P. 1
Formele de Proprietate

Formele de Proprietate

|Views: 504|Likes:
asamnsjhhab
asamnsjhhab

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: Isciuc Radu Valerian on Apr 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as ODT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/09/2015

pdf

text

original

Formele de proprietate si relatiile economice interumane aparute in epoca medievala in mediul economic romanesc

Tipurile şi formele istorice de proprietate - realizează trecerea de la proprietatea comună la proprietatea privată, arătând evoluţia istorică a proprietăţii private, tipurile şi formele pe care le îmbracă aceasta, de-a lungul timpului. Acest capitol continuă cu prezentarea proprietăţii comune moderne - proprietatea socialistă şi cu prezentarea conceptului de proprietate în lumea contemporană - proprietatea privată şi proprietatea publică, dar şi cu pluralismul formelor de proprietate. În economia contemporană, odată cu progresul tehnico-ştiintific, cu sporirea considerabilă şi diversificarea obiectului proprietăţii, se îmbogăţeşte structura raportului de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptându-se noilor condiţii, permiţând dezvoltarea continuă a economiei de piaţă. Astfel, se accentuează pluralismul formelor de proprietate, se intensifică raporturile de competiţie între formele proprietăţii, are loc întrepătrunderea sferelor publice şi private ale proprietăţii. Pluralismul formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei, oferă posibilităţi neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi mecanismele pieţei. Revoluţia managerială determină trecerea puterii de decizie şi a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat şi pe planul redistribuirii veniturilor. Creşterea intervenţiei statului în economie îşi face simţită tot mai mult prezenţa prin parteneriat, în sensul transformării statului într-un veritabil partener pentru întreprinzători, integrându-seorganic în mecanismul economiei de piaţă. Existenţa pluralismului formelor de proprietate duce la o competiţie între aceste forme pentru o menţinere şi o afirmare tot mai puternică, aceasta în sensul că fiecare unitate economică, indiferent de forma de proprietate, participă la acest proces concurenţial. În general, în fiecare ţară, toate formele de proprietate ocupă diferite ponderi şi conturează tipuri caracteristice ale structurii proprietăţii. Cel de-al doilea capitol, intitulat Conţinutul şi trăsăturile raporturilor sociale de proprietate, este capitolul în care, am dorit să evidenţiez conţinutul şi trăsăturile raporturilor sociale de proprietate, pornind de la tripla definire a conceptului de proprietate: conceptul filosofic, conceptul juridic şi conceptul economic. Privită ca o categorie economică, proprietatea a existat de-a lungul societăţii omeneşti, producerea şi procurarea de bunuri necesare traiului este o premisă indispensabilă pentru viaţa socială şi, ca atare, proprietatea este strâns legată de sfera producţiei de bunuri materiale şi de culegerea roadelor acestei activităţi. Din analiza proprietăţii în sens economic, rezultă faptul ca ea apare odată cu societatea umană şi va dispare prin desfiinţarea acesteia. Proprietatea este apreciată ca fiind o categorie economică, spre deosebire de care, dreptul de proprietate este o categorie juridică ce se distinge prin apropriere, însuşire a unui bun, iar titularul este îndreptăţit să-şi exercite prerogativele dreptului său prin putere proprie şi în interes propriu, respectând limitele impuse de lege, cu îndreptăţirea de a pretinde tuturor celorlalţi de a se abţine de la orice acte care să fie de natură a stânjeni acest drept. Sensul juridic este îmbinat cu cel economic, pentru că totalitatea relaţiilor economice dintre oameni sunt în acelaşi timp şi relaţii juridice, pe care aceştia le au între ei în legătură cu bunurile. În ambele sale accepţiuni, proprietatea creează accesul suprem al omului la aproprierea bunurilor naturale sau a celor care sunt rezultatul activităţii umane desfăşurate în sfera producţiei de bunuri materiale şi spirituale. Această însuşire operează fie individual, fie colectiv. Filozofii sunt cei care spun că omul intră în relaţiile de proprietate ca "fiinţă totală" ; după ei, problema proprietăţii este una de eficienţă economică ce implică

