Formele de proprietate si relatiile economice interumane aparute in epoca medievala in mediul economic romanesc

Tipurile şi formele istorice de proprietate - realizează trecerea de la proprietatea comună la proprietatea privată, arătând evoluţia istorică a proprietăţii private, tipurile şi formele pe care le îmbracă aceasta, de-a lungul timpului. Acest capitol continuă cu prezentarea proprietăţii comune moderne - proprietatea socialistă şi cu prezentarea conceptului de proprietate în lumea contemporană - proprietatea privată şi proprietatea publică, dar şi cu pluralismul formelor de proprietate. În economia contemporană, odată cu progresul tehnico-ştiintific, cu sporirea considerabilă şi diversificarea obiectului proprietăţii, se îmbogăţeşte structura raportului de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptându-se noilor condiţii, permiţând dezvoltarea continuă a economiei de piaţă. Astfel, se accentuează pluralismul formelor de proprietate, se intensifică raporturile de competiţie între formele proprietăţii, are loc întrepătrunderea sferelor publice şi private ale proprietăţii. Pluralismul formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei, oferă posibilităţi neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi mecanismele pieţei. Revoluţia managerială determină trecerea puterii de decizie şi a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat şi pe planul redistribuirii veniturilor. Creşterea intervenţiei statului în economie îşi face simţită tot mai mult prezenţa prin parteneriat, în sensul transformării statului într-un veritabil partener pentru întreprinzători, integrându-seorganic în mecanismul economiei de piaţă. Existenţa pluralismului formelor de proprietate duce la o competiţie între aceste forme pentru o menţinere şi o afirmare tot mai puternică, aceasta în sensul că fiecare unitate economică, indiferent de forma de proprietate, participă la acest proces concurenţial. În general, în fiecare ţară, toate formele de proprietate ocupă diferite ponderi şi conturează tipuri caracteristice ale structurii proprietăţii. Cel de-al doilea capitol, intitulat Conţinutul şi trăsăturile raporturilor sociale de proprietate, este capitolul în care, am dorit să evidenţiez conţinutul şi trăsăturile raporturilor sociale de proprietate, pornind de la tripla definire a conceptului de proprietate: conceptul filosofic, conceptul juridic şi conceptul economic. Privită ca o categorie economică, proprietatea a existat de-a lungul societăţii omeneşti, producerea şi procurarea de bunuri necesare traiului este o premisă indispensabilă pentru viaţa socială şi, ca atare, proprietatea este strâns legată de sfera producţiei de bunuri materiale şi de culegerea roadelor acestei activităţi. Din analiza proprietăţii în sens economic, rezultă faptul ca ea apare odată cu societatea umană şi va dispare prin desfiinţarea acesteia. Proprietatea este apreciată ca fiind o categorie economică, spre deosebire de care, dreptul de proprietate este o categorie juridică ce se distinge prin apropriere, însuşire a unui bun, iar titularul este îndreptăţit să-şi exercite prerogativele dreptului său prin putere proprie şi în interes propriu, respectând limitele impuse de lege, cu îndreptăţirea de a pretinde tuturor celorlalţi de a se abţine de la orice acte care să fie de natură a stânjeni acest drept. Sensul juridic este îmbinat cu cel economic, pentru că totalitatea relaţiilor economice dintre oameni sunt în acelaşi timp şi relaţii juridice, pe care aceştia le au între ei în legătură cu bunurile. În ambele sale accepţiuni, proprietatea creează accesul suprem al omului la aproprierea bunurilor naturale sau a celor care sunt rezultatul activităţii umane desfăşurate în sfera producţiei de bunuri materiale şi spirituale. Această însuşire operează fie individual, fie colectiv. Filozofii sunt cei care spun că omul intră în relaţiile de proprietate ca "fiinţă totală" ; după ei, problema proprietăţii este una de eficienţă economică ce implică

