TIPURI ALE ECONOMIEI DE PIAȚA

STUDIU DE CAZ:

CARACTERISTICI ALE ECONOMIEI DE PIAȚA IN

DIFERITE REGIUNI ALE LUMII:Europa de Vest,
SUA, România, Japonia.

FSEAP, IE, GRUPA II, ANUL I

STUDENTI:
Scutaru Iuliu-Daniel
 Tanasa Liliana-Maria(Scutaru)

CUPRINS
1.Tipuri ale economiei de piața………………………………....3

2.Studiu de caz………………………………………………….....6

2.1.Economia de piața in Europa de Vest……………….......6

2.2.Economia de piața in SUA……………………………....…
7
2.3.Economia de piața in România……………………….......9
2.4.Economia de piața in
Japonia……………………….......11
2.5.Concluzie…………………………………………………....13

Bibliografie…………………………………………………….....14

2
 TIPURI ALE ECONOMIEI DE PIAŢĂ

Economia de piaţă reprezintă acel mod de organizare şi funcţionare a activităţii

economice în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în
producerea diferitelor bunuri şi servicii,a metodelor de organizare şi combinare a factorilor de
producţie, persoanele şi categoriilor de persoane care au acces la rezultatele producţiei prin
dinamica preţurilor.

Economia de piaţă se caracterizează prin următoarele elemente independente:

- reglarea activităţii economice se bazează în special pe mecanismele pieţei, cât şi prin
intervenţia organelor statului democratic;
- pe lângă producţia de bunuri, continuă să fie şi economia naturală, schimbul direct de
bunuri, trocul;
- agenţii economici elementari, mici şi mijlocii, coexistă cu marile corporaţii şi
administraţiile publice, cele din urmă manifestând tendinţe monopoliste şi oligopoliste;
- sectorul particular-privat se întrepătrunde cu cel public, între cele două sectoare
existând concurenţa;
- statul ca agent economic autohton, caută să reglementeze în mod democratic
mecanismele economice de funcţionare.

Trăsăturile specifice economiei de piaţă sunt:

- pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii
private;
- profitul reprezintă obiectivul pentru care se asumă riscul concurenţial;
- concurenţa este regulatorul principal al activităţii economice;
- este o economie de întreprindere unde spaţiul economic de decizie şi acţiune se
realizează în unitatea economică;
- majoritatea preţurilor se formează liber influenţând şi pe cele din administraţie;
- predomină structurile tehnico-economice moderne;
- intervenţia directă şi indirectă a statului se rezumă la respectarea regulilor de
funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice;

Economia de piaţă modernă poate îmbrăca următoarele tipuri:

1. Tipul Anglo-Saxon: specific SUA, Anglia, Canada, este de esenţa neoliberală cu
caracteristicile:
- lasă frâu liber iniţiativei;
- total împotriva dirijismului;
- se pronunţă împotriva intervenţiei statului, acesta având rol secundar;
- acordă importanţă deosebită IMM-urilor private şi pe sector public;
- acceptă elaborarea de către guvern a unor programe economice de scurtă durată,
programe pe domenii şi prognoze pe termen lung;

2. Tipul Vest-German specific: Franţa, Italia, Spania, are caracteristicile:

3
 - adept al intervenţiei active a statului în economie;
- dirijism pronunţat;
- importanţa dată sectorului public chiar dacă cel privat este dominant;

3. Tipul Social De Piaţă specific: Germania, Olanda, Austria, are caracteristicile:

- statul intervine pentru realizarea unei centralizări a opţiunilor economico- sociale
agreate spre un consens general;
- realizarea unui echilibru intra-social şi performanţa economică dar nu prin simplul
joc al forţelor pieţei;

4. Tipul Nordic-European specific: Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, are

caracteristicile:
- cooperare între sectorul privat şi cel public în vederea satisfacerii unor cerinţe social-
economice respectiv îmbinarea creşterii şi eficienţei economice cu promovarea unor valori
social-umane de bază;
- respectă trăsăturile specifice economiei de piaţă;
- intervenţia statului se realizează în special în acţiuni sociale având rolul de
“protector” pentru toţi cetăţenii;

