Sunteți pe pagina 1din 8

INTRODUCERE

Economia de piaţă este o formă modernă de organizare a activităţii economice,


în cadrul căreia oamenii acţionează în mod liber, autonom şi eficient, în concordan-
ţă cu regulile dinamice ale pieţei, făcând posibilă valorificarea eficientă a resurselor
existente pentru satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor. Economia de piaţă
este o economie de schimb monetar. Ea se bazează pe instituţii juridice (dreptul de
proprietate individuală) şi economice ( piaţa ca relaţie între cerere şi ofertă).
Economia de piaţă este caracterizată printr-un mecanism adecvat de funcţio-
nare ale cărui componente sunt : piaţa, cererea, oferta, concurenţa, costul,preţul,
profitul, mediul ambiant,etc. Conditiile de bază care permit aparitia, dezvoltarea
şi menţinerea economiei de piaţă sunt : specializarea,schimbul,moneda,proprie-
tatea privată,asociată deseori cu libertatea economică.
Cele patru condiţii trebuiesc indeplinite simultan. În raport cu gradul în care
fiecare condiţie este îndeplinită, se determină nivelul de performanţă a sistemului
economic respectiv.
,,Economia de piaţă:fundamentele instituţionale ale prosperităţii”
abordează problematica economiei de piaţă, analizand totodată o serie de elemente
care influenţează bunul mers al pieţei, elemente fară de care piaţa nu ar putea
funciona la parametri optimi .
Cartea este structurată în 3 părţi şi anume:
I. Economia de piaţă: fundamente teoretice
II. Instituţii şi prosperitate. Abordări empirice
III. Dezvoltarea economiei de piaţă în Romania
La rândul lor, cele 3 părţi sunt structurate pe capitole ale căror dezvăluiri
ne ajută să descoperim şi să înţelegem mai bine ,,universul’’ economiei de piaţă.

Coordonator : Cosmin Marinescu


Colaboratori : Gabriel Staicu, Marius Pană, Diana Costea, Bogdan
Glăvan, Cosmin Rogojanu, Marius Spiridon, Cosmin
Mosora, Grigore Piroşcă, Emilia Topolică.

1
I. Economia de piaţă : fundamente teoretice

Capitolul 1 : Societate, instituţii şi economie de piaţă

În acest prim capitol sunt abordate 2 concepte şi anume : societatea şi


economia de piaţa.
Societatea este privită şi definită aici prin prisma a doi factori esenţiali şi
anume : procesul de schimb între indivizi pe de o parte şi instituţiile pe de altă
parte. Societatea nu are un întemeietor dar ea poate fi definită ca fiind
ansamblul relaţiilor interpersonale de schimb, proces fară de care nu ar exista
nici societate nici economie. Analizând acest aspect observăm rolul esenţial al
oamenilor în dezvoltarea societăţii, aceştia participând chiar prin acţiunile,
deciziile, sentimentele şi manifestarile proprii.
Cu privire la instituţii, acestea oferă oamenilor gradul de încredere şi
stabilitate necesar schimburilor interpersonale.
Economia de piaţă nu se defineşte prin ceea ce noi numim ,,piaţă’’ adică
prin acel loc în care oamenii merg pentru cumpărarea bunurilor necesare
nevoilor lor deoarece ea,economia de piaţă, nu se defineşte prin spaţiul geografic
în care oamenii ajung să interacţioneze ci piaţa reprezintă de fapt un fenomen
instituţional care are la bază instituţii specifice, ca spre exemplu dreptul de
proprietate privată, legea contractului, etc. în absenţa cărora ,,economia’’ nu
poate fi considerată una ,,de piaţă’’.
Economia de piaţă este un sistem fondat pe instituţia proprietăţii private,
fiind un mod liber de acţiune a omului.

CAPITOLUL 2 : Prosperitate, libertate...prosperitate

Acest capitol începe prin a evidenţia rolul şi evoluţia proprietăţii private


în ştiinţa economică. Exemplul cel mai elocvent îl constituie faptul că nimeni nu
poate fi proprietarul unui lucru dacă nu deţine capacitatea de a controla lucrul
respectiv. Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun se poate efectua
prin depunerea unei munci asupra acelui bun, creând astfel dreptul asupra
lucrului respectiv. De exemplu, oamenii sunt proprietarii propriului lor corp şi
dispun de acesta cum cred ei de cuviinţă.
Un alt aspect despre care se discută este libertatea : libertatea individului
de a alege, de a lua decizii, de a se exprima, ea fiind legată tototdată de
respectarea proprietăţii.
Proprietatea privată caracterizată prin etică şi eficienţă se referă şi la faptul că
oamenii pot dobândi avuţie materială atât prin respectarea cât şi prin încălcarea
dreptului de proprietate, dar numai ceea ce este etic poate conduce la eficienţă,
adică atunci cand acţiunea umană se soldează cu atingerea scopurilor.

