Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Liceul Teoretic Novaci

Filiera :Tehnologică

Profil: Servicii

Specializarea: Tehnician în activitati economice

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENŢELOR PROFESIONALE

NIVEL IV

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

REDECA-LĂCĂTUȘU AMELIA

NOVACI

-2023 –

1
 Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Liceul Teoretic Novaci

Filiera: Tehnologică

Profil :Servicii

Specializarea :Tehnician în activitați economice

IMPOZITUL PE VENITURILE
DIN SALARII LA
SC. PROFI ROM FOOD SRL.

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

REDECA-LĂCĂTUȘU AMELIA

NOVACI

2
 -2023 –

CUPRINS:

ARGUMENT

CAPITOLUL I: PREZENTARE SC. PROFI ROM FOOD SRL……………........5

1.1.Scurt istoric: denumire, sediu, durata de functionare........................................5

CAPITOLUL II: Venituri fiscale din impozitul pe salarii…………………………6

 Continutul economic. Rol….………...…………………………………..6

 Trasaturile impozitului pe salariu…………………………….…………..7

 Principiile impunerii salariilor…………………………………………...8

 Elemente tehnice ale impozitului pe salarii.............................................10

 Dubla impunere si metodele de evitare ale acesteia.................................12

CAPITOLUL III: Contabilitatea impozitului pe salarii

3.1. Contabilitatea impozitului pe salarii- generalitati.........................................14

3.2 Functia contului 444- impozitul pe salarii.....................................................15

CAPITOLUL IV: STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPOZITUL SALARIATILOR.

4.1 Determinarea si virarea impozitului pe salarii la SC PROFI ROM FOOD

SRL....................................................................................................………………...19

CONCLUZII..........................................................................................…………….20

Bibliografie……………………………………………………...…………………...22

3
 ARGUMENT

“Cel ce vrea să dea sfaturi în probleme financiare trebuie să cunoască resursele cetăţii, natura şi
mărimea lor, pentru a adăuga pe cele ce lipsesc şi a mări pe cele neîndestulătoare; de asemenea,
trebuie să cunoască cheltuielile cetăţii, pentru a suprima pe cele inutile şi a micşora pe cele
excessive.” Aristotel

Activitatea unităţilor economice, concretizată în procesele de aprovizionare, producţie şi

desfacere, determină raporturi economico-juridice privind datorii şi drepturi de creanţă faţă de
furnizori, clienţi, personal angajat, stat, asigurările sociale, unităţile din cadrul grupului, asociaţi,
acţionari, diverşi debitori şi creditori.
Aceşti parteneri cu care un agent economic intră în relaţii directe şi indirecte sunt cunoscuţi
sub denumirea generică de „terţi”.
Relaţiile ce se stabilesc între întreprindere şi terţi generează anumite drepturi şi obligaţii,
creanţe şi datorii care duc la o modificare permanentă a structurii patrimoniului şi la o continuă
transformare a sa.
Evidenţierea în contabilitate a datoriilor şi creanţelor este necesară deoarece, în general
decontarea, respectiv achitarea datoriilor şi încasarea drepturilor de creanţă se realizează în principiu
prin intermediul unităţilor bancare, ulterior efectuării operaţiilor economice.
Desfăşurarea oricărei activităţi, a oricărui proces de producţie, este de neconceput fără
intervenţia forţei de muncă. Forţa de muncă, ca rezultantă a capacităţilor fizic şi intelectuale ale
omului are rolul de a acţiona împreună cu mijloacele de muncă asupra obiectelor muncii în vederea
transformării lor în produse, lucrări şi servicii destinate consumului individual sau productiv.
Salariul reprezintă „expresia bănească a valorii forţei de muncă”, „preţul forţei de muncă”,
„plata forţei de muncă”. Mai simplu, salariul este definit ca „plata, de regulă în formă bănească, a
unei activităţi depuse”, „preţul muncii”, „plata muncii”.