5. Tipul Paternalist De Piaţă specific: Japonia, are caracteristicile:

- rolul statului este de catalizator în economie;
- îmbină caracteristici ale economiei sociale de piaţă cum sunt: planificarea şi
echitarea;
- statul veghează asupra echilibrului economic;

Trăsăturile de bază ale pieţei sunt concurenţa liberă dintre producătorii de mărfuri
(construcţii) şi proprietarii de resurse; realizarea mărfurilor (construcţiilor) la preţurile de
echilibru, ce reflectă real corelaţia dintre cerere şi ofertă.
Concurenţa este bună pentru public deoarece ea stimulează şi constrânge producătorii.
Obiectivul oricărei firme este maximizarea profitului. Concurenţa însă erodează permanent
acest ţel. Chiar din această cauză firmele de construcţii trebuie să se adapteze pieţei pentru a
exploata toate posibilităţile de mărire a profitului.
Concurenţa în sistemul de piaţă impune firmelor să aplice cheltuieli de producţie
reduse, să aplice o tehnologie modernă pentru a obţine o productivitate înaltă. Ea permite
consumatorilor de a găsi furnizorul cel mai ieftin şi încurajează producătorii în determinarea
creşterii clientelei prin scăderea costurilor, şi implicit scăderea preţurilor.
Respectarea mecanismelor concurenţiale este importantă pentru o şansă egală, pentru
fair-play, pentru că, în fond, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană este chiar necesar,
respectarea acestor mecanisme fiind chiar un punct important pe agenda negocierilor. O
economie încă dominantă de mentalităţi comuniste, atât la nivel politic şi managerial cât şi la
nivel executiv şi al angajatului obişnuit,nu prea poate fi concurenţială.
Acest aspect este prezent şi în industria imobiliară adică cea a construcţiilor şi a
serviciilor imobiliare. Această industrie este dominată de munca la negru şi reprezintă
principala formă de concurenţă neloială ce poate fi interpelată şi ca ajutor de stat. Societăţile
de construcţii care practică munca la negru, eludează obligaţiile către stat (impozit pe salariu,
contribuţii sociale şi impozit pe profit).
Dacă cumva aceştia doresc să vândă locuinţa (nou-construită) au un avantaj faţă de o
societate de construcţii deoarece nu plătesc impozit pe profit decât de 10% în primii trei ani.

4
 Pentru egalizarea şanselor ar trebui ca amândoi să nu factureze TVA sau amândoi să
factureze acelaşi TVA, preferabil cât mai mic. Cu cât TVA-ul este mai mic cu atât ”piaţa
neagră” se diminuează, deoarece astfel piaţa oficială devine accesibilă.
Singura cale prin care statul poate rezolva problemele sociale locative este emisia de vauchere
(bonuri valorice) lunare care sunt distribuite celor care îndeplinesc condiţiile necesare.
Bonurile dau posibilitatea alegerii oricărei variante-construcţie, soluţie, materiale la
preţuri de piaţă, stabilitate naturală, pe cale liberă.
O altă piaţă pe care se tolerează practici anticoncurenţiale este cea a chiriilor, din aceleaşi
motive de protecţie socială, incluzând cele mai elementare reguli ale economiei de piaţă.
Statul prin ANL, care construieşte locuinţe destinate închirierii şi consiliile locale care
construiesc locuinţe sociale destinate închirierii influenţează determinant piaţa chiriilor din
România. Practicarea unor chirii simbolice (5-8 EURO pe luna/pe apartament) face ca
amortizarea investiţiei să fie realizabilă în 175-200 de ani, ceea ce este o aberaţie ce
îndepărtează orice investitor de intenţia de a crea portofoliu de locuinţe pentru închiriere.
Acestea sunt absolut necesare pentru asigurarea construcţiilor adecvate fluxului şi
mobilităţii forţei de muncă, proces natural în creşterea competitivităţii economiei pe scară
largă. Germania are 68% din fondul de locuinţe destinat închirierii, media în UE era de 62%
iar România are un fond de sub 4 %.
Indiferent de nivelul de dezvoltare, potenţial economic şi cultural, regim social-politic
şi cultural, toate statele lumii sunt angajate într-un amplu proces de transformări radicale, de
trecere de la produse muncă-intensive la produse cultural-artistic-intensive. Ţările slab
dezvoltate din punct de vedere economic, cum este şi România, trebuie să conceapă strategii
de înfăptuire a mai multor tranziţii, în special la cea de economie de piaţă.

