Recenzie Economia de piata. Fundamentele institutionale ale prosperitatii. Partea I.

Economia de piata:Fundamente teroretice In prima parte a cartii Economia de piata. Fundamentele institutionale ale prosperitatii este dezbatuta tema capitalismului,precum si importanta diviziunii muncii si a dreptului la proprietate privata, toate acestea fiind de o importanta majora pentru functionarea corecta a economiei de piata. In primul capitol al lucrarii este prezentata stiinta economica ca fiind o stiinta a actiunii umane,incercand sa desluseasca modul in care oamenii actioneaza pentru a-si satisface nevoile individuale in conditiile mijloacelor rare de care dispun. Societatea( denumita de catre autor cooperare sociala) reprezinta ansamblul relatiilor interpersonale de schimb,fara de care nu ar putea exista nici societatea si nici economia. Fenomenul ce a dat nastere cooperarii sociale este diviziunea muncii, prin intermediul careia actiunea umana devine mai productiva. Cooperarea sociala este posibila datorita unui sistem de reguli generale (institutiile) pe care oamenii le respecta si fara de care nu ar fi capabili sa coexiste. Astfel,putem spune ca institutiile definesc stimulentele si constrangerile actiunii umane in societate. De asemenea,intre societate si institutii se remarca o relatie de dependenta deoarece fara institutii,societatea nu ar putea exista si pentru ca existenta societatii atrage dupa sine evolutia institutiilor. A nu se confunda notiunea de institutie-instrument ce defineste stimulentele si constrangerile in societate- si cea de organizatie-grupuri de persoane unite prin mijloace comune. Conform lui North institutiile sunt regulile,iar organizatiile sunt jucatorii. Diferenta seminificativa dintre fiinta umana si universul natural exterior este liberul arbitru,prin care oamenii pot schimba cursul actiunilor lor. Astfel,actiunea umana este subordonata incertitudinii. Utilizarea termenului de societate in sensul existentei unei entitati care intreprinde diverse actiuni precum o persoana este total eronata deoarece numai indivizii ca persoane individuale pot avea scopuri,preferinte,constiinta. Teoria economica nu se poate supune la acelasi tratament cantitativ precum stiintele fizice deoarece valoarea unui bun nu poate fi masurata. Elementul fundamental al existentei economiei de piata,schimbul se manifesta atata vreme cat fiecare persoana ce participa la schimb evalueaza bunul altei persoane ca avand o valoare mai mare decat bunul posedat de ea,realizandu-se un schimb de valori inegale. Astfel,tragem concluzia ca schimbul voluntar este reciproc avantajos. Domeniul de cercetare al economiei este actiunea umana,adica acel comportament constient si intentionat,indreptat spre indeplinirea unor scopuri. Caracterul constient se remarca prin utilizarea rationala a resurselor pentru atingerea unor scopuri-actiunea umana este intotdeauna,si in mod necesar,rationala (Mises). O actiune umana este considerata eficienta atunci cand aceasta se soldeaza cu atingerea scopurilor. Deoarece actiunea umana este eminamente individuala eficienta are caracter subiectiv,in functie de scopurile fiecarei persoane in parte. Economia de piata sau capitalismul este sistemul social fondat pe institutia proprietatii private. Astfel,capitalismul poate fi considerat un sistem al libertatii care are la baza dreptul de proprietate privata ce exista prin insasi natura umana si a legilor naturii. Economia de piata functioneaza dupa anumite principii: obiectul schimbului nu sunt bunurile propriu-zise, ci dreptul de proprietate asupra lor; orice schimb este voluntar; schimbul voluntar este reciproc avantajos prin dorinta fiecruia de a obtine o mai bun satisfactie prin participarea la el; drepturile de proprietate trebuie s respecte principiile etice i nu trebuie s