Diversitatea formelor de proprietate şi de gestiune a acestora depinde de: epocile istorice. aceasta a trebuit să fie creată. gradul de eficienţă economică. de stat sau cooperatistă au trebuit să fie abolite. Prin structura imprimată acestui capitol din lucrare am încercat şi o abordare analitică privind impactul proprietăţii asupra stării economico-sociale a oamenilor.: individualismul şi colectivismul. a suprimat zeci de milioane de vieţi numai în acest secol. sute de milioane de oameni au fost lipsiţi de drepturi elementare. concepţiile ce au împărţit practic. constituind o problemă cu caracter permanent şi ocupând un loc deosebit de important în cadrul ştiinţelor economice. relativ la conceptul de proprietate şi libertate economică. indiferent de formele de manifestare. ea constituind. Lucrarea continuă cu capitolul cinci : Analiza formelor de proprietate şi a legislaţiei proprietăţii în procesul dezvoltării economice a României. competiţia internă şi externă. începând. În domeniul dreptului civil. Elementul esenţial al acestei evoluţii l-a constituit coexistenţa şi interdependenţa tuturor formelor de proprietate. majoritatea poate hotărî orice pentru minoritate şi când ajungem la individ. Mai mult. În cel de-al treilea capitol al lucrării Dreptul de proprietate în România contemporană am avut în vedere o analiză aprofundată a uneia dintre cele mai semnificative şi actuale instituţii ale dreptului civil şi anume. de aici decurgâng şi importanţa ştiinţifică a cercetării. motorul vieţii economice. multitudinea căilor de manifestare a indivizilor ca proprietari. dimensiunea unităţilor economice etc. acesta poate fi oricând lipsit de tot. Istoria economică atestă existenţa concomitentă a mai multor forme de proprietate. în ţările care nu aveau o lege specială privind proprietatea asupra pământului. a trebuit să fie abrogat. atestă coexistenţa şi compatibilitatea variatelor forme în toate epocile istorice. Concepţia individualistă îşi are originea în teoria dreptului natural. care în numele majorităţii. specificul producţiei. Evoluţia fiecărei forme de proprietate şi a raportului dintre ele au fost destulde contradictorii. în general. privită ca drept real principal. lumea în două. Dreptul de proprietate este strâns legat de patrimoniu şi în doctrina română s-a considerat că este strâns legat de persoana titularului. iar conform acesteia.realizarea personalităţii umane. Totodată. iar privilegiile acordate formelor de proprietate socialistă. chiar la dreptul la viaţă.Deci. social-politice şi filosofice. adâncirea gradului de complexitate a sistemului proprietăţii. Concepţia colectivistă s-a dezvoltat opus concepţiei individualiste. O astfel de concepţie a dat naştere statului totalitar. sistemul intereselor. în cadrul fiecăreia distingem mai multe modalităţi de însuşire a factorilor de producţie şi de exercitare a prerogativelor proprietăţii de către subiectul acesteia. aşa cum apărea el în regimul comunist. oricât de sumară ar fi aceasta. de fapt. proprietatea este indisolubil legată de viaţa oamenilor. Atât formele proprietăţii. Un aspect deosebit de important este cel exprimat în legătură cu cele două concepţii contradictorii privitoare la conceptul de proprietate. istoria formelor de proprietate. Capitolul patru intitulat Fundamentele teoretice ale evoluţiei formelor de proprietate în România îşi propune o analiză a tuturor formelor de proprietate existente în ţara noastră. Tot istoria este cea care ne-a demonstrat că. natura sistemelor economice. făcând parte din ea. cât şi formele ei de gestiune diferă în timp şi spaţiu. dreptul de proprietate. evident cu dreptul de proprietate. Capitolul este rezervat studiului formelor de proprietate şi a sistemului legislativ . proprietatea particulară asigură libertatea economică a individului şi stă la baza liberei iniţiative. conform acesteia omul se naşte cu anumite drepturi inerente acestuia şi nici-o forţă socială nu-l poate lipsi de aceste drepturi elementare care-l disting de alte specii. instituţia dreptului de proprietate.

