Proprietatea si libera initiativa

Una din problemele majore ale stiintei economice o constituie definirea proprietatii ca relatie sociala
complexa, multifunctionala, fundamentala si determinata istoric.
Continutul categoriei de propietate, in sens larg, poate fi analizat din perspectiva urmatoarelor premise
axiologice:

dimensiunea economica reflecta relatiile material-obiective dintre indivizi, socio-grupuri si organizatii in

legatura cu modul de insusire a bunurilor economice;

dimensiunea social-filosofica se fundamenteaza pe explicatia potrivit careia realizarea personalitatii

umane si manifestarea responsabilitatii sociale are loc in cadrul relatiilor de proprietate existente;

dimensiunea juridica vizeaza abordarea proprietatii ca expresie a unor raporturi juridice privind
posesiunea bunurilor economice de catre o persoana fizica sau juridica in expresia dreptului titularilor de
proprietate de a dispune si de a folosi obiectul proprietatii.
In consecinta, categoria de proprietate exprima ansamblul relatiilor sociale statornicite istoric si reglementate
juridic in legatura cu insusirea si stapanirea de catre oameni a bunurilor economice, relatii care determina manifestarea
personalitatii umane. Aceste relatii exprima exercitarea unuia, mai multora sau a tuturor atributelor proprietatii, dupa
cum urmeaza:

dreptul la posesiune, respectiv dreptul de a dispune de bunurile economice;

dreptul de utilizare sau de folosire a bunurilor. Proprietarul poate sa-si exercite acest drept in mod
autonom sau poate sa-l transfere pe baza de de contract unei alte persoane fizice sau juridice;

dreptul de dispozitie al proprietarului asupra bunului aflat in proprietatea sa, puterea deplina de a dispune
de el;

dreptul de uzufruct sau dreptul de insusire a rezultatelor economice;

dreptul de gospodarire, administrare si gestionare a obiectului proprietatii. Acest atribut a aparut odata cu
revolutia manageriala.
Exercitatea acestor atribute este un monopol al proprietarului instrainarea lor fiind o functie exclusiva a
acestuia. Instrainarea priveste unul, mai multe sau toate atributele proprietatii.
Instrainarea totalitatii atributelor proprietatii pe baza de contra echivalent constituie continutul actului de
vanzare-cumparare a bunului. Daca instrainarea tuturor atributelor dreptului de proprietate se face fara contra
echivalent, atunci este fie donatie, fie mostenire a proprietatii.
Transmiterea tributelor de posesiune si utilizare, pe diferite durate, genereaza relatii de inchiriere, locatie de
gestiune, concesionare, arendare, de credit etc. Daca proprietarul cedeaza temporar atributul de administrare a
obiectului proprietatii, se nasc raporturi manageriale.
Transmiterea atributului de culegere a roadelor unui bun genereaza raporturi de uzufruct.
In functionalitatea ei socio-economica, proprietatea se prezinta sub forma unitatii a doua componente: obiectul
si subiectul proprietatii.
Obiectul proprietatii il constituie bunurile economice, inclusiv forta de munca a producatorului direct.
Subiectii proprietatii sunt persoanele fizice sau juridice, care detin bunuri economice in proprietatea lor
exclusiva si care isi exercita direct drepturile asupra acestora .
Printre subiectii de proprietate se inscrie si statul, care prin intermediul administratiilor publice, detine,
utilizeaza si gestioneaza o anumita parte a obiectului proprietatii.
Prin esenta sa, dreptul de proprietate exprima libertatea individului, a fiecarui agent economic, libera initiativa
de a dispune de anumite bunuri, de a le folosi si beneficia de rezultatele functionarii proprietatii.
Notiunea de libertate economica exprima posibilitatea actiunii economice creatoare bazata pe libera initiativa
si eficienta economica a subiectilor de proprietate care isi realizeaza propriile interese economice si isi satisfac
trebuintele.
Libertatea economica isi gaseste materializarea in manifestarea liberei initiative a agentilor economici in
calitate de proprietari si intreprinzatori in scopul producerii bunurilor prin angajarea in mod liber in acte de schimb
(comerciale), in asociatii si societati comerciale.
Libera initiativa, conditie de baza a functionarii economiei de piata, asigura oamenilor libertatea sa desfasoare
orice activitate economica in limitele prevazute de legislatia statului de drept. Libera initiativa cunoaste adevarata ei
implinire si manifestare numai in conditiile proprietatii particulare.
In practica sociala pot apare si fenomene anacronice, care aduc atingere liberei initiative si democratiei
economice, in sensul existentei monopolurilor private sau etatiste, care prin politicile practicate ingradesc libera
initiativa a agentilor economici.
In cadrul economiilor dezvoltate distingem mai multe forme de proprietate.
Proprietatea particulara (privata). Ea detine un rol predominant in tarile cu economie de piata.
Aceasta forma de proprietate se caracterizeaza, in primul rand, prin autonomizarea deplina a unitatilor
economice, ceea ce permite functionalitatea eficienta si manifestarea neingradita a liberei initiative de catre acestea.
In al doilea rand, in unitatile economice din sectorul privat se realizeaza o cointeresare materiala sporita si o
motivatie superioara in munca.
In al treilea rand, proprietatea particulara are capacitatea unei mai bune adaptari economice la cerintele
fluctuante ale pietei.

In al patrulea rand, aceasta forma de proprietate este conditia economica a libertatii individului si a
democratiei economice.
Proprietatea publica (de stat) se regaseste in proportii diferite in economia tarilor lumii, avand o pondere mai
mare in anumite ramuri economice: transporturi, cercetare stiintifica, centrale atomo-electrice, minierit etc. Aceasta
forma este prezenta in sectoarele neatractive pentru intreprinzatorii privati datorita rentabilitatii mult mai reduse.
Proprietatea mixta se formeaza prin asocierea capitalurilor private cu cele ale unitatilor de stat. Ea poate
functiona si prin participarea capitalului privat si de stat din mai multe tari, constituindu-se in acest fel proprietatea
mixta multinationala.
Prezentarea formelor de proprietate evidentiaza ca pluralismul acestora este nu numai posibil, dar si necesar,
deoarece intre ele exista o relatie de interdependenta, de influentare reciproca. Ele coexista in functionalitatea lor, ca
sistem al proprietatii. O forma de proprietate nu se opune celeilalte. Astfel, compatibilitatea formelor de proprietate
este o necesitate obiectiva cu caracter istoric, deoarece sectorul particular trebuie sa fie sustinut de catre stat prin
parghii economice stimulative si un cadru legislativ, adecvat. La randul sau, sectorul public trebuie sa se bazeze pe
sectorul privat, care prin impozitele platite asigura statului o sursa bugetara ce poate fi redistribuita in interes public.

Iniierea unei afaceri noi

Deseori, iniierea unei noi afaceri se dovedete a fi soluia cea mai bun. Acesta este, spre exemplu, cazul realizrii
unui produs nou (cnd nu exist practic nici o alternativ) sau atunci este avut n vedere o pia n cretere (unde
exist deja mai multe firme concurente, dar care pot fi achiziionate, de regul, cu mare dificultate).
n plus, iniierea unei noi afaceri ofer ntreprinztorului satisfacii importante de ordin psihologic.
Aceast metod de lansare n afaceri are o serie de avantaje importante:
- Libertate maxim de aciune pentru ntreprinztor, care i poate pune n aplicare planurile aa cum dorete. Poate
stabili n mod liber modul de organizare a activitii funcie de ritmul de dezvoltare a firmei i i poate crea o imagine
favorabil, funcie de ideea pe care o are despre propria sa firm.
- Prestan social. Iniierea unei afaceri noi presupune un efort important i solicit foarte mult abilitile
ntreprinztorului. Chiar dac va avea nevoie, probabil, de diveri experi colaboratori, ntreprinztorul este cel care va
primi recunoaterea pentru reuita afacerii i pentru efectele pozitive asupra comunitii (locuri de munc nounfiinate, servicii i bunuri foarte utile, activiti caritabile).
- Lipsa unor pietre de moar. ntreprinztorul nu este obligat s corecteze greelile fcute de predecesorii si n
cadrul afacerii, nu trebuie s onoreze obligaii contractuale la a cror negociere nu a participat, nu trebuie s adapteze
structura organizatoric a unei firme vechi la viziunea sa novatoare, i poate alege mijloacele de producie dorite
(echipamente, stocuri).
- Investiia financiar iniial mai redus prin comparaie cu achiziionarea unei afaceri funcionale, al crei pre
include elemente precum poziionarea pe pia, imaginea, funcionalitatea prezent.
Decizia de iniiere a unei afaceri noi trebuie s in cont de o serie de dezavantaje:
- Interval de timp ndelungat pn la lansarea produsului. Chiar dac ntreprinztorul deine experiena i informaiile
necesare, este necesar un interval de timp variabil pentru nfiinarea noii firme (atunci cnd este cazul), organizarea
activitilor, stabilirea relaiilor cu furnizorii, rezolvarea problemelor de personal, lansarea produsului noii afaceri.
Acest dezavantaj este cu att mai important atunci cnd ntreprinztorul vrea s valorifice o oportunitate imediat de
pe pia.
- Riscul implicat, mai ridicat dect n cazul achiziionrii unei afaceri. Deciziile complexe i variate care trebuie luate
pe parcursul procesului de iniiere a noii afaceri reprezint tot attea posibiliti de eroare.
- Credibilitate mai mic n ochii partenerilor de afaceri, finanatorilor, clienilor, furnizorilor. Relaiile firmei cu terii
sunt cu att mai bune cu ct imaginea sa este mai bun, iar construirea unei imagini reprezentative favorabile poate
dura foarte mult timp i poate solicita resurse foarte importante.

- Dificulti n atragerea de finanri iniiale. Lipsa situaiilor financiare anterioare mpiedic utilizarea anumitor
instrumente de analiz financiar n evaluarea viitorului afacerii, ceea ce provoac deseori reticene din partea
finanatorilor.
- Obinuinele de consum ale clienilor poteniali. n cazul intrrii pe o pia deja format, va exista o perioad de
reinere din partea cumprtorilor, care vor evita produsul nou oferit n favoarea produselor pe care le cunosc de mai
mult timp furnizate de productori cunoscui. Aceasta este una dintre cele mai importante piedici pe care noua firm
trebuie s le depeasc la nceputul funcionrii sale.
- Reacia concurenei. ntreprinztorul trebuie s identifice i s evalueze din timp punctele sale slabe pentru a anticipa
probabilele atacuri din partea concurenei.
- Subevaluarea resurselor i a eforturilor necesare. Pentru ntreprinztor, iniierea afacerii presupune un efort personal
foarte mare i, de regul, pe o perioad de civa ani.
nfiinarea unei noi firme este soluia aleas cel mai frecvent de ntreprinztorul care ia decizia de a iniia o nou
afacere.
Din punct de vedere legal, nfiinarea unei firme presupune parcurgerea urmtoarelor etape:
Pregtirea dosarului de nregistrare i autorizare. ntreprinztorul trebuie s realizeze o serie de activiti obligatorii:
Verificarea i/sau rezervarea firmei i/sau emblemei;
Pregtirea actelor doveditoare pentru sediu;
Redactarea declaraiei pe proprie rspundere pentru nregistrare;
Obinerea autorizaiei emise de administraia public local;
Redactarea actului constitutiv;
Depunerea capitalului social;
Acordarea mputernicirii;
Redactarea declaraiei de avere;
Pregtirea actelor privind activitatea comercial anterioar;
Depunerea specimenului de semntur;
Depunerea garaniei de ctre administratori;
Pregtirea copiilor de pe actele constatatoare ale operaiunilor ncheiate n contul societii comerciale;
Redactarea contractului de administrare;
Pregtirea copiilor de pe actele de identitate;
Pregtirea actului de nregistrare a fondatorilor persoane juridice;
Adoptarea hotrrii organului statutar al persoanei juridice privind participarea la constituirea societii comerciale;
Redactarea mandatului persoanei care va semna actul constitutiv n numele si pe seama fondatorului persoan
juridic;
Obinerea certificatului de bonitate;
Certificarea copiilor;
Oinerea avizelor prealabile prevzute de lege.
nregistrarea firmei. Dup depunerea dosarului, se realizeaz urmtoarele activiti:
Autorizarea constituirii comerciantului de ctre judectorul delegat;
Obinerea, pe cale electronic, a codului unic de nregistrare de la Ministerul Finanelor Publice;

 Redactarea ncheierii judectorului delegat;

nregistrarea comerciantului n registrul comerului;
Editarea certificatului de nregistrare.
Autorizarea funcionrii firmei, respectiv activitile necesare pentru autorizarea funcionrii unei firme de ctre
instituiile publice abilitate. Aceste activiti sunt realizate dup data depunerii dosarului la Biroul Unic i pn la data
eliberrii anexei coninnd avizele/ autorizaiile/ acordurile necesare funcionrii: autorizaia PSI, sanitar, sanitar
veterinar, pentru protecia muncii, pentru protecia mediului etc.
Notificarea ctre instituiile publice, respectiv activitile de notificare a nregistrrii firmei ctre alte instituii publice
cu atribuii legate de publicitatea, nregistrarea sau evidena comercianilor.

Principiile de baza ale initierii unei afaceri

In afaceri se aplica aceleasi reguli ca in orice alt tip de activitate: pentru a avea succes trebuie sa stii elementele de
baza. Dar pentru ca suntem bombardati cu informatii si sfaturi de afaceri din toate partile este destul de greu sa te
concentrezi pe acele elemente fundamentale de care ai nevoie pentru a-ti transforma afacerea intr-un succes.
Foarte multi antreprenori sunt mereu in cautarea solutiei salvatoare, a unei baghete magice proaspat inventata care
sa le rezolve toate problemele si sa le ofere solutii rapide. In realitate, nici in afaceri, nici in viata nu ne putem baza pe
bagheta magica. Exista doar cateva principii de baza pe care trebuie sa le cunoastem si sa le stapanim pentru a ne
creste si dezvolta afacerea.
Asa ca, am sintetizat cateva dintre acele principii de baza pe care orice antreprenor ar trebui sa le cunoasca si
modalitatile pentru a le utiliza:
Principiul # 1
Trebuie sa stii unde vrei sa ajungi cu afacerea ta, si mai ales, de ce vrei sa ajungi acolo.
Daca in momentul in care te urci in masina pentru a pleca la drum stii unde vrei sa ajungi si mai ales de ce vrei sa
ajungi acolo, vei fi mult mai motivat sa iti continui calatoria chiar daca drumul e lung, cu serpentine si mai faci si cate
o pana. La fel, o viziune clara asupra afacerii tale te va motiva sa continui sa investesti si sa te implici in afacerea ta,
chiar daca vei avea si perioade mai putin productive. Asa ca, intreba-te cat mai des asta: Unde vreau sa ajung cu
afacerea mea? si De ce vreau sa fac asta?.
O data ce ti-ai stabilit viziunea pentru calatoria ta ca antreprenor, poti sa iti setezi obiectivele afacerii si sa le
transformi in planuri, actiuni si sarcini bine definite pentru ca singura modalitate prin care vei putea sa iti atingi
obiectivele este de a le imparti in activitati mai mici pe care sa le faci treptat. Daca aplici aceasta metoda, vei fi
surprins cat de multe vei realiza.
Viziunea pe termen lung a afacerii va constitui harta ta pentru urmatorii 5-10 ani, asa ca investeste timp si resurse in
stabilirea ei pentru a putea ajunge acolo unde ti-ai propus.
Principiul # 2
O afacere nu poate supravietui fara venituri, asa ca invata sa vinzi.
Am vazut cu totii cel putin o data, o companie care are un logo frumos, birouri frumos amenajate si masini
inscriptionate, dar care sta mult mai prost la capitolul clienti si vanzari. Fiecare afacere are nevoie de clienti, si pana nu
ii obtii, nu poti spune ca ai o afacere, indiferent cat de mult ai investit in birouri sau in materialele promotionale. Asta
inseamna ca va trebui sa inveti cat de mult poti despre vanzari si despre cum sa iti fidelizezi clientii. Pentru ca
presupunem ca stii ca cea mai importanta vanzare este urmatoarea.
Daca ai acele calitati care te fac un vanzator innascut, problema e pe jumatate rezolvata. Tot ce mai ai nevoie este sa te
asiguri ca vinzi la un pret care sa iti asigure o marja de profit rezonabila si ca nu te lasi cuprins de febra reducerilor de
preturi pentru a-ti creste vanzarile. Cel putin pentru o afacere aflata la inceput un razboi al preturilor nu este deloc
recomandat.
Principalul obiectiv financiar pentru un start-up trebuie sa fie fluxul de numerar si nu neparat profitul, la inceput vei
avea nevoie de incasari mari pentru a-ti acoperi costurile operationale.
Principiul # 3
Vinde-le oamenilor ceea ce doresc sa cumpere.
Multe companii si antreprenori au dorit sa creeze noi piete sau sa intre in piete netestate cu produse revolutionare,
doar pentru a descoperi, ca, in realitate, nu exista o piata si ca se lupta pentru o felie dintr-o placinta foarte mica, ceea
ce este consumator de resurse si total neprofitabil.
Pentru a evita acest tip de probleme, incearca sa faci analiza plecand de la categorii mai mari. De exemplu, toti
oamenii achizitioneaza haine, incaltaminte, tehnologie si servicii de divertisment, dar ar fi motivati sa achizitioneze
mai mult din aceste categorii daca ar aparea un produs nou care sa le satisfaca cerintele/dorintele/asteptarile. Pentru a
gasi noi nise profitabile, trebuie sa explorezi in profunzime in aceste categorii mai cuprinzatoare.
Asadar, incepe de la mare la mic, iar in felul acesta vei obtine mai multe informatii si vei descoperi noi oportunitati.

Principiul # 4
Asigura-ti mai intai fluxul de numerar, si dupa aceea profiturile.
Nu cred ca exista cineva care sa sustina ca profitul nu e important intr-o afacere, de aceea nici noi nu dorim sa va
convingem de asta, ci doar sa va reamintim ca in primul rand trebuie sa va asigurati un flux de numerar consistent si
de abia dupa aceea sa urmariti profitul.
Unii antreprenori se concentreaza foarte mult pe crearea de sisteme de management sau pe team-building-uri menite sa
le consolideze echipele, si e in regula atata timp cat sistemul creat are rolul de a genera incasari si echipele construite
sunt instruite pentru a face vanzari.
Asa ca, daca vrei profituri mari, obtine mai intai un flux de numerar consistent, pentru ca acesta iti va asigura
cheltuielile operationale de la inceput.
In aceasta etapa iti poti usura semnificativ munca utilizand o aplicatie Excel pentru planuri de afaceri, un soft creat
special pentru antreprenori si pentru care nu ai nevoie de cunostinte de contabilitate extinse pentru a putea profita de
avantajele lui.
In final, apuca-te de treaba! Valoarea viziunii, obiectivelor, planurilor si proiectiilor este data de activitatile si eforturile
depuse pentru indeplinirea lor. Daca nu faci nimic in directia asta, raman doar niste vise frumoase insotite de grafice
colorate.

Initierea unei afaceri

3.
Crearea prin forte proprii a unui IMM. Planul de afaceri.
Intreprinzatorul are mai multe optiuni:

poate initia o afacere proprie,

va cumpara o afacere existenta,

va incheia un contract de franciza.

Initierea unei afaceri proprii trebuie sa aiba la baza o analiza atenta a avantajelor si dezavantajelor:
Avantaje:

Satisfactia de actiona in maniera proprie

Evita reputatia fostului proprietar

Aplicarea neangradita a ideilor noi (novatoare)

Dezavantaje:

Saturarea pietei

Costul ridicat al dotarii tehnice

Dificultatea cuceririi unui renume pe piata

Necesitatea apelarii la consultanta etc.

Motivele pentru care un intreprinzator apeleaza pentru aceasta varianta sunt:

Intalnite in cazurile in care respectivul a conceput sau produs un serviciu nou care impune existenta unui
nou tip de intreprindere, a unei noi metode etc.

Doreste sa evite o serie de procedee si practici folosite de intreprinderile existente

Doreste sa aiba libertate deplina de decizie in privinta amplasarii, dotarii tehnice, angajatilor, Beneficiaza
de resurse financiare pentru crearea unei noi intreprinderi.
Crearea unui IMM are la baza un fond de idei, un fundament psiho-socio-profesional care vizeaza urmatoarele
elemente:

Experienta in munca a persoanei respective

Cercetarile orientate spre un anumit produs sau crearea unei

Hobby-urile persoanei respective

Orice afacere trebuie pregatita in prealabil si de aici apare necesitatea elaborarii unui plan de afaceri. Aceasta
realizeaza o prognoza a afacerii pe termen mediu (5 ani). Planul de afaceri este un instrument prin care se prezinta sub
forma scrisa obiectivele care se doresc a fi realizate, etapele si resursele necesare pentru realizarea acestor obiective.
Elaborarea unui plan de afaceri este absolut necesara in urmatoarele situatii:

In cazul unei intreprinderi in curs de infiintare (date tehnice etc.) mai ales daca se apeleaza la credite
bancare

Cand se doreste dezvoltarea unei intreprinderi sau modernizarea prin realizarea de investitii

Ori de cate ori se modifica strategia conducerii

Se vinde intreprinderea
Planul de afaceri prezinta urmatoarele avantaje:

Asigurarea unei imagini de ansamblu asupra activitatii

Ajuta la evaluarea mai corecta si mai realista a unor idei de afaceri

Este un instrument care daca este folosit corespunzator asigura o conducere eficienta,

Permite comunicarea ideilor de afaceri persoanelor din exteriorul firmei.

Pentru intocmirea unui plan de afaceri este nevoie sa se parcurga urmatoarele etape:
1. Culegerea informatiilor necesare
2. Organizarea si analiza informatiilor obtinute

3. Redactarea propriu-zisa a planului de afaceri

4. Cumpararea unei intreprinderi existente
Principalele motive:

Sunt diminuate riscurile date de infiintarea unei noi intreprinderi

Se preiau utilajele, angajatii, stocurile de materii prime si materiale, furnizorii, beneficiarii sau/si creditorii;

Pretul mai mic dacat la crearea prin forte proprii.

Avantaje:

Posibilitatea continuarii succesului afacerii existente

Amplasarea foarte buna a intreprinderii existente

Stabilitatea salariatilor, furnizorilor, clientilor

Preia si starea utilajelor si echipamentelor

Reducerea riscurilor

Pastrarea bunelor relatii cu partenerii de afaceri.

Dezavantaje:

Afacerea sa nu fie profitabila

Personal slab pregatit (incompetent)

Echipamente necorespunzatoare, utilaje uzate fizic si/sau moral

Stocuri invechite

Reputatia proasta

Supraevaluarea afacerii

Dificultatea schimbarii.
6. Sursele de finantare a afacerii
Aceste surse pot fi:

Proprii (economii personale ale intreprinzatorului; sumele primite de la prieteni, rude etc.)

Imprumutate (bancare)

Atrase (apar mai tarziu pa masura aparitiei activitatii)

Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului

Succesul sau eecul n afaceri se poate datora unei mari diversit i de factori. n acest articol sunt descri i cei mai
relevani factori de natur macro i microeconomic ce pot influen a dezvoltarea antreprenoriatului. La baza ideii de
iniiere a unei afaceri stau desigur motivele i condiiile, factorii macro i microeconomici care pot influena ntr-o
oarecare msur decizia privind lansarea propriei afaceri.
Multe persoane consider c este prea mare riscul implicrii n afaceri. Al ii sunt ncnta i de avantajele poten iale
pe care le pot obine i nu mai iau n considerare cauzele poten iale ale e ecului n afaceri. Ori, decizia de intrare n
afaceri trebuie luat cu nelegerea deplin a riscurilor implicate i a modului n care aceste riscuri pot fi evitate sau
diminuate.
n afaceri, concurena este mare i rata e ecului firmelor noi i a celor mici este destul de ridicat. Cunoa terea
factorilor care au dus la succesul sau e ecul acestor firme poate fi un important pas fcut de ntreprinztor pentru
evitarea eecului n afaceri. Factorii care influen eaz dezvoltarea antreprenoriatului sunt att de natur
macroeconomic ct i microeconomic.

Factori macroeconomici
Dezvoltarea sau inhibarea antreprenoriatului se poate datora unor factori macroeconomici, obiectivi, asupra crora
ntreprinztorul nu poate aciona. Acetia sunt:
Evoluia general a economiei. Fiecare economie are faze de cre tere i de declin. n fazele de cre tere
afacerile prosper i se dezvolt. n fazele de recesiune ndeosebi firmele noi i cele mici sunt puternic

afectate, deoarece sunt mult mai sensibile la aceste fluctua ii ale economiei.
Inflaia. ntr-o economie cu o inflaie sczut afacerile prosper, rata profitului fiind frecvent peste cea a
inflaiei. n economiile inflaioniste, inflaia produce serioase probleme n lumea afacerilor. Cre terea
costurilor materiale i a celor cu fora de munc mresc sensibil cerin ele de capital circulant. Dac perioada
inflaionist persist, unele firme pur i simplu nu mai pot face fa acestui fenomen, datorit concuren ei i a
controlului foarte redus asupra preurilor.

Rata dobnzii. Dac rata dobnzii este sczut, mprumuturile se acord n condi ii avantajoase pentru
ntreprinztor. Cnd rata dobnzii este foarte ridicat, firmele care apeleaz la mprumuturi financiare sunt
foarte vulnerabile. Rata nalt a dobnzii afecteaz ndeosebi numerarul, ceea ce pentru multe firme poate
nsemna eecul. Unul dintre motive este c firmele noi se confrunt cu problema expansiunii, n condi iile n
care nu au capital suficient. Ratele crescnde ale dobnzii tind de asemenea s reduc activul net, dac
mprumuturile au o pondere ridicat. De asemenea, rata ridicat a dobnzii stimuleaz mai degrab
economisirea, prin depunerea banilor la bnci i nu implicarea n afaceri, ntruct pu ine sunt domeniile n care

se poate obine o rat a profitului mai ridicat dect rata dobnzii.

Accesul la capital. Existena unor programe de finanare a afacerilor faciliteaz dezvoltarea
antreprenoriatului. Totui, ntreprinztorul are dificult i n a accede la capital, n special n fazele de nceput
ale afacerii. De cele mai multe ori bncile prefer s acorde mprumuturi firmelor mari, stabile,
ntreprinztorul trebuind astfel s se bazeze n mare msur pe resursele interne ale firmei. n plus, firmele
mici, prin natura lor, nu pot avea acces la surse externe de capital, cum ar fi emisiunea de ac iuni sau
obligaiuni. De asemenea, inflaia reduce tendina de economisire i n acest fel fondurile disponibile pentru

afaceri se diminueaz i ele.

Reglementrile guvernamentale. Reglementrile guvernamentale au un impact deosebit asupra dezvoltrii
antreprenoriatului. Multe din reglementrile guvernamentale diminueaz ns ansa de supravie uire n afaceri.
Impactul acestor reglementri este cu mult mai mare asupra firmelor noi i a celor mici.

Factori microeconomici
n afar de factorii macroeconomic care pot favoriza succesul sau e ecul n afaceri, exist i factori microeconomic, de
natur subiectiv, asupra crora ntreprinztorul poate ac iona. n continuare vom reda principalii factori
microeconomice care dezvolt sau inhib antreprenoriatul.
Competena antreprenorial. n cele mai multe afaceri noi principala cauz a e ecului o reprezint
incompetena antreprenorial. Muli ntreprinztori nu au pur i simplu calit ile necesare derulrii unei
afaceri. Ei fac greeli majore pe care un ntreprinztor experimentat, bine pregtit le sesizeaz u or i le
evit.n mod ideal, ntreprinztorul potenial trebuie s aib deprinderi n domeniul produc iei, financiar,
aprovizionare i vnzri. Lipsa deprinderilor n aceste domenii critice poate duce la e ec.
Multe aspecte legate de incompetena antreprenorial pot fi atribuite faptului c implicarea n faceri pentru
unele persoane este o situaie neateptat. Aceste persoane sunt n afaceri fie c nu au o alt alternativ de
munc, fie c au fost ndemnate de cei apropiai s se implice n afaceri, de i nu au calit ile i tragerea de

inim necesare, fie ca le-a surs norocul unei mo teniri care i-a luat pe nepregtite.
Controlul financiar. Pentru ca ntreprinztorul s aib succes, el trebuie s instituie un control financiar
adecvat i aceasta pentru c marja erorilor este foarte redus, n special n faza ini ial a afacerii. Sntatea
financiar a firmei este pndit de trei pericole: insuficien a capitalului, o politic de credit necorespunztoare

i investiii exagerate n fonduri fixe.

Controlului stocurilor. Dintre toate responsabilitile antreprenoriale, controlul stocurilor este cel mai
neglijat. Aceasta poate duce la numulumirea clienilor i n final pierderea clientelei. ntreprinztorul nu
numai c poate avea stocuri prea mari, dar i structura acestora poate fi necorespunztoare. Multe din articole
pot fi domodate sau depreciate, ceea ce duce la diminuarea capitalului de lucru. Un control roguros al

stocurilor evit acest lucru.

Planificarea. Schimbrile rapide de pe pia impun elaborarea unor strategii adecvate. Planurile bine elaborate
permit ntreprinztorului s obin avantaje superioare din oportunit ile ce apar i s previn unele dificult i
ce ar putea apare. Planificarea nu nseamn pur i simplu a gndi despre viitor. Ea presupune stabilirea unor
obiective i determinarea metodelor de atingere a acestora. Omisiunea planului duce la o cre tere necontrolat.
Pe msur ce firma se dezvolt, cresc i problemele n dificultate. Uneori ntreprinztorii ncurajeaz cre terea

rapid, fr a fi capabili s o gestioneze. Fr planificare, gestiunea cre terii devine foarte dificil, iar
profiturile scad. Prin omisiunea planificrii, ntreprinztorul i poate pune speran e nejustificat de optimiste n

afacere, ceea ce se poate transforma n iluzie.

Amplasarea. Pentru unele afaceri amplasarea este critic. Se afirm chiar c cei trei factori de succes n
afaceri sunt amplasarea, amplasarea i . amplasarea. Adesea ns amplasarea este aleas pur i simplu pentru
faptul c s-a gsit un loc disponibil, fr un studiu prealabil. Aceast eroare poate duce la pierderi
considerabile n special n comerul cu amnuntul. n amplasarea unei afaceri trebuie lua i n considerare doi

factori: costul amplasrii i volumul de vnzri aferent.

Activitatea de marketing. Vnzrile reprezint succesul oricrei afaceri. Din pcate, unii ntreprinztori au
falsa impresie c produsele sau serviciile se vnd singure. Ei nu agreaz ideea c trebuie fcute eforturi pentru
ca produsul sau serviciul s fie vndut. Adevrul este ns c puine produse se vnd singure. Un plan de
marketing bine ntocmit este esenial pentru contientizarea consumatorilor. Unii ntreprinztori vd
diminuarea vnzrilor mai degrab ca un fenomen izolat dect ca o simptom a unui efort de marketing
insuficient. n asemenea situaii, ntreprinztorul ncearc s stimuleze vnzrile prin reducerea pre urilor,
tactici de vnzri agresive, sau reclam. ns aceste msuri nu vor avea eficien , dac nu se gsesc solu ii
specifice fiecrei probleme de marketing. Reducerea pre urilor nu poate nlocui amplasarea neadecvat, iar

reclama nu va vinde un produs nvechit.

Factorul uman. Salariaii experimentai contribuie din plin la succesul afacerii. Mul i ntreprinztori ns au
probleme serioase cu personalul. Ei se plng de calitatea lucrului prestat, absenteism, pauze lungi i dese i
refuzul salariailor de a urma instruciunile. Salaria ii nemul umi i nu numai c pierd timpul i risipesc
resursele firmei, dar ndeprteaz i clien ii. Cercetrile arat c aproximativ 70% din clien i sunt pierdu i
datorit serviciilor de slab calitate i indiferen ei salaria ilor. Cauza principal a acestor dificult i o constituie
ignorarea personalului propriu. Un numr destul de ridicat de ntreprinztori i consum timpul cu problemele
de producie, vnzri i cele financiare i rezolv problemele personalului n mod superficial. ntreprinztorul
nu va avea salariai loiali i eficieni dac nu va acorda o aten ie special angajrii, instruirii i ndrumrii

personalului.
Evidena financiar-contabil. Dei inerea defectuoas a evidenei financiar-contabile creaz serioase
dificulti ntreprinztorilor, introducerea unui sistem de contabilitate corespunztor este adesea trecut cu
vederea. Chiar i condiiile n care un contabil cunosctor instituie un sistem finaciar-contabil eficient,
ntreprinztorul trebuie s neleag informaiile financiare respective i s fie capabil s le utilizeze n luarea

deciziilor.
Atitudinea. Fr o atitudine corespunztoare n afaceri, ntreprinztorul nu va avea succes. Succesul
presupune un volum de munc deosebit i mari sacrificii. De asemenea, implicarea n prea multe activit i care
nu au legatur cu afacerea poate fi foarte duntoare. Un alt aspect deosebit de important l constituie
comportamentul etic. Cei care neal vor c tiga doar pe termen scurt i nu de multe ori. Cheltuirea unor
sume nejustificat de mari fie pe lucruri care satisfac doar orgoliul ntreprinztorului (mobila, ma in luxoas

etc.), fie pentru familie pot de asemenea ruina afacerea.

Frauda i dezastrul. Multe firme sufer eecuri datorita fraudei i dezastrelor. Frauda se poate datora
furturilor clienilor, furturilor salariailor, spargerilor. Cea mai obi nuit form de fraud o reprezint furturile
clienilor. Salariaii pot fura din diferite motive: deprinderi costisitoare, lcomie, tenta ie, prilej, ciud pe
ntreprinztor, impresia c nu sunt pltii suficient. Spargerile reprezint cel mai mare pericol pentru
ntreprinztori. Printr-o politic managerial i de asigurare adecvat aceste fraude pot fi eliminate sau cel
puin diminuate. Dezastrele sunt evenimente naturale neprevzute: inunda ii, furtuni puternice, grindin.
ntreprinztorul poate evita efectul catastrofal al acestor evenimente asupra afacerii doar prin asigurarea
bunurilor firmei.

Cererea si oferta. Preturile

CONTINUTUL SI CORELATIILE LEGII C/O
Cererea si oferta reprezinta factorii majori ai pietei concurentiale iar raportul dintre ele este esential
in formarea si evolutia preturilor. La randul lor, preturile prin dinamica lor caracterizeaza la un moment dat o
situatie de piata pe un segment sau in integralitatea sa ; exista deci trei situatii posibile : abundenta pietei,
raritatea produselor si serviciilor (inclusiv a Fp - prodfactori) sau chiar lipsa unui bun.
Legea c/o impreuna cu legea concurentei formeaza esenta, coloana vertebrala a economiei de piata,
functionalitatea acesteia.Continutul legii se refera la modul in care se stabilesc preturile si cantitatile care se
vand si se cumpara pe piata la un moment dat.
Esenta legii (definirea ei) consta in faptul ca intr-o piata concurentiala 'cand toate celelalte conditii
raman constante', cerereapentru un produs sau serviciu creste cand pretul acestuia scade (relatie de inversa
proportionalitate). Oferta pentru un produs sau serviciu creste cand pretul creste si invers (relatie de directa
proportionalitate) ; preturile si cantitatile de pe piata (Qv, Qc) 'tind' sa fie determinate de punctul in care
cererea egaleaza oferta.
Prima expresie ('cand toate celelalte conditii raman constante') se refera ;a urmatoarele conditii :
veniturile, asteptarile si dorintele cumparatorilor si vanzatorilor. Cealalta expresie ('tind') se refera la
caracterul dinamic al actiunilor si deciziilor cumparatorilor si vanzatorilor pe piata, in sensul ca atat cererea
cat si ofertaa se misca inegal si in dezechilibru, ceea ce face ca intarirea si apoi egalarea lor sa aiba loc
spontan intr-un moment dat de timp, prin invingerea dezechilibrului dintre ele. Legea actioneaza asadar
catendinta dominanta.
In cadrul raportului c/o, oferta reflecta productia iar cererea reflecta consumul ; oferta are rolul
determinant deoarece : determina obiectul consumului, modul de consumare, precum sinevoia de satisfacere
prin obiectul produsului propus.
La randul ei, cererea are rol foarte activ deoarece in masura in care e cunoscuta pe piata (in urma
strategiilor de marketing, prin studiul pietei) ca volum, ca nivel, ca structura si ca si calitate, ea influenteaza,
orienteaza, structureaza, disciplineaza oferta.
Asupra acestui raport si a legii in general, actioneaza numerosi factori pirntre care :
factori economici (preturile, calitatile, sortimentele, veniturile)
factori sociali si psihologici (comportamentul individual, reactii imprevizibile, situatia
cumparatorilor, venituri, somaj, traditii, conceptii cosnumatoriste)
Acesti factori actioneaza simultan si fac ca nu intotdeauna reactia cumparatorilor sa fie liniara si cu
aceeasi marime la variatia preturilor, ceea ce rezulta din 2 categorii de efecte - efectul de venit si efectul de
substitutie.
Efectul de venit apare atunci cand reducerea pretului unui produs nu determina consumatorul sa isi
sporeasca automat cumparaturile din acel produsm ceea ce echivaleaza cu o economie, cu un venit pentu elm
este un fenomen negativ prin abtinerea de la consum.
Efectul de substitutie presupune ca atunci cnd pretul unui produs scade, cumparatorul sa cumpere iar
la produsele a caror prt a crescut, cumparatorul sa nu cumpere, asigurandu-se intersanjabilitatea, substitutia
unui produs cu altul. Este un efect intotdeauna pozitiv deoarece este in spiritul legii.
Toate aceste modificari, reactii, efecte, se petrec concomitent, simultan, generand in final corelatiile
legii = relatii biunivoce dintre cerere, oferta, preturi si cantitati vandute si cumparate
I.
influenta raportului c/o asupra pretului si asupra cantitatii vandute sau cumparate
a. o>c - piata bogata, abundenta Pv scade, Qc/v creste
b. o<c - piata saraca Pv creste, Qc/v scade
c. o=c - piata satisfacuta, echilibrata apare Pe (pretul de echilibru) iar Qc/v este cea mai mare pe piata
II.
influenta pretului de vanzare asupra raportului c/o si asupra cantitatii vandute sau
cumparate
a. Pv creste
o creste, c scade Qc/v scade
b. Pv scade
o scade, c creste Qc/v creste (in limitele stocului existent)
Concluzie: Toate aceste corelatii sunt specifice pietei libere, indeosebi concurentei perfecte. In principiu se
respecta si pe celelalte piete cu concurenta imperfecta dar cu abaterile cerute ce aceste piete, cu exceptia
pietei de monopol, unde sunt incalcate definitiv legile si eliminata concurenta de pe piata.
CEREREA SI ELASTICITATEA EI
CQc functioneaza ca functie si lege a cererii.

Cererea este cantitatea de bunuri si servicii pe care agentii economici ca producatori si/sau
consumatori sunt dispusi sa o cumpere la un anumit pret, oricare ar fi el la un moment dat, de pe intreaga
lista de preturi aflate pe curba cererii.
Factorii ce determina cererea
capacitatea de cumparare (venituri)
vointa de cumparare (tine de importanta si urgenta nevoilor, de scara propie a nevoilor)
situatia preturilor si bunurilor pe piata
numarul de cumparatori (atomicitatea lor - numar mare, numar mic sau unul singur - o firma sau
statul)
preferintele cumparatorilor
previziuni asupra evolutiei viitoare a preturilor
Formele cererii
cerere individuala a unui produs sau serviciu
cerere pentru intreaga productie a unei firme
cerere pentru o gama de produse
cerere totala pentru toate produsele (cerere globala, agregata)
Alte forme
o cerere solvabila (insotita de puterea de cumparare)
o cerere insolvabila (neacoperita cu venituri, potentiala, viitoare)
o cerere saturata (acoperita, satisfacuta)
o cerere nesaturata (nesatisfacuta, dinamica)
Elasticitatea caracterizeaza cererea ca functie descrescatoare de pret, si reprezinta reactia cererii la
variatia preturilor, a veniturilor sau a altor factori. Se masoara cu coeficientul elasticitatii in functie de pret
Kec/p =
Se formeaza mai multe grade de elasticitate :
a.) cererea perfect elastica - valoare teoretica, abstracta - Kec/p, %P=0
b.) cererea cu elasticitate puternica - valori mari, cazul cererii nesatisfacute
Kec/p > 1
c.) cerere relative elastica - valori mai mici, cazul cererii partial satisfacute
Kec/p > 1
d.) cerere cu elasticitate unitara, echilibrata Kec/p = 1
e.) cerere relativ inelastica, rigida - cazul suprasaturarii Kec/p < 1
f.) cerere perfect inelastica, rigida, fara miscare - valoare teoretica
Kec/p = 0, %Qc=0
Asadar, cererea ca functie, contine numeroase grade de elasticitate si inelasticitate, valabile mai ales
in concurenta perfecta. In cea imperfecta, marile corporatii incearca la un moment dat sa introduca noi
conditii (calitatea, sortimentul, noile modele) pentru a face cat mai rigida cererea, ca astfel sa poata manipula
pretul.
Reprezentarea grafica este o functie descrescatoare de pret ce imbraca forma concava. Se observa ca
pe masura ce preturile scad, creste cererea, dar reactia nu e liniara (are grade de elasticitate) si nu are nici
aceeasi intensitate si marime.

OFERTA SI ELASTICITATEA EI
Oferta Qv si este functie crescatoare de pret cu forma concava dar orientata invers fata de functia
cererii. Oferta se defineste ca fiind cantitatea de bunuri si servicii care poate fi vanduta la un moment dat de
piata la oricare din preturile aflate pe curba ofertei.

Oferta poate fi indivduala (a unui produs sau serviciu), a unei firme, a unei ramuri sau totala
(agregata). Din punct de vedere al factorilor care o determina, ea poate fi fixa (in cazul raritatii absolute a
factorilor) si flexibila (in cazul raritatii relative a factorilor si resurselor; se iau decizii).
De asemenea, oferta mai poate fi : instantanee (pe cateva zile), pe termen scurt (oferta de sarbatori),
pe termen mediu (sezoane), pe termen lung (permanenta).
Factorii ofertei (tin atat de productie cat si de piata) :
1.
costul produsului - implica Cmg precum si situatia resurselor lui (disponibilitate, mobilitate,
randament)
2.
pretul produselor altor bunuri (graul pentru paine)
3.
numarul firmelor care produc acelasi bun (atomicitate, putini - oligopol, unicitate - monopol)
4.
nivelul taxelor si subventiilor (ajutoare de la stat)
5.
previziuni privind evolutia viitoare a preturilor
Oferta tine de productie si se compune din: productia curenta + stocurile anterioare influente
exterioare (export, import, calamitati, crize)
Elasticitatea ofertei reprezinta reactia ofertei la variatia preturilor, reactia e liniara si pozitiva. Oferta
e asadar o functie crescatoare de pret. Elasticitatea se exprima prin coeficientul elasticitatii ofertei in raport
cu pretul :
Keo/p =
Se formeaza mai multe grade de elasticitate :
g.) oferta perfect elastica - valoare teoretica, abstracta - Keo/p, %P=0
h.) oferta cu elasticitate puternica - valori mari - Keo/p > 1
i.) oferta relative elastica - valori mai mici - Keo/p > 1
j.)
oferta cu elasticitate unitara, echilibrata Keo/p = 1
k.) oferta relativ inelastica, rigida - Keo/p < 1
l.) oferta perfect inelastica, rigida, fara miscare - valoare teoretica
Keo/p = 0, %Qc=0
Reprezentarea grafica a ofertei are de asemenea forma concava dar orientata altfel faa de curba
cererii si e intotdeauna o functie pozitiva. Ea lucreaza intre 2 zone de rigiditate : cea a costului si cea
a stocurilor.

Din intalnirea curbei cererii cu curba ofertei rezulta pretul de echilibru care e cel mai bun pret de pe
piata la care s-a inregistrat egalarea cererii cu oferta si la care cantitatea cumparata si vanduta este cea mai
mare.

In jurul pretului de echilibru gliseaza alte preturi ale pietei fie in sus si in jos, fie in zona excesului
ofertei. Astfel se formeaza pretul pe pietele abundente cu concurenta perfecta. Pe celelalte piete cu
concurenta imperfecta, preturile sunt controlate, impuse, administrate (pret de monopol, de oligopol, de
oligopson).
Preturile se formeaza pe piata atata in raport cu conditiile ofertei de productie (prin oferta) cat mai
ales in raport cu utilitatea si satisfactia consumatorului.