5
 STUDIU DE CAZ:

Caracteristici ale economiei de piața in diferite regiuni ale lumii:

 Europa de Vest
 Statele Unite ale Americii
 Romania
 Japonia

Majoritatea covârșitoare a țărilor lumii au ințeles necesitatea apelării la economia de

piața, iar fiecare din aceste țări a preluat o parte din caracteristicile economiei de piața pe care
s-a axat in special, punandu-și de asemenea amprenta asupra ei. Astfel că, aproape fiecare țara
are varianta ei originala de economie de piața, aducând ceva nou fața de celelalte variante deja
existente. Din această abordare diferită a economiei de piață, de la o țară la țară rezultă o
clasificare a tipurilor concrete de economie de piață.

Economia de piața a Europei de Vest(Germania)

Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca PIB
nominal, și a cincea din lume în funcție de paritatea cumparii, conform datelor din 2017. De la
începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii
din ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în exporturi, exportând bunuri în
valoare de 1,133 trilioane de dolari în 2006(incluzând țările din zona Euro), și generează un
surplus comercial de 165 de miliarde.Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70% la PIB-
ul total, sectorul industrie cu 29,1%, și sectorul agricultură cu 0,9%. Majoritatea produselor
sunt din domeniul ingineriei, în special automobile, instalații mecanice, metalurgie și bunuri
chimicale.Germania este cel mai mare producător de turbine de vânt și tehnologia puterii
solare din lume.
În topul celor mai mari 500 de companii listate la bursă, top organizat în funcție de
veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2011 cele mai mari
dintre acestea erau Daimler,Volkswagen,Allianz(compania cea mai profitabilă), Siemens,
Deutsche Bank(a doua companie ca rentabilitate),E-ON, Deutsche Post,Deutsche Telekom,
Metro, și Basf.Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche Post, Robert
Bosch GmbH, și Edeka.Branduri renumite la scară mondială sunt Mercedes Benz, SAP,
BMW, Adidas, Audi,Porsche, Volkswagen si Nivea.
Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar politicile
ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii UE și de

6
legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda unică euro iar politica
ei monetară este stabilită de Banca Centrala Europeana cu sediul la Frankfurt.Chiar și după
reunificarea Germaniei, din 1990 nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai
mari în fosta Germanie de Vest. Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei
continuă să fie un proces de lungă durată, transferurile anuale de la vest la est fiind de
aproximativ 80 de miliarde de dolari. Rata șomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la
cea mai scăzută cotă din ultimii 20 ani, 3,1%, în august 2019. Fostul guvern, al cancelarului
Gerhard Schroder, a inițiat o serie de reforme privind piața de muncă și instituțiile legate de
bunăstarea publică, în timp ce actualul guvern a adoptat o politică fiscală restrictivă, și a redus
numărul de locuri de muncă din sectorul public.
Investiția străină directă în Germania (ISD) a crescut cu 7371,32 milioane EUR în
august 2019. Investiția străină directă în Germania a fost în medie de 2403,64 milioane EUR
din 1971 până în 2019, atingând un nivel de 141351,68 milioane EUR în februarie 2000 și un
nivel record de -32189,54 EUR Milioane în decembrie 2000.

