Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Liceul Teoretic Novaci

Filiera :Tehnologică
Profil: Servicii
Specializarea: Tehnician în activitati economice

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVEL IV

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

Redeca-Lăcătușu Amelia

NOVACI

1
 -2023-
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Liceul Teoretic Novaci
Filiera: Tehnologică
Profil :Servicii
Specializarea :Tehnician în activitați economice

EVALUAREA IN CONTABILITATE
LA SC FRUCTA SA

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

Redeca-Lăcătușu Amelia

NOVACI

2
 -2023 –

CUPRINS

ARGUMENT……………………………………………………………….………4

CAPITOLUL I .   PREZENTAREA S.C. FRUCTA S.A. TARGU –JIU ……....…5

CAPITOLUL II . CAPITOLUL II. NOTIUNEA SI PRINCIPIILE EVALUARII

PATRIMONIALE IN CONTABILITATE…………….……………………………6
2.1. Definirea evaluarii ……………………………..………………………….…......6
2.2. Criteriile de evaluare……………………………………………………….……... 6
2.3. Bazele evaluarii …………………………………………...……………….……... 9

2.4.Principiile evaluarii in contabilitate…………………...……………….……... 11

CAPITOLUL III  FORMELE DE EVALUARE IN CONTABILITATE………...14

3.1. Clasificare…………………………………………………...……………...….14
3.2. Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare in contabilitate …………......….14
3.3. Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare ……………...……………...….15
3.4. Evaluarea la inventariere……………...…………………………………....….15
3.5. Evaluarea la bilant……………...…………………………………..............….16

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND EVALUAREA IN

CONTABILITATE LA SC FRUCTA SA……………………......……………… 17

 CONCLUZII .. ……………………………………………………..…………….20

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………..…...……………21

3
                                           ARGUMENT

Performantele  obtinute de o întreprindere sunt informatii pretioase pentru majoritatea

utilizatorilor , fiind esentiale în economiile bazate pe investitii private.

Furnizarea de informatii despre rezultatele obtinute de întreprindere în urma desfasurarii

activitatii sale pentru îndeplinirea obiectului sau de activitate  revine situatiilor financiare anuale
ale întreprinderii.

Prin intermediul acestora sunt oferite informatii unei sfere largi de utilizatori cum ar fi :
investitorii, actuali sau potentiali, salariatii, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali,
clientii, conducatorii întreprinderilor  respective, care vor lua decizii economice bazate pe analiza
acestor informatii.

Nevoile informationale ale fiecarei categorii de investitori se concretizeaza astfel:

investitorii vor evalua posibilitatile de cumparare, vânzare sau pastrare a actiunilor întreprinderii ;
salariatii vor avea informatii privind stabilitatea si profitabilitatea întreprinderii luând decizii
privind considerarea altor oportunitati profesionale  sau schimbarea locurilor de munca; creditorii
vor determina capacitatea de plata a întreprinderii stabilind majorarea, reducerea sau pastrarea în
continuare a nivelului  creditelor si împrumuturilor acordate; furnizorii si ceilalti creditori
comerciali vor evalua gradul de solvabilitate al întreprinderii pronuntându-se asupra initierii de
noi legaturi comerciale, acordarea sau anularea facilitatilor comerciale; clientii vor lua decizii
privind cumpararea  produselor firmei si colaborari pe termen lung, iar conducatorii întreprinderii
iau decizii privind operatiunile pe care urmeaza sa le întreprinda pentru bunul mers al
întreprinderii.

4
 CAPITOLUL I

PREZENTAREA SOCIETĂTII S.C. FRUCTA S.A. TARGU -JIU

Din 1998 am început propria producție de conserve, achiziționând și modernizând fosta

Întreprindere Legume Fructe Aiud (județul Alba), iar în anul 2002 ne-am luat Responsabilitatea
de a duce mai departe brandul Arovit, odată cu achiziționarea fabricii din Valea lui Mihai –
emblemă a agriculturii bihorene.
Menținerea în piața românească a unei fabrici și a unei mărci care datează de peste 70 de
ani demonstrează Onestitatea noastră față de consumatorii fideli FRUCTA S.A.
Viziunea noastră a fost și este apreciată în România, fapt atestat de topurile realizate de-a
lungul anilor de către Camera de Comerț și Industrie a României, Consiliul Național al
Întreprinderilor Mici și Mijlocii și de către Camera de Comerț și Industrie Cluj. 
Misiunea fiecarei zile este păstrarea Tradiției și gustului românesc în fiecare din produsele
care ies din curtea fabricilor: Betarom Impex SRL Valea lui Mihai, Pektirom SRL Dej și Mib
Prodcom SRL Aiud.