în ţările care nu aveau o lege specială privind proprietatea asupra pământului. a suprimat zeci de milioane de vieţi numai în acest secol. cât şi formele ei de gestiune diferă în timp şi spaţiu. Lucrarea continuă cu capitolul cinci : Analiza formelor de proprietate şi a legislaţiei proprietăţii în procesul dezvoltării economice a României. Mai mult. proprietatea este indisolubil legată de viaţa oamenilor. evident cu dreptul de proprietate. multitudinea căilor de manifestare a indivizilor ca proprietari. lumea în două. constituind o problemă cu caracter permanent şi ocupând un loc deosebit de important în cadrul ştiinţelor economice.realizarea personalităţii umane. iar privilegiile acordate formelor de proprietate socialistă. specificul producţiei. proprietatea particulară asigură libertatea economică a individului şi stă la baza liberei iniţiative. începând. de stat sau cooperatistă au trebuit să fie abolite. O astfel de concepţie a dat naştere statului totalitar. Elementul esenţial al acestei evoluţii l-a constituit coexistenţa şi interdependenţa tuturor formelor de proprietate. adâncirea gradului de complexitate a sistemului proprietăţii. Concepţia individualistă îşi are originea în teoria dreptului natural. conform acesteia omul se naşte cu anumite drepturi inerente acestuia şi nici-o forţă socială nu-l poate lipsi de aceste drepturi elementare care-l disting de alte specii.Deci. aşa cum apărea el în regimul comunist. Capitolul este rezervat studiului formelor de proprietate şi a sistemului legislativ . Concepţia colectivistă s-a dezvoltat opus concepţiei individualiste. În domeniul dreptului civil. făcând parte din ea.: individualismul şi colectivismul. competiţia internă şi externă. acesta poate fi oricând lipsit de tot. Evoluţia fiecărei forme de proprietate şi a raportului dintre ele au fost destulde contradictorii. Diversitatea formelor de proprietate şi de gestiune a acestora depinde de: epocile istorice. dreptul de proprietate. în cadrul fiecăreia distingem mai multe modalităţi de însuşire a factorilor de producţie şi de exercitare a prerogativelor proprietăţii de către subiectul acesteia. ea constituind. social-politice şi filosofice. concepţiile ce au împărţit practic. sute de milioane de oameni au fost lipsiţi de drepturi elementare. a trebuit să fie abrogat. sistemul intereselor. dimensiunea unităţilor economice etc. privită ca drept real principal. de aici decurgâng şi importanţa ştiinţifică a cercetării. relativ la conceptul de proprietate şi libertate economică. Istoria economică atestă existenţa concomitentă a mai multor forme de proprietate. Capitolul patru intitulat Fundamentele teoretice ale evoluţiei formelor de proprietate în România îşi propune o analiză a tuturor formelor de proprietate existente în ţara noastră. Prin structura imprimată acestui capitol din lucrare am încercat şi o abordare analitică privind impactul proprietăţii asupra stării economico-sociale a oamenilor. instituţia dreptului de proprietate. istoria formelor de proprietate. de fapt. oricât de sumară ar fi aceasta. în general. natura sistemelor economice. gradul de eficienţă economică. indiferent de formele de manifestare. care în numele majorităţii. atestă coexistenţa şi compatibilitatea variatelor forme în toate epocile istorice. Dreptul de proprietate este strâns legat de patrimoniu şi în doctrina română s-a considerat că este strâns legat de persoana titularului. aceasta a trebuit să fie creată. chiar la dreptul la viaţă. Un aspect deosebit de important este cel exprimat în legătură cu cele două concepţii contradictorii privitoare la conceptul de proprietate. Atât formele proprietăţii. majoritatea poate hotărî orice pentru minoritate şi când ajungem la individ. Totodată. motorul vieţii economice. În cel de-al treilea capitol al lucrării Dreptul de proprietate în România contemporană am avut în vedere o analiză aprofundată a uneia dintre cele mai semnificative şi actuale instituţii ale dreptului civil şi anume. Tot istoria este cea care ne-a demonstrat că. iar conform acesteia.