4
 Pentru muncă prestată de către personalul angajat, unităţile economice datorează acestuia
salarii. Ele se negociază şi se prevăd în contractele de muncă încheiate cu salariaţii. Din punct de
vedere fiscal, salariul reprezintă:
•Pentru angajatori (societate comercială, regie autonomă etc.), o cheltuiala, că orice altă
cheltuiala, impusă de necesitatea desfăşurării activităţii.;
•Pentru angajat un venit.
Pe lângă salariile cuvenite se mai plătesc salariaţilor prime sau sporuri de diferite feluri.
Toate datoriile către personal se stabilesc lunar şi reprezintă pentru unităţile economice
cheltuieli de personal ale exerciţiului financiar în curs.
Pe lângă salarii, unităţile economice calculează şi datorează statului şi altor organisme sociale
diferite impozite şi taxe, care pot fi considerate cheltuieli patronale asupra salariilor.
Cheltuielile cu personalul fac obiectul grupei de conturi 64“Cheltuieli cu personalul”.
Mi-a făcut o deosebită plăcere să realizez această lucrare cu tema "Contabilitatea datoriilor
salariale ",astfel să evidenţiez o parte din marea cunostiinta de informaţii primite de-a lungul celor
patru ani privind contabilitatea.
Consider că alcătuirea acestei lucrări,culegerea de materiale necesare realizării,efortul depus
pentru bună structurare, îmi vor fi de folos în viitor .
Contabilitatea este mai mult decât o materie în plus în orarul nostru de elevi,e o materie de
viitor iar atâta timp cât vor există firme şi asociaţii va există şi contabilitatea.

5
 CAPITOLUL I: PREZENTARE SC. PROFI ROM FOOD SRL
1.1.Scurt istoric: denumire, sediu, durata de functionare

PROFI este rețeaua de retail modern cu cea mai mare extindere geografică din România și cu
un ritm de creștere încă neegalat în această țară. In mai 2019, aceasta a devenit și prima retea de la
noi cu mai mult de 1000 de magazine, amplasate în aproape 500 de localități din toate județele și
municipiul București. Din decembrie 2016, rețeaua este detinută de Mid Europa Partners, unul
dintre principalele fonduri de investiții de pe piețele în creștere din Europa Centrală și de Sud Est.
Mid Europa a preluat PROFI de la fondul de investiții Enterprise Investors prin cea mai mare
tranzacție din retailul românesc de până acum, contra sumei record de 533 milioane euro.

Mid Europa are o experiență deosebită în domeniile healthcare și retail, deținând printre
altele, reputatele centre medicale Regina Maria din România și, până anul trecut, lanțul de
supermarketuri Zabka, cu peste 2600 de magazine, în Polonia. Pe timpul cât a deținut-o, a crescut
această rețea într-un ritm de peste 500 de magazine pe an.

Rețeaua PROFI se dovedește extrem de flexibilă și inovatoare, operând cu magazine în

format Standard, City și Loco. Prin formatul Loco, PROFI a devenit primul retailer care se adrezează
consecvent zonelor din afara marilor aglomerări urbane.

Incă de la începutul anului 2019, PROFI se clasează printre primii trei angajatori din retailul
românesc, cu peste 16000 de angajați care își desfășoară activitatea promovând valorile companiei:
Încredere, Implicare, Pasiune.

Aproape 800.000 de clienți calcă pragul magazinelor PROFI în fiecare zi pentru a se bucura
de cele până la 6000 de produse puse la îndemana cumpărătorilor la unele dintre cele mai bune
prețuri de pe piață.

6
 PROFI încurajează producția locală, circa 80% din sortiment fiind produs în România.
Succesul rețelei se datorează și numărului din ce în ce mai mare de branduri proprii, care tind să se
apropie de 20% din totalul produselor.

CAPITOLUL II: VENITURI FISCALE

DIN IMPOZITUL PE SALARII

2.1. Continutul economic. rol

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile şi/sau averea persoanelor
fizice şi juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se
face în mod obligatoriu, cu titlul definitiv (nerambursabil) şi fără contraprestației directă din partea
statutului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul că plata acestora către stat
este o sarcină impusa tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită
sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care conform legii datorează impozit.
Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi el se exercită, de cele mai multe ori, prin intermediul
puterii legislative ( Parlamentul ), iar uneori şi, în anumite condiții, prin organele de stat locale.
Parlamentul se pronunță în legătură cu introducerea impozitelor de stat de importantănațională
(generală), iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităților
administrativ-teritoriale.
În România, conform Constituției, consiliile locale sau județene stabilesc impozitele şi taxele
locale, în limitele şi în condițiile legii.

