U.S.A.M.

V FACULTATEA DE MANAGEMENT
BUCURESTI AGRONOMIE

SPECIALIZARE :
INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAŢIE PUBLICĂ
ŞI AGROTURISM

ANUL I – ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

Economie generala si doctrine economice

Tipuri de economii de piaţa

Student:

Tipuri de economii de piaţa

 Economia de piaţa reprezintă o modalitate complexa si deosebit de eficienta de realizare a
activitatii economice, adică de transformare a resurselor in bunuri si servicii necesare nevoilor
oamenilor. Sistemul economic reprezintă elementele sau subsitemele economice dispuse intr-o
anumita ordine ierarhica, in care acestea functioneaza pe baza interacţiunii dintre elementele
componente. De-a lungul timpului ele au fost clasificate in:
 Deschisa;
 Închise;
 Descentralizate;
 Centralizate;
 Capitaliste;
 Socialiste;
 piaţa libere;
 dirijiste.
In economia contemporana întâlnim doua tipuri de organizare si funcţionare
a economiei:
a) unul centralizat, comandat si planificat;
b) si altul de piaţa libera.
In cadrul modelului sistemul economic pur dirijist, toate deciziile economice in societate se
iau de către autoritatile centrale, guvern, agenţii economici fiind obligaţi sa execute sarcinile
prevăzut in planul naţional de stat.
Acest sistem se caracterizează prin :
 economie centralizata, in care pamantul este colectivizat si capitalul tehnic
este naţionalizat;
 o economie unipolara in care statul dictează ce si cat sa se producă;
 o economie a calcului tehnic, in unitati fizice si a evaluărilor
adminstrative .

In modelul sistemului economic de piaţa libera, toate deciziile se iau de către agenţii
economici, respectiv menaje, firme; statul nu intervine in nici un fel in acţiunile agenţilor
economici; producţia si consumul se corelează pe baza deciziilor întreprinzătorilor privind
cererea si oferta acestora si a mecanismului preturilor. Sistemul de piaţa libera se caracterizează
prin:
 economie complet descentralizata;
 economie multipolara , in care deciziile economice sunt adoptate de agenţii
economici;
 o economie a calcului in moneda;
 o economie a echilibrului general asigurat pe baza mecanismului preţului liber si in
care statul nu intervine direct in economia întreprinderii, avand rolul de a proteja
piaţa si institutiile acesteia .
Economia de piaţa se caracterizeza prin următoarele elemente interdependente:
- reglarea activitatii economice se realizează in special prin mecanismele pieţei , cat
si prin intervenţia organelor statului democratic;
- pe lângă producţia de mărfuri, continua sa fie si economia naturala, schimbul direct
de mărfuri, trocul;
- agenţii economici elementari, mici si mijlocii, coexista cu marile corporatii si
administraţiile publice, cele din urma manifestând tendinţe monopoliste sau
oligopoliste;
- sectorul particular-privat se întrepătrunde cu cel public intre cele doua sectoare
existând concurenta;
- statul ca agent economic autonom, caută sa reglementeze in mod democratic
mecanismele economice de funcţionare.
Economia de piaţa reprezintă acel mod de organizare si funcţionare a activitatii
economice in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in
producerea diferitelor bunuri si servicii, a metodelor de organizare si combinare a
factorilor de producţie, personale si categoriile de persoane care au acces la rezultatele
producţiei prin dinamica preturilor.
Trăsăturile specifice economiei de piaţa sunt:
 pluralismul formelor de proprietate in care ponderea principala revine
proprietatii private;
 profitul reprezintă obiectivul pentru care se asuma riscul concurenţial;
 concurenta este regulatorul principal al activitatii economice;
  este o economie de întreprindere, unde spaţiul economic de decizie si
acţiune se realizeaza in unitatea economica;
 majoritatea preturilor se formează liber influentand si pe cele din
administraţie;
 predomina structurile tehnico-economice mederne;
 intervenţia directa si indirecta a statului se rezuma la respectarea
regulilor de funcţionare a pieţei si a instituţiilor juridice si economice.
Economia de piaţa moderna, mai sus definita, poate îmbrăca următoarele tipuri:
1. TIPUL ANGLO-SAXON, specific SUA, Anglia, Canada.
Este de esenţa neoliberala, prezintă următoarele caracteristici:
 Este o economie care lasă frâu liberei iniţiative ;
 Este total împotriva dirijismului;
 Se pronunţa împotriva intervenţiei statului, acesta având
un rol secundar, redus doar la supravegherea respectării
regulilor unanim acceptate;
 Acorda o importanta majora întreprinderilor mici si
mijlocii private si pe sectorul public;
 Accepta elaborarea de către guvern a unor programe de
politica economica pe termen scurt, programe pe
domenii si prognoze economice pe termen lung.
2. TIPUL VEST GERMAN specific Frantei, Italiei , Spaniei

Prezintă următoarele caracteristici:

 Adepta unei intervenţii active a statului in economie;

 Un dirijism pronunţat;

 Rol important acordat sectorului public chiar daca cel privat este dominant.

3. TIPUL SOCIAL DE PIATA, specific in Germana, Olanda, parţial Austria.

Prezintă următoarele caracteristici:

  Statul intervine pentru realizarea unei centralizai a opţiunilor economico-sociale

agreate spre un consens general;

 Realizarea unui echilibru intrasocial si performanta economica dar nu prin

simplul joc al forţelor pieţei.

4. TIPUL NORDIC-EUROPEAN specific in Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda.

Prezintă următoarele caracteristici:

 Cooperare intre sectorul privat si cel public in vederea satisfacerii unor cerinte

social-economice respectiv îmbinarea cresterii si eficientei economice cu

promovarea unor valori sociale-umanede baza;

 Respecta trăsăturile specifice economiei de piaţa;

 Intervenţia statului se realizează in special prin acţiuni sociale având rolul de

„protector” pentru toţi cetatenii.

5.TIPUL PATERNALIST DE PIATA, specific Japoniei

Prezintă următoarele caracteristici:

 Rolul statului este de „catalizator” in economie;

 Îmbina caracteristici ale economiei sociale de piaţa cum sunt: planificarea si

echitatea;

 Statul veghează asupra echilibrului economic, la asigurarea unei creşteri

economice fara greutati si contradicţii, la dezvoltarea pieţei interne si cucerirea

celei externe.

Indiferent de nivelul de dezvoltare, potenţial economic si cultural, regim social-politic

si cultural, toate statele lumii sunt angajate intr-un amplu proces de transformări

radicale, de trecere de la produse munca-intensive la produse cultural-artistic-

intensive. Tarile slab dezvoltate din punct de vedere economic, cum este si România,
trebuie sa conceapă strategii de înfăptuire a mai multor taranzitii, in principal la cea de

economie de piaţa.