Misiune

Purtam cu mândrie pe umerii noștri tradiția și istoria unui brand, pe care îl aducem în fiecare zi în
fața consumatorului așa cum se cuvine: în haine de sărbatoare, armonizând gustul și tradiția.

Valori

Brandul „ FRUCTA S.A sintetizează cele șase elemente ale lucrului bine făcut care au rămas până
astăzi valorile companiei noastre: Angajament, Responsabilitate, Onestitate, Viziune, Implicare.
Tradiție

Aceste valori sunt cele care ne conduc în toate acțiunile pe care le întreprindem și în
angajamentele pe care ni le luăm față de clienți și față de partenerii noștri, în scopul de a satisface
necesitățile pieței atât în țară, cât și peste hotare.

5
 CAPITOLUL II. NOTIUNEA SI PRINCIPIILE EVALUARII
PATRIMONIALE IN CONTABILITATE

2.1. Definirea evaluarii

Conatabilitatea masoara si inregistreaza in unitati monetare elementele patrimoniale si
operatiile care modifica masa patrimoniului. Unitatea monetara se identifica cu banii in
functia lor de masura a valorii. Banul este unitatea de masura a valorii economice. Pe aceasta
cale se omogenizeaza masa patrimoniului si se creeaza posibiltatea centralizarii si sintetizarii
datelor contabile.
In mod concret functia banului ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul
monetar propriu fiecarei tari. In Romania un asemenea semn este leul.
In baza elementelor prezentate mai sus, evalurea in contabilitate consta in cuantificarea si
exprimarae in unitati monetare a marimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli si
venituri) si a operatiilor economice si financiare cu modificari intervenite in masa
patrimoniului.
Prin mijlocirea unitatii monetare, se masoara si valoare elementelor componenete ale
patrimoniului. In acest scop se pondereaza cantiatea de evaluat masurata in unitati fizice sau
munca cu pretul sau costul unitar: pretul in cazulo iesirilor si costul in situatia intrarilor prin
achizitie sau din productie proprie.

2.2.Criteriile de evaluare
In teoria si practica de contabilitate, 3 criterii s-au conturat cu privire la evaluarea
fluxurilor si stocurilor de active si pasive, cheltuieli-venituri: valoarea de utilitate sau valoarea
reala, valoare de piata ca referinta de pret si timpul.
Primul criteriu, valoarea de utilitate, considera ca valoare trebuie sa reprezinte „costul”
sau „sacrificiul” consimtit pentru a aduce bunul respectiv in patrimoniu sau ceea ce ar arduce
bunul respectiv daca l-am utilizat in intreprindere. La aceasta definitie adaugam si precizarea
ca valoarea de utilitate poate fi privita si prin prisma „pierderii” sau „sacrificiului” pe care l-ar
suporta o intreprindere daca ar fi lipsita de bunul respectiv.
In cadrul pasivelor circumscrise numai la datorii, valorea de utilitate se traduce prin
sumele acceptate a fi platite in schimbul obligatiei sau sumele asteptate a fi platite pentru
satisfacerea obligatiilor fiscale.

6
 In reglementarile contabile din Romania, prin articulare la Standardele Internationale de
Contabilitate, valoarea reala, este definita prin prisma valorii la care poate fi tranzictionat un
activ sau decontata o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul
unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Valoarea reala este valoarea recunoscuta
de piata in cadrul tranzactiilor directe. In aceeasi lucrare se foloseste sintagma „valoare utila”
definita ca o valoare actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea
continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei utile de viata.
Interes prezinta si valoarea venala asa cum este definita de in RCG francez. Valorea
venala este valoarea actuala a unui element de activ sau de pasiv. Prin esenta sa, valoarea
venala reprezinta pretul prezumat a fi acceptat la plata de catre un cumparator eventual, in
starea si locul in care se afla elementul patrimonial aceasta valoare trebuie apreciata in functie
de situatia intreprinderii.
Definita astfel, valoarea venala tine cont atat de utilitatea bunului pentru intreprindere, dar
si de „piata”in calitatea sa de referinta de pret. In felul acesta pretul are o dimensiune juridica
externa, el se impune celor doua parti intrate in tranzactie deoarece rezulta din acordul lor si
are un caracter obiectiv.
Valoarea de piata folosita in cadrul tranzactiilor directe, reprezinta pretul care poate fi
obtinut/platit pe o piata activa caracterizata prin:
a) activele de pe piata sunt relativ omogene
b) sunt cantitati suficiente de asemenea active tranzactionate, in asa fel incat oricand pot
fi gasiti potentiali cumparatori si vanzatori
c) preturile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de catre public
In afara categoriile de valori prezentate mai sus, IAS-urile mai utilizeaza si altele cum
sunt:
 Valoarea actualizata ca forma estimata a valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar in
desfasurarea normala a activitatii
 Valoarea actualizata a unei datorii ca forma echivalenta platilor asteptate in viitor
necesare pentru a stinge obligatia rezultata dintr-o prestatie sau bun primit
 Valoarea de inregistrare sau contabila este valoarea la care un activ este inclus in
bilant dupa scaderea amortizarii acumulate si a pierderilor acumulate din depreciere
 Valoarea realizabila sau de decontare a unei datorii este o valoare neactualizata in
numerar sau in echivalente de numerar asteptate a fi platite pentru a achita datoriile,
potrivit cursului normal al afacerilor

7
  Valoarea realizabila este valoarea in numerar sau echivalente de numerar care poate fi
obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor
 Valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe
parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estiamte pentru
finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii
 Valoarea recuperabila este maxima dintre pretul net de vanzare si valoarea sa utila sau
suma pe care intreprinderea se asteapta sa o recupereze din utilizaraea viitoare a unui
activ, inclusiv valoarea sa reziduala in momentul instrainarii
 Valoarea reziduala este valoarea neta pe care o intreprindere se asteapta sa o obtina
pentru un activ la sfarsitul duratei utile de viata a acestuia dupa scaderea costurilor
asteptate la cedare
 Valoarea reevaluata a unui activreprezinta valoarea reala a unui activ la data
reevaluarii mai putin amortizarea ulterioara acumulata
 Valoarea ajustata este valoarea diminuata a activelor care s-au depreciat. Ea se
estimeaza in functie de intentia intreprinderii de a pastra activul in scopul utilizarii sau
nu in productie. Astfel, daca intreprinderea intentioneaza sa utilizeze activul in
procesul de productie, ajustrea pentru diminuarea valorii activelor este determinata prin
compararea valorii de recuperare cu valoare contabila, retinandu-se prima. Daca
interpinderea nu intenitioneza sa utilizeze activul in procesul de productie, ajustarea
pentru diminuarea valorii activelor se calculeaza prin compararea valorii reallizabile
nete cu valoarea contabila, retinandu-se prima.
Multiformul prezentat mai sus privind valorile contabile invedereaza nevoia de reguli
privind evaluarea in contabilitate, implicit conturarea de politici contabile. Referentialul in acest
sens trebuie cautat in valoarea reala. Toate celelate valori sunt variante ale valorii de utilitate
(reale) diferentierea lor fiind determinata de criteriul timp si situatia in care se afla obiectul
evaluarii in momentul masurarii.
Timpul vizeaza momentul plasarii evaluarii in trecut, in prezent sau viitor. Orice evaluare,
in virtutea continuitatii activitatii intreprinderii, gliseaza intre timpul trecut, trece prin timpul
prezent si se ingrijeste de reproductia valorilor economice la timpul viitor.
Astfel, evaluare tranzactiilor si a evenimentelor se efectueaza la timpul prezent si se
bazeaza la intrare pe costul istoric, iar la iesire pe pretul de vanzare. Dar in cadrul fluxurilor de
tarnzactii si evenimente apar retineri sau stationari concretizate in active si pasive. In acest ultim

8
caz evaluarea se face la timpul prezent si se misca intre valorile provenite din trecut si timpul
viitor cand are loc iesirea activelor si pasivelor.
Intr-adevar, evaluarea in contabilitate se face la timpul prezent. Dar obiectul evaluarii il
reprezinta activele si pasivele, cheltuielile si veniturile.
Asa cum bine se arata in „Cadrul pentru elaborarea si prezentarea situatiilor finaciare”,
elaborat de Comitetul de Standarde Contabile Internationale (IASC), activul reprezinta o sursa
prezenta controlata de intrprindere, care provine ca rezultat al unor evenimente din trecut si care
aduce in favoarea intreprinderii beneficii viitoare; dupa cum pasivul se defineste ca o obligatie
prezenta a intreprinderii provenind din evenimente din trecut, care la achitare genereaza fluxuri de
beneficii economice dinspre intreprindere.
Intre activ si pasiv se aseaza capitalul propriu care reprezinta interesele reziduale in
activele intreprinderii dupa ce au fost stinse toate obligatiile. Din acelasi cadru se degaja definitia
potrivit careia veniturile constituie cresteri ale beneficilor pe perioada exercitiului financiar sub
forma cresterilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri ale capitalului
propriu. In schimb, cheltuielile constituie diminuari ale beneficilor eonomice pe perioada
exercitiului financiar, sub forma micsorarilor de active sau a cresterilor de pasive care au ca
rezultat diminuari ale capitalului propriu, altele decat cele legate de sumele distribuite
participantilor la capitalul propriu.

2.3. Bazele evaluarii

Pornind de la cele 4 criterii (valoare de utilitate, valoarea reala, valoarea de piata si timpul)
s-au conturat urmatoarele baze de evaluare: costul istoric, costul curent, valoarea de realizare si
valoarea actualizata.
Costul istoric este o valoare reala din momentul intrarii activelor si crearea datoriilor. In
termeni monetari sau in putere de cumparare, reprezinta „sacrificiul” care a fost consimtit pentru a
aduce bunuri in patrimoniul intreprinderii la data sa de intrare. Daca se face recurs la „Cadrul
pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare” elaborat IASC, costul istoric al activelor
reprezinta valoarea aferenta sumei de bani cu care au fost platite sau valoarea reala considerata la
momentul achizitiei sau productiei. In ceea ce priveste costul istoric al pasivelor, acesta
reprezinta valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in anumite imprejurari in
(obligatiile fiscale) la valoarea ce se asteapta sa fie platite in numerar sau echivalente ale
numerarului pentru a stinge datoriile, potrivt cursului normal al afacerilor.
Costul curent sau de inlocuire reprezinta costul pecare intreprinderea il accepta pentru a
dobandi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel delimitat ca obiect al evaluarii.

9
 In cazul activelor, costul curent reprezinta valoarea in numerar sau echivalente ale
numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat sau
produs in prezent. Pasivele sunt evaluate la valoarea aferenta sumelor nominale ce ar trebui platite
pentru stingerea in prezent a obligatiei.
Valoarea realizabila (valoarea actuala de iesire) consta in valoarea pe care
intreprinderea ar primi-o daca ar vinde azi in mod normal activul sau ar achita datoriile. Pentru
active valoarea realizabila este egala cu valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului care
poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a acestora. In cazul datoriilor, valoarea
realizabila reprezinta o valoare neactualizata in numerar care trebuie platita pentru a achita
obligatiile potrivit cursului normal al afacerilor. Ea poate fi egala cu valoarea bruta de realizare,
cu valoarea neta, adica valoarea de cedare (cesiune) efectuata in conditii normale sau o valoare de
lichidare. Pentru bunurile la care se continua utilizarea, este o valoare minima stabilita pornind de
la pretul pietei corectat in functie de starea si locul unde se afla bunul.
Valoarea actualizata sau valoarea capitalizata reprezinta o estimare la timpul prezent a
valorii in functie de fluxurile de beneficii viitoare ce apar in desfasurarea normala a activitatii
adica aducerea la zi a unei valori care devine disponibila mai tarziu. Altfel spus, este vorba de o
valoare actuala care este determinata cu ajutorul viitorului.
Prin recurs la Cadrul IASC, pentru active, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor
viitoare de intrari de numerar pe care este de asteptat ca bunul sa le genereze in desfasurarea
normala a activitatii. In cazul pasivelor, valoarea actualizata este echivalenta fluxurilor nete de
numerar viitoare (de iesire) care sunt asteptate a fi necesare pentru stingerea obligatiilor aparute in
desfasurarea normala a activitatii.
In literatura de specialitate, la bazele de evaluare prezentate mai sus este adaugata si
valoarea de intreprindere sau de privare. Aceasta este o combinatie a valorii actualizate si
valorii de realizare. Ea reprezinta pretul pe care un conducator de intreprindere avizat si prudent ar
consimti sa-l plateasca pentru a dobandi bunul sau pierderea maxima (costul de privare sau de
penurie) pe care ar accepta-o intreprinderea azi, daca ar fi lipsita de bunul respectiv. De cele mai
multe ori , aceasta este costul de inlocuire si se termina de regula prin corelatie ceea ce inseamna
cautarea valorii unui bun echivalent cu cel ce formeaza obiectul evaluarii. Daca valoarea
realizabila si valoarea actualizata sunt inferioare costului de inlocuire, se retine dintre cele doua
valoarea cea mai mica.
Rationamentul trebuie cautat in aceea ca lipsa bunului ar antrena o pierdere mai mica decat
costul de inlocuire. Chiar daca intreprinderea ar detine suma necesara pentru inlocuire, ar utiliza