se confunde dreptul de proprietate cu valoarea monetar. Desi pentru o perioada de timp comertul nu a avut o reputatie buna deoarece se considera ca se schimba bunuri care au aceeasi valoare si ca singurele activitati productive sunt agricultura si industria, s-a demonstrat ca existenta comertului este esentiala pentru cresterea prosperitatii caci persoanele care participa la schimb atribuie valori diferite bunurilor si nevoile lor sunt mai bine satisfacute. Fundamentele propriettii sunt formulate a priori (nainte de orice experien), prin urmare ele nu trebui demonstrate intrucat nu pot fi atacate logic. Insasi natura umana sta la baza formarii proprietatii. Fiecare individ are dreptul de a hotari cu privire la propria-i persoana,fiind stapan pe propriile decizii si pe capacitatea lui de a alege sau asa cum arata Rothbard vointa umana este inalienabila.Asadar,fiecare persoana are dreptul asupra intrebuintarii propriului corp(autoposesie),atata timp cat nu incalca drepturile de proprietate ale altei persoane. Un criteriu obiectiv de dobandire a proprietatii este arpopierea originara,ce deriva din dreptul de proprietate asupra propriei persoana. Este evident ca munca efectuata de fiecare individ in parte devine proprietatea acestuia si exclude posibilitatea unei alte persoane de a revendica dreptul de proprietate. Cu alte cuvinte,libertatea nu inseamna nimic altceva decat respectarea proprietatii,a regulilor dreptului de proprietate. Diferenta fundamentala intre capitalism si democratie este ca in capitalism puterea apartine proprietarilor,conform drepturilor de proprietate ale acestora,pe cand in democratie puterea este politica si apartine non-proprietarilor. Manifestarea drepturilor de proprietate se defineste prin doua functii esentiale:exclusivitatea si transferabilitatea. Caracterul exclusiv al proprietatii private este cel care asigura autonomia proprietarului si deci,modul in care acesta decide sa utilizeze resursele de care dispune. Firesc ca oamenii vor alege sa-si administreze chibzuit resursele pe care le detin si sa le asigure o utilizare productiva. Pe de alta parte,o resursa la care oricine are acces liber este o resursa pe care nimeni nu o intrebuinteaza corespunzator si astfel,resursa va fi supraexploatata sau rapid epuizata. (the tragedy of the commons-Garret Hardin). Asadar,prin intermediul proprietatii private resursele sunt utilizate chibzuit si au cea mai mare productivitate. Caracterul de transferabilitate reflecta de fapt caracterul productiv al schimbului,conform caruia participantii obtin mai mult din ceea ce doresc,castigul reciproc fiind fundamentul comertului. Ludwig von Mises a analizat sistemul proprietatii de stat si cel al proprietatii private. Activitatea antreprenoriala desfasurata de proprietarii de resurse al carui scop este obtinerea profitului este denumita de economist management pentru profit,iar conducerea sectorului public este managementul birocratic. Pentru ca cei din conducerea sectorului public nu sunt supusi constrangerilor in functie de pierdere sau profit,acestia nu sunt interesati de gradul de satisfactie al nevoilor consumatorului. (Adam Smith considera ca: in sectorul public functioneaza un proces invers decat mana invizibila a pietei libere). De altfel,in cazul resurselor ce se afla in proprietate publica,orice persoana este tentata sa isi maximizeze consumul actual de resurse, in detrimentul folosirii lor in viitor unde ar putea avea o utilizare mai benefica. Datorita faptului ca fiecare individ are dreptul de a-si urmari propriul interes, bunastarea omului a crescut semnificativ. Astfel, nivelul de trai si speranta de viata au crescut vertiginos in societatile capitaliste. Cu ajutorul oamenilor,bunurile pe care ni le ofera natura sunt transformate in bunuri economice. Pe de alta parte,resursele aflate la dispozitia oricui (proprietate publica) sunt mult mai deteriorate decat cele aflate in proprietate privata. In concluzie, numai resursele aflate in proprietate sunt evaluate la adevarata lor valoare. Una dintre cele mai importante probleme economice este alocarea resurselor. Piata este suportul in cadrul careia sunt distribuite resursele.Baza civilizatiei umane este constituita din modul de distribuire a resurselor,prin intermediul drepturilor de proprietate. Alocarea