2.2. Trasaturile impozitului pe salariu

Caracteristicile impozitelor:
1. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice şi/sau juridice care
realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin

7
impozite la constituirea fondurilor generale ale statului;
2. sunt plăti către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil, în sensul că odată făcute, ele sunt
utilizate numai la finanțarea unor acțiuni şi obiective necesare membrilor societății;
3. sunt o prelevare fără contra compensație sau fără vreun echivalent direct şi imediat din
partea statului în favoarea contribuabilului.
Veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale realizate de către persoanele fizice romane
sau străine, pe teritoriul României, sunt supuse impozitului potrivit prevederilor prezentei legi.
Se considera salarii realizate pe teritoriul României salariile in bani primite de către salariați
de la persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, precum si
salariile primite din străinătate de către persoanele care își desfăşoară activitatea in Romania.
Venitul sub forma de salariu si alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea sumelor
primite in cursul unei luni, indiferent de perioada la care se refera si care sunt realizate din:
a) salariile de orice fel;
b) sporurile de orice fel;
c) indemnizațiile de orice fel;
d) stimulentele din fondul de participare la profituri, recompensele si premiile de orice fel;
e) sumele plătite din fondul asigurărilor sociale in caz de incapacitate temporara de munca si
de maternitate;
f) sumele plătite pentru concediul de odihna;
g) orice alte câștiguri primite ca plata a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice la care
sunt angajați permanenți;
h) sumele plătite salariaților sub forma de indexare sau compensare, ca urmare a creșterii
preturilor si tarifelor.
Se impozitează, in condițiile prevederilor prezentei legi, si următoarele drepturi bănești
cuvenite persoanelor fizice:
a) câștigurile salariaților zilieri sau temporari;
b) onorariile încasate de avocați prin barouri;
c) sumele realizate de medici si personalul sanitar de la policlinicile cu plata;
d) sumele obținute din colaborări de orice natura;
e) onorariile încasate din expertize de orice fel.

2.3.Principiile impunerii impozitului pe salariu

8
 Nu se cuprind in venitul lunar impozabil si nu se impun:
a) sumele platite in baza contractelor de munca, a statutelor sau a dispozitiilor legale, cu
ocazia mutarii sau transferarii in interesul serviciului a unui salariat intr-o alta localitate, sumele
platite pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare in interesul serviciului, precum si indemnizatiile
care se platesc la incadrarea in functie;
b) sumele primite de salariati pentru munca prestata in perioada preavizului de concediere;
c)
ajutoarele sociale, ajutoarele acordate salariatilor, precum si persoanelor care nu au calitatea de
salariati;
d) pensiile de orice fel;
e) alocatiile, indemnizatiile si orice alte sume de aceasta natura acordate persoanelor cu
copii, cu exceptia celor de la art. 2 lit. e), precum si alocatiile de intretinere acordate persoanelor
carora li s-au dat in plasament familial sau li s-au incredintat minori;
f) alocatiile acordate, potrivit legii, pentru masa gratuita, alimentatia antidot si tainurile in
natura.
Sunt scutite de plata urmatoarele categorii de persoane:
a) corespondentii de presa straini, pentru salariile pe care le primesc, sub conditia
reciprocitatii;
b) elevii, studentii si doctoranzii, pentru burse;
c) persoanele care, in cursul aceleasi luni, obtin venituri sub forma de salarii si alte drepturi
salariale, de pina la 2.000 lei, de la unitatea unde au functia de baza;
d) invalizii de gradul I sau II, veteranii de razboi, precum si persoanele handicapate ce se
stabilesc de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, pe baza actelor
doveditoare, pentru veniturile realizate la unitatea unde au functia de baza;
e) urmasii eroilor-martiri ai Revolutiei, ranitii, precum si pensionarii de invaliditate care si-au
pierdut total sau partial capacitatea de munca in lupta pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989,
stabiliti prin Legea nr. 42/1990;
f) militarii in termen, elevii si studentii militari, pentru drepturile banesti primite

2.4 Elemente tehnice ale impozitului pe salarii

Impozitul reprezintă un instrument complex alcătuit dintr-un şir de componente.