care se află într-o permanentă competiţie. cât şi practic. proprietatea privată ocupă locul central. dar şi actuala criză economică cu care se confruntă nu numai economia mondială. analizând schimbările produse ca urmare a reformei proprietăţii şi insistând cu precădere asupra procesului de privatizare ce se desfăşoară în România. perioada 1945 – 1989 şi perioada 1990 – 2010. a însemnat parcurgerea unui lung drum anevoios de reforme economice. În general.în procesul de dezvoltare a economiei României din epoca contemporană şi se referă la evidenţierea a trei etape importante: perioada interbelică 1918-1944. probată de istorie. cât şi populaţia ţării. Deşi această tehnică de analiză este folosită la nivel microeconomic. Proporţia fiecărei forme de proprietate în cadrul economiilor naţionale diferă. sociale şi politice cu care să ne individualizăm în marea familie a statelor Uniunii Europene. faţă de formele de proprietate de tip socialist. am încercat. pentru prima dată. Ca şi celelalte ţări foste socialiste. dar la nivel macroeconomic. Eficienţa şi raţionalitatea economică reprezintă criteriul absolut de apreciere a tuturor formelor de proprietate.Analizând foarte pe scurt trăsăturile fundamentale ale principalelor sectoare de activitate în fiecare etapă a evoluţiei ajungem la concluzia certă. Noutatea acestui capitol constă în faptul că. Evoluţia economiei româneşti după anul 1989 a fost dominată de un declin continuu. iar unul dintre principalele elemente subiective care a determinat hotărâtor . naţionalizarea. Întregul proces a însemnat o serie de dificultăţi cu care s-au confruntat atât guvernele care au condus ţara. colectivizarea. dar şi descătuşarea de tot felul de concepte vechi ne face să ne gândim că acestea prezintă o importanţă deosebită atât din punct de vedere teoretic. Configurarea unor răspunsuri la probleme importante cum ar fi cele referitoare la structurile economiei. dar şi o căutare permanentă a unei identităţi economice. politicienilor. familie din care facem şi noi parte. temă care a generat multe controverse şi dispute în rândul economiştilor. evenimente care au dus la distrugerea vieţii economice şi sociale a românilor. cercetarea va avea în vedere şi reforma proprietăţii în perioada de tranziţie la economia de piaţă. Procesul de tranziţie pe care l-a străbătut ţara noastră după anul 1989. a urmat desfiinţarea proprietăţii private. ci şi economia românească. odată cu aderarea ţării noastre. Obiectivul principal al Capitolului 6 : Privatizarea şi desfiinţarea monopolului proprietăţii socialiste în economia României îl constituie studierea fenomenului privatizării şi desfiinţarea monopolului proprietăţii socialiste în economia României. ţara noastră parcurge un proces de tranziţie de o deosebită profunzime şi amploare.În acest capitol. Dar. juriştilor. dar şi a sistemului legislativ românesc în actuala etapă de dezvoltare a economiei. Orice cetăţean are dreptul de a deţine proprietate privată sau de a-şi deschide propria afacere. sistemul economic din România a devenit capitalist. fie dezinteres faţă de întreaga desfăşurare a activităţii economice. În economia de piaţă există o strânsă legătură între formele de proprietate şi modul de implicare a agenţilor economici în viaţa societăţii. Formele de proprietate pot genera fie interes pentru sporirea performanţelor agenţilor economici. populaţiei şi mass-mediei. debarasarea de tot felul de interpretări ideologice. S-a dovedit că dezvoltarea societăţii depinde de progresul înregistrat în materie de proprietate. predomină. Compatibilitatea multiplelor forme de proprietate are sens şi suport în creşterea eficienţei economice şi în modernizarea aparatului tehnic al societăţii. să întocmesc o analiză SWOT a formelor de proprietate. În timpul regimului comunist. orice activitate economică era controlată de partid şi odată cu instaurarea sistemului totalitar. că formele de proprietate de tip liberal contribuie într-o măsură mai mare la creşterea economică a ţării. eu am exploatat stilul investigativ. în ţările cu economie de piaţă. având în vedere reforma proprietăţii. odată cu Revoluţia din 1989.

