002,
pag.151). DivergenŃele acestor aprecieri nu erau doar asupra reluării creşterii
economice. Ele erau şi asupra solidităŃii sistemului financiar internaŃional care a adus
“noi produse financiare”, o mare libertate a mişcării internaŃionale a capitalului şi o
întrebuinŃare masivă a sistemului informatic. Se credea că acest sistem ar face proba
rezistenŃei sale, fără dificultate majoră, succesiunii şocurilor spectaculoase de după
2000: prăbuşirea valorilor tehnologice în aprilie 2000, corecŃia bursieră pe toate pieŃele
lumii, atentatele teroriste din 11 septembrie din SUA, criza financiară din Argentina,
etc. BRI exprima o oarecare convingere în raportul amintit: “sistemul de plăŃi şi
reglemente a fost bine susŃinut chiar în circumstanŃe extreme cum ar fi cele ale
atentatelor care au bulversat nucleul financiar al New York-ului. Fluxul creditelor s-a
dovedit a fi fluid (…). Efortul făcut după mai mulŃi ani în favoarea stabilităŃii financiare
începe a-şi vedea roadele” (8 iulie 2002, pag. 3-4). În ciuda unor evenimente care au
avut loc (criza sistemului bancar din Ńările nordice, criza caselor de economii din SUA,
criza sistemului bancar din Japonia), care au necesitat luarea de măsuri serioase din
partea statului, sistemul financiar a rezistat.
Dintr-o altă perspectivă, mai puŃin optimistă, ca cea a secretarului general al Comisiei
economice pentru America Latină, era exprimată teama de faptul că crizele financiare
succesive (criza “tequila” în Mexic în 1994-1995, criza asiatică din 1997, criza din
Rusia din 1998, din Argentina din 2001-2002) nu sunt banale “maladii infantile”, ci o
nouă faŃă a sistemului financiar internaŃional ale cărui disfuncŃiuni au început să se
accentueze în iunie 2002. Fluxul de credite către Ńările care aveau urgentă nevoie,
precum Brazilia, s-a întrerupt brusc. La începutul lunii august 2002, Financial Time
consemna faptul că băncile şi companiile de asigurare nu simŃeau foarte serios încă
consecinŃele şocurilor bursiere şi creşterii volumului creanŃelor nerambursate datorită
falimentelor din SUA sau Argentina.
În acest context, îndoielile şi criticile frecvent exprimate au vizat mai ales politica
aplicată de Fondul Monetar InternaŃional (FMI); acestea au fost sintetizate de Joseph
Stiglitz, fost şef al Băncii Mondiale, în La Grande Désillusion.
14.2 TRĂSĂTURI ŞI TENDINłE LA NIVEL MONDIAL
łările dezvoltate:
După o perioadă de creştere economică începută în anul 1992, Ńările dezvoltate au

cunoscut o scădere bruscă a ritmului de creştere în anul 2001; creşterea, care era de
3,8% în 2000, a scăzut la 0,9% în 2001. Această scădere bruscă a fost înregistrată şi în
timpul primului şoc petrolier: creşterea economică medie în această grupă de Ńări a
scăzut de la 6% în 1973 la 1% în 1974. ExplicaŃia acestui fapt constă în principal în
sincronizarea conjuncturii economice şi sociale a SUA şi UE; a urmat apoi un avans luat
de SUA faŃă de Europa occidentală: 1991 a fost cel mai nefast an pentru SUA, Europa
confruntându-se cu recesiunea abia doi ani mai târziu. În contextul scăderii economice
din perioada 2000-2001, conjunctura americană nu a provocat un avans decât de un
trimestru faŃă de cea europeană.
Toate Ńările dezvoltate au avut de suferit, unele într-o măsură mai mare decât altele.
Cele care au avut de suferit cel mai mult au fost Ńările recent industrializate din Asia
(Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore sau Taiwan). Această grupă (care acumulează
un PIB comparabil cu cel al Marii Britanii sau al FranŃei sau Italiei) a înregistrat o
scădere a ritmului de creştere economică de la 8,5% în 2000 la 0,8% în 2001. Coreea de
Sud, care deŃine o piaŃă internă de peste 50 milioane de consumatori, a făcut faŃă cel mai
bine conjuncturii economice: ritmul de creştere economică a scăzut de la 95 în 2000 la
3% în 2001. Taiwan şi Singapore şi-au diminuat PIB în 2001, ritmul de creştere
economică scăzând de la 5,9% la 1,9%, respectiv de la 10,3% la 2,1% în aceeaşi
perioadă.
SUA a cunoscut şi ea o scădere a ritmului de creştere economică: de la 3,8% în 2000 la