care se află într-o permanentă competiţie. proprietatea privată ocupă locul central. odată cu Revoluţia din 1989. ţara noastră parcurge un proces de tranziţie de o deosebită profunzime şi amploare.în procesul de dezvoltare a economiei României din epoca contemporană şi se referă la evidenţierea a trei etape importante: perioada interbelică 1918-1944. Noutatea acestui capitol constă în faptul că. În general. sistemul economic din România a devenit capitalist. perioada 1945 – 1989 şi perioada 1990 – 2010. Configurarea unor răspunsuri la probleme importante cum ar fi cele referitoare la structurile economiei. am încercat. faţă de formele de proprietate de tip socialist. dar la nivel macroeconomic. Deşi această tehnică de analiză este folosită la nivel microeconomic. Întregul proces a însemnat o serie de dificultăţi cu care s-au confruntat atât guvernele care au condus ţara. a urmat desfiinţarea proprietăţii private. predomină. Ca şi celelalte ţări foste socialiste. Evoluţia economiei româneşti după anul 1989 a fost dominată de un declin continuu. dar şi o căutare permanentă a unei identităţi economice. că formele de proprietate de tip liberal contribuie într-o măsură mai mare la creşterea economică a ţării. debarasarea de tot felul de interpretări ideologice. familie din care facem şi noi parte. analizând schimbările produse ca urmare a reformei proprietăţii şi insistând cu precădere asupra procesului de privatizare ce se desfăşoară în România. fie dezinteres faţă de întreaga desfăşurare a activităţii economice. În timpul regimului comunist. iar unul dintre principalele elemente subiective care a determinat hotărâtor .În acest capitol. populaţiei şi mass-mediei. În economia de piaţă există o strânsă legătură între formele de proprietate şi modul de implicare a agenţilor economici în viaţa societăţii. odată cu aderarea ţării noastre. în ţările cu economie de piaţă. Compatibilitatea multiplelor forme de proprietate are sens şi suport în creşterea eficienţei economice şi în modernizarea aparatului tehnic al societăţii. cât şi populaţia ţării. ci şi economia românească. dar şi actuala criză economică cu care se confruntă nu numai economia mondială. Procesul de tranziţie pe care l-a străbătut ţara noastră după anul 1989. Dar. Obiectivul principal al Capitolului 6 : Privatizarea şi desfiinţarea monopolului proprietăţii socialiste în economia României îl constituie studierea fenomenului privatizării şi desfiinţarea monopolului proprietăţii socialiste în economia României. cât şi practic. Formele de proprietate pot genera fie interes pentru sporirea performanţelor agenţilor economici.Analizând foarte pe scurt trăsăturile fundamentale ale principalelor sectoare de activitate în fiecare etapă a evoluţiei ajungem la concluzia certă. naţionalizarea. Orice cetăţean are dreptul de a deţine proprietate privată sau de a-şi deschide propria afacere. având în vedere reforma proprietăţii. Eficienţa şi raţionalitatea economică reprezintă criteriul absolut de apreciere a tuturor formelor de proprietate. probată de istorie. pentru prima dată. S-a dovedit că dezvoltarea societăţii depinde de progresul înregistrat în materie de proprietate. juriştilor. temă care a generat multe controverse şi dispute în rândul economiştilor. cercetarea va avea în vedere şi reforma proprietăţii în perioada de tranziţie la economia de piaţă. dar şi descătuşarea de tot felul de concepte vechi ne face să ne gândim că acestea prezintă o importanţă deosebită atât din punct de vedere teoretic. sociale şi politice cu care să ne individualizăm în marea familie a statelor Uniunii Europene. Proporţia fiecărei forme de proprietate în cadrul economiilor naţionale diferă. eu am exploatat stilul investigativ. a însemnat parcurgerea unui lung drum anevoios de reforme economice. dar şi a sistemului legislativ românesc în actuala etapă de dezvoltare a economiei. orice activitate economică era controlată de partid şi odată cu instaurarea sistemului totalitar. să întocmesc o analiză SWOT a formelor de proprietate. colectivizarea. politicienilor. evenimente care au dus la distrugerea vieţii economice şi sociale a românilor.

.găsirea modalităţilor de asigurarea cu mijloace tehnice a economiei care să contribuie la creşterea eficienţei acesteia. structura de proprietate s-a modificat esenţial în România. Trecerea la pluralismul formelor de proprietate a însemnat un proces inevitabil. avea drept scop eficientizarea activităţii agenţilor economici.Destructurarea economică promovată în procesul tranziţiei a determinat efecte negative mult mai intense decât moştenirea structurilor economice.atragerea şi valorificarea competenţei cadrelor de specialişti în ramurile economiei. . În cel de-al doilea deceniu. Încă din deceniul trecut. Ieşirea economiei României din criza prelungită. declanşând şi intensificând blocajele financiare. a fost necesar ca pe termen scurt să se creeze condiţiile relansării activităţii economice şi realizarea macrostabilizării. . Diminuarea intervenţiei statului în economie a fost însoţită de utilizarea unor pârghii economico-financiare neadaptate la condiţiile ţării. . Renunţarea la proprietatea de stat şi la orice intervenţie şi control a acestuia în economie. fără un plan strategic ordonat. Veniturile reale tot mai reduse ale gospodăriilor populaţiei au contribuit la creşterea ponderii cheltuielilor pentru produse alimentare în detrimentul celor nealimentare şi de servicii. industria. În acest context. Pe toată perioada analizată. s-a aflat la baza accelerării haosului economic în primii ani ai tranziţiei. Evident că procesul tranziţiei s-a aflat sub influenţa unei crize puternice. dar cu unele excepţii (anii 1994 şi 1995). Astfel. a trebuit să fie rezolvate următoarele probleme: .