resurselor de catre utilizatori si nu de catre proprietari va avea loc intotdeauna in mod ineficient deoarece,intre utilizatori vor aparea mereu conflicte,iar solutia pentru rezolvarea unei asemenea probleme o constituie dreptul de proprietate. Mijlocul principal prin care planurile individuale se coordoneaza este mecanismul preturilor. In cadrul sistemului de preturi,moneda joaca rolul coordonator,fiind considerata o baza de calcul.Existenta ei face posibila compararea preturilor relevante pentru indivizi. Intreprinzatorii clasifica resursele in functie de capacitatea lor de a le genera un venit viitor. De asemenea,structura de productie depinde de alocarea cat mai eficienta a resurselor. Spre deosebire de socialism,unde nu poate fi vorba de activitate antreprenoriala atata vreme cat nu exista profituri sau pierderi,in capitalism locul central apartine intreprinzatorului proprietar de capital. Intreprinzatorul foloseste in prezent resursele sale banesti pentru a crea bunuri care vor fi valorificate in viitor. Acesta are ca obiectiv principal obtinerea profitului. Valoarea bunurilor pe care intreprinzatorul le realizeaza nu poate fi cunoscuta in prezent,ci doar estimata de catre acesta. Activitatea intreprinzatorului se va concretiza in profit doar in masura in care anticiparile au fost corecte. De asemenea,nu putem discuta de activitate antreprenoriala in absenta proprietatii private,a legilor pietei si suveranitatii consumatorilor. Ludwig von Mises afirma ca intreprinzatorul este cel care suporta incertitudinea:ca orice om care actioneaza.antreprenorul este intotdeauna un speculator. El se confrunta cu conditiile incerte ale viitorului. Succesul sau esecul sau depind de corectitudinea anticiparilor sale referitoare la evenimente incerte. S-a creat o confunzie intre intreprinzator si manager,atribuindu-i-se celui din urma acelasi rol precum cel al intreprinzatorului. Cu toate acestea, managerul este cel care coordoneaza activitatea,nefiind supus riscului si nici falimentului,pe cand intreprinzatorul este un inovator,generator al activitatii antreprenoriale care isi asuma riscuri. Putem considera ca functia manageriala este subordonata celei antreprenoriale. Organizarea firmei pe baza unor raporturi contractuale intre actionarii si managerii firmei reprezinta guvernanta corporatista,si poate cauza anumite comportamente oportuniste din partea agentului (managerului) in detrimentul principalului(actionarul). Hazardul moral intervine atunci cand o persoana isi modifica comportamentul iar cealalta persoana are de suferit in urma actiunii acesteia. Pentru a fi evitat comportamentul oportunist al managerului,proprietarul de capital ofera anumite stimulente pentru a se asigura ca agentii actioneaza in favoarea intereselor proprii. Calculul economic este esential pentru activitatea economica rationala,adica respectarea dreptului proprietatii private precum si alocarea resurselor conform principiului rationalitatii.Acesta poate fi considerat un instrument de verificare a viabilitatii resurselor in societate. De aceea, sectorul privat poarta numele de management pentru profit (managemetul afacerilor care pot fi verificate prin calcul economic), iar sectorul public management birocratic (mangementul afacerilor care nu pot fi verificate prin calcul economic). Asa cum este specificat mai sus,in cadrul socialismului nu poate fi vorba de proprietate privata pentru ca acesta este definit ca un sistem social in care mijloacele de productie sunt in proprietate colectiva. Pe de alta parte, pe o piata libera orice agent economic isi poate valorifica talentul antreprenorial,pe cand in sistemul socialist toate miijloacele sunt in proprietatea statului,si deci acesta este singurul care poate intreprinde activitati antreprenoriale. Totodata,in cadrul capitalismului preferintele consumatorului joaca rolul primordial,intrucat activitatile de productie sunt orientate catre obtinerea de profit,si deci un grad cat mai mare de satisfactie a nevoilor consumatorului;in socialism,nu primeaza nevoile consumatorului si acestia sunt cei care trebuie sa se adapteze la deciziile planificatorilor socialisti cu privire la structura productiei.