9
 Principalele elementele ale impozitului înaintate în teoria şi practicafinanciară sunt
următoarele:
1. Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza aşezăriiacestuia şi
poate fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit,natura plătitorului. Astfel, ca
obiect al impozitului poate apărea:
Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor fizice
- Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport
-Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată,
bunul importat sau uneori cel exportat în cazul impozitelor indirecte
- Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru şi
înregistrare. spre exemplu, eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbaterea
succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată.
2.Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează
evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau să
difere de acesta. Astfel, atunci cand obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau preţul
acesta este în acelaşi timp şi bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile impozitului pe venit.
Cand este vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:
a) în cazul impozitului funciar, cand suprafaţa de teren este exprimată în m.p. sau ha este şi
element de calcul
b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul seface în
funcţie de valoarea acesteia.
Situaţie asemănătoare este în cazul taxelor pe succesiuni, cand obiectul taxării îl constituie
dezbaterea succesiunii şi actele întocmite cu acest prilej, în timp ce baza de calcul este valoarea
acesteia.
3.Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică deţinătoare
sau realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia.
4.Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima instanţă
impozitul (căruia i se adresează). Deoarece adesea se fac confundări între subiect şi suportator al
impozitului trebuie de făcut o distincţie între ele. De cele mai multe ori subiectul şi suportatorul sunt
una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică. Insă în anumite cazuri suportatorul impozitului este o altă
persoană decât subiectul. In cazul impozitelor directe aceste două elemente sunt reprezentate de una
şi aceeaşi persoană. Spre exemplu, în cazul impozitelor pe salarii, contribuabil este persoana fizică şi

10
ea efectiv suportă această sarcină fiscală. In cazul impozitelor indirecte (TVA, accize) aceste
elemente apar ca persoane diferite. Accizul are ca subiect pe agenţii economici care produc şi
realizează produse şi marfuri supuse acestui impozit, însă suportatorul este consumatorul care achita
efectiv acest impozit în momentul procurarii produsului sau mărfii respective. Deci impozitele
directe plătite de alte persoane sunt transpuse în sarcina altor persoan. Astfel se ajunge la fenomenul
repercursinunii impozitelor.
5.Sursa impozitului arata din ce anume se plătește impozitul (venit ori excepțional avere).
Venitul ca sursa de plata poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend, etc. Averea
poate apărea sub forma de capital (în cazul actiunilor emise) sau sub forma de bunuri (mobile sau
imobile).
In cazul impozitului pe venit sursa impozitului întotdeauna coincide cu obiectul impunerii,
pe cand la impozitele pe avere sursa nu coincide cu obiectul impunerii, deoarece impozitul se
plăteşte din venitul obţinut în urma exploatării (utilizării) averii respective.
6. Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia
impozabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul funciar capacitatea
cilindrică la mijloacele de transport etc.
7. Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea de evaluare) reprezintă impozitul aferent unei
unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
-Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură.
-Cota procentuală este un procent de impozit asupra bazei de calcul. Cota procentuală poate
fi:
--proporţională
-progresivă
-regresivă.
8. Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind
identificarea subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil,determinarea
impozitului datorat statului.
9. Termenul de plată indică data la care sau pană la care impozitul trebuie ac'htat faţă de stat.

El apare ca:
-interval de timp în care sumele trebuie vărsate la buget
-dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate.

11
 10.Înlesnirile fiscale reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale
(financiare) şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amanări şi eşalonări ale plăţii la buget.
Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă cu
randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor catetorii
sociale ale populaţiei.
Reducerile vizează atat scopuri sociale cât şi economice, cum este cazul reducerii bazei impozabile
la impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
Bonificaţile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite obligaţiile
înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, pană la primul termen de plată. Ca
bonificaţiile să fie eficiente ele trebuie extinse pe mai multe categorii de contribuabili, mărindu-se şi
gradul lor de cointeresare, pentru ai determina pe plătitori să-şi achite cu anticipaţie obligaţiile faţă
de buget, ce este avantajos pentru stat în condiţiile de inflaţie.
Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv, fragmentarea sumei
de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la bug
11. Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, avand scopul dea întări
odată în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizandu-se totodată
penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. Cele mai frecvent întalnite
sancţiuni în caz de neplată la termen sau sustragere de la impunere sunt majorările de întarziere
(penalităţile) şi amenzile fiscale pentru încălcările care nu sunt infracţiuni, potrivit prevederilor legii
penale. Se poate înţelege că în domeniul impozitelor poate să intervină şi răspunderea penală pentru
contribuabili persoane fizice ori salariaţi şi persoanelor juridice, în cazurile în care încălcare
normelor privind impozitele şi taxele întrunesc elemente constitutive ale vreuneia dintre infracţiunile
prevăzute de Codul Penal sau alte legi emise în acest scop.

2.5 Dubla impunere si metodele de evitare ale acesteia

Dubla impunere fiscala internationala reprezinta supunerea directa la impozit a aceleiasi
materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre autoritatile publice din tari diferite.

Tipuri de dubla impunere fiscala:

Luand in considerare aspectele de ordin juridic, legate de vointa legiuitorului, dubla
impunere realizata intr-o tara este voluntara si involuntara.
- Dubla impunere voluntara este instituita special, in vederea realizarii unui anumit scop.

12
 - Dubla impunere involuntara poate fi expresia unei repercusiuni a unor impozite, intrucat
legiuitorul nu poate stabili in toate cazurile cine va suporta impozitele.
Conventiile pentru evitarea dublei impuneri se aplica impozitelor pe venit si avere, percepute
in contul fiecaruia din statele contractante. Cad sub incidenta conventiei toate impozitele pe venit si
avere, indiferent de sistemul de percepere folosit: impunere directa, stopaj la sursa, suprataxa, cote
aditionale.
Conventiile se aplica persoanelor care sunt rezidente ale unui stat contractant sau ale
fiecaruia dintre cele doua state. Este vorba atat de persoane fizice cat si de persoane juridice,
societati de persoane si de capital, fundatii, etc.
Criteriile care stau la baza impunerii veniturilor sau averii, in practica fiscala internationala,
sunt:
a. Criteriul rezidentei
b. Criteriul nationalitatii
c. Criteriul originii veniturilor (teritorialitatii)
Conform conventiilor de evitare a dublei impuneri, daca in Romania s-a retinut un impozit
mai mare decat cota obligatorie pentru un venit realizat de un nerezident, acesta din urma poate
solicita rambursarea partiala sau integrala a platii nejustificate. Se poate de asemenea intalni situatia
de diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat in
strainatate, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri – notiune denumita in lege cu numele
de credit fiscal.
In practica internationala, exista trei metode de baza privind eliminarea dublei impuneri:
1) scutirea de impozite – excluderea din baza impozabila a veniturilor obtinute din surse
aflate peste hotare (tax exemption);
2) creditul fiscal – trecerea in cont a impozitului achitat in strainatate (foreign tax credit);
3) deducerea cheltuielilor cu impozitele – trecerea obligatiilor fiscale achitate in strainatate in
contul cheltuielilor efectuate de agentul economic (tax deduction).
Legislatie aplicabila in domeniu:
a. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr. 927/23.12.2003, cu
modificarile si completarile ulterioare
b. Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in M.Of. nr.112/06.02.2004, cu modificarile si
completarile ulterioare;

13
 c. Hotararea Gvernului nr. 1861/2006 pentru modificarea si completarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004,
publicata in M. Of. Nr.1044/29.12.2006
d. Ordinul Ministerului Finantelor nr. 1798 din 14.09.1998 pentru aprobarea formularisticii
referitoare la aplicarea conventiilor de evitare a dublei impuneri si stabilirea competentelor privind
semnarea acestor formulare, publicat in M.Of. nr.358 din 22.09.1998, cu modificarile ulterioare
e.Conventiile fiscale internationale de evitare a dublei impuneri
2.6. Determinarea impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor
1. Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se
reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel:
a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul
determinată ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în
conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi, după
caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, şi următoarele:
(i) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
(ii) cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
(iii) contribuţiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi
completările ulterioare, şi cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu
legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate
de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului
Economic European, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească
echivalentul în lei al sumei de 400 euro;
(iv) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei
al sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează servicii medicale
furnizate angajatului şi/sau oricărei persoane aflate în întreţinerea sa;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile sociale obligatorii aferente unei luni,
datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care
România este parte, precum şi, după caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorate potrivit

14
legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.
(3) În cazul veniturilor din salarii şi/sau al diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade
anterioare, conform legii, impozitul se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate
cu reglementările legale în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei de bază la data plăţii,
şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit.
(4) În cazul veniturilor reprezentând salarii/solde, diferenţe de salarii/solde, dobânzi acordate în
legătură cu acestea, precum şi actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul
se calculează şi se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare
la data plăţii pentru veniturile realizate în afara funcţiei de bază, şi se plăteşte până la data de 25 a
lunii următoare celei în care au fost plătite.
(5) Plătitorul este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din salarii,
pentru fiecare contribuabil.

15
 CAPITOLUL III : CONTABILITATEA IMPOZITULUI

PE SALARII

3.1 Functia contului 444- impozitul pe salarii

Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor"
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa impozitelor pe veniturile de natura salariilor şi a
altor drepturi similare, bugetului statului.
Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate bugetului statului.
Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" este un cont de pasiv.
Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" se creditează prin debitul conturilor:
401 "Furnizori" - cu sumele reţinute reprezentând impozit datorat de către
colaboratorii unităţii pentru plăţile efectuate către aceştia.
421 "Personal - salarii datorate"
423 "Personal - ajutoare materiale datorate" - cu sumele reprezentând impozitul pe venituri
de natura salariilor, reţinut din drepturile băneşti cuvenite personalului, potrivit legii.
Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" se debitează prin creditul conturilor:
1171 "Rezultatul reportat reprezentând excedentul nerepertizat sau deficitul neacoperit
privind activităţile fără scop patrimonial" - cu sumele anulate reprezentând impozitul pe venituri de
natura salariilor, aferent exerciţiilor financiare anterioare.
512 "Conturi curente la bănci"
513 "Disponibil cu destinaţie specială" - cu sumele virate la bugetul statului reprezentând
impozitul pe veniturile denatura salariilor şi a altor drepturi similare.

16
 3.2. Note contabile înregistrare salarii în contabilitate 2020:

 Înregistrarea salariilor brute:

641 421
= Fondul de salarii (salariile brute)
Cheltuieli cu salariile personalului Personal - salarii datorate

 Acolo unde este cazul, se înregistrează și avantajele în natură

 Înregistrarea avantajelor în natură acordate salariaților:

6421 421
Valoarea avantajelor în
=
Cheltuieli cu avantajele în natură acordate Personal - salarii natură
salariaților datorate

 Înregistrarea reținerilor din salarii (impozit pe salarii, CAS, CASS):

421
444 Valoarea impozitului pe
=
Personal - salarii venit
Impozitul pe venituri de natura salariilor
datorate
421
4315
= Valoarea CAS (25%)
Personal - salarii
Contribuția de asigurări sociale
datorate
421 4316
= Valoarea CASS (10%)
Personal - salarii Contribuția de asigurări sociale de
datorate sănătate

 Înregistrarea contribuției societății (contribuția asiguratorie pentru muncă):

646 436
Valoarea contribuției asiguratorii
=
Cheltuieli privind contribuția Contribuția asiguratorie pentru muncă (2,25%)
asiguratorie pentru muncă pentru muncă

 Înregistrarea contribuției la fondul pentru persoane cu handicap (pentru angajatorii care au

cel puțin 50 salariați): 

635 = 447 Fondul de salarii

17
 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și Fonduri speciale - taxe și (salariile brute)
vărsăminte asimilate (analitic distinct) vărsăminte asimilate (analitic
distinct)

Desigur, dacă este cazul, se vor efectua, ca și până acum, următoarele operațiuni:

 Înregistrarea reținerilor din salarii reprezentând avansuri acordate personalului:

421 425
= Valoare avansuri acordate
Personal - salarii datorate Avansuri acordate personalului

 Înregistrarea sumelor opozabile salariaților, datorate terților (rețineri din salarii:

popriri, alte rețineri):

421 427
= Valoare reţineri
Personal - salarii datorate Rețineri din salarii datorate terților

 Înregistrarea reținerilor pentru alte scopuri (garanții, imputări):

421 4281
= Valoare reţineri
Personal - salarii datorate Alte datorii în legătură cu personalul

Pentru condițiile deosebite de muncă și pentru condițiile speciale de muncă, angajatorul

datorează suplimentar, în contul CAS, 4% respectiv 8%.

 Înregistrarea în contabilitate a contribuției societății la asigurările sociale s-ar face

astfel:

6451 4315
Valoare CAS datorat de
=
Cheltuieli privind contribuția unității la Contribuția de asigurări angajator (4%
asigurările sociale sociale
atea impozitului pe salarii. Generalitati.

18
 CAPITOLUL IV: STUDII DE CAZ PRIVIND IMPOZITUL
. SALARIATILOR LA SC. PROFI ROM FOOD SRL

SC. PROFI ROM FOOD SRL in cursul lunii ianuarie 2020 inregistreaza un fond de salarii de
80.000 lei
 
421                                 =    4315                                              20.000  
Personal – remuneratii             Contributia de asigurari sociale 25%        
datorate                                                                                                                  
                                                                        
421                                       =        4316                                   8.000
remuneratii                      Contributia de asigurari  10% 
  datorate                         sociale de sanatate                                                            
                                                                                                                                                            
421                                             =     444                                        4.500
Personal – remuneratii datorate           Impozitul pe venituri i                                                          
natura salariilor                                              
        
                                                     
646                                                 =      436                       1.800
Cheltuieli privind contributia              Contributia asiguratorie           pentru CM 2,25%
asiguratorie pentru  munca                  pentru  munca                           

19
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiara a statului şi cea mai veche, în ordinea
apariţiei veniturilor publice .
În accepţiune generală, impozitele reprezintă o prelevare la dispoziţia statului a unei părţi din
veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea acoperirii cheltuielilor publice .
Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea
statului .
Autoritate abilitată cu instituirea de impozite este statul, dreptu acestuia de a introduce impozite
exercitându-se, de cele mai multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori şi
prin organele administraţiei centrale de stat locale .
Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de inportanţă generală, iar
organele de stat locale pot introduce anumite impozite în favoarea unităţilor administrativ locale .
Oricare ar fi instituţia care percepe impozitul, aceasta se face în virtutea autorizării legii . Legea
care introduce ipozitul este dată de Parlament, dar este aplicată de Guvern şi de Administraţia
Financiară.
Impozitele sunt plăţi care se fac către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil . Caracterul definitiv
al impozitului evidenţiază lipsa obligaţiei de restituire direct către plătitor a sumei percepute. In
schimbul acestora, plătitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată .
Pentru toate societăţile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator cu
venituri băneşti a bugetului, dar şi importante instrumente de politică financiară, economică şi
socială .
Iniţial, unicul rol al impozitelor a fost de natură pur financiară . Din punct de vedere al rolului pe
plan financiar, acestea constutuie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare
pentru acoperirea cheltuielilor publice .
Fiecărui moment de dezvoltare al societăţii îi carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care
se schimbă pe măsura acestei dezvoltări .Specific evoluţiei impozitelor în perioada postbelică este

20
tendinţa creşterii lor în mărime absolută şi relativă. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin
creşterea numărului plăţilor, creşterea volumului materiei impozabile, precum şi prin majorarea
cotelor de impunere . Astfel, în ţările dezvoltate, impozitele şi taxele procură intre opt şi nouă zecimi
din totalul resurselor financiare ale statului . In ţările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor şi
taxelor cunoaşte diferenţe mai mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci si nouă
zecimi .
In perioada modernă, impozitele au dobândit un rol, fiind folosite ca instrument de intervenţie al
statului în viaţa economică au devenit o metodă de conducere prin care se regleză mecanismele
pieţei .
In funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca instrument de stimulare sau frânare
a unor activităţi de creştere ori reducere a producţiei sau consumului unui anumit produs . Ele
servesc ca metode interventioniste cu caracter conjunctural sau structural, pentru corectarea
evoluţiei, pentru stabilizarea si echilibrarea creşterii economice .
In cazurile când se urmăreşte o activitate a vieţii economice, prin intermediul impozitelor, se
actionează prin diminuarea mărimii acestora, iar atunci când se urmăreşte creşterii se procedează la
suprataxare, prin majorarea nivelului impozitelor şi multiplicare numărului lor.
Pe plan social rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul
redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase şi grupuri sociale între persoanele
fizice şi cele juridice . In acest mod are loc o anumită rectificare a discrepanţelor dintre nivelurile
veniturilor instituţii şi organe de stat ), statul trebuie să primească o parte din veniturile realizate sub
protecţia sa sub forma impozitelor.

21
 BIBLIOGRAFIE

1. I. Nicoară, C. Sabău - Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. CCI Timişoara 1991

2. Prof. Ioan Morşan - Contabilitatea generală a economiei de piaţă. Vol 1 şi 2 Ed., EVCont
Consulting SRL, Suceava 1997

3. Pântea, I.P., Managementul contabilităţii româneşti, vol. I-II, Editura Intelcredo, Deva, 1998
4. Pântea, I.P., ş.a., Contabilitatea generală a economiei de piaţă, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1992
5. Paraschivescu M.D., Păvăloaia W, , Modele de contabilitate şi analiză financiară, Editura
Neuron, Focşani, 1994
6. Petriş, Rusalim, Contabilitate generală, vol. I-II, Iaşi, 1988
Petriş, Rusalim, Contabilitate generală, vol. I-II, Iaşi, 1988
7. Ristea, M., ş.a., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. II,Editura C.E.C.C.A.R.,
Bucureşti, 1996
8. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

      

22