Economia de piața a Statelor Unite ale Americii

Economia Statelor Unite este cea mai mare economie naţionala. Valoarea nominala a
PIB-ului a fost estimata la 20.494 miliarde dolari in 2019, aproximativ un sfert din PIB-ul
nominal la nivel mondial . În 2015, s-a estimat a avea un PIB pe cap de locuitor (PPP) de
56.084 dolari, pe locul 6 în lume.
Din punct de vedere istoric, economia SUA a menţinut o rată de creştere globală
stabilă, un nivel scăzut de rata a şomajului şi niveluri ridicate de cercetare şi investiţii de
capital, finanţate atât la nivel naţional cat si de investitorii străini. SUA a fost pe primul loc in
economia naţionala din 1870 încoace, şi rămâne cel mai mare producator din lume,
reprezentând 19% din producţia de fabricaţie din lume. Ca urmare, Statele Unite ale Americii
au fost locul de nastere a elementelor precum avionul , internetul , microcipurile , laserul ,
telefon mobil , frigider , e-mail , cuptor cu microunde , LCD şi LED-uri de tehnologie, aer
conditionat , linia de asamblare , supermarket , cod de bare , motor electric , şi ATM. În 2009,
cheltuielile de consum, cuplate cu grija cheltuielilor guvernamentale de sănătate au constituit
70% din economia americană. Aproximativ 30% din întreaga lume. În plus, 40% din
miliardarii lumii sunt americani, si 30% din milionarii lumii de asemenea precum şi 139 din
din cele mai mari 500 de companii alea lumii. De la apariţia sa ca o naţiune independentă,
Statele Unite a încurajat ştiinţa şi inovatiile .
SUA reprezinta si cel mai mare stoc de schimb, New York Stock Exchange . Acesta
are, cea mai mare rezervă de aur din lume si cel mai mare depozitar de aur, New York Federal
Reserve Bank .
Un element central al economiei SUA este libertatea economică acordată sectorului
privat, permiţând acestuia sa ia majoritatea deciziilor economice, în determinarea direcţiei şi
amploarea a ceea ce produce economia SUA. Acest lucru este sporit de relativ nivelurile
scazute de reglementare şi implicare guvernamentală, precum şi de un sistem de instanţe care
protejează în general, drepturile de proprietate şi respecta contracte.
Statele Unite ale Americii sunt bogate în resurse minerale şi agricole, sol fertil, şi au norocul
de a avea un climat moderat.De asemenea, au linii de coastă extinse pe Atlantic şi Oceanul
Pacific, precum şi la Golful Mexic. Aceste căi navigabile extinse au ajutat forma de creştere
economică a ţării de-a lungul anilor.

7
 Numărul de lucrători şi, mai important, productivitatea lor ajuta la determinarea stării
de sănătate a economiei americane. De-a lungul istoriei sale, Statele Unite ale Americii au
cunoscut o creştere constantă a forţei de muncă.
Există aproximativ 154.4 milioane persoane angajate în Statele Unite. Întreprinderile
mici sunt cel mai mare angajator din tara, reprezentând 53% din lucrătorii din SUA.Cea mai
mare cota a doua a ocupării forţei de muncă aparţine întreprinderilor mari, care angajează un
total de 38 % din forţa de muncă din SUA. Un total de 91% dintre americani sunt angajaţi de
către sectorul privat . Guvernului reprezintă 8% din totalul lucrătorilor din SUA. Există, de
asemenea, cantităţi mici de americani care lucrează de acasă.
Venitul median al gospodăriilor în SUA începând cu anul 2015 este de 56.516 dolari.
284 de mii de oameni care lucrează în Statele Unite au doua locuri de locuri de muncă
complete şi 7,6 milioane au un timp de muncă parţial în plus faţă de muncă cu normă întreagă
lor. 12 % din persoanele care lucrează în Statele Unite aparţin unui sindicat , cu majoritatea
membrilor de sindicat de muncă fiind lucrători de guvern.
În august 2019, rata oficiala a somajului a fost 3,7%.În perioada cuprinsă între
februarie 2015 şi februarie 2017, numărul de persoane care lucrează part-time din motive
economice a crescut cu 4.000.000 ceea ce inseamna o creştere cu 83% în rândul lucrătorilor
cu jumătate de normă în cursul perioadei de doi ani.