10
mai bine aceste fonduri neinlocuind bunul, deoarece costul de inlocuire ar fi mai mare decat ceea
ce ar putea obtine prin vanzarea sau utilizarea bunului.
Nici o baza de evaluare nu are o aplicabilitate generala si nu este satisfacatoare in mod
absolut si in consecinta, se ridica o problema de optiune in acest sens. Normele contabile europene
si internationale s-au orientat spre costul istoric, fara a pierde din vedere combinarea sa cu alte
baze de evaluare sau folosirea unor alternative. In acest scop situatiile financiare sunt intocmite
conform modelului contabil bazat pe codul istoric recuperabil si pe conceptul de de mentinere a
nivelului capitalului financiar sau fizic.

2.4. Principiile evaluarii in contabilitate

Problemele de valoare si implicit de evaluare in contabilitate nu pot fi discutate decat in
relatie cu principiile contabile fundamentale. In acest sens 4 principii pot fi retinute: costul istoric,
stabilitatea unitatii monetare, prudenta si continuitatea exploatarii.

1. Principiul costului istoric

Impune inregistrarea in contabilitate a activelor si pasivelor la costul de origie consemnat
in documentele justificative. Cu acest cost figureaza in contabilitate de la intrare si pana la iesire,
el putand fi substituit prin alte preturi sau modificat numai prin reevaluare.
Costul istoric reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data intrarii lor in
intreprindere. Dar, ulterior, orice schimbare semnificativa tinde sa faca costul istoric inselator in
scopul luarii deciziei si asigurarii capacitatii de finantare sau a puterii de cumparare a capitalului
propriu.
In coditile in care curba preturilor este suitoare, efectul de desincronizare determina o
crestere fara o baza reala a rezultatului ca urmare a variatiei preturilor intre cele 2 momente ale
evaluarii intrare-iesire.

2. Principiul stabilitatii unitatii monetare

Unitatea monetara este retinuta in dubla ipostaza ca unitate de cont si ca unitate de
cumparare. Recursul la moneda ca unitate de cont are in vedere folosirea acesteia ca unitate de
masurare si de inregistrare a fluxurilor si a stocurilor patrimoniale. Prin mijloacele banului,
valorile econmice se exprima prin pret.
Discutata ca putere de cumparare, moneda trebuie tratata ca un rezervor de inlocuire in
forma naturala a bunurilor ce formeaza obiectul evaluarii. Etalonul monetar ca unitate de masura
sau de cont are un caracter instabil, determinat de variatia puterii de cumparare a monedei si a

11
preturilor. Pentru a depasi aceasta limita unitatea monetara este considerata o costanta si nu se
porocedeazdecat în mod exceptional la reevaluari.
Stabilitatea unitatii de cont este discutabila in conditiile inflatiei persistente.
În plan teoretic s-au facut multe eforturi în cautarea unei unitati de masura care sa fie
realmente stabila si care sa se poata substitui etalonului monetar. Din nefericire nu s-a gasit un
asemenea etalon si in consecinta, unitatea de masura ramane cea monetara, careia i se atribuie
calitatea de stabilitate.

3. Principiul prudentei
Potrivit principiului prudentei nu este admisa supraevaluarea elementelor de pasiv si a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de activ si a cheltuielilor, tinand cont de
deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent
sau anterior.
Pe acesta cale se evita riscul de transfer în viitor a certitudinilor prezente, susceptibile de
a greva patrimoniul si rezultatele întreprinderii.
Aplicarea principiului prudentei se regaseste in urmatoarele mecanisme contabile:
a) la închiderea exercitiului se contabilizeaza datoriile si pierderile probabile, si nu se
înregistrază activele si profitul probabile;
b) doar beneficiile realizate la data închiderii exercitiului pot fi înscrise în bilant;
c) trebuie tinut cont de toate riscurile previzibile si eventualele pierderi care au luat
nastere în cadrul exercitiului sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca aceste
riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decat între data închiderii bilantului si data la
care el este intocmit;
d) trebuie sa se tina cont de depreciere activelor indiferent ca exercitiul se soldeaza cu o
pierdere sau cu un deficit.
e) trebuie efectuata o analiza foarte importanta a cheltuielilor angajate, in vederea
delimitarii in „costul produsuli” sau „costurile perioadei”.

4. Principiul continuitatii activitatii de exploatare

Porneste de la prezumtia ca o intreprindere intr-un viitor previzibil isi continua activitatea
fara a avea intentia si nevoia de a o lichida sau reduce in mod semnificativ. Pornind de la aceasta
premisa, evaluarea trebuie sa porneasca de la valoarea de utilitate sau reala in masura sa asigure
conservarea costului istoric si mentinerea capitalului.

12
 In analiza principiilor contabile privind evaluarea nu pot lipsi doua principii convergente si
anumea mentinerea capitalului si structura de finantare. Adoptarea lor practica impune,
alternative la costul istoric cum sunt: valoarea de inlocuire pentru imobilizarile corporale cu
durata limitata de viata si pentru stocuri; utilitatea unor metode care sa tina cont de inflatie pentru
elementele prezentate in conturile anuale, inclusiv capitalurile proprii; reevaluarea imobilizarilor
corporale si a imobilizarilor financiare.

13
 CAPITOLUL III  FORMELE DE EVALUARE IN
CONTABILITATE
3.1. Clasificare
Evaluarea in contabilitate se diferentiaza in raport de momentul efectuarii, natura
elementelor patrimoniale si a operatiilor care modifica masa patrimoniului. In ceea ce priveste
natura elementelor se pot diferentia urmatoarele forme de evaluare: evaluarea imobilizarilor
corporale si necorporale, evaluarea stocurilor; evaluarea titlurilor de valoare; creantele si
datoriile in lei; valuta; creantele si datoriilor in devize; lingourilor sau monedele de aur sau
argint; cheltuielile si veniturile. Natura operatiilor care modifica masa patrimoniului impune
distinctii in cazurile: intrari prin achizitie, prin productie proprie, prin aport in natura, cu titlu
gratuit, respectiv iesiri prin vanzare, consum si cu titlu gratuit.

3.2. Evaluarea la intrare sau la prima inregistrare in contabilitate

Se bazeaza pe costul istoric care in raport cu natura elementelor patrimoniale si a
operatiilor economice si financiare capata urmatoarele semnficatii concrete:
a) costul de achizitie pentru bunurile materiale procurate cu titlu oneros format din:
 pretul de cumparare:
- cheltuielile de transport-aprovizionare (costul cu mijloacele de transport,
incarcare, descarcare)
- taxele nerecuperabile
- alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate a
bunului respectiv
- reducerile comerciale primite de la furnizori
= COSTUL DE ACHIZITIE
b) costul de productie pentru imobilzarile si stocurile realizate prin construcytie sau
productie proprie (cladiri construite cu productie proprie, produse fabricate) alcatuit
din:
 costul de achizitie al materiilor prime si materialelor direct consumate

14
 - alte cheltuieli directe de productie (salarii diverse acordate muncitorilor de
baza)
- cota cheltuielior indirecte de productie determinate rational ca fiind legate
de fabricatia bunului
= COSTUL DE PRODUCTIE
c) valoarea de utiltate pentru aportul in natura la capitalul social sau obtinute cu titlu
gratuit este o valoare actuala stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea bunuluipentru
intreprindere, starea si amplasarea sa
d) pretul de achizitie pentru titlurile de valoare; cheltuielile accesorii sunt considerate
cheltuielile de exploatare.
e) valoarea nominala egala cu sumele de primit in schimbul creantelor, de platit in
schimbul datoriilor sau a sumelor asteptate a fi platite in cazul datoriiloor din impozite
si taxe
f) valoarea in lei la cursul de schimb din momentul consemnarii creantelor si datoriilor
in devize, respectiv derularii operatiilor de incasar?plati privind lichiditatile in valuta
g) pretul pietei din ziua cand se deruleaza operatiile privind lingourile si monedele de aur
si argint
h) valoarea corespondenta in cazul cheltuielilor si veniturilor stabilita prin asociere cu
activele si pasivele transformate in cheltuieli/venituri.

3.3. Evaluarea la iesire sau la a doua inregistrare

Se efectueaza in principiu la valoarea contabila de intrare. Daca bunuri similare de natura
stocurilor sau a titlurilor de valoare au valori contabile diferite si nu exista posibilitatea
identificarii valorii contabile de intrare, evaluarea se face la costul medi ponderat de intrare
(CMP), pretul primului lot intrat (FIFO) in ordinea cronologica a epuizarii loturilor, pretul
ultimului lot intrat (LIFO) in ordine inversa cronologica a epuizarii loturilor.

3.4. Evaluarea la inventariere

Se efectuaza cu ocazia inventarierii patrimoniului la inchiderea exercitiului financiar.
Constituie obiect al inventarierii si evaluarii numai activele si datoriile.
Evaluarea se bazeaza in principiu pe valuarea actuala la 31.XII.N, fiind denumita valoarea
de inventar.

15
 Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei,
unitatea bunului pentru unitatea patrimoniala, situatia in care se afla bunurile materiale (gradul de
uzura) si creantele/datoriile si amplasarea bunurilor.

3.5. Evaluarea la bilant

Se bazeaza pe valoarea neta bilantiera rezultata in urma inventarierii. In acest scop, in
cazul activelor se compara valoarea contabila de intrare cu valoarea de inventar si se retine cea
mai mica valoare. Procedand astfel, in toate cazurile in care valoarea de inventar este mai mica
decat valoarea contabila de intrare, diferenta corespunzatoare este tratata ca o depreciere a
activelor si se inregistreaza ca o cheltuiala care diminueaza rezultatul intreprinderii.
In ceea ce priveste capitalurile proprii, acestea se evalueaza la valoarea ccontabila de intrare,
cu precizarea ca in cadrul lor rezultatul exercitiului (profit sau pierdere) preia prin intermediul
cheltuielilor orice diferenta intre valoarea contabila de intrare si valoarea neta bilantiera.

16
 CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND
EVALUAREA IN CONTABILITATE
LA SC FRUCTA SA

FRUCTA SA este o afacere care se ocupă cu producerea de compot de fructe. în cursul

lunii mai, societatea a produs doar compot de cireşe, în două etape: 500 borcane la un cost unitar
de 6 u.m. şi 800 borcane la un cost unitar de 5,5 u.m. La sfârşitul lunii, firma a vândut 600
borcane.

O firmă poate utiliza pentru gestiunea stocurilor una dintre următoarele metode de evaluare:
metoda primul intrat - primul ieşit (prescurtată FIFO de la denumirea din limba engleză firstin
firstout), metoda ultimul intrat – primul ieşit (prescurtată LIFO de la denumirea din limba engleză
lastin firstout) sau metoda costului mediu ponderat (calculat lunar sau după fiecare intrare).

Fişa stocului :
în acest scop se întocmeşte o fişă a stocului care cuprinde următoarele coloane:
- data operaţiei;
- coloană pentru intrări (cu subcoloanele cantitate, cost unitar, valoare totală);
- coloană pentru ieşiri (cu subcoloanele cantitate, cost unitar, valoare totală);
- coloană pentru stoc (cu subcoloanele cantitate, cost unitar, valoare totală).

In întocmirea fişei de stoc se respectă următoarele reguli:

- stocurile se trec în ordinea intrării lor;

- stocul (coloana stoc) se calculează după fiecare intrare (stoc precedent + intrări) sau ieşire (stoc
precedent - ieşiri);
- în fişa stocului se lucrează doar cu costuri, nu se utilizează nicăieri preţul de vânzare;
- pentru a evalua ieşirile se utilizează ordinea prescrisă de metoda de evaluare utilizată.

17
 Metoda FIFO
Metoda FIFO se bazează pe prezumţia că stocurile ies în ordinea în care au intrat, adică
stocurile care au intrat primele ies primele.
E x e m p l u \ (continuare)
Fişa de stoc întocmită conform metodei FIFO se prezintă astfel:

Intrări Ieşiri Stoc

Can Cost Valoar Cant. Cost Valoare Cant. Cost Valoare
Etapa 1 500 6 3.000 500 6 3.000
t. e
Etapa II 800 5,5 4.400 500 6 3.000
+800 5,5 +4.400

Vânzare 500 6 3.000 700 5,5 3.850

+ 5,5 550
100
(700 = 1300 stoc anterior - 600 ieşite)
Prin urmare, costul ieşirilor este de 3.550 u.m..

METODA LIFO
Metoda LIFO se bazează pe prezumţia că stocurile ies în ordinea inversă în care au intrat,
adică stocurile care au intrat ultimele ies primele.

Ex em pl u \ ( c o n t i n u a r e )
Fişa de stoc întocmită conform metodei LIFO se prezintă astfel:

Intrări Ieşiri Stoc

Cant. Cost Valoare Cant. Cost Valoare Cant. Cost Valoare
Etapa 1 500 6 3.000 500 6 3.000
Etapa II 800 5,5 4.400 500 6 3.000
+800 5,5 4.400
Vânzare 600 5,5 3.300 500 6 3.000
.... +200 5, 5 1.100

Prin urmare, costul ieşirilor este de 3.300 u.m..

