SEMINAR 1 - INTRODUCERE ÎN ECONOMIE

Evoluția gândirii economice

● Economia politică este o stiinţă relativ tânără → începuturile epocii moderne
- Orientul Antic → oikos + nomos = legea cetății
- Evul Mediu - gândirea economică subordonată moralei creștine
Epoca Modernă
● Mercantiliști → principala idee - îmbogățirea națiunii + intervenția statului în economie
- Antoine de Montchrèstien → numele de Economie politică;
● Fiziocrația → primul sistem coerent de economie politică
- Liberalism - principiul ordinii naturale - intervenția statului dăunează ordinii
naturale;
- modelul reproducţiei simple a produsului naţional - François Quesnay;
● Economia politică clasică - Sec. 17-18
- Adam Smith, David Ricardo, Thomas Robert Malthus, Jean Baptiste Say şi John
Stuart Mill conferă economiei politice statut de ştiinţă;
- teoria salariului, a profitului, a rentei, a comerţului internaţional, întemeiate pe
teoria valorii – muncă;
- Bazele liberalismului economic;
- Obiectul de studiu al economiei → producerea, creşterea şi repartiţia avuţiei
naţiunilor;
● Karl Marx - critica economia clasică
- lupta de clasă devine motorul dezvoltării economico-sociale;
- obiectul economiei politice devine studiul relaţiilor dintre oameni în procesul de
producţie;
- Economia în slujba ideologiei;
● Școala neoclasică - 1870 - continuare a clasicismului
- Stanley Jevons, Carl Menger, Leon Walras, Eugen Böhm - Bawerk, Alfred
Marshall
- atenţia mai mult asupra comportamentului uman → economie politică pură;
- renunţarea la teoria valorii-muncă – pilonul demersului teoretic la clasicii
economiei politice;
- introducerea în economie a calculului marginal şi elaborarea teoriei utilităţii
marginale;
- luarea în considerare a interdependenţelor pieţelor prin elaborarea teoriei
echilibrului economic general;
- construirea modelului comportamentului uman individual reprezentat de faimosul
“homo-oeconomicus”;
- ştiinţa economică neoclasică îşi centrează atenţia asupra problemelor alocării
resurselor prin mecanismul formării preţurilor întemeiat pe acţiunea legii cererii şi
ofertei;
 ● Keynesismul - John Maynard Keynes
- plasarea analizei la nivel macroeconomic;
- Marea depresiune din 1929-1933 → economia nu mai funcționa de la sine
- Statul avea un rol activ pentru reechilibrare + perspectivă macroeconomică
- Variabile macroeconomice – venitul naţional, consumul global, investiţiile
globale, economiile totale, cererea globală, oferta globală, masa monetară etc.,
● Dezechilibre macroeconomice din anii 1970-1980 → noi curente de gândire economică
- Școala monetaristă de la Chicago - Milton Friedman, Friedrich von Hayek
- măsuri de limitare a imixtiunii guvernelor în economie, de privatizare şi reducere
a ponderii părţii din produsul naţional ventilate prin bugetul de stat.
● Noi provocări impuse de globalizarea economiei

Economia politică
Economia politică este ştiinţa care studiază comportamentul uman, la nivel micro şi
macroeconomic, în procesul utilizării resurselor rare, cu întrebuinţări alternative, pentru a
satisface scopuri sau obiective precise.

Lionel Robbins - ”stiinţă care studiază comportamentul uman ca o relaţie dintre finalităţi
(obiective) si resursele rare în utilizări alternative".

Analiza economică pozitivă - de ce lucrurile si comportamentul oamenilor sunt asa cum sunt
Analiza economică normativă - cum ar trebui să fie sau ce ar trebui făcut pentru ca lucrurile să
fie asa cum dorim

Politica economică - "ansamblul deciziilor luate de puterea publică în vederea orientării

activităţii într-un sens dorit"

Microeconomia studiază comportamentele individuale şi interacţiunea lor. Este vorba de

comportamentul consumatorului sau menajului (în sensul de familie, gospodărie) în teoria
consumatorului, al producătorului sau firmei în teoria producătorului, al pieţelor şi formării
preţurilor etc.

Macroeconomia studiază economia naţională în ansamblul său şi în relaţiile cu alte economii

naţionale, operând cu variabile economice agregate la nivel de economie naţională : venit sau
produs naţional, consum total, investiţii totale, export, import, şomaj, inflaţie, masă monetară,
impozite, cheltuieli bugetare etc.
 SEMINAR 2 - FORME DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A ECONOMIEI

Sistemul economic este caracterizat de către André Marchal ca un complex coerent de structuri
instituţionale şi sociale, economice şi tehnice, psihologice sau mentale. Acesta are drept obiectiv
esenţial atenuarea conflictului dintre resursele limitate şi nevoile nelimitate.