În 2007, venitul mediu pe gospodarie a crescut cu 1,3%, la 50.233 dolari, în funcţie de

Census Bureau . Valoarea mediană a veniturilor reale ale oamenilor care au lucrat cu normă
întreagă, pe tot parcursul anului a urcat între 2006 şi 2007, de la 43.460 dolari la 45.113
dolari. Pentru femei, creşterea corespunzătoare a fost de la 33.437 dolari la 35.102 dolari.
Venitul mediu pe membru de gospodărie (inclusiv non-membri de lucru peste vârsta de 14
ani) a fost de 26.036 dolari in 2006.
Între iunie 2007 şi noiembrie 2008, americanii au pierdut o medie estimată de mai
mult de un sfert din valoarea lor netă colectiva, deoarece punctul maxim atins în al doilea
trimestru al anului 2007, de bunăstare a gospodăriilor este de stabilire a 14 bilioane dolari.De
asemenea, la sfârşitul anului 2008, datoria pe sectoare nefinanciare a fost 33.5 mii de miliarde
dolari, inclusiv datoria de uz casnic în valoare de 13800 miliarde dolari.
Pozitia financiara generala a Statelor Unite din 2009 include 50.700 miliarde dolari din
datoria de gospodării din SUA, întreprinderile, şi guvernele, reprezentând mai mult de 3,5 ori
anual produsul intern brut al Statelor Unite. Începând cu primul trimestru al anului 2010,
activele financiare interne au totalizat 131 bilioane dolari şi pasive financiare pe piaţa internă
106 bilioane dolari.In 2008, activele corporale (cum ar fi imobiliare şi echipamente ) pentru
anumite sectoare au totalizat o suplimentare de 56.3 mii de miliarde de dolari
Dependenţa americană privind importurile de petrol a crescut de la 24% în 1970 la
65% până la sfârşitul anului 2005. La ritmul actual de creştere a importurilor necontrolate,
Statele Unite ar fi de 70% la 75% dependente de petrolul strain de la mijlocul deceniului
următor. Transportul are cele mai mari rate de consum, reprezentând aproximativ 68,9% din
petrolul utilizat în Statele Unite ale Americii în 2006, şi 55% de petrol utilizat în întreaga
lume ca documentate în raportul de Hirsch .

Statele Unite reprezenta cel mai mare producător din lume, cu o putere industrială din
2007 de 2.690 miliarde dolari. În 2008, producţia de fabricare a Statelor a fost mai mare decât
cea a producţiei de fabricaţie din China, India, Brazilia şi combinate, puerea de fabricaţie si
economie a celorlalte- tari reprezentand o parte foarte mica din SUA.
SUA este lider mondial în fabricarea de avioane. Companii americane, cum ar fi
Boeing, Cessna Lockheed Martin şi General Dynamics produce marea majoritate de aeronave
civile si militare din lume, în fabrici ce se întind pe teritoriul Statelor Unite.

8
 Principalele industrii includ petrol, otel, autovehicule, industria aerospaţială,
telecomunicaţii, produse chimice, electronice, prelucrarea produselor alimentare, bunuri de
consum, cherestea şi minerit.

Economia de piața in Romania

Economia României este o economie de piață, conform Constituției din 1991.

Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concurentei
loiale.În economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se
află proprietatea privată care trebuie protejată și garantată
Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria
metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a
materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță
mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a aparatelor
electrocasnice. În prezent, industria constructoare de mașini (vedeți Dacia Logan) este foarte
largă și este orientată înspre piață. Industria românească de IT cunoaște o creștere anuală
constantă.
Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de
bunuri de către întreprinderile mici și mijlocii în industrii precum cea a mașinilor de precizie,
vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice și a
îmbrăcămintei.
În 2006 România a reușit să egaleze (la paritatea dolarului) PIB pe locuitor realizat în 1988.
Față de media europeană a produsului intern brut pe locuitor în 2007, de 26.208 de dolari
americani și de cea mondială, de 8191 de dolari, România avea un nivel de 7 523 de dolari,
aproape de 3,5 ori mai scăzut decât cel european și se afla sub nivelul mediu mondial .
Exista insa si partea cenusie a economiei romanesti. Indisciplina financiara (volumul
arieratelor) este inca ridicata, iar deficitele cvasi-fiscale ingreuneaza procesul de dezinflatie si
incetoseaza marimea deficitelor bugetare; avem o tensiune mare in sistemul de pensii care,
fara masuri adecvate, va crea presiuni crescande asupra bugetului in anii ce vin; economisirea
si rata investitiilor interne (de circa 16% si, respectiv, 21% din PIB) sunt inferioare in raport
cu ceea ce presupune un proces de reducere a decalajelor fata de tarile avansate din Europa;
schimbarile in bine in structura productiei si, mai ales, a exportului sunt foarte lente, Romania
fiind un furnizor de bunuri si servicii ce inglobeaza valoare adaugata scazuta (de aici si
nivelul scazut al venitului/loc.); emigratia fortei de munca de inalta calificare (ce afecteaza
potentialul de dezvoltare) si nu in cele din urma, rata cea mai inalta a inflatiei in Europa
Centrala si de Rasarit. Aceste trasaturi explica rezervele unora privind ameliorarea statutului
economiei romanesti, in conformitate cu terminologia folosita.
Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de mașini, chimică,
petrochimică, a materialelor de construcții, de prelucrare a lemnului și industria ușoară.
În cadrul industriei constructoare de mașini se produc utilaje petroliere pentru platforme de
foraj terestru și marin la Ploiești, Târgoviște, Bacău, București și Galați, utilaje miniere
la Baia Mare și Petroșani, mașini unelte la București, Oradea, Arad, Râșnov și Târgoviște, și
produse ale industriei de mecanică fină.
Tractoare se produc la Brașov, Craiova și la Miercurea-Ciuc, iar alte mașini agricole la
București, Piatra Neamț, Timișoara și Botoșani. Locomotive se produc la București și

9
Craiova, vagoane la Arad, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Pitești și Craiova,
autocamioane la Brașov, nave maritime la Constanța, Giurgiu, Oltenița și aeronave la
București, Bacău, Brașov și Craiova.
Înainte de 1990, România producea peste 40.000 de tractoare pe an. În 2001, numărul lor
scăzuse la 5.300 de bucăți, iar în 2006 companiile autohtone au raportat fabricarea a 3.300 de
unități[18]. După închiderea uzinei din Brașov, în 2007, producția internă din domeniu s-a
prăbușit, ajungând la numai câteva zeci de unități anual[18], producția internă fiind realizată
de Mat Craiova și Mecanica Ceahlău.[19]
Industria electronică și electrotehnică este reprezentată prin întreprinderi amplasate în
principal în București, Iași, Timișoara, Craiova, Pitești.
Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii datorită existenței unei game largi
de materii prime existente în țară: cantități de sare, sulf, potasiu, lemn de rășinoase, stuf, gaz
metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzești, Băile
Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni și Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia
Mare, Zlatna, Copșa Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească și Năvodari.
Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la combinatele petrochimice de
la Brazi și Borzești, mase plastice la Ploiești, Făgăraș, Brazi, Borzești, Pitești, fire și fibre
sintetice la Botoșani, Săvinești, Roman, Iași. Industria chimică și industria celulozei și hârtiei
sunt reprezentate prin numeroase centre în toată țara. Se produc medicamente și produse
cosmetice, coloranți, vopsele și detergenți.
În cadrul industriei materialelor de construcții se produce ciment, sticlă și articole din
sticlărie, ceramică pentru construcții, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de ciment se
află la Bicaz, Brașov, Fieni, Comarnic, Turda. Sticlă se produce și se prelucrează la
București, Mediaș, Târnăveni, Dorohoi, Turda, Avrig, Calarasi.
Industria de prelucrare a lemnului dispune de resurse forestiere considerabile. În
combinatele de prelucrare a lemnului se produc plăci aglomerate, fibrolemnoase, furnire,
placaje, mobilă. Cele mai importante unități se află în zonele montane și submontane,
la Suceava, Bistrița, Focșani, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Arad, Târgu
Mureș, Reghin, Satu Mare, București, Brăila și Constanța.
Industriile ușoară și alimentară au tradiție în România, deoarece există importante baze
de materii prime autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de prelucrare a
lânii, a confecțiilor și tricotajelor la București, Botoșani, industria zahărului, a uleiurilor, a
vinurilor, a panificației.
Industria ușoară din România a fost afectată de contextul internațional. Data de 1
ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o măsură preconizată încă din 1995: abolirea totală a
sistemului cotelor la importurile de textile.
Aceasta decizie a Organizației Mondiale a Comerțului, care a supravegheat reducerea
constantă a cotelor încă din 1995, când fusese semnat la Marrakech Acordul Textil și
Vestimentar, înseamnă că toate țările membre ale OMC își deschid porțile în fața importurilor
nelimitate din Asia. Mai ales din China, care este principalul beneficiar al acestei măsuri
economice. Pentru România, această măsură reprezintă o dublă lovitură. În primul rând, piața
internă, deja sufocată de mărfurile chinezești, va fi aproape imposibil de recucerit după
această eliminare a cotelor de import.
În al doilea rând, exportatorilor români, pentru care Uniunea Europeană era piața tradițională,
cu o pondere de 85% din exporturile de textile, le va fi din ce în ce mai greu să-și păstreze
această piață de desfacere.
Numărul de angajați din industria textilă era de 360.000 în anul 2007, și a scăzut la 263.000
până august 2009, industria fiind puternic afectată de criza financiară.
Industria siderurgică - în anul 1989, România a produs 14,4 milioane tone de oțel,
cantitate cu care se situa pe locul 13 în lume, la mică distanță de India (14,6 milioane