18
 Metoda CMP
Metoda CMP presupune calculul costului mediu ponderat şi utilizarea acestuia pentru
evaluarea ieşirilor.
Costul mediu ponderat se calculează astfel: (500 x 6 + 800 x 5,5) / (500 + 800) = 7.400 /
1300 = 5,69 u.m.
Fişa de stoc întocmită conform metodei CMP se prezintă astfel:

Intrări Ieşiri Stoc

Cant. Cost Valoare Cant. Cost Valoar Cant. Cost Valoare
Etapa 1 500 6 3.000 e 500 6 3.000
Etapa II 800 5,5 4.400 1.300 5,69 7.400
Vânzare 600 5,69 3.414 700 5,69 3.985

(7.400 = 4.400 intrate + 3000 stoc anterior)

Prin urmare, costul ieşirilor este de 3.415 u.m..

Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei şi a putea ajunge la concluzii generalizabile,

propunem următorul tabel recapitulativ:

FIFO LIFO CMP

Cheltuieli cu stocurile 3.550 3.300 3.415
Valoarea stocului 3.850 4.100 3.985

19
.

CONCLUZII

Reflectarea fidela a realitatii economico-financiare si a consecintelor sale sociale, umane,

institutionale sunt atributele definitorii ale contabilitatii, pentru perfectionarea careia se bat, se
lupta si muncesc astazi cei mai redutabili specialisti în "stiinta conturilor". Preocupati de standarde,
de convergenta, de reflectarea contabila a realitatii, profesionistii contabili se preocupa în fapt de
economie, de institutii, de oameni. Este poate, cea mai frumoasa parte a profesiei contabile. Este
unul din motivele pentru care Uniunea Europeana a luat în considerare oportunitatea recunoasterii
profesiei contabile la nivel european.
În fata provocarilor europene, contabilitatea româneasca nu putea sa ramâna pasiva si fara reflexe.
Ea s-a adaptat proceselor de normalizare, armonizare si convergenta, atât prin intermediul unor
institutii nationale, cât si prin actiunea organismelor ce reprezinta profesia contabila. Procesul de
armonizare a contabilitatii românesti cu cerintele Standardelor Internationale de Contabilitate
(IAS/IFRS) si cu Directivele contabile europene, care armonizeaza regulile si principiile de
referinta cu privire la elaborarea situatiilor financiare anuale ale institutiilor publice, reprezinta una
dintre cele mai curajoase provocari pentru mediul administrativ. Exista o terminologie-cheie care a
învaluit lumea europeana dezvolta si toate marile puteri economice ale lumii, dar pe care noi abia
le descifram, cum ar fi: Principiile Contabile General Acceptate în Statele Unite - US GAAP -.
Standardele Internationale de Raportare Financiara - IFRS. Standarde de Contabilitate pentru
Sectorul Public - IPSAS.   
Standardele Internationale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu, ele se fundamenteaza pe
rationamentul profesional, realizat prin apelul la principii, si care poate conduce la mai multe
solutii pentru o anumita problema data, departe de o rigoare absoluta de tipul 1 + 1 = 2!
Mecanismele economice românesti prezinta din acest punct de vedere o mare rigiditate în
implementarea conceptelor si principiilor contabile. Efectele si finalitatile cercetarii: Standardele
trebuie sa conduca la binele public european, cum spun numeroasele organisme de specialitate ale
U.E., dar ramâne de vazut câti beneficiaza de acest "bine". Poate argumentul cel mai convingator
pentru acceptarea armonizarii prin raportare la IAS-uri, cel putin în spatiul european, ar putea fi
acela de respingere prin aceasta modalitate a unei eventuale dominatii americane. (Esti cam
curajoasa!) Pentru noi, cea mai acuta problema ar fi aplicarea standardelor internationale si

20
reglementarilor europene asa cum sunt ele, evident însa cu adaptarile minim necesare generate de
prevederile si progresele legislative.

BIBLIOGRAFIE

-         Legea contabilitatii nr.82/1991;

-         Ordinul ministrului finantelor publice nr.306/2002 pentru Aprobarea reglementarilor
simplificate, armonizate cu Directivele europene
-         Ordinul ministrului finantelor publice nr.1753/2004 pentru aprobarea normelor privind
organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului;
-         Hotararea Guvernului nr.831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admise de
perisabilitate la marfuri in procesul de comercializare;
Violeta Isai                             -Contabilitate - manual pentru clasa   a II-a - editura lice ALL 2000
Cristunel Bogdan Patrascu     -Contabilitatea unor operatiuni
                                                 speciale - actualizari 2005
                                                 editura ,DANUBIUS" - Braila
Georgeta Petre,                       -Studii de caz in conditiile aplicarii
Alexandra Lazar                      Reglementarilor contabile
                                                 Simplificate - editura
                                                "ECONOMICA" - Bucuresti

21