0,35 în 2001. Cu toate că ritmul creşterii economice a scăzut brusc, recesiunea (scăderea
PIB) a fost mai degrabă una moderată. Acest lucru explică de ce creşterea economică a
rămas pozitivă (la mijlocul anilor ’70 producŃia a scăzut timp de doi ani consecutivi: -
0,6% în 1974 şi –0,4% în 1975; în 1982 a scăzut cu -2%, iar în 1991 cu 0,5%).
În ciuda atentatelor din 11 septembrie, la sfârşitul anului 2001 a avut loc o relansare a
economiei SUA, primul trimestru al anului 2002 aducând un avânt pentru economia
americană şi noi speranŃe, cu toate că analiştii economici susŃineau că investiŃiile nu
fuseseră reluate şi că relansarea se datora refacerii stocurilor şi vânzărilor de
automobile. Rezultatele celui de-al doilea trimestru al anului 2002, anunŃate la 31 iulie,
au înlăturat calmul ce caracterizase starea economiei americane. Cifrele anunŃau o
creştere slabă, mai mică cu 0,3% (1,1% ca ritm anual). Anul precedent era caracterizat
prin scăderea PIB pe parcursul a trei trimestre consecutive, iar ritmul creşterii
economice pentru anul 2001 a fost abia 0,25%.
Ca şi economia americană, economia Canadei a cunoscut o creştere în perioada 1999-

2000, urmată de o scădere bruscă în anul 2001. Dar, a avut o soartă mai bună decât
SUA: creşterea economică a fost superioară cu 1% în fiecare din ultimii trei ani.
Economia canadiană s-a relansat în primul trimestru al anului 2002.
În UE, scăderea a fost, în ciuda politicii expansioniste, mai puŃin accentuată decât în
SUA: de la 3,4% în 2000 la 1,7% în 2001 şi nu a cunoscut relansare în 2002. łările
europene au înregistrat rezultate diferite de la un an la altul. Cum acest lucru a devenit
un obicei în ultimii 10 ani, cele mai bune rezultate au fost obŃinute de Irlanda, cu un
nivel de creştere de 6% (11,5% în anul anterior). În afară de Grecia, Luxemburg şi
Spania (ritm de creştere de 4,1%, 5,1%, respectiv 2,8%), toate celelalte Ńări au obŃinut
rezultate mediocre. Dintre Ńările mari, cele mai slabe rezultate le-a înregistrat Germania:
ritmul de creştere a scăzut la 0,6%, la fel şi în 2002. În Italia, nivelul creşterii economice
a fost de 1,8% în 2001, dar ritmul mediu anual se datora unei stagnări totale începute în
trimestru al II-lea al anului 2001.
Scăderea ritmului de creştere economică a SUA, pe de o parte, performanŃa europeană,

pe de altă parte, opun “miracolul” american rămânerii în urma economiei europene şi
duc la reevaluarea performanŃelor celor două versiuni ale capitalismului (versiunea
americană şi versiunea europeană). În perioada 1994-2001, PIB al UE a crescut cu 2,2%
pe an. În aceeaşi perioadă, PIB SUA a cunoscut un ritm de 2,4%. Această diferenŃă s-
ar putea datora metodelor de calcul diferite folosite în determinarea indicelui preŃurilor
utilizat pentru estimarea creşterii economice (ca volum al rezultatelor noilor tehnologii).
În aceeaşi perioadă, nivelul de trai s-a îmbunătăŃit uşor faŃă de cel al SUA.
În Japonia, PIB a scăzut în ultimele trei trimestre ale anului 2001 pentru a creşte iar în
primul trimestru al anului 2002, datorită exportului. De la sfârşitul anului 1990, PIB a
“urcat” şi a “coborât” ca un “yo-yo”, datorită cererii externe şi cheltuielilor publice, fără
a arăta o tendinŃă clară de scădere sau de creştere. în 2002, PIB s-a situat la acelaşi nivel
ca în anul 1997. Cheltuielile publice excepŃionale destinate menŃinerii cererii au
determinat un excedent al balanŃei administraŃiei publice de 1,9% şi o scădere până la
deficit de 75 în anul 2002, iar datoria publică a crescut de la 65% din PIB la 143% în
aceeaşi perioadă.
Starea generală a economiei japoneze a fost influenŃată de reforma radicală promisă de

guvernul Koizumi, ales în aprilie 2001, nerealizată încă, şi linia liberală de până atunci.
La sfârşitul lui iulie 2002, guvernul a anunŃat un reviriment prin reducerea cheltuielilor
publice şi a deficitului public, angajându-se la o importantă reducere a importului în
vederea stimulării cererii pentru produsele interne.
Ritmul anual de creştere economică în Ńările dezvoltate (%)

1970-1980 1980-1990 1990-2000 1999 2000 2001
SUA 3,2 3,2 3,2 4,1 3,8 0,3

Japonia 5,1 4,1 1,4 0,7 2,2 -0,4
Canada 4,4 2,8 2,8 5,1 4,4 1,5
“Tigrii” asiatici (a) 8,6 8,0 6,2 8,0 8,5 0,8
Marea Britanie 1,9 2,7 2,3 2,1 3,0 2,2
Zona EURO 3,1 2,4 2,1 2,7 3,4 1,7
Germania 2,7 2,3 1,9 1,8 3,0 0,6
FranŃa 3,3 2,4 1,8 3,0 3,6 2,0
Italia 3,8 2,2 1,6 1,6 2,9 1,8
a. Taiwan, Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud.
Sursa: FMI, 2002.
PIB /locuitor în Ńările dezvoltate (SUA = 100)

1978 1988 1998 1999 2000 2001
SUA 100 100 100 100 100 100
Japonia 63,1 75,2 75,7 73,8 73,2 73,6
Canada 81,1 85,6 77,7 78,5 78,5 79,8
Marea Britanie 65,5 71,7 69,6 69,1 68,5 70,2
Zona EURO 63,8 67,8 68,2 68,5 67,8 69,5
Germania (b) 65,8 70,1 73,6 73,2 72,5 73,6
FranŃa 75,2 76,0 68,2 (c) 68,5 (c) 67,8 (c) 69,5 (c)
Italia 63,7 71,4 71,6 71,1 70,5 72,3
OCDE 69,2 71,8 67,6 67,1 67,1 68,2
a. PIB a fost calculat după metoda ratei de schimb la paritatea puterii de cumpărare şi Ńinând cont de
ritmul de creştere al economiei americane în anul 2001;
b. cifrele au fost reconstituite de către Secretariatul OCDE, FranŃa pierzând 8 procente în “puterea de
cumpărare pe cap de locuitor” pentru perioada 1988-1998, în raportul SUA; Banca Mondială a evaluat
această pierdere doar la 4 procente.
Sursa: Banca Mondială şi FMI, 2002.
łările mai puŃin dezvoltate:
Creşterea economică este lentă în majoritatea economiilor acestei grupe de Ńări,

