Cursul 4

PIAȚA ȘI ECONOMIA DE PIAŢĂ

 ECONOMIA DE PIAŢĂ este o modalitate evoluată, complexă și
eficientă prin care se realizaează cooperarea dintre agenții
economici; este un sistem economic modern a cărui organizare și
funcționare se bazează pe proprietatea privată și se realizează prin
mecanismul pieței, într-un cadru reglementat legislativ.
 Piața
se transformă în elementul principal al noului sistem
economic, devine liantul dintre agenții economici.
 TRĂSĂTURILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ
 1. Este o economie multipolară și descentralizată în sensul că este
constituită din numeroase centre distincte de iniţiativă, decizie,
organizare, gestiune şi conducere a unei activităţi economice. Fiecare
agent economic are un comportament propriu, diferenţiindu-se de
ceilalţi prin raţionalitate, orizont, forţă şi influenţă economică.
 2. Este o economie concurențială – determinată pe de o parte de
caracterul eterogen, iar pe de altă parte de faptul că decizia și acțiunea
sunt luate de către agenţii economici independenţi, acţiunile acestora
fiind coordonate prin intermediul pieţei, al fluxurilor monetare, prin
schimburile de activităţi, fiecare dorindu-și să obțină maximum de
eficiență economică.
 3. Este o economie de întreprindere – deoarece spaţiul micro-economic
este fundamental pentru desfăşurarea activităţii, întreprinderea
asigurând legătura între diferitele categorii de pieţe, între oferta şi
cererea finală.
 4. Este o economie de calcul în expresia monetară – căci moneda,
numitor comun al activităţii agenţilor economici, satisface cerinţa de
estimare şi cuantificare a costurilor şi a rezultatelor. Preţurile, ca expresii
monetare ale relaţiilor dintre bunuri indică şi măsoară resursele şi
necesităţile economice între care se tinde să instaureze un echilibru.
 5. Este o economie de profit, el este mobilul agenţilor economici şi
obiectivul central al întreprinderii, motivaţia întregii activităţi la nivel
microeconomic. Întrucât profitul ocupă locul central în raţionamentul
întreprinzătorului, concret obiectivul de maximizare a acestuia este
permanent şi pe termen lung, alte obiective putând avea prioritate pe
termen scurt.
 6. Este o economie în care rolul statului ca agent distinct cu funcţii
specifice se manifestă indirect şi global, adică statul prin acţiunile sale
nu se substituie mecanismelor pieţei şi intervine pentru a susţine,
completa şi înlătura consecinţele negative ale funcţionării ei. Intervenţia
statului este indirectă, întrucât respectă libertatea agenţilor economici.
 7. Aceste trăsături ale economiei de piaţă derivă şi îşi găsesc suportul
în dominanţa proprietăţii private (asupra bunurilor, factorilor de
producţie ş.a.) şi în respectarea drepturilor de proprietate. Aceasta
trasatură fiind esenţială în existenţa unui sistem bazat pe mecanismul
pieţei. Inviolabilitatea proprietăţii private şi respectarea libertăţii
individului sunt consfinţite prin lege.
 Sistemul capitalist nu este un sistem perfect, el nu asigură o repartiție
echitabilă a bogăției pe care o creează, ceea ce generează
nemulțumiri sociale, conflicte de muncă. Apar stagnarea activității
economice, crizele, inflașia, șomajul, falimentul, etc.
 Cu toate astea, sistemul se dovedește cel mai eficient sub aspect
economic, al folosirii resurselor economice, iar experiența țărilor
dezvoltate permite să se concluzioneze că sistemul economic de
piață este condiția necesară obținerii creșterii economice durabile.
 TIPURI DE ECONOMIE DE PIAŢĂ
 Tipul anglo-saxon cuprinde economiile de piaţă cele mai liberale şi cel mai
puţin înclinate spre dirijism. Aceste caracteristici pot fi întâlnite în S.U.A., Anglia,
Canada ş.a.
 Economiile din acest tip sunt economii concurenţiale, mecanismele pieţei fiind
cele care reglementează deciziile agenţilor economici, promovându-se chiar şi
prin intervenţia statului concurenţa drept condiţie a funcţionării eficiente a
economiei. În aceste economii predomină sectorul privat.
 Tipul vest-european cuprinde economiile de piaţă adepte ale intervenţiei
statului în economie, atât prin diferite politici economice cât şi prin sectorul
public şi planificare , ceea ce le conferă într-o proporţie mai mare sau mai mică
trăsătura de economii mixte. Aceste caracteristici se întâlnesc în Italia, Franţa,
acestă din urmă ţară având o contribuţie determinantă pe plan conceptual şi
al implementării acestui tip de economie.
 Economiile din acest tip sunt economii concurenţiale, dar flexibilitatea
mecanismelor de piaţă poate fi influenţată de intervenţia statului.
 Economia socială de piaţă reprezintă un tip de economie de piaţă care tinde
spre reunirea libertăţii pieţei cu armonia socială. Funcţionarea acestui tip de
economie de piaţă nu presupune doar o expansiune liberă a producţiei şi
schimbului de mărfuri, ci şi găsirea unor soluţii de ordin social, economic şi chiar
politic.
 Atributul „social” exprimă obiectivul realizării, în condiţiile funcţionării libere a
pieţei, a unei armonii între interesele, opţiunile şi acţiunile diverselor categorii
sociale ca suport şi impuls al dezvoltării societăţii. Trăsăturile de bază ale acestei
economii de piaţă se regăsesc în Germania, pe jumatăte şi în Austria şi Olanda.
 Tipul nordic de economie de piaţă reprezintă o economie de piaţă contractuală
în sensul unei cooperări între sectorul privat şi stat în vederea satisfacerii prin
soluţii acceptabile a unor cerinţe de ordin economico-social cum ar fi
combinarea creşterii şi a eficienţei economice cu promovarea unor valori social-
umane şi de bază pentru toţi membrii societăţii.
 În acest sens se acţionează pentru realizarea unei repartiţii echitabile a
veniturilor, asigurarea asistenţei sociale pentru toţi membrii societăţii, accesul
echitabil la toate serviciile sociale. Acest tip de economie de piaţă este specific
Suediei, Norvegiei, Danemarcei, Finlandei.
 Economia de piaţă paternalistă este o economie cu puternice elemente
tradiţionale şi naţionale care favorizează dezvoltarea competenţei şi a
spiritului de liberă iniţiativă şi de concurenţă al agenţilor economici, în care
rolul statului este de catalizator în economie şi societate.
 Japonia este un exemplu tipic al economiei specifice, paternalismul având
rădăcini adânci în condiţionări şi tradiţii istorice, politice, instituţionale,
economice, (inclusiv resurse naturale limitate şi presiune demografică),
morale, culturale, generând originalitatea vieţii economice.
 Economia predominant privată are un caracter dual: marile companii şi
puternicele grupuri financiare (adesea cu o bază familială), alături de care
coexistă numeroase firme mici integrate ca subfurnizori chiar şi în ramurile
moderne.
 Coeziunea şi solidaritatea naţională ca expresie a paternalismului se
manifestă pe plan economic la nivelul statului, ca şi al firmelor mari sau mai
mici.
 TRANZIȚIA LA ECONOMIA DE PIAȚĂ ÎN ROMÂNIA