Cele trei probleme ale organizării economice:

- Ce bunuri trebuie să fie produse, în ce cantităţi, de ce calitate şi când?
- Cum trebuie să producem?
- Pentru cine sunt produse bunurile în cadrul societăţii?
Tipuri de sisteme economice:
- Cine decide?
- Care sunt motivațiile dominante ale deciziei?
- Care sunt instituțiile cheie ale cadrului în care se adoptă deciziile?
→ sistemul economiei naturale, sistemul economiei de piaţă si sistemul economiei de comandă

Sistemul economiei naturale

- Economia naturală reprezintă acel sistem economic prin care fiecare comunitate își
satisface necesităţile din rezultatele propriei activităţi, fără a apela la schimb.
- Alocarea resurselor și producției în sistem închis
- activitatea economică se realiza, în principal, la nivelul gospodăriei individuale;
Sistemul economiei de piață
- Economia de piaţă reprezintă acel mod de organizare a economiei care se întemeiază pe
mecanisme obiective ce pun în valoare forţele pieţei si în care raportul dintre cerere și
ofertă determină principiile de prioritate în alocarea si utilizarea resurselor materiale,
umane si financiare disponibile.
- activităţile agenţilor economici sunt supuse examenului riguros, dar drept, al pieţei;
- Criteriile cu care aceasta operează sunt cele ale eficienţei și concordanţei activităţilor
economice cu nevoile efective ale societăţii.
- Sectorul privat - caracterizat prin trecerea de la economia micilor unităţi, numeroase si de
forţe aproximativ egale, la o economie a marilor unităţi, mai puţin numeroase si de forţe
inegale.
- Procesul concurenței, progresul tehnic, apariția economiei de grup, dezvoltarea
societăţilor transnaţionale;
Motivaţia dominantă a oricărei decizii în sectorul privat este urmărirea obţinerii celui mai mare
câstig monetar individual, iar resortul principal al activităţii economice este concurenţa.
- Sectorul public
- interesul financiar al statului pentru unele activităţi fără riscuri; salvgardarea
interesului economic al naţiunii; consideraţii politice;
Modelul teoretic al economiei de piaţă si evoluţia ei în realitate
- Ideile liberalismului economic, prefaţat prin lucrările fiziocraţilor si dezvoltat de
economistii clasici englezi;
- laissez faire → societatea și viața economică sunt organisme care se dezvoltă după legi
proprii → libera concurenţă si libera iniţiativă;
- Adaptarea producţiei la nevoi se opera prin sistemul de semnale ale preţurilor, de unde si
numele de economie de piaţa.
- Mobilitatea factorilor de producţie și concurenţă perfectă;
- Economia de piaţă, așa cum există ea în prezent, nu mai prezintă trăsaturile economiei de
piaţă perfect concurenţiale din gândirea clasică si neoclasică;
- Economiile de piaţă sunt economii mixte → intervenția statului;
- Statul - joacă un rol de catalizator economic
- Trăsătura sa principală rămâne autoreglarea, piaţa ocupând locul principal în deciziile si
comportamentul agenţilor economici.
- Mecanismul concurențial - formarea liberă a preţurilor → generează o alocare a
resurselor în funcţie de nevoile reale ale societăţii.
- Situaţii critice ivite în economie, de genul somajului, inflaţiei, irosirii unor resurse,
sărăcirii unor pături sociale s.a., pot fi și în legătură cu funcţionarea pieţei, cu
mecanismele concurenţei, preţurilor, relaţiei cerere-ofertă.

Caracteristici şi tipuri ale economiei de piaţă contemporane

- Economie multipolară
- Economie descentralizată
- Economie de întreprindere
- Economie de calcul în expresie monetară
- Economie în care statul exercită o intervenție indirectă și globală
- Economie în care profitul reprezintă mobilul central al activităţilor economice.

Tipuri de economie de piață:

- Anglo-saxon - economiile de piaţă cele mai liberale, reticente la intervenţia economică a
statului;
- Vest-european - adepte ale intervenţiei active a statului în economie;
- Economie socială de piaţă - reunirea libertăţii pieţei cu armonia socială;
- Economie paternalistă - elemente tradiţionale şi naţionale care facilitează dezvoltarea
spiritului de iniţiativă şi de competiţie al agenţilor economici;
Sistemul economiei de comandă
- Iniţiativa deciziei economice aparţine unei autorităţi centrale.
- Economia este unipolară.
- Motivaţia dominantă a oricărei decizii economice este interesul general al colectivităţii
naţionale,
- Instituţiile cheie ale economiei de comandă sunt proprietatea de stat asupra bunurilor de
producţie, care devine atotcuprinzătoare si planul central care are un caracter imperativ.
- activitatea agenţilor economici se desfăsoară pe baza normelor si reglementărilor stabilite
de centru prin planul de stat, care asigură conducerea centralizată a întregii activităţi
economice
- Rolul pieţei se reduce, în principal, la desfăsurarea actelor de vânzare-cumpărare prin
sistemul aprovizionării tehnico - materiale si al trecerii în consumul populaţiei a bunurilor
economice necesare.

Realităţile ultimelor două decenii au demonstrat însă că succesul funcţionării economiilor

moderne a fost într-o relaţie inversă cu dimensiunile implicării statului în viaţa economică.