10
tone). România producea mai mult oțel decât toată Africa (13,6 milioane tone), decât Spania
(12,8 milioane tone), sau Mexic (7,9 milioane tone). După 1989, cea mai mică producție a
fost înregistrată în 2009, cu 2,7 milioane tone. În anul 2010, producția a crescut la 3,9
milioane tone.
În 2010, România a exportat fier și oțel în valoare de aproximativ 1,9 miliarde euro, în timp
ce importurile au totalizat aproximativ 2,1 miliarde euro.

Economia de piața in Japonia

Economia Japoniei este a treia cea mai mare din lume ,dupa SUA si China dar inainte
de Germania. Structural Japonia are o economie capitalista bazata pe o piața libera. Nici o țara
industrializata din lume nu au un sector public atat de restrans si nici una nu un guvern mai
”pro afaceri” decat aceasta. Intr-o mare masura deciziile firmelor au produs acest fenomen.
Pentru a explica mai detaliat succesul Japoniei ,analistii analizeaza patru factori
majori:
 Rate foarte mari de economisire si investire
 Forța de munca foarte bine antrenata
 Absorbtia rapida și utlizarea efectiva a tehnologiei ,mare parte importata
 Politica guvernamentala pro-crestere
Dintre acestea poate cea mai importanta cauza a cresterii economice Japoniei a fost
incredibila rata a investitiilor.Potrivit Fondului Monetar International a țarii pe cap de locuitor
PIB-ul a fost la 32.479 dolari ,cel mai mare din anul 2015.
Japonia este a doua mare economie a lumii după SUA, ca mărime a PIB nominal (circa
4,4 trilioane dolari) și a treia economie a lumii,după SUA și China ca mărime a PIB calculat
conform parității puterii de cumpărare
Cea de-a doua mare economie a lumii, Japonia, a înregistrat în ultimul trimestru al
anului trecut o creștere anualizată de 7%, cea mai puternică din ultimii 14 ani.

Creșterea exporturilor și a producției industriale au contribuit la consolidarea

economiei în ultimul trimestru și la un avans cu 1,7% față de trimestrul anterior. De
asemenea, evoluția economică din trimestrul patru al anului trecut, cea mai performantă din
luna iunie 1990, a depășit cu 4,6 procente așteptările analiștilor.

Aceste statistici au întărit tot mai mult sentimentul de optimism în legătură cu

performanțele economiei japoneze, care a început să dea semne de redresare după aproape
zece ani de stagnare.

