Licenta Aspecte Fiscale Si Contabile Privind Impozitul Pe Profit Nechifor Francisca-Amalia 2017

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE
REFERAT
ASPECTE FISCALE SI CONTABILE
PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. Univ. Dr. Lepadatu Gheorghe
ABSOLVENT:
NECHIFOR C. FRANCISCA-AMALIA
COSTESCU C. ANDREI
BUCUREŞTI
2018
C U PR I NS
I N T R O D U C E R E.............................................................................................................1
1.DEFINIRE,CONCEPTE ŞI DISPOZIŢII GENERALE...................................................2
1.1 CONŢINUTUL ŞI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT...........................................................................2
1.2 PRINCIPII CONTABILE ŞI REGULI FISCALE........................................................................................3

2. DETERMINAREA, CALCULUL SI METODE DE CONTABILIZARE......................9
2.1 METODOLOGIA DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT...............................................................9
2.2 METODE DE CONTABILIZARE A IMPOZITULUI PE PROFIT-PREZENTARE GENERALĂ......10

3. ASPECTE FISCALE INTERNAŢIONALE....................................................................12
3.1 CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

CONFORM REFERINŢELOR INTERNAŢIONALE.....................................................................................16
4. PLATA IMPOZITULUI SI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE.................21
4.1 DECLARAREA SI PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT.........................................................................21
4.2 DEPUNEREA DECLARAŢIEI DE IMPOZIT PE PROFIT.....................................................................27

5. STUDIU DE CAZ-DETERMINAREA IMPOZITULUI PE PROFIT LA S.C.
ELISLINE TRANS S.R.L......................................................................................................28
5.1 EVOLUŢIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR.................................................................................28
5.2 MODALITATEA DE CALCUL ŞI ÎNREGISTRARE ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE

PROFIT..................................................................................................................................................................30
CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................................34
B I B L I O G R A F I E...........................................................................................................35
INTRODUCERE
Provenit din regimul feudal, impozitul reprezintă cea mai importantă şi cea mai veche
resursă financiară aflată la dispoziţia Statului.
Deşi, iniţial, impozitele erau contribuţii liber consimţite, treptat, acestea au devenit
obligatorii.
Impozitul pe profit este un subiect cu o importanţă deosebită pentru Stat,având în
vedere contribuţia lui la formarea veniturilor bugetare, dar şi pentru agenţii economici, prin
influenţarea activităţilor generatoare de profit.
În organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice, toate entităţile, indiferent de
formă şi mărimea lor, au stabilit acelaşi scop, şi anume obţinerea de profit, reprezentând cel
mai important aspect cu privire la aprecierea activităţii globale a firmei, dar de asemenea
reprezintă şi principala sursă de dezvoltare a entităţii.
Obiectivul general al prezentei lucrări îl reprezintă tratarea aspectelor contabile şi
fiscale în ceea ce priveşte impozitul pe profit, prin determinarea şi calcularea acestuia pe baza
legislaţiei în vigoare din România şi având la dispoziţie situaţiile financiar-contabile ale
societăţii în cadrul căreia am realizat studiul de caz.
Am ales această temă deoarece consider că are o deosebită importanţă atât pentru
agenţii economici care au ca scop principal obţinerea profitului, cât şi pentru Stat, în ceea ce
priveşte contribuţia impozitului la formarea veniturilor bugetare.
În primul capitol, am scris despre definirea,conceptele şi dispoziţiile generale
impozitului pe profit.
Al 2-lea capitol cuprinde informaţii despre determinarea,calculul şi metodele de
contabilizare a impozitului pe profit.
În cel de-al 3-lea capitol am evidenţiat aspecte fiscale internaţionale.
Cel de-al 4-lea capitol cuprinde informaţii despre plata impozitului pe profit şi
depunerea declaraţiilor fiscale.
În capitolul 5, am prezentat Studiul de Caz la Societatea SC ELISLINE TRANS SRL,
în care s-a evidenţiat evoluţia veniturilor şi cheltuielilor,modalitatea de calcul şi înregistrare în
contabilitate a impozitului pe profit, cât şi declaraţia anuală D 101,privind impozitul pe profit
rămas de plata până la data de 25.03.2017.
1
1.DEFINIRE,CONCEPTE ŞI DISPOZIŢII GENERALE
1.1 CONŢINUTUL ŞI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT
Etimologic, cuvântul „impozit” derivă din latinescul „impositum”, prin care se

desemnează o obligaţie publică, şi care a evoluat odată cu dezvoltarea Statului şi a funcţiilor
sale.
Iniţial, în regimul feudal „impozitele erau contribuţii liber consimţite, treptat
devenind o necesitate de neevitat în măsura în care Statul nu dispune de alte posibilităţi de a-
şi procura fondurile necesare asigurării funcţionarii instituţiilor sale şi de îndeplinire a
funcţiilor proprii”.
Teorii privind natura şi mărimea impozitelor:
o Teoria echivalenţei -bazată pe concepţia că impozitele constituie o
contraprestaţie datorată Statului de către persoanele fizice şi persoanele juridice, în schimbul
serviciilor sau foloaselor oferite de către Stat.
o Teoria siguranţei -potrivit căreia, impozitul este o primă de asigurare pentru
viaţa cetăţenilor, prin urmare Statul, pe baza acestor sume, asigură pentru contribuabili mediul
oportun unor activităţi în folosul comunităţii cum ar fi învăţământul,ordinea publică etc.
o Teoria sacrificiului -conform căreia, Statul cere cetăţenilor săi sacrificarea
unei părţi din veniturile dobândite pentru finanţarea serviciilor publice oferite de către Stat.
o Teoria neutralităţii -bazându-se pe faptul că prin impozitare, nu trebuie să fie
afectată distribuirea veniturilor şi a bogăţiei în general, astfel repartizarea contribuţiilor pe
indivizi trebuie să fie egală, astfel încât să se menţină şi după plata impozitelor această
egalitate între indivizi.
Impozitul pe profit poate fi definit că fiind ‚impozitul direct , aplicat asupra profitului
realizat de agenţii economici şi reprezintă o sursă importantă de venituri la bugetul consolidat
al Statului”, astfel sumele colectate de Stat sunt necesare în realizarea obiectivelor politicii
sociale, financiare, economice, dar şi în realizarea funcţiilor interne şi externe.
Impozitul pe profit are următoarele caracteristici:
-Caracterul obligatoriu-fapt ce presupune că Statul impune contribuţia unei sume de
bani provenită de la persoanele fizice şi juridice care realizează venituri din:profit, salarii,
venituri realizate de liber profesionişti etc.
-Impozitul pe profit este o plata la Bugetul de Stat cu titlu definitiv, fiind
nerambursabil.
-Statul nu are obligaţia unei contraprestaţii pentru plata impozitelor contribuabilului.1
1
Dr. G. Petre, Dr. A. Lazăr, Dr. E. Iancu, Drd. M.M. Avram, Drd. E.M. Duinea, D. Petre(2010), Politici contabile – Ghiduri legislative,
Monitorul Oficial, Bucureşti;
2
Impozitul pe profit ocupă un rol important pe plan financiar datorită contribuţiei sale
la constituirea veniturilor bugetare în vederea acoperirii cheltuielilor publice şi prin
influenţarea activităţilor generatoare de profit.
1.2 PRINCIPII CONTABILE ŞI REGULI FISCALE
Conform reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii

Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, principiile contabile
generale sunt:
- principiul continuităţii activităţii;
- principiul permanenţei metodelor;
- principiul prudenţei;
- principiul independenţei exerciţiului;
- principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv;
- principiul intangibilităţii;
- principiul necompensării;
- principiul prevalenţei economicului asupra juridicului;
- principiul pragului de semnificaţie.
 Principiul continuităţii activităţii:
Acest principiu presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea
într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea
semnificativă a acesteia. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele
elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia
de a–şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul
în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această
informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării
financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu
îşi mai poate continua activitatea.
Implicaţiile fiscale ale principiului continuităţii activităţii sunt puse în evidenţă la
întocmirea documentelor de sinteză prin aplicarea unor metode şi reguli precum/ repartizarea
cheltuielilor pe mai multe exerciţii, înregistrarea amortizărilor şi provizioanelor, reportul
deficitelor. Lipsa continuităţii în activitatea unei întreprinderi se concretizează în dizolvare
urmată de lichidare. Ea presupune schimbarea metodelor de evaluare folosite, fapt ce are
3
influenţe evidente asupra patrimoniului, rezultatelor şi situaţiei financiare. Perspectiva fiscală
se modifică şi ea, obligaţiile fiscale îmbrăcând forme specifice.2
 Principiul permanenţei metodelor:
Acest principiu presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un
standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la
operaţiunile întreprinderii.
Este foarte importantă menţionarea în notele explicative a oricărei modificări ale
politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost
aleasă în mod adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi
tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii.
Modificările politicii contabile şi a regulilor de evaluare au influenţe evidente şi
asupra regulilor fiscale.
 Principiul prudenţei:
Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. În
mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte:
a) se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data încheierii
exerciţiului financiar;
b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au
luat naştere în cursul exerciţiului anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între
data închiderii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului;
c) se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor chiar dacă
rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
Implicaţiile fiscale ale principiului prudenţei sunt evidente. Cheltuielile care se
înregistrează pentru constatarea deprecierilor sau riscurilor probabile diminuează rezultatul şi
implicit impozitul pe profit. În acelaşi timp, asimetria caracteristică prudenţei contabile face
ca, la acelaşi rezultat, să nu se adauge veniturile probabile. “Potrivit principiului contabilitatii
de angajament, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand
tranzactiile si evenimentele se produc, si nu pe masura ce numerarul este incasat si platit si
sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situtatiile financiare ale perioadelor de
raportare.”
2
Dr. G. Petre, Dr. A. Lazăr, Dr. E. Iancu, Drd. M.M. Avram, Drd. E.M. Duinea, D. Petre(2010), Politici contabile – Ghiduri legislative,
Monitorul Oficial, Bucureşti; . Feleagă N., Feleagă L.(2007), Contabilitate Financiară Fundamentală, Editura Economică, Bucureşti;
4
În acelaşi context, dacă toate cheltuielile generate de aplicarea principiului prudenţei
ar fi recunoscute şi acceptate ca deductibile din punct de vedere fiscal, atunci s-ar putea spune
că statul participă activ, alături de acţionari, la acoperirea riscurilor la care este supusă
întreprinderea. Reglementările de natură fiscală sunt uneori restrictive în ceea ce priveşte
implicaţiile prudenţei, limitând deductibilitatea cheltuielilor cu provizioanele. În aceste
condiţii, regula contabilă nu coincide cu regula fiscală, iar pentru respectarea imaginii fidele
contribuabilul ar trebui să aplice principiul prudenţei. Rezultatul contabil astfel obţinut nu este
acceptat de fisc şi, pentru determinarea rezultatului fiscal, sunt necesare corecţii specifice
extracontabile. Se poate afirma că abordarea fiscală este mult mai optimistă decât abordarea
contabilă a pierderilor şi riscurilor probabile.
Conform reglementărilor contabile româneşti, în contabilitate se pot înregistra, ca
urmare a aplicării principiului prudenţei, următoarele categorii de provizioane:
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli (pentru litigii, amenzi şi penalităţi,
despăgubiri, daune şi alte datorii incerte, pentru garanţii acordate clienţilor şi alte provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli);
- pentru deprecierea imobilizărilor, stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie,
creanţelor, titlurilor de plasament.
 Principiul independenţei exerciţiului:
Conform acestui principiu se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea fără a se ţine seama de
data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
Implicaţiile fiscale ale principiului independenţei exerciţiului se observă la calculul
profitului impozabil. Conform Legii nr. 73/1996, profitul impozabil se calculează şi se
evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului, chiar dacă plata lui are loc trimestrial.
Consecinţa acestei prevederi legale, în planul tehnicii contabile, este că în fiecare lună trebuie
puse faţă în faţă eforturile cu efectele corespunzătoare. Cheltuielile calculate, precum şi
cheltuielile care se înregistrează mai rar, dar care se referă şi la alte perioade, trebuie împărţite
astfel încât să fie luate în calculul rezultatului lunilor în care se produc efectele lor. De
asemenea, veniturile trebuie să aparţină lunii în care se fac eforturile pentru obţinerea lor. În
ceea ce priveşte afectarea fiecărei perioade de gestiune numai cu cheltuielile şi veniturile
corespunzătoare, se observă că regula fiscală nu diferă de regula contabilă. Singura diferenţă
care există între regula contabilă şi cea fiscală se referă la deductibilitatea provizioanelor.
 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv:3

3
. Feleagă N., Feleagă L.(2007), Contabilitate Financiară Fundamentală, Editura Economică, Bucureşti;
5
În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va
determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ şi pasiv.
 Principiul intangibilităţii:
Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere
a exerciţiului precedent.
 Principiul necompensării:
Conform acestui principiu este interzis a se efectua compensarea între posturile de
activ şi pasiv, între creanţe şi datorii, între cheltuieli şi venituri.
 Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului:
Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
 Principiul pragului de semnificaţie (importanţei relative):
Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul
situaţiilor financiare. Elementele cu valori nsemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii
similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.
Principiul pragului de semnificaţie este de origine anglo-saxonă. Alături de principiul
prevalenţei economicului asupra juridicului, importanţa relativă reprezintă fundamentul
conceptului de imagine fidelă, în sens britanic.
Referindu-se la publicarea metodelor contabile şi în particular, la importanţa relativă,
norma IAS1 “prezentarea situaţiilor financiare” prevede că “situaţiile financiare trebuie să
releve toate elementele a căror importanţă poate să afecteze evaluările sau deciziile”.
Importanţa relativă nu trebuie aplicată numai publicării documentelor de sinteză, ci şi oricărei
prelucrări contabile.
“Cele mai dese cazuri de afirmare a principiului importanţei relative sunt cele legate
de conţinutul documentelor de sinteză, de aplicarea şi interpretarea altor principii şi de
evaluare” .
O aplicare a importanţei relative o reprezintă, de exemplu, funcţionarea contului 4428
“TVA neexigibilă” care se debitează cu taxa neexigibilă aferentă cumpărărrilor (care este o
creanţă) şi se creditează cu taxa neexigibilă aferentă vânzărilor (care este o datorie) şi cu taxa
inclusă în preţul de vânzare cu amănuntul al mărfurilor din stoc atunci când evaluarea lor se
face la acest nivel. Această soluţie este acceptată datorită semnificaţiei reduse a urmăririi
separate a diferitelor categorii de taxă neexigibilă.
Între ultimele cinci principii contabile menţionate şi regulile fiscale nu există
divergenţe majore.4
4
Lucian Cernuca(2004), Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti;
6
În afara principiilor definite explicit de reglementările contabile mai poate fi menţionat
şi principiul costului istoric.
Conforma principiului costului istoric: bunurile se evaluează, la intrarea în
patrimoniu, la valoarea de intrare, numită şi valoare contabilă, iar la data ieşirii din
patrimoniu, evaluarea bunurilor se face tot la valoarea de intrare. În conturile de gestionare a
mijloacelor, bunurile rămân înregistrate la valoarea de intrare, cu excepţia efectuării de
reevaluări. Pentru a menţine costul istoric (valoarea de intrare) în conturile de gestionare a
mijloacelor se recurge la utilizarea conturilor rectificative de pasiv contra activ (amortizări şi
provizioane). Aceste conturi au rolul de a aduce la nivel real reflectările din conturile de
gestionare a mijloacelor atunci când în mod deliberat mijloacele sunt lăsate să figureze în
conturile de gestionare la un nivel superior celui real. Atunci când la inventariere se constată o
depreciere ireversibilă se înregistrează o amortizare suplimentară, iar dacă se constată o
depreciere reversibilă se constituie un provizion pentru depreciere.
Dacă la intrarea în patrimoniu, în conturile de gestionare a mijloacelor înregistrarea se
face la cost prestabilit, atunci costul istoric se formează adunând sau scăzând la costul
prestabilit diferenţa de preţ favorabilă sau nefavorabilă consemnată în conturile de
regularizare asupra evaluării mijloacelor. Rolul acestor conturi este de a reflecta diferenţele ce
apar între preţul de înregistrare în conturile de gestionare a mijloacelor şi valoarea lor de
intrare.
Implicaţiile fiscale ale principiului costului istoric pot fi puse în evidenţă cercetând
conţinutul valorii de intrare. De regulă, valoarea contabilă se compune din elemente printre
care se regăsesc şi cheltuieli, în sens contabil, adică sume care au fost înregistrate sau care
puteau fi înregistrate în conturile din clasa 6. În fiscalitate prezintă interes deductibilitatea
cheltuielilor ponderea şi momentul de realizare al acestora. Pentru a realiza o amânare a
sarcinii fiscale, cheltuielile cuprinse în valoarea de intrare pot fi considerate cheltuieli ale
perioadei, obţinând astfel o deductibilitate imediată şi integrală a cheltuielilor. Includerea lor
în cost ar însemna amânarea acestei deductibilităţi până la ieşirea din patrimoniu, în cazul
stocurilor şi până la înregistrarea amortizării, în cazul imobilizărilor.
Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal se bazează pe următoarele principii :
Neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi
străin;5
5
Lucian Cernuca(2004), Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti;
7
Certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la
interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru
fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine,
precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii
lor fiscale;
Echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în
funcţie de mărimea acestora;
Eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului
fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru
persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către
acestea a unor decizii investiţionale majore.
8
2. DETERMINAREA, CALCULUL SI METODE DE CONTABILIZARE
2.1 METODOLOGIA DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT
(1) Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile

înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile
neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea
rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit
normelor metodologice, precum și pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu
prevederile art. 31 . Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ
este pierdere fiscală
(2) Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului
fiscal
(3) Pentru determinarea rezultatului fiscal, erorile înregistrate în contabilitate se
corectează astfel:
a) erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului
reportat, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea și depunerea unei
declarații rectificative în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală;
b) erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de
profit și pierdere sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se
efectuează corectarea acestora.
(4) Metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieșirea din
gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul rezultatului fiscal.
(5) În cazul contribuabililor care desfășoară activități de servicii internaționale, în baza
convențiilor la care România este parte, veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestora sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit unor norme speciale
stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenții
(6) Tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de
piață. La stabilirea rezultatului fiscal al persoanelor afiliate se au în vedere reglementările
privind prețurile de transfer, prevăzute de Codul de procedură fiscală
Ordin nr. 442/2016 din 22 ianuarie 2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele
pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și
procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer.
(7) În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligați să evidențieze
în registrul de evidență fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, potrivit
9
alin.6 (1), precum și cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, în
același an fiscal, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 25 .
2.2 METODE DE CONTABILIZARE A IMPOZITULUI PE PROFIT-PREZENTARE

GENERALĂ
Neconcordanţele existente, în diferite sisteme contabile, între rezultatul fiscal şi cel

contabil au generat diferenţe semnificative referitoare la contabilizarea impozitului pe profit.
Până-n prezent sunt cunoscute şi utilizate două metode de contabilizare a impozitului pe profit
şi anume:
Metoda impozitului exigibil
Aceasta metodă este folosită de către întreprinderile româneşti, precum şi de unităţile
patrimoniale din unele ţări occidentale şi se caracterizează prin:
- înregistrarea contabilă a impozitului pe profit datorat pentru un exerciţiu financiar
drept o cheltuială a perioadei de gestiune respective, conform principiului independenţei
exerciţiilor;
- determinarea extracontabilă a impozitului generează neconcordanţă dintre aceasta şi
totalitatea veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate în perioada de gestiune
respectivă;
- justificarea teoretică a metodei rezidă din ideea ca impozitul pe profit reprezintă o
repartizare de profit, nu o cheltuială a exerciţiului financiar.
Metoda impozitelor amânate sau a reportului de impozit
Conform acestei metode, cheltuiala cu impozitul pe profit aparţine exerciţiului
financiar în care veniturile şi cheltuielile corespunzătoare au fost contabilizate, motiv pentru
care impozitul pe profit contabilizat pe cheltuieli nu este identic cu cel datorat, stabilit prin
normele fiscale.
Aceasta metodă respectă principiul imaginii fidele şi a prevalenţei economicului
asupra juridicului, motiv pentru care tratarea impozitelor amânate constituie o problemă
rezolvabilă în ţările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate, iar conturile anuale
reflectă imaginea fidelă asupra patrimoniului si rezultatelor. Justificarea teoretică a acestei
metode rezidă în faptul că impozitul pe profit reprezintă o cheltuială a exerciţiului financiar şi
nu o repartizare de profit.
6
Feleagă N., Feleagă(Malciu), L.(2005), Contabilitate Financiară-o abordare europeană şi internaţională,Editura InfoMega, Bucureşti;
Nicoleta V.,Maria-Oana F.,Paula L.(2013), Fiscalitate aplicata si elemente de management fiscal, Editura
C.H.Beck, Bucuresti;
. Legea 227/2015-Codul fiscal decembrie 2016, Titlul II, Capitolul II, art. 19-31;
10
Diferenţele care apar între rezultatul contabil şi cel fiscal sunt:
Diferenţele permanente
Acele diferenţe care nu fac obiectul impozitului amânat, dar sunt cauzate de existenţa
unor venituri luate în calcul la determinarea rezultatului contabil, dar care sunt excluse din
rezultatul fiscal (este cazul veniturilor din diferenţe de curs favorabile pentru disponibilităţile
în valută, în anumite perioade de gestiune) sau generate de nedeductibilitatea definitivă a unor
cheltuieli pe care statul nu le consideră necesare pentru derularea obiectului de activitate al
fiecărei entităţi juridice (este cazul cheltuielilor financiare din diferenţe de curs nevaforabile
pentru disponibilităţi în valută), toate antrenând la rândul lor, creşteri sau diminuări
irevocabile ale rezultatului fiscal faţă de cel contabil.
Diferenţe temporare (de sincronizare)
Sunt generate de contabilizarea, diferită în timp, a unor elemente de cheltuieli sau de
venituri faţă de includerea lor în rezultatul fiscal. Concret, aceste diferenţe între valoarea
contabilă a activelor şi pasivelor şi baza lor impozabilă, atribuită în scopuri fiscale, rezultă
din:
- deducerea din rezultatul fiscal al unui exerciţiu financiar a pierderilor fiscale din
perioadele de gestiune anterioare;
- contabilizarea unor cheltuieli şi/sau venituri în cursul exerciţiului financiar, dar care
au fost luate în considerare în exerciţiul financiar precedent, cu ocazia determinării
rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor sau veniturilor înregistrate în avans);
- reflectarea contabilă a unor elemente de cheltuieli şi/sau de venituri în cursul unui
exerciţiu financiar, dar care vor fi utilizate în perioadele de gestiune viitoare la determinarea
rezultatului fiscal (este cazul cheltuielilor cu provizioanele nedeductibile fiscal);
- cuprinderea în rezultatul fiscal specific unui exerciţiu financiar al unor elemente de
cheltuieli sau venituri care au fost contabilizate în perioadele de gestiune anterioare (este
cazul cheltuielilor exerciţiului financiar curent pentru care în perioadele de gestiune anterioare
s-au constituit provizioane nedeductibile fiscal);
- includerea în rezultatul fiscal specific exerciţiului financiar curent al unor elemente
de cheltuieli şi/sau de venituri care vor fi contabilizate în perioadele de gestiune viitoare (este
cazul diferenţei dintre amortizarea fiscală şi cea contabilă, atunci când aceasta nu afectează
rezultatul contabil).7
7
. Legea 227/2015-Codul fiscal decembrie 2016, Titlul II, Capitolul II, art. 19-31;
11
3. ASPECTE FISCALE INTERNAŢIONALE
Rezultatul fiscal al unui sediu permanent:
(1) Persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România au obligația de a plăti impozitul pe profit pentru profitul impozabil
care este atribuibil sediului permanent.
(2) Rezultatul fiscal se determină în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al
prezentului titlu, în următoarele condiții:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se iau în calcul pentru
determinarea rezultatului fiscal;
b) numai cheltuielile efectuate în scopul obținerii acestor venituri se iau în calcul
pentru determinarea rezultatului fiscal.
(3) Rezultatul fiscal al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca
persoană separată și prin utilizarea regulilor prețurilor de transfer la stabilirea valorii de piață
a unui transfer făcut între persoana juridică străină și sediul său permanent. Pentru cheltuielile
alocate sediului permanent de către sediul său principal, documentele justificative trebuie să
includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor și alocarea rezonabilă a acestor costuri
către sediul permanent utilizând regulile prețurilor de transfer.
(4) În situația în care, înainte de sfârșitul unui an fiscal, nu se determină dacă
activitățile unui nerezident în România vor fi pe o durată suficientă pentru a deveni un sediu
permanent, veniturile și cheltuielile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an
fiscal, în situația în care durata legală de 6 luni sau termenul prevăzut în convenția de evitare a
dublei impuneri, după caz, sunt depășite. Din impozitul pe profit datorat de sediul permanent,
de la începutul activității, se scad, dacă au fost plătite în perioada anterioară înregistrării
sediului permanent, potrivit titlului VI, sumele reprezentând impozite cu reținere la sursă.
(5) În situația în care persoana juridică străină își desfășoară activitatea în România
printr-un singur sediu permanent, acesta este și sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea
obligațiilor care revin potrivit prezentului titlu.
Rezultatul fiscal al persoanei juridice străine care își desfășoară activitatea prin
intermediul mai multor sedii permanente în România:
(1) Persoana juridică străină care desfășoară activitatea prin intermediul mai multor
sedii permanente în România are obligația să stabilească unul dintre aceste sedii ca sediu
permanent desemnat pentru îndeplinirea obligațiilor care îi revin potrivit prezentului titlu. 8 La
8
Gîrbină M., Bunea S.,(2006), Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea IAS(revizuite)-IFRS, Editura
CECCAR, Bucureşti;
.Lepadatu Gh.V.(2009), Contabilitate financiara(de la referentialul national de raportare financiara la IAS-

uri/IFRS-uri, Editura ProUniversitaria, Bucuresti;
12
nivelul sediului permanent desemnat se cumulează veniturile, respectiv cheltuielile sediilor
permanente aparținând aceleiași persoane juridice străine.
(2) Rezultatul fiscal al persoanei juridice străine care își desfășoară activitatea prin
intermediul mai multor sedii permanente se determină la nivelul sediului permanent desemnat
să îndeplinească obligațiile care îi revin potrivit prezentului titlu, în conformitate cu regulile
stabilite în cap. II, în următoarele condiții:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi
cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligațiile fiscale;
b) numai cheltuielile efectuate în scopul obținerii veniturilor fiecărui sediu permanent
se transmit spre a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligațiile
fiscale.
(3) Rezultatul fiscal la nivelul sediului permanent desemnat se determină pe baza
veniturilor și cheltuielilor înregistrate de fiecare sediu permanent aparținând aceleiași
persoane juridice străine, cu respectarea prevederilor alin. (2), și prin utilizarea regulilor
prețurilor de transfer la stabilirea valorii de piață a unui transfer făcut între persoana juridică
străină și sediul său permanent. Pentru cheltuielile alocate de către sediul său principal,
celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a
costurilor și alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile
prețurilor de transfer.
(4) Sediul permanent desemnat în România calculează, declară și plătește obligațiile
ce revin potrivit titlului II, pe baza veniturilor și cheltuielilor înregistrate de toate sediile
permanente care aparțin aceleiași persoane juridice străine.
(5) În situația în care sediul fix care îndeplinește obligațiile fiscale potrivit titlului VII
constituie și sediu permanent în sensul art. 8 , sediul fix este și sediul permanent desemnat
pentru îndeplinirea obligațiilor care revin potrivit prezentului titlu.
Veniturile unei persoane juridice străine obținute din transferul proprietăților
imobiliare situate în România sau al oricăror drepturi legate de aceste proprietăți,
veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România și veniturile din
vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română:
(1) Persoanele juridice străine au obligația de a plăti impozit pe profit pentru rezultatul
fiscal aferent următoarelor activități/operațiuni:
a) transferul proprietăților imobiliare situate în România, inclusiv din închirierea sau
cedarea folosinței proprietății sau a oricăror drepturi legate de această proprietate imobiliară;
Legea 227/2015-Codul fiscal decembrie 2016, Titlul II, Capitolul III, art.36-40;.
13
b) vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română,
dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 23 lit. i), în următoarele cazuri:
1. nu se face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de
evitare a dublei impuneri;
2. între România și statul de rezidență al persoanei juridice străine care înstrăinează
titlurile de participare nu este încheiată convenție de evitare a dublei impuneri;
3. dreptul de impozitare revine României, în condițiile aplicării prevederilor
convențiilor de evitare a dublei impuneri;
c) exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv vânzarea-cesionarea
oricărui drept aferent acestor resurse naturale.
(2) Persoana juridică străină care obține veniturile menționate la alin. (1) are obligația
de a declara și plăti impozit pe profit, potrivit art. 41 și 42.
Evitarea dublei impuneri:
(1) Impozitul plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă se aplică
prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin.
(2) Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reținere la sursă care,
potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt
stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a
dublei impuneri metoda creditului, impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect,
prin reținerea și virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit
prevederilor prezentului titlu.
(3) Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene
sau într-un stat din Spațiul Economic European își desfășoară activitatea în România printr-un
sediu permanent și acel sediu permanent obține venituri dintr-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau dintr-un alt stat din Spațiul Economic European, iar acele venituri sunt
impozitate atât în România, cât și în statul unde au fost obținute veniturile, atunci impozitul
plătit în statul de unde au fost obținute veniturile, fie direct, fie indirect, prin reținerea și
virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit
prevederilor prezentului titlu.9
9
CECCAR, Bucureşti;

14
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), impozitul plătit de un sediu permanent din
România pentru veniturile obținute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat
din