 Trecerea a fost deosebit de complexă, deoarece s-a trecut la un sistem

diametral opus celui care exista.
S-au impus 3 aspecte legate de tranziție:
 Necesitatea ei
 Problemele tranzitiei
 Perspectivele ei
Problemele sunt legate de îndeplinirea caracteristicilor economiei de piață:
1. Asigurarea liberalismului economic, bazat pe proprietatea privată, existând
2 căi: - crearea de societăți comerciale noi,
- transferarea treptată a proprietății de stat în proprietate privată =
privatizarea (metode de privatizare)
 2. Restructurarea activității economice, firmele private urmărind
obținerea de profit, procesul presupune reevaluarea unităților
economice pe criterii de eficienta economica, care sa corespunda
cererii efective din piata.
- Asigurarea resurselor de investiții pt restructurare
- Crearea pieței capitalurilor
➢ 3. Liberalizarea prețurilor , crearea mecanismului de formare a
prețurilor pe baza cereri și ofertei – s-a realizat printr-o liberalizare în
etape
➢ 4. Costurile sociale ale tranzitiei – contribuția publică la depășirea
dificultăților inerente tranziției (efortul populației și al autorităților):
inflaței mare, șomaj ridicat.
 PIAŢA, CONCURENŢA ȘI PREŢUL
 În general, piaţa este locul de întâlnire la un moment dat, mai mult sau mai
puţin abstract, dintre cererea cumpărătorilor, respectiv nevoile şi dorinţele
solvabile (însoţite deci de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfurile)
şi oferta vânzătorilor, respectiv posibilitățile producătorilor. Din această
întâlnire se naşte un preţ şi un nivel cantitativ de schimb.
1. PIAŢA ȘI CONCURENŢA
 Prin piaţă înţelegem raporturile ce se stabilesc între cerere şi ofertă, între
consumatori şi producători, ea fiind în esenţă un ansamblu de raporturi de
schimb.
 Raporturile economice se află într-un sistem de concurenţă, propriu
economiei de piaţă, bazat pe liberalismul economic, respectiv existenţa
proprietăţii private. Concurenţa acordă fiecărui agent economic libertatea
să producă şi să vândă ce îl avantajează mai mult şi să cumpere ce
consideră că îi satisface trebuinţele în cea mai mare masură.
 Concurenţa reprezintă confruntarea, rivalitatea economică între
industriaşi, bancheri, comercianţi, prestatori de servicii pentru a atrage
de partea lor consumatorii prin preţuri mai convenabile, prin calitatea
mai bună a mărfurilor, în vederea obţinerii unor profituri cât mai mari şi
mai sigure.
 Adesea, concurenţa este considerată calea de satisfacere a intereselor
tuturor participanţilor la viaţa economică.
 Mecanismul concurenţial exprimă legăturile numeroase între acţiunile
subiective ale agenţilor economici şi cadrul obiectiv al desfăşurării
acestor acţiuni.
 Concurenţa permite consumatorilor să găsească furnizorul cu
produsele cele mai ieftine şi, totodată, încurajează producătorii în
determinarea creşterii clientelei prin scăderea costurilor. Libertatea
preţurilor nu este sinonimă cu libertatea creşterii lor abuzive. Cea mai
bună contrapondere este cu siguranţă concurenţa.