În perioada de tranziţie. dar care ar trebui realizat în condiţii de eficienţă şi nu ca un scop în sine. o tranziţie prin criză.stabilirea de măsuri economico-financiare care să permită agenţilor de a efectua investiţii în condiţii de eficienţă. sectoare care solicitau înnoire şi sprijin financiar. în mod deosebit. . relansarea economică a agenţilor inclusiv în plan competitiv. pe proprietatea privată. O problemă viu disputată în aceea perioadă a constituit-o realizarea unei baze juridice mai clare cu privire la proprietate care. La aceste situaţii interne s-a adăugat starea economiei mondiale şi relaţiile economice internaţionale nefavorabile. afectând nivelul de trai pentru marea majoritate a populaţiei. utilizarea creditului nu a stimulat agenţii economici investitori în sectorul productiv. aceasta s-a manifestat printr-un proces de creştere economică de recuperare în raport cu nivelul anului 1989 şi a durat până în a doua jumătate a anului 2008.definirea şi respectarea libertăţii de asociere în condiţii de eficienţă. care îşi va pune amprenta asupra stării de ansamblu a economiei şi în intensitatea crizei.cât şi în cel privat. Declinul productivităţii muncii în industrie şi construcţii s-a reflectat în diminuarea oscilantă a produsului intern brut. mecanismul funcţional al economiei se întemeiează. care în perioada 1990-2000. Creşterea sau diminuarea PIB au fost determinate de productivitate care reprezintă factorul intensiv al contribuţiei populaţiei ocupate la rezultatele activităţii economice. a avut tendinţa generală de scădere.evoluţia acesteia l-a constituit mediul economic. care au determinat pierderea pieţelor externe de către agenţii români. Structura şi modul de manifestare a mediului economic a generat apariţia de noi întreprinderi cu pierderi atât în sectorul public. Se poate spune că tranziţia României a fost. a renăscut şi s-a dezvoltat sectorul privat în economie. în primul deceniu. produsul intern brut a crescut. care a reapărut în anul 2009. evoluţia PIB a fost determinată de evoluţia productivităţii sociale a muncii. afectând în special agricultura şi serviciile. presupune în primul rând atenuarea declinului activităţii economice. majoritatea întreprinderilor sunt agenţi economici privaţi sau deţin capital majoritar privat.clarificarea raporturilor de proprietate.

Ultimul capitol intitulat Strategia naţională în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2010). Mediul economic a devenit adecvat economiei libere de piaţă. construcţiile.agricultura. văzut interdisciplinar. comerţul şi serviciile funcţionează în mod preponderent pe baza proprietăţii private. Prezenta lucrare porneşte de la cerinţa clarificării unei chestiuni deosebit de importante a economiei de piaţă. mai ales din punct de vedere economic şi juridic. . de asemenea. economice. de cele mai multe ori foarte mică şi numai cu anumite condiţii. totodată. variate şi valoroase. Reforma legislativă în domeniul proprietăţii intelectuale şi industriale a contribuit. fapt ce a determinat Uniunea Europeană să recunoască existenţa economiei de piaţă funcţionale în România. necesitatea existenţei imperioase a proprietăţii. sursele de documentare folosite la întocmirea acestei lucrări au fost vaste. mai mult de două treimi din PIB se obţine în sectorul privat. istorice şi sociale. acest demers se doreşte a fi un nou pas. În acest sens. ele păstrează netăgăduit cele mai importante şi utile informaţii folosite la întocmirea cercetării mele. a trebuit să fie introdusă o adevărată protecţie a patentului care să prevadă pentru inventatori un drept exclusiv asupra creaţiei sale. Pentru stabilirea locului pe care-l ocupă proprietatea în cadrul ştiinţelor juridice. cu sensul de continuare şi completare a cercetării în acest domeniu. legislaţia socialistă în acest domeniu se caracteriza prin faptul că dreptul de proprietate sau exploatare a invenţiei intrau automat în patrimoniul statului. Schimbările din natura şi structura proprietăţii au creat libertatea de decizie şi acţiune a agenţilor economici. în mod semnificativ la stabilirea unor baze care să orienteze sistemul legislativ spre o piaţă liberă. deoarece în trecut. vizează chestiuni importante şi de actualitate ce vizează domeniul proprietăţii intelectuale în ţara noastră. Prezentul studiu reprezintă o nouă încercare în domeniul complex al proprietăţii. în timp ce inventatorul primea o remuneraţie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful