Cresterea personala si orentarea pentru cariera

1. Proprietatea si libera initiativa

Una din problemele majore ale stiintei economice o constituie definirea proprietatii
ca relatie sociala complexa, multifunctionala, fundamentala si determinata istoric.

Continutul categoriei de propietate, in sens larg, poate fi analizat din perspectiva

urmatoarelor premise axiologice:

dimensiunea economica reflecta relatiile material-obiective dintre indivizi,

socio-grupuri si organizatii in legatura cu modul de insusire a bunurilor economice;

dimensiunea social-filosofica se fundamenteaza pe explicatia potrivit careia

realizarea personalitatii umane si manifestarea responsabilitatii sociale are loc in cadrul
relatiilor de proprietate existente;

dimensiunea juridica vizeaza abordarea proprietatii ca expresie a unor

raporturi juridice privind posesiunea bunurilor economice de catre o persoana fizica sau
juridica in expresia dreptului titularilor de proprietate de a dispune si de a folosi obiectul
proprietatii.

In consecinta, categoria de proprietate exprima ansamblul relatiilor sociale

statornicite istoric si reglementate juridic in legatura cu insusirea si stapanirea de catre
oameni a bunurilor economice, relatii care determina manifestarea personalitatii umane.
Aceste relatii exprima exercitarea unuia, mai multora sau a tuturor atributelor proprietatii,
dupa cum urmeaza:

dreptul la posesiune, respectiv dreptul de a dispune de bunurile economice;

dreptul de utilizare sau de folosire a bunurilor. Proprietarul poate sa-si

exercite acest drept in mod autonom sau poate sa-l transfere pe baza de de contract unei
alte persoane fizice sau juridice;

dreptul de dispozitie al proprietarului asupra bunului aflat in proprietatea sa,

puterea deplina de a dispune de el;

dreptul de uzufruct sau dreptul de insusire a rezultatelor economice;

dreptul de gospodarire, administrare si gestionare a obiectului proprietatii.

Acest atribut a aparut odata cu revolutia manageriala.

Exercitatea acestor atribute este un monopol al proprietarului instrainarea

lor fiind o functie exclusiva a acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate
atributele proprietatii.
1
 Instrainarea totalitatii atributelor proprietatii pe baza de contra echivalent
constituie continutul actului de vanzare-cumparare a bunului. Daca instrainarea tuturor
atributelor dreptului de proprietate se face fara contra echivalent, atunci este fie donatie,
fie mostenire a proprietatii.

Transmiterea tributelor de posesiune si utilizare, pe diferite durate,

genereaza relatii de inchiriere, locatie de gestiune, concesionare, arendare, de credit etc.
Daca proprietarul cedeaza temporar atributul de administrare a obiectului proprietatii, se
nasc raporturi manageriale.

Transmiterea atributului de culegere a roadelor unui bun genereaza

raporturi de uzufruct.

In functionalitatea ei socio-economica, proprietatea se prezinta sub forma

unitatii a doua componente: obiectul si subiectul proprietatii.

Obiectul proprietatii il constituie bunurile economice, inclusiv forta de munca a

producatorului direct.

Subiectii proprietatii sunt persoanele fizice sau juridice, care detin bunuri
economice in proprietatea lor exclusiva si care isi exercita direct drepturile asupra
acestora .

Printre subiectii de proprietate se inscrie si statul, care prin intermediul

administratiilor publice, detine, utilizeaza si gestioneaza o anumita parte a obiectului
proprietatii.

Prin esenta sa, dreptul de proprietate exprima libertatea individului, a fiecarui agent
economic, libera initiativa de a dispune de anumite bunuri, de a le folosi si beneficia de
rezultatele functionarii proprietatii.

Notiunea de libertate economica exprima posibilitatea actiunii economice creatoare

bazata pe libera initiativa si eficienta economica a subiectilor de proprietate care isi
realizeaza propriile interese economice si isi satisfac trebuintele.

Libertatea economica isi gaseste materializarea in manifestarea liberei initiative a

agentilor economici in calitate de proprietari si intreprinzatori in scopul producerii
bunurilor prin angajarea in mod liber in acte de schimb (comerciale), in asociatii si
societati comerciale.

Libera initiativa, conditie de baza a functionarii economiei de piata, asigura

oamenilor libertatea sa desfasoare orice activitate economica in limitele prevazute de
legislatia statului de drept. Libera initiativa cunoaste adevarata ei implinire si manifestare
numai in conditiile proprietatii particulare.

2
 In practica sociala pot apare si fenomene anacronice, care aduc atingere liberei
initiative si democratiei economice, in sensul existentei monopolurilor private sau
etatiste, care prin politicile practicate ingradesc libera initiativa a agentilor economici.

In cadrul economiilor dezvoltate distingem mai multe forme de proprietate.

Proprietatea particulara (privata). Ea detine un rol predominant in tarile cu

economie de piata.

Aceasta forma de proprietate se caracterizeaza, in primul rand, prin autonomizarea

deplina a unitatilor economice, ceea ce permite functionalitatea eficienta si manifestarea
neingradita a liberei initiative de catre acestea.

In al doilea rand, in unitatile economice din sectorul privat se realizeaza o

cointeresare materiala sporita si o motivatie superioara in munca.

In al treilea rand, proprietatea particulara are capacitatea unei mai bune adaptari
economice la cerintele fluctuante ale pietei.

In al patrulea rand, aceasta forma de proprietate este conditia economica a libertatii

individului si a democratiei economice.

Proprietatea publica (de stat) se regaseste in proportii diferite in economia tarilor

lumii, avand o pondere mai mare in anumite ramuri economice: transporturi, cercetare
stiintifica, centrale atomo-electrice, minierit etc. Aceasta forma este prezenta in
sectoarele neatractive pentru intreprinzatorii privati datorita rentabilitatii mult mai reduse.

Proprietatea mixta se formeaza prin asocierea capitalurilor private cu cele ale

unitatilor de stat. Ea poate functiona si prin participarea capitalului privat si de stat din
mai multe tari, constituindu-se in acest fel proprietatea mixta multinationala.

Prezentarea formelor de proprietate evidentiaza ca pluralismul acestora este nu

numai posibil, dar si necesar, deoarece intre ele exista o relatie de interdependenta, de
influentare reciproca. Ele coexista in functionalitatea lor, ca sistem al proprietatii. O
forma de proprietate nu se opune celeilalte. Astfel, compatibilitatea formelor de
proprietate este o necesitate obiectiva cu caracter istoric, deoarece sectorul particular
trebuie sa fie sustinut de catre stat prin parghii economice stimulative si un cadru
legislativ, adecvat. La randul sau, sectorul public trebuie sa se bazeze pe sectorul privat,
care prin impozitele platite asigura statului o sursa bugetara ce poate fi redistribuita in
interes public.

3
 2. ELEMENTELE CRERII UNEI NOI AFACERI

Decizia de a deveni intreprinzator este mai putin complexa decat punerea

deciziei in practica, mai ales cand se refera la activitatea complexa de creare si lansare a
unei noi afaceri si nu la cumpararea uneia deja existenta sau recurgerea la franchising.

Optiunea pentru initierea unei afaceri proprii are la baza analiza atenta a
avantajelor si dezavantajelor unei asemenea intreprinderi si va fi luata doar daca
avantajele vor fi mai mari decat dezavantajele.

Conform teoriei economice, intrarea pe piata a noilor firme se realizeaza

cand piata ofera o oportunitate. Perspectivele intrarii unor noi intreprinderi pe piata
conduc la perfectionarea activitatii firmelor existente in directia realizarii celor mai
eficiente combinari ale factorilor de productie. In conditiile in care oportunitatile pe care
s-a bazat activitatea firmei dipar, fima va iesi de pe piata. Acesta este un process dinamic
ce asigura, conform viziunii lui Schumpeter, fenomenul de distrugere creativa prin care
intreprinderile creaza noi produse si servicii care vor inlocui traditiile trecutului.

Crearea unei noi afaceri presupune un proces de combinare a factorilor de

productie de cautare a pietelor de aprovizionare si desfacere, de evaluare si asumare a
riscurilor de catre intreprinzator. In viziunea lui Timmons, aceasta activitate are la baza
trei elemente esentiale:

a) existenta unei oportunitati a pietei care poate fi valorificata;

b) intreprinzatorul sau echipa;
c) resursele necesare pentru valorificarea oportunitatii.
Ideea trebuie sa se bazeze pe o reala oportunitate a pietei, care va face
obiectul unei evaluari. Aceasta evaluare se desfasoara in stransa legatura cu determinarea
necesarului de resurse. Pentru a stabili daca o afacere este profitabila si care este
necesarul de capital, trebuie sa estimam potentialul de vanzare pentru produsele si
serviciile sale, astfel, primul pas va fi estimarea vanzarilor urmata de estimarea costurilor
si a cerintelor de capital, iar apoi de evaluare a profitului.

In concordanta cu Pickle si Abrahamson, esenta lansarii intreprinderii este

studiul de fezabilitate sau planul de afaceri, care trebuie sa include investigarea
amplasarii intreprinderii, studierea pietei, a dotarilor, a proceselor tehnologice, a
personalului, precum si p[reviziunea datelor financiare.

Swain si Tucker considera ca exista trei etape principale ale pocesului de

creare si lansare a intreprinderii:

1. conceptul de afaceri;
2. planificarea;
4
3. implementarea.
In concluzie, urmatoarele elemente sunt fundamentale pentru procesul de
creare si lansare cu success a unei noi afaceri:

a. ideea bazata pe o reala oportunitate a pietei;

b. calificarea, cunostintele si experienta intreprinzatorului;
c. existenta resurselor necesare si descoperirea cailor pentru
obtinerea lor;
d. motivatia bine fundamentata;
e. existenta unui mediu extern favorabil activitatii noii afaceri.
Procesul de creare aunei noi intreprinderi suporta si influenta caracteristicilor
mediului extern. In conditiile in care exista un mediu favorabil, procesul de ceare a noilor
afaceri este stimulat. Acesti factori favorizanti sunt: disponibilitatea capitalului; traditia
activitatii de intreprinzator; prezenta intreprinzatorilor cu experienta; forta de munca
calificata; accesibilitatea la inputuri materiale; gradul de dezvoltare a pietei si puterea de
cumparare a clientilor; existenta unei politici guvernamentale favorabile; disponibilitatea
terenurilr si a spatiilor; existenta unei bune infrastructuri; o buna receptare sociala si
constientizarea importantei prezentei afacerii pentru zona; disponibilitatea serviciilor de
asistenta.

In final, lansarea unei afaceri este un process de adunare a resurselor necesare

(lucratori, cladiri, echipamente, clienti, resurse banesti, furnizori), intreprinzatorii
cautand, in cadrul restrictiilor in care actioneaza sa realizeze cea mai buna combinare a
factorilor de productie.

In procesul de creare a unei noi afaceri, atunci cand intervin mai multe
persoane, asocierea trebuie realizata cu atentie, fiind o posibila viitoare sursa de conflicte.
Parteneriatul trebuie sa aiba la baza doua elemente:

- pozitia clara a partenerilor printr-o definire riguroasa a rolului managerial

al fiecaruia;
- existenta unor obiective comune.
-
4. Alegerea profesiei pe timp de criz
Dac atunci cnd eram mici, doream s ne facem doctori, aviatori sau profesori,
acum, cnd am crescut, ne-am dat seama c nu este att de simplu s ne alegem cariera.
Factorii economici, influena celor din jur, oferta srac de pe piaa muncii sunt
elementele care au influenat acut dorina noastr n urmarea unei anumite profesii. Dar,
ce este de fcut ntr-o astfel de situaie? Specialitii recomand o atitudine obiectiv, n
urma unei informri profunde cu privire la ceea ce ne nconjoar.

5
 Criteriile de alegere a unei profesii n perioad de recesiune economic nu mai sunt
la fel de bine definite fa de anii trecui. Dac pasiunile au jucat un rol important n
alegerea unui domeniu de profesare, n prezent, acestea sunt mai puin folosite de ctre
viitorii angajai pentru simplul fapt c nu se mai coreleaz cu ateptrile pieei muncii.
Alegera carierei este un proces de cunoatere, dar i unul afectiv. Factorul esenial l
constituie motivaia. Din pcate, astzi, tot mai des, alegerea carierei presupune criterii ce
vizeaz asigurarea unui nivel de trai bun, renunndu-se la satisfacii profesionale,
afective", explic Valeria Baciu, consilier n carier GCDF (Global Career Development
Facilitator). n ultima perioad, oamenii se ghideaz n alegera profesiei folosind criterii
ca salariul, oportuniti de promovare sau sfera de relaii ce se poate genera la jobul
respectiv", completeaz Baciu. Pe de alt parte, Clementina Rusu, consultant Ascendis -
We Know How (WKH), apreciaz c n alegerea unui profesii, nu criteriile s-au
schimbat, ci doar prioritile. Criteriul financiar i-a meninut importana n decizia de
alegere a unei profesii sau a unei companii, ns, n prezent, acesta are o alt intensitate,
nu mai este la fel de puternic ca intensitate n decizia final fa de stabilitatea companiei
pe pia", exemplific Rusu.

Criterii de selecie

Date fiind condiiile, criteriile trebuie s fie n conformitate cu ceea ce ofer piaa
muncii, ct i ateptrile i nevoile noastre. Stabilitatea locului de munc, salariul,
renumele firmei, perspectivele de promovare sau posibilitatea de a practica joburi ct mai
multe pot fi criterii utilizate n prezent", specific Valeria Baciu.
Ionu B. (25 de ani) i amintete c, iniial, a dorit s se fac chimist, ca i prinii lui,
astfel putnd s continue tradiia. n schimb, la finalizarea facultii, am realizat c nu
este loc i pentru mine pe piaa muncii. Astfel, m-am nscris la un master n Tehnologia
Informaiei i m-am angajat n domeniul IT&C, unde ateptrile efului meu sunt n
concordan cu ale mele", ne-a mrturisit tnrul.
Prin urmare, alegerea profesiei este o problem destul de dificil, cu att mai mult cu ct
soluiile sunt limitate. Cnd o persoan i stabilete viitorul, indicat ar fi ca ea s fie
bine informat i s fie contient de propriul potenial. De asemenea, este important s
depun efort i interes pentru a-i alege cea mai potrivit profesie", remarc Clementina
Rusu.

Crearea unei identiti

Odat stabilite obiectivele n carier, parcursul profesional nu se oprete aici. n

primul rnd, profesia necesit o recunoatere n domeniu. Alegerea carierei presupune
asumarea unei anumite identiti, dup care parcurgerea a doi pai: urmarea unor studii
corespunztoare domeniului ales i exercitarea profesiei, care se poate concretiza prin
6
nfiinarea propriei afaceri sau angajarea ntr-o firm/instituie", precizeaz Valeria Baciu.
Din pcate, de multe ori, compromisul este o soluie n aceast perioad, fiind explicat
ca o decizie pentru moment, fr a fi anticipate cu atenie efectele acestuia. Dac facei
un compromis, se pot contura cel puin dou situaii: fie apare frustrarea dac rmnei
mai mult timp la locul de munc pentru care ai fcut compromisuri, fie nu se va pune
problema, dac banii sunt pe primul loc", argumenteaz Baciu.