2
CAPITOLUL 3 : Piaţa şi miracolul social al ,,mâinii invizibile’’

Aspectul abordat de autor în primă fază este acela al raţionalităţii


indivizilor şi al cooperării sociale.
Cercetarea economică porneşte de la individ, acesta fiind raţional şi având
capacitatea de a alege. Aceasta constituie bazele economiei. Indivizii, la rândul lor
dau nastere la societăţi care pot fi durabile sau nu. Cooperarea socială între indivizi
poate fi de multe ori mai benefică decât atunci când acesta actionează singur.
De asemenea se pune problematica utilizării eficiente a resurselor. Alocarea
resurselor este de altfel o problemă importantă de ordin economic. Distribuirea
resurselor se poate face pe baza civilizaţiei umane sau pe baze contractuale. Însă
problemele apar în alocarea acelor resurse care nu sunt în proprietatea nimănui.
Aceasta crează lipsă de raţionalitate în alocarea resurselor şi poate genera conflicte.
Sistemul economic ridică problematica alocării resurselor, totul pornind de la
preferinţele indivizilor. Preţurile au un rol important, fiind mijlocul principal prin
care planurile individuale se coordoneaza între ele, moneda având rolul principal,
devenind mijloc de schimb între raporturile de schimb.
,,Mâna invizibilă’’ are drept scop reglarea modului de funcţionare al pieţei,
îndeplinind astfel un rol important în economia de piaţă.

CAPITOLUL 4 : Cine şi cum conduce economia de piaţă?


Conceptul care deschide acest capitol este termenul de întreprinzător.
Întreprinzătorul este deţinătorul unui capital şi, motivat de obţinerea de profit
acesta investeşte, suportând bineânţeles riscurile aferente unei asemenea acţiuni.
El acţionează conform condiţiilor şi implicit regulilor pieţei. Principalul obiectiv
al întreprinzatorului este acela de a obţine profit dar el nu poate acţiona în afara
legilor pieţei.
Profitul sau pierderea anteprenorială exprimă calitatea anticipării antepre-
noriale. Profitul se obţine prin anticiparea mai corectă de către un întreprinzător
faţă de competitorii săi în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pe piaţă, în timp ce
pierderea reprezintă anticiparea greşită a acestora. Pentru a aprecia cea mai
profitabilă alternativă se foloseşte calculul economic monetar.

CAPITOLUL 5 : Unde calcul economic nu e, economie nu e

Acolo unde nu există piată, monedă şi preţuri nu poate fi vorba de calcul


economic. Ceea ce a dat naştere posibilităţii calculului economic a fost apariţia
monedei iar în lipsa ei calculul economic nu există deoarece moneda este bunul care
mijloceşte toate schimburile. Scopul calculului economic este de adetermina care
dintre oportunităţile de acţiune este cea mai bună de urmat.
Socialismul nu este benefic pentru calculul economic, el fiind o formă de
abolire a proprietăţii private. Economia socialistă este incompatibilă cu utilizarea
calculului economic, fiind ineficientă şi imposibilă. Calculul economic are nevoie de
un sistem monetar a carui funcţionare să nu fie sabotată de intervenţia guvernului.

3
Economia de piaţă liberă oferă oricărui şansa afirmării anteprenoriale în timp
ce sistemul economic socialist doreşte acapararea mijloacelor de producţie. Prin
distrugerea sistemului preţurilor socialismul distruge posibilitatea de a utiliza
calculul monetar iar socializarea factorilor de producţie face ca pieţele acestora
sa devină inexistente.

CAPITOLUL 6 : Statul şi economia de piaţă

Statul este cea mai puternică organizaţie din societate şi totodată organizaţia
mijloacelor politice. Este singura organizaţie din societate care nu-şi obţine venitu-
rile prin contribuţie voluntară pentru serviciile oferite ci prin coerciţie.
În economiile contemporane dezvoltate, deşi preţurile în marea lor majoritate
se formează liber, statul intervine adesea în bunul mers al pieţei prin impunerea, de
exemplu, a unor preţuri maximale şi minimale.
Statului îi revine de asemenea sarcina de a asigura cadrul legal-constituţional
în care normele în vigoare să fie aplicate.