"Economia și-a accelerat viteza semnificativ spre sfârșitul anului 2003, fiind stimulată de
exporturi și investiții corporatiste," a declarat Richard Jerram, economist șef la ING Asia.
"Perspectivele pentru 2004 rămân pozitive."

Intensificarea fluxului de investiții și creșterea exporturilor au fost susținute în mare

măsură de creșterea cererii din SUA, China și de pe alte piețe asiatice, pentru echipamente
electronice și autovehicule.

Pe plan intern însă, consumatorii au rămas precauți, motiv pentru care cererea a avut o
dinamică modestă.

11
 Valori estimate ale economiei in cele 4 regiuni

GERMANIA SUA ROMANIA JAPONIA

Moneda Euro (€) United state Leu românesc Yen fiscal(jpy)

dollar(usd) (RON)

PIB $3,677 trilioane $ 19.39 trilioane $ 211,8 miliarde $4.872 trilioane

(2017) (2017) (2017) (2017)

Rata creșterii 2,2% (2017) 2.3% (2017) 9,9% (2017) 1,7% (est. 2017)
PIB

PIB dupa agricultură: 1%, agricultura: 1,2%, agricultură:12,4%; agricultură:(1.6%)

sector industrie: 31%, industria: 21,9%, industrie 35%; industrie: (25.3%)
servicii:68% servicii: 76,9% servicii: 52,6% servicii: (73.1%)

Inflația +0,48 % +1,26 % −1,54 % −0,12 %

Populatia sub 16,5% 13,2% (2008) 25,3% 13.5%

prag de
saracie

Forța de 44,3 milioane 154,5 millioane 9,21 milioane 66.44 milioane

munca (2017) (2017) (est. 2006)

Forța de agricultură: 2,8%, agricultura agricultură:29,7%; agricultură(4.6%),

munca dupa industrie: 33,4%, 0.6%,industrie industrie: 23,2%; industrie (27.8%),
ocupație servicii: 63,8% 22.6%, servicii servicii: 47,1% servicii (67.7%)
76,8%

Șomaj 3,1% 3,7% 3,8% (decembrie 2,3% (iunie 2019)

2009)

Ramuri - petrol, otel, textile și Industria de

principale vehicule, încălțăminte, masini,electronica,
industria mașini ușoare și chimica, de oțel,
aerospaţială, ansamblare de industria

12
 telecomunicaţii, mașini, minieră, alimentară, metale
produse chimice neferoase.etc

CONCLUZIE

In urma studiului caracteristiciilor economiei de piaţa in diverse regiuni ale lumii am

observat ca ecnomia de piata reprezinta acel mod de organizare si functionare a unei economii
in care asigurarea bunurilor materiale si serviciilor are la baza proprietatea privata, raportul
dintre cerere si oferta determinand prioritatile economice, iar accesul la bunurile economice
este reglat prin preţ.

Economia de piata determina o distributie a venitului total pe care il genereaza.

Distributia venitului produsa de piata poate fi privita in conditii de echilibru sau de
dezechilibru. In conditii de echilibru, eforturile simlare din partea unor oameni similari vor fi
recompensate similar, oriunde in economie. In conditiile de dezechilibru, oameni similari care
efectueaza o munca similara sau fac investitii similare nu vor fi similar recompensaţi.

Fiecare natiune are implementate caracteristici diferite ale economiei de piaţa, facând
astfel ca economia nationala sa fie una eficienta sau una mai puţin eficienta,dar daca ţara
noastra ar imprumuta soluţii de reyolvare a problemelor economice care au avut reuşita,poate
vor avea acelasi rezultat si la noi.

13
 BIOGRAFIE

1. Albert Michel – „Capitalism contra capitalism”,editura

Humanitas,Bucuresti 1994
2. Ion Pohoata – „Doctrine economice universale” (Volum 1 si 2),
editura Fundatia Academica, Gheorghe Zane, Iasi 1993
3. Joseph E. Stiglitz, Carl E. Walsh – „Economie”, editura Economica,
Bucuresti 2005

Alte surse:

 www.capital.ro
 www.economywatch.com
 https://ro.wikipedia.org
 https://www.worldbank.org/
 https://ec.europa.eu/

14