Schimbarea profesiei la o vrst de peste 30 de ani poate ntmpina mai multe

dificulti. n schimb, dac decizia este obiectiv, rezultatele, de cele mai multe ori, duc
la lucruri bune. O astfel de persoan ar trebui s-i asume i s fie realist legat de
propriile competene i abiliti i s depun efort n acest sens", spune Clementina Rusu,
care recomand, n astfel de cazuri i apelarea la un consultant n resurse umane. Este
dificil pentru o persoan s fie motivat i implicat ntr-un job care nu i face plcere din
diverse motive. n general, subiectivitatea i necunoaterea real a competenelor i
aptitudinilor personale sunt cauzele care conduc la alegerea unei profesii mai puin
potrivite. Pentru a prentmpina astfel de situaii, aceste persoane pot apela la sfatul i
consilierea unor profesioniti din domeniul resurselor umane", adaug Rusu.
Spre exemplu, WKH Dezvoltare Organizaional, n parteneriat cu Ascendis Consulting,
a demarat un proiect cofinanat din Fondul Social European prin POSDRU 2007 - 2013 i
bugetul naional, prin care vor fi consiliai profesional i psihologic omeri peste 45 de
ani, omeri tineri i persoane n cutarea unui loc de munc.

9 sfaturi n a v angaja:

ntrebai cunotinele de posibile locuri de munc vacante.

Vorbii cu oamenii care lucreaz n domeniu.
Informai-v despre ceea ce presupune practic cariera aleas, dincolo de ceea ce ai
nvat.
Informai-v despre ceea ce nseamn exact slujba pe care o vizai.
Obinei informaii despre companie referitor la postul vacant, atmosferade lucru,
relaiile de lucru, stilul mana-gerului.
Depunei CV-ul nsoit de o scrisoare de prezentare - scrisoarea reia succint i cu
termeni de impact cteva date din CV, cu argumente ce-l recomand pentru interviu.
Pregtii-v pentru interviu.
Interesai-v despre proba practic.
Solicitai rezultatele la final.

5. CAPACITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR.

7
 Un intreprinzator, deci cel care initiaza o afacere proprie trebuie sa posede
urmatoarele calitati:

a) Capacitatea de legatura si motivare. Intreprinzatorul vine in contact cu

multi oameni care se comporta diferit sub aspectul atitudinii umane si profesionale. De
aceea capacitatea de a tine legatura cu acestia si schimbul rapid de informatii sunt
conditii esentiale pentru success. Cu cei cu care vine in contact, intreprinzatorul trebuie
sa se situeze in raporturi de incredere. La aceasta trebuie sa se adauge puterea de
convingere.
b) Capacitatea de coordonare si intregare. Intreprinzatorul trebuie sa se
ocupe, si de piata, si de pret, si de profit, si de productie etc. Aceasta presupune o mare
capacitate de coordonare si intregare. El trebuie sa cunoasca tehnicile organizatorice
moderne sis a aiba capacitatea sa se ocupe de detalii fara a le supraestima. Dar
capacitatea de coordonare nu rezolva totul. Intreprinzatorul nu trebuie sa se limiteze la
armonizarea realizarilor proprii cu ale altora, el trebuie in primul rand sa le poata integra.
Aceasta inseamna ca trebuie sa aiba si capacitatea de discriminare, fiind capabil de a
stabili prioritati. El trebuie sa deosebeasca urgenta extrema de urgenta obisnuita.
c) Capacitatea intreprinzatoare in materie de detalii. Intreprinzatorul
trebuie sa fie convins de o idee, de un lait motiv, de produsul sau. El se angajeaza de la
inceput ca folosind toate detaliile, sa exceleze in tot ceea ce face.
d) Capacitatea de autodisciplina. Intreprinzatorul este o persoana
independenta, fixandu-si singur scopurile si mijloacele de actiune. El este considerat
primul angajat al afacerii sale, aflat in serviciul acestea si nu invers. De aceea, trebuie sa-
si gaseasca satisfactia principala in activitatea creatoare pentru afacere, nu in problemele
de interes personal, depasind momentele cand apar situatii critice, inerente in orice
afacere.
e) Capacitatea de decizie. Intreprinzatorul este un om al deciziei chibzuite,
dar univoce. Trebuie sa posede abilitatea de a chibzui cu repeziciune si a viza moi
obiective. Nu trebuie sa fie sovaielnic si nici nesigur in decizii.