înregistrând rezultate foarte variate.
Fidelă exemplului pe care-l dă în fiecare an de la începutul anilor ’80, Asia a obŃinut

cele mai bune rezultate. Creşterea economică pentru această zonă a globului (care
realizează 22% din PIB mondial, mai mult decât SUA sau UE) a scăzut de la 6,7% în
2000 la 5,6% în 2001. China (cu un PIB superior Germaniei şi Japoniei împreună) a
înregistrat un nivel de creştere economică de 8% în 2003 şi de 7,3% în 2001. India, cu
un PIB egal cu 40% din cel al Chinei, a înregistrat un nivel mai mare al creşterii
economice: de la 4% la 5,4%. Dintre Ńările mari ale Asiei, Malaiesia şi Sri Lanka au
înregistrat rezultatele cele mai slabe: scădere a creşterii economice de la 8,3% în 2000 la
0,4% în 2001, respectiv, de la 6% la 0,4%.
Surpriza a fost oferită în perioada 2001-2002 de economia africană care a rezistat

scăderii economice mondiale. Continentul negru a înregistrat creştere economică slabă
de la 3% în 2000 la 3,7% în 2001.Ńările slab dezvoltate ale Africii sunt multe, cazul cel
mai relevant fiind Congo al cărui PIB a scăzut pentru al 10-lea an consecutiv şi
Zimbabwe care este în al 4-lea an consecutiv de scădere a PIB.
Printre Ńările mai puŃin dezvoltate, America latină a suferit cel mai mult în perioada
2001-2002. Nivelul creşterii economice a scăzut de la 4% în 2000 la 0,7% în 2001. Se
poate constata că cele mai slabe rezultate au fost înregistrate de Ńări ca Argentina şi
Mexic – considerate mai dezvoltate de FMI şi OCDE. Este la fel de semnificativ faptul
că majoritatea Ńărilor Americii latine aplică politici foarte restrictive. În Mexic, de
exemplu, guvernul a redus deficitul bugetar la jumătate în 2001, moment în care PIB a
scăzut în al 5-lea trimestru consecutiv. La mijlocul lui iulie 2001, Argentina (aflată în al
3-lea an de recesiune) s-a angajat într-un program şoc numit “deficit zero”, impunând
tuturor nivelelor administrative limitarea cheltuielilor pentru a doua jumătate a anului la
nivelul strict al veniturilor colectate. Acest lucru nu a împiedicat agravarea crizei
financiare şi extinderea ei şi în Uruguay (în decembrie 2001, Argentina a suspendat
plăŃile în contul datoriei sale externe şi, în ianuarie 2002, a abandonat paritatea peso-
dolar). Argumentul cel mai tare pentru justificarea acestui tip de politică era că “trebuia
să trimită un semnal clar pieŃei financiare”. Logica – dacă există una – este următoarea:
în timp ce are loc o scădere economică, băncile şi alŃi investitori au creanŃe de încasat;
aceştia devin din ce în ce mai severi în ceea ce priveşte cererea de credite şi reduc liniile
de creditare. Partizanii acestei teze consideră că pieŃele financiare ar fi capabile să
distingă bunii plătitori de rău platnici şi că Ńările mai puŃin dezvoltate ar putea evita
penalizarea dacă ar furniza probe că vor plăti. Din acest punct de vedere, cel mai bun
semnal dat de guvern este a arăta că are curajul să reducă cheltuielile publice atâta timp
cât veniturile scad.
łările în tranziŃie:
Una dintre surprizele anilor 2001-2002 a fost rezistenŃa faŃă de înrăutăŃirea conjuncturii
mondiale a Ńărilor în tranziŃie: fostele Ńări socialiste ale Europei de est şi ex-republicile
Uniunii Sovietice. Creştere medie globală a acestor Ńări a scăzut de la 6,6% în 2000 la
5% în 2001. Fostele republici URSS, mai puŃin Rusia, au obŃinut rezultatele cele mai
bune. Nivelul creşterii economice pozitive, după 4 ani, a crescut de la 7% în 2000 la
8,8% în 2001. Rusia, mai bine integrată pieŃei occidentale, a cunoscut o scădere
economică, dar, în ciuda conjuncturii, a menŃinut un nivel de 5% (9% în anul
precedent). Această Ńară, cu cca. 150 milioane de locuitori, era în 2002, în al 4-lea an de
creştere pozitivă (după prăbuşirea comunismului) şi era, conform FMI, pe o pantă de
creştere anuală de 5%.
În fostele Ńări comuniste ale Europei de est nivelul mediu de creştere economică a scăzut
de la 3,8% în 2000 la 3,1% în 2001, cu excepŃia Poloniei al cărei nivel de creştere a
scăzut de la 4,1% în 2000 la 1,1% în 2001.
1. Care sunt factorii de influenŃă ai contextul economic la început de secol XXI?
2. Care este rolul FMI în gestionarea situaŃiei economice mondiale?
3. Care este relaŃia dintre Ńările dezvoltate şi Ńările slab dezvoltate?
4. Care sunt efectele crizei economice mondiale asupra diferitelor categorii de Ńări ?
5. Prin ce se caracterizează economiile Ńărilor în tranziŃie ?
6. Care sunt perspectivele economiei mondiale ?