majoritatea întreprinderilor sunt agenţi economici privaţi sau deţin capital majoritar privat. afectând nivelul de trai pentru marea majoritate a populaţiei. dar care ar trebui realizat în condiţii de eficienţă şi nu ca un scop în sine. Pe toată perioada analizată. Evident că procesul tranziţiei s-a aflat sub influenţa unei crize puternice. Se poate spune că tranziţia României a fost. dar cu unele excepţii (anii 1994 şi 1995). mecanismul funcţional al economiei se întemeiează. a trebuit să fie rezolvate următoarele probleme: . în primul deceniu.evoluţia acesteia l-a constituit mediul economic. a renăscut şi s-a dezvoltat sectorul privat în economie. declanşând şi intensificând blocajele financiare. care a reapărut în anul 2009. Creşterea sau diminuarea PIB au fost determinate de productivitate care reprezintă factorul intensiv al contribuţiei populaţiei ocupate la rezultatele activităţii economice. . afectând în special agricultura şi serviciile. sectoare care solicitau înnoire şi sprijin financiar. Structura şi modul de manifestare a mediului economic a generat apariţia de noi întreprinderi cu pierderi atât în sectorul public. În acest context. în mod deosebit. . care au determinat pierderea pieţelor externe de către agenţii români. Declinul productivităţii muncii în industrie şi construcţii s-a reflectat în diminuarea oscilantă a produsului intern brut.atragerea şi valorificarea competenţei cadrelor de specialişti în ramurile economiei. s-a aflat la baza accelerării haosului economic în primii ani ai tranziţiei.În perioada de tranziţie. La aceste situaţii interne s-a adăugat starea economiei mondiale şi relaţiile economice internaţionale nefavorabile. a avut tendinţa generală de scădere. În cel de-al doilea deceniu. Încă din deceniul trecut. a fost necesar ca pe termen scurt să se creeze condiţiile relansării activităţii economice şi realizarea macrostabilizării. industria.definirea şi respectarea libertăţii de asociere în condiţii de eficienţă. aceasta s-a manifestat printr-un proces de creştere economică de recuperare în raport cu nivelul anului 1989 şi a durat până în a doua jumătate a anului 2008. o tranziţie prin criză. Renunţarea la proprietatea de stat şi la orice intervenţie şi control a acestuia în economie. structura de proprietate s-a modificat esenţial în România. care îşi va pune amprenta asupra stării de ansamblu a economiei şi în intensitatea crizei. evoluţia PIB a fost determinată de evoluţia productivităţii sociale a muncii. relansarea economică a agenţilor inclusiv în plan competitiv.cât şi în cel privat. utilizarea creditului nu a stimulat agenţii economici investitori în sectorul productiv.stabilirea de măsuri economico-financiare care să permită agenţilor de a efectua investiţii în condiţii de eficienţă.Destructurarea economică promovată în procesul tranziţiei a determinat efecte negative mult mai intense decât moştenirea structurilor economice. . pe proprietatea privată. Trecerea la pluralismul formelor de proprietate a însemnat un proces inevitabil.clarificarea raporturilor de proprietate. produsul intern brut a crescut. . Astfel. Ieşirea economiei României din criza prelungită. avea drept scop eficientizarea activităţii agenţilor economici. O problemă viu disputată în aceea perioadă a constituit-o realizarea unei baze juridice mai clare cu privire la proprietate care. care în perioada 1990-2000. . Diminuarea intervenţiei statului în economie a fost însoţită de utilizarea unor pârghii economico-financiare neadaptate la condiţiile ţării.găsirea modalităţilor de asigurarea cu mijloace tehnice a economiei care să contribuie la creşterea eficienţei acesteia. presupune în primul rând atenuarea declinului activităţii economice. fără un plan strategic ordonat. Veniturile reale tot mai reduse ale gospodăriilor populaţiei au contribuit la creşterea ponderii cheltuielilor pentru produse alimentare în detrimentul celor nealimentare şi de servicii.

variate şi valoroase. construcţiile. istorice şi sociale. în mod semnificativ la stabilirea unor baze care să orienteze sistemul legislativ spre o piaţă liberă. totodată. Prezenta lucrare porneşte de la cerinţa clarificării unei chestiuni deosebit de importante a economiei de piaţă. Mediul economic a devenit adecvat economiei libere de piaţă. economice. mai mult de două treimi din PIB se obţine în sectorul privat. sursele de documentare folosite la întocmirea acestei lucrări au fost vaste. ele păstrează netăgăduit cele mai importante şi utile informaţii folosite la întocmirea cercetării mele. Prezentul studiu reprezintă o nouă încercare în domeniul complex al proprietăţii. deoarece în trecut. Reforma legislativă în domeniul proprietăţii intelectuale şi industriale a contribuit. a trebuit să fie introdusă o adevărată protecţie a patentului care să prevadă pentru inventatori un drept exclusiv asupra creaţiei sale. acest demers se doreşte a fi un nou pas. Ultimul capitol intitulat Strategia naţională în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2010). de cele mai multe ori foarte mică şi numai cu anumite condiţii. fapt ce a determinat Uniunea Europeană să recunoască existenţa economiei de piaţă funcţionale în România. de asemenea. În acest sens. legislaţia socialistă în acest domeniu se caracteriza prin faptul că dreptul de proprietate sau exploatare a invenţiei intrau automat în patrimoniul statului. cu sensul de continuare şi completare a cercetării în acest domeniu. necesitatea existenţei imperioase a proprietăţii.agricultura. văzut interdisciplinar. comerţul şi serviciile funcţionează în mod preponderent pe baza proprietăţii private. în timp ce inventatorul primea o remuneraţie. . Schimbările din natura şi structura proprietăţii au creat libertatea de decizie şi acţiune a agenţilor economici. Pentru stabilirea locului pe care-l ocupă proprietatea în cadrul ştiinţelor juridice. mai ales din punct de vedere economic şi juridic. vizează chestiuni importante şi de actualitate ce vizează domeniul proprietăţii intelectuale în ţara noastră.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->