II. Instituţii şi prosperitate. Abordări empirice


CAPITOLUL 7 : De la statul bunăstării la modelul
instituţional european

Adoptarea euro şi politica monetară restrictivă au făcut ca şomajul să atingă


cote alarmante în unele ţări. În majoritatea documentelor emise de organismele
europene se face referire la modelul social european. Un asemenea model identifică
deziderate precum convergenţa economică. Mecanismele modelului european au
evoluat de la piaţa spontană la reglementarea pieţei.
Din perspectivă strict politică, modelul social european este un instrument a
cărui utilitate constă în :
● construirea unei identităţi europene comune
● justificarea iniţiativelor comunitare de a proteja acest model
Creşterea economică este un proces ce are la bază acţiunile milioanelor de
indivizi ce muncesc şi trăiesc în interiorul graniţelor Uniunii.

CAPITOLUL 8 : Despre libertate...în date

O accepţiune este aceea că societatea trebuie judecată după cum se îngrijeşte de


cei săraci şi bolnavi. Acceptarea impunerilor fiscale şi a restrângerii libertaţii ar fi
preţul plătit pentru dobândirea societaţii perfecte şi a bunăstării generale. Fără
libertate societatea va sfârşi prin sărăcie.
Indicatorul Libertaţii Economice ( ILE ) este important în a măsura modul în
care aranjamentul instituţional al unei ţări este sau nu favorabil activităţii antepre-
noriale şi progresului economic. Performanţele economice ridicate nu sunt efectul

4
intervenţiei statului. Fundamentele ştiinţifice ale libertăţii formează centrul de
rezistenţă în construirea ILE.
ILE stă la baza determinării corelaţiilor între nivelul de libertate economică
şi indicatorii bunăstării economice şi sociale. Nivelul de dezvoltare depinde şi de
gradul de libertate a fiecărei economii.

CAPITOLUL 9 : Instituţii, anteprenoriat şi progres economic

Subiectul capitolului de faţă constă în analiza activităţii anteprenoriale


prin prisma diferitelor aranjamente instituţionale care guvernează relaţiile
interpersonale în societate.
Economiile caracterizate prin manifestarea deschisă a activităţii
anteprenoriale înregistrează succese în planul performanţelor economice.
Factorul predominant al progresului economic este anteprenoriatul. O acti-
vitate anteprenorială de succes este condiţionată de existenţa unui aranja-
ment instituţional bazat pe drepturi de proprietate bine definite, stabile,
liber transferabile.
Anteprenoriatul apare ca liant între instituţii şi prosperitatea economică
consolidând o legatură indestructibilă între acestea. Fiscalitatea ridicată este o
cauză a capacităţii anteprenoriale reduse şi trebuiesc luate măsuri pentru
înlăturarea acestui impediment.

CAPITOLUL 10 : Schimbare instituţională şi performanţă


economică. Studii aplicative
Reformele pot viza reconsiderarea rolului guvernului în societate : privati-
zarea unor mijloace de producţie aflate în proprietatea statului, liberalizarea
pieţelor şi reformarea sistemelor de securitate socială. Aceste reforme pro-piaţă
stau la baza succeselor economice înregistrate de diferite ţări ale lumii. Din acest
punct de vedere sunt caracterizate 3 ţări : China, Irlanda, Chile.
Avantajele competiţiei fiscale sunt subminate de măsurile defensive ale
guvernelor şi organismelor internaţionale care sintetizează dorinţa de armonizare
fiscală.
Pe lângă banca centrală apare şi consiliul monetar. Acesta este instituit de
autorităţi, nu apare spontan. Structura celor 2 este identică cu excepţia unei
singure diferenţe : piramida monetară.

III. Dezvoltarea economiei de piaţă în Romania

CAPITOLUL 11 : Transformarea economică şi instituţională


în România postdecembristă
Acest capitol face referire la evoluţia economiei de piaţă în România. Sinuosul
şi anevoiosul drum al economiei României de la plan la piaţă are acum un puternic
iz european. Societatea românească s-a aflat sub presiunea imensă şi constantă a

5
structurilor securităţii si nomenclaturii comuniste. Din păcate asemenea structuri
încă mai dicteaza în procesul de luare a deciziilor atât pe plan intern cât şi în cel
extern. Societatea românească pare şi acum măcinată şi puternic slăbită în
structutra relaţiilor sociale.
Tranziţia a însemnat de fapt trecerea de la socialism la economia de piaţă
adică la capitalism, la piaţa liberă.
În concluzie, perspectiva integrarii europene reprezintă factorul care a
disciplinat comportamentul statului român şi a pavat drumul către însănătoşirea
monedei naţionale.