• Contextul economic la început de secol XXI:
• descreşterea generală a activităŃii economice (care a început la mijlocul anului
2000
• Ńările dezvoltate au înregistrat cel mai înalt ritm de scădere a creşterii economice
• criza economică mondială
• Trăsături şi tendinŃe specifice:
• łările dezvoltate:
• după o perioadă de creştere economică, Ńările dezvoltate au cunoscut o
scădere bruscă a ritmului de creştere în anul 2001
• łările mai puŃin dezvoltate:
• creşterea economică este lentă în majoritatea economiilor acestei grupe de
Ńări, înregistrând rezultate foarte variate.
• łările în tranziŃie:
• rezistenŃa faŃă de înrăutăŃirea conjuncturii mondiale.
Referate propuse:
1. Economia SUA vs. Economia Japoniei

2. Factorii creşterii economice în Ńările mai puŃin dezvoltate
3. Criza economică mondială
Studii de caz:
Texte de comentat:
1. „Criza economica americana ofera o impresie de deja-vu mai multor analisti, care o
aseamana cu stagnarea economiei japoneze din anii '90, cu stagflatia din anii '70 sau cu
Marea Criza din anii '30. Exista elemente comune cu toate aceste crize si din aceasta
cauza o face atat de inspaimantatoare.”
www.wall-street.ro
2. „Actuala criza economica americana seamana in special cu lunga stagnare economica
resimtita de Japonia dupa recesiunea din 1989... Bancile au creat produse financiare din
ce in ce mai complexe in incercarea de a-si majora profiturile, fara a reusi sa controleze
riscurile. In sistemul bancar exista o problema structurala, ca si in Japonia, si sunt sanse
mici ca aceste probleme sa se rezolve rapid.
Peter Morici, economist din cadrul Universitatii din Maryland

www.wall-street.ro
Termeni cheie:
Conjunctură internaŃională = starea economiei care caracterizează situaŃia economică

existentă la un moment dat la nivel mondial.
Creştere economică = proces global ce exprimă evoluŃia ascendentă a unor mărimi

economice agregate, într-o anumită perioadă de timp, cu efecte favorabile asupra vieŃii
economice şi sociale.
Criză economică = stare de dificultate a activităŃilor economice concretizată în

încetinirea, stagnarea sau încetinirea activităŃilor economice.
1. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, EdiŃia a II-a, Bucureşti,
Editura Economică, Bucureşti, 2002.
2. Meşter, Liana – Economie mondială, Editura UniversităŃii din Oradea, Oradea,
2007.
2. Held, David, McGrew, Antony – Transformări globale. Politică, economie şi
cultură, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
3. Krugman, Paul, Obstfeld, Maurice – International Economics. Theory and Policy,
sixth edition, Addison-Wesley, SUA, 2003.

Ec Mondiala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ec Mondiala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMA 1

„CONDIłIILE FORMĂRII ECONOMIEI MONDIALE”

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

1.1 PREMISE GENERALE

Apărută din natură, societatea omenească se dezvoltă într-o permanentă interacŃiune cu

Înainte de a începe să muncească:

1.2 DIVIZIUNEA SOCIALĂ A MUNCII

Diviziunea socială a muncii ═ organizare a muncii în cadrul căreia diferitele

A doua mare diviziune socială a muncii → desprinderea meşteşugarilor de agricultori =>

Diviziunea socială a muncii, deşi hotărâtoare, nu poate singură da naştere producŃiei şi

