Curente și idei

economice
TOMULESCU MARIA-MIRABELA
LUPU IOAN-PETRONEL
M A R I U S S Ă L ĂVĂ S T R U
ANDREI TIMOFTE
Ce este economia?
• Economia este o știință socială ce studiază producția și desfacerea,
comerțul și consumul de bunuri și servicii.
• Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este
știința care studiază modul de alocare a unor resurse rare în scopuri
alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană,
economia este o știință socială.
Economii liberale şi economii
dirijate
• În societatea de astăzi există două modele economice majore:
economia capitalistă, cea mai reprezentativă economie liberă şi
economia comunistă, reprezentativă pentru economiile dirijate de către
stat.
Economia capitalistă – economie liberă
• Economia capitalistă este un sistem economic în care preţul şi produsele depind
de legea cererii şi a ofertei.
Caracteristicile economiei capitaliste:
• se bazează pe proprietatea privată a mijloacelor de producţie (adică utilaje,
terenuri, clădiri, capital);
• deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme;
• agenţii economici urmăresc să obţină profitul maxim;
• preţurile se fixează pe baza cererii şi ofertei;
• statul are rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei; el nu trebuie să
intervină în problema preţurilor, a cererii şi a ofertei.
Modelele economiei capitaliste
• În timp s-au conturat şi în cadrul economiei capitaliste două modele, în
încercarea de a face faţă cât mai bine crizelor economice inevitabile:
capitalismul clasic sau liberalismul şi modelul keynesian sau
neoliberalismul.
Capitalismul clasic (liberalismul) presupune o
intervenţie minimă a statului în economie .
• Acest model şi-a dovedit ineficienţa în timpul marii crize economice din
1929-1933, care a pornit din S.U.A. dar a cuprins întreaga lume capitalistă.
Această criză a început prin căderea bursei din New-York în ziua de 24
octombrie 1929 (supranumită joia neagră), apoi a continuat prin falimentul
celor mai multe bănci americane, care creditau întreaga industrie mondială şi
prin falimentul multor întreprinderi din întreaga lume.
• În acelaşi timp s-a înregistrat o criză de supraproducţie în agricultură:
datorită producţiei mari şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei, au
scăzut foarte mult preţurile la produsele agricole, ceea ce a dus la ruinarea
fermierilor.
Modelul keynesian (neoliberalismul)
• Teoretizat de economistul englez Maynard Keynes, propune intervenţia statului în
economie pentru reducerea şomajului şi inflaţiei. Scopul intervenţiei statului trebuie
să fie susţinerea creşterii economice şi bunăstării.
Moduri de producţie în economia capitalistă
• Fordismul (de la uzinele Ford): presupune producţia în serie, costuri de producţie mai
mici şi creşterea salariilor muncitorilor datorită creşterii vânzărilor.
• Toyotismul (de la uzinele Toyota): pune accent pe realizarea unor produse de calitate
superioară, producţia se face la comandă, se cere părerea muncitorilor în conducerea
întreprinderii.
• În anii '90, după căderea comunismului, capitalismul se impune în toate ţările lumii.
Calea neoliberală de dezvoltare generează creşteri economice mari, dar agravează şi
contrastele sociale, precum şi deosebirile dintre ţările bogate şi cele harnice.
Economia comunistă – economie dirijată
de stat
• Economia comunistă este un sistem economic în care statul fixează preţul
produselor şi producţia.
Caracteristicile economiei comuniste:
• aproape toate mijloacele de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri, capital)
sunt în proprietatea statului;
• bunurile nu sunt produse în raport cu cererea, ci pe baza unor planuri
economice întocmite de birocraţi funcţionari de stat), planuri cincinale ( fixau
producţia pentru fiecare ramură industrială pe o perioadă de 5 ani);
• industrializarea forţată, cu accent pe dezvoltarea industriei grele;
• colectivizarea în agricultură.
 Consecinţele economiei de tip comunist:
• produsele realizate sunt de slabă calitate şi de multe ori nu există piaţă de
desfacere pentru ele pentru că planurile economice ţin cont de nişte obiective
politice, nu de cererea reală;
• nu există şomaj, dar acest lucru pozitiv se dovedeşte a crea dezechilibre grave
pe termen lung;
• accentul pus pe dezvoltarea industriei grele are drept consecinţe neglijarea
producţiei alimentare.
Pentru a face faţă eventualelor probleme legate de piaţa de desfacere, statele
comuniste europene au creat, în 1949, o organizaţie economică numită
Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), care s-a autodizolvat după
căderea comunismului. În cadrul acestei organizaţii aveau loc schimburi de
produse între statele membre.
Globalizarea economiei lumii
• Globalizarea este un proces început în anii ’80, care constă în deschiderea frontierelor
şi generalizarea schimburilor de oameni, idei capitaluri şi bunuri la scară mondială.
Globalizarea este economică, politică şi culturală.
• Cel mai reprezentativ proces al globalizării economice este crearea companiilor
multinaţionale: o întreprindere îşi deschide sediu în străinătate.
• Un simbol al globalizării este compania Coca-cola, ale cărei produse au ajuns în
toate colţurile lumii.
• Primul pas înspre globalizarea economică a fost făcut prin crearea, în
1945, a unei organizaţii economice mondiale numită Acordul General
pentru Tarife vamale şi Comerţ (GATT).
• Statele membre îşi oferă între ele clauza naţiunii celei mai favorizate,
prin care micşorează taxele vamale la produsele comercializate. Astăzi
această organizaţie se numeşte OMC sau WTO şi cuprinde 123 de
state.
• Consecinţele globalizării:
• facilitează schimburile şi creşterea productivităţii
• propagă rapid crizele economice.
Joculeț
• Economia este o știință………. ce studiază …….. și ………., comerțul și
consumul de……….. (productiva, socială, dezvoltarea, crizele,
producția, micșorarea, bunuri, desfacerea, servicii, prețuri, decizii).

• Economia capitalistă este un sistem ……în care preţul şi produsele

depind de legea……și a…… (materialist, economic, pozitiv, națiunii,
ofertei, produselor comercializate, cererii)