TRASATURILE CARACTERISTICE INTREPRINZATORULUI DE

SUCCES

O alta abordare a calitatilor necesare unui intreprinzator poate fi facuta din

punct de vedere al trasaturilor care se observa in mod constant la oamenii de afaceri si de
success.

1) Dorinta de responsabilitate. Intreprinzatorul are o responsabilitate personala

pentru ceea ce face si fata de cei cu care este asociat. Responsabilitatea lui se refera la
obligatiile pe care trebuie sa si le assume fata de mersul afacerii si fata de parteneri.
2) Preferinta pentru risc moderat. A fi intreprinzator inseamna si a risca si daca
totul merge bine inseamna a castiga. De aceea in toate imprejurarile, intreprinzatorul isi
calculeaza riscurile. Acestea trebuie sa ramana la acel nivel la care, dupa regulile
probabilitatii, pierderile vor fi intotdeauna compensate prin castiguri.
8
3) Incredere in succesul personal. Adevaratul intreprinzator are incredere
suprema in el si crede ca indifferent de greutatea obstacolelor, acestea vor fi invinse. Dar
chiar daca crede cu tarie in succesul afacerii sale, intreprinzatorul este un realist. Nu
intalnim visatori cu ochii deschisi in postura de intreprinzatori. Ei isi fixeaza teluri mari
dar care pot fi realizate cu resursele de care dispun.
4) Dorinta de a avea o reactie inversa imediata. Se afirma ca in afaceri cine are
informatia stapaneste situatia. De aceea, intreprinzatorul vrea sa stie in orice moment
mersul afacerii, organizand obtinerea informatiilor necesare pentru aceasta.
5) Nivel mare de energie. Ceea ce deosebeste un intreprinzator de restul semenilor
sai este in primul rand energia si apoi inteligenta. Intreprinzatorul de success are
intotdeauna puterea de a o lua de la capat
6) Orientare spre viitor. Intreprinzatorul priveste inainte, fiind mai mult interesat
de ce s-ar putea face maine decat de ce s-a facut ieri. Afacerea prin natura ei este
orientata spre viitor. Achizitiile, productia, administrarea stocurilor, publicitatea nu au
sens decat pentru viitor
7) Dexteritate organizatorica. Aceasta trasatura este ceruta de faptul ca
imprejurarile interne si externe in care se desfasoara o afacere nu raman niciodata
aceleasi. Pietele de desfacere si sursele de aprvizionare se schimba, tehnica avanseaza, au
loc modificari in structura si calificarea fortei de munca. Daca nu se tine seama in
organizarea desfasurarii afacerii de aceste modificari, pot apare influente negative.
8) Motivatie pentru bani. Pentru majoritatea intreprinzatorilor, banul nu este o
tinta in viata. Totusi felul cum se folosesc, cum ii obtin si cum ii cheltuiesc n poate fi
indiferent, deoarece reprezinta o conditie esentiala pentru pornirea afacerii.

Pe langa aceste trasaturi, ar mai trebui sa mentionam si altele cum ar fi

creativitatea, inteligenta, varsta. De asemeni intreprinzatorul nu se poate lansa in afaceri
daca nu are cunostinte privind contabilitatea firmelor mici si mijlocii, legislatia in
vigoare, cunostinte de management.

Nu este neaparat necesar ca un individ sa aiba toate aceste trasaturi pentru a reusi
in afaceri.

Chiar daca un intreprinzator poseda calitatile prezentate, nu este sigur ca va reusi

sa-si faca afacerea rentabila. Succesul afacerii depinde de capacitatea intreprinzatorului
de a manifesta initiativa astfel incat sa-si asigure conditiile necesare obtinerii profitului
maxim.