CAPITOLUL 12 : Mediul de afaceri în România :


Întreprinzători, birocraţi, clienţi politici

Se subliniază din nou existenţa deficitului anteprenorial şi ritmul scăzut al


investiţiilor străine pentru România. În ciuda eficienţelor pe care capitalismul le
oferă sunt anumiţi factori ce impiedică dezvoltarea acestuia.
Tranziţia din România a generat un sector privat supus statului şi dependent
de birocraţia guvernamentală şi nu unul independent. Acest lucru nu s-a dovedit a fi
dăunător doar dezvoltării activităţii anteprenoriale ci şi privatizării şi economiei de
piaţă libere.

CAPITOLUL 13 : Renaşterea antreprenoriatului…ca pasărea


phoenix?

Anteprenoriatul nu poate exista într-un sistem în care mijloacele de


producţie se află în proprietatea statului ori la discreţia legislativă a acestuia,
ci numai în condiţiile ordinii proprietăţii private.
Legislaţia afectează activitatea economică pin impunerea de taxe şi prin
reglementări ce împiedică unele activităţi economice.
De asemenea corupţia este un factor nociv asupra activităţii economice şi
anteprenoriale. Cele mai ridicate niveluri ale corupţiei sunt înregistrate tocmai la
nivelul administraţiei statale centrale.
Modificările frecvente ale legislaţiei duc la instabilitate în toate domeniile vieţii
sociale şi sunt puternic resimţite la nivelul mediului de afaceri.
Activitatea anteprenorială este distorsionată şi de fiscalitate şi birocraţie.
Întreprinzatorii români trebuie să suporte unul dintre cele mai dure regimuri
fiscale ( 89 de taxe şi impozite ).

CAPITOLUL 14 : România, încotro ?

Principiul integrarii europene presupune adoptarea principiilor fundamentale


care definesc economia de piaţă – libera concurenţă cu respectarea dreptului de
proprietate privată, contribuind la dezvoltare.

6
În 2004 la UE au aderat un număr însemnat de ţări (8) care au aparţinut
fostului bloc comunist. Preluarea modelului european implică totodată reducerea
intervenţiei guvernamentale în economie.
Pentru a se dezvolta, România are nevoie de infuzii masive de fonduri.
Reglementările europene vor acţiona şi în sensul creării unui mediu de afaceri
mai concurenţial şi mai favorabil. Totuşi, performanţele României sunt încă departe
de cerinţele europenilor.
Integrarea europeană actualăeste echivalentul unui sistem de politici comune,
negociate şi adoptate treptat de guvernele europene, dar totodată fiind şi un proces
de remodelare a autorităţii politice.
În afara UE funcţionarea economiei de piaţă ar fi mai dificil de ocrotit.
Adevarata soluţie pentru creşterea bunăstării românilor constă în creşterea
sferei de manifestare a concurenţei atât în plan economic cât şi politic.

7
CONCLUZII

Cosmin Marinescu, coordonatorul cărţii, împreună cu autorii


alături de care a lucrat au punctat în această lucrare : ,,Economia de piaţă:
fundamentele instituţionale ale prosperităţii’’ lucruri care ar atrage chiar şi
o persoană care nu este pasionată şi interesată de acest domeniu al economiei
darămite o persoană interesată.
Faptul că au fost oferite exemple a făcut ca informaţiile date să fie mult mai
uşor de înţeles, oferind cititorului posibilitatea de a acumula cunoştinţe importante
şi interesante.
Temele abordate sunt diverse şi analizate din mai multe perspective.
Dacă în prima parte întâlnim noţiuni ca stat şi economie de piaţă se continuă cu
abordarea modelului economic european pentru ca în ultimă parte să se discute
despre evoluţia economiei de piaţă în România.
După ce am citit această carte am rămas cu multe cunoştinţe importante,
cunoştinţe care de altfel ar folosi oricărei persoane, indiferent dacă este sau nu
interesată de această temă.
De altfel reuşita acestei cărţi se datorează în întregime autorilor care au
transpus exact esenţialul temei abordate.