Liga hanseatică (precedată de Uniunea oraşelor hanseatice):

DominaŃia relaŃiilor de producŃie feudale

Dezvoltarea diviziunii sociale a muncii

InternaŃionalizarea comerŃului exterior în secolele XVI –XVIII se realizează prin:

a. formarea sistemului colonial

b. cucerirea de noi teritorii extraeuropene (America, Australia, Africa, Orient) =>

=> premisele unei economii internaŃionale.

c. formarea primelor companii comerciale (Compania Indiilor Orientale, Compania

Diviziunea internaŃională a muncii ═ sistem de specializări în producŃie

Definim economia mondială ca fiind totalitatea economiilor naŃionale şi

Diviziunea internaŃională a muncii + economiile naŃionale → element de bază al

În desfăşurarea sa istorică, specializarea internaŃională <= diviziunea internaŃională a

Formele specializării rezultate în urma diviziunii internaŃionale a muncii sunt:

Adâncirea + diversificarea diviziunii internaŃionale a muncii şi implicit a specializării

● Specializarea internaŃională în producŃie urmăreşte corelarea posibilităŃilor

● łările dezvoltate sunt specializate în produse manufacturate, în domenii de mare

Odată cu dezvoltarea factorilor de producŃie şi extinderea specializării internaŃionale s-

Creşterea interdependenŃelor economice => creşterea importanŃei relaŃiilor economice

Mecanismele + formele de manifestare ale relaŃiilor economice internaŃionale au fost în

Toate aceste influenŃe fac ca statele să se specializeze pentru a participa, pe bază de

2. “Indiferent de modul în care apreciem începuturile diviziunii mondiale a muncii, vom

Adumitrăcesei, I.D. (coord.) – Mondoeconomie. RelaŃii economice internaŃionale,

Diviziunea mondială a muncii = specializarea economiilor naŃionale ale diferitelor Ńări

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

2.1 TIPOLOGIA ECONOMIILOR NAłIONALE

La baza criteriilor de clasificare a economiilor naŃionale sta un sistem de indicatori care:

Economiile naŃionale pot fi clasificate astfel după următoarele criterii:

b) după mărimea geografică şi demografică:

c) după resursele naturale pe care le au:

d) după sistemul economic:

f) după trăsăturile social-culturale:

g) după nivelul de dezvoltare economică:

Deoarece starea de dezvoltare a economiei mondiale este influenŃată direct de nivelul de

2.2 . CARACTERIZAREA ECONOMIILOR NAłIONALE

Grupele de Ńări nu sunt omogene: în interiorul lor există importante deosebiri

• determinate de particularităŃile dezvoltării lor istorice şi naŃionale.

● PNB/locuitor sau prin indicatorul PIB/locuitor peste 10.000 de dolari/locuitor; în unele

Economia mondială se caracterizează printr-un proces continuu de dezvoltare, motiv

Caracteristicile comune sunt:

● productivitatea muncii este diferită de la Ńară la Ńară;

● ponderea producŃiei industriale în produsul brut mondial este redusă;

● nivelul de calificare al forŃei de muncă este foarte redus;

● cheltuielile de sănătate sunt de 3,5 dolari pe an;

Rezumatul acestei sectiuni:

3. “Modificările drastice impuse legii concurenŃei de aderarea la UE ne-au adus o mai

*** Institutul de Economie NaŃională, ConcurenŃa plasează România în urma multor

ComerŃ internaŃional (mondial) = totalitatea tranzacŃiilor de bunuri economice pe

RelaŃiile economice internaŃionale = ansamblul raporturilor, structurilor şi tranzacŃiilor

RelaŃiile economice mondiale au apărut prin extinderea relaŃiilor economice

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

3.1 COMERłUL INTERNAłIONAL ŞI POLITICILE

b) ProtecŃionismul: iniŃiatorul teoriei protecŃionismului a fost Friederich List (1789-

c) Autarhia se caracterizează printr-o izolare economică ignorând avantajele relaŃiilor

Mercantilismul (sec. XVI-XVII) a fost primul curent de gândire care a abordat