Rolul cel mai important al statului in economie este cel de a asigura legea si ordinea,dar acesta si-a asumat totodata rolul de coordonator al anumitor activitati economice. Statul poate fi considerat acea organizatie a societatii care incearca sa mentina monopolul asupra folosirii fortei si a vigilentei intr-un anumit domeniu,in particular este singura organizatie care nu isi obtine venituri prin serviciile oferite,ci prin coercitie. Atunci cand statul intervine in mersul liber al economiei(interventionism) efectele nu sunt pozitive,ci mai degraba negative ducand la dezechilibre in economia de piata.Interventionismul inlocuieste regula mainii invizibile cu mana vizibila a guvernului. Un exemplu concludent al actiunii guvernamentale este interventia asupra preturilor. Atunci cand guvernul considera ca pretul este prea mare pentru un anumit bun,va stabili un pret inferior celui initial(cazul pretului maximal). Desi ideea a fost satisfacerea unui numar mai mare de consumatori,pretul bunului fiind mai mic decat cel initial,format liber pe piata, vor fi si mai putini consumatori satisfacuti deoarece multi producatori se vor retrage de pe piata deoarece noul pret nu le va mai aduce profitul dorit. Producatorii isi vor reorienta activitatea catre producerea unui alt bun,al carui pret nu a fost reglementat de guvern. Efectul acestei actiuni intreprinse de guvern va fi o productie mai mica decat cea initiala,si deci un consum mai redus. De asemenea,in cazul pretului minimal,efectele vor fi negative deoarece stabilirea unui pret superior celui de echilibru pentru a incuraja producatorii,va afea ca rezultat o cantitate ceruta mai scazuta decat cea initiala. In cazul muncitorilor necalificati si a celor fara experienta de munca,salariul minim in economie cauzeaza somajul involuntar. Poate ca ofertantii ar dori sa munceasca si la un pret mai mic pentru a capata experienta insa angajatorii vor fi nevoiti sa-i concedieze deoarece pretul muncii lor(salariul minim pe economie) este prea mare. Asadar,efectul controlarii preturilor de catre guvern are acelasi efect in orice sistem economic in care se aplica. Totodata statul apeleaza la producerea si controlul banilor pentru a-si suplini resursele obtinute prin intermediul impozitarii. Sesizam ca trecerea de la un sistem cu moneda-marfa la sistemul actual al unei monede de hartie este rezultatul unui sir de incalcari ale dreptului de proprietate legitime:monopolizarea baterii de moneda,ciuntirea continutului de metal pretios,acordarea de privilegii bancilor practicante de rezerve fractionare,inlocuirea deplina a monedei-marfa cu moneda discretionara,atribuirea monopolului tiparirii de bancnote unei organizatii a statului-banca centrala,tendinta de monopolizare la nivel supra-national. Prin intermediul bancii centrale,statul poate sa efectueze o expansiune a masei monetare prin intermediul creditelor neacoperite. Cresterea masei monetare se poate realiza prin doua modalitati: inflatia si expansiunea creditului. In mod evident,o crestere a masei monetare va conduce la o revolutie a preturilor.Economistii scolii austriece asociaza aceste modalitati cu distorsionarea calculului economic conducand la un fals avant economic. Rothbard afirma ca: inflatia, expansiunea creditelor,ciclurile economice,povara deficitelor guvernamentale si taxele usturatoare nu sunt,asa cum pretind istoricii de curte,atribute inevitabile ale capitalismului sau ale modernizarii. Din contra,toate acestea nu sunt decat excrescente parazitare,profund anticapitaliste,altoite pe sistemul economic de statul interventionist.. In concluzie,economia de piata ce are la baza schimbul voluntar,nu poate exista in absenta dreptului de proprietate privata,a cooperarii sociale si a diviziunii muncii. Dreptul de proprietate privata deriva din natura umana si este specific fiecarei persoane in parte. De asemenea,societatea nu este altceva decat cooperare sociala ce are la baza relatiile interpersonale ce respecta un anumit sistem de reguli. Piata face o selectie a celor mai priceputi intreprinzatori,capabili sa satisfaca intr-o proportie cat mai mare consumatorii. Principiul mainii invizibile functioneaza corect in toate activitatile economice,actiunea statului in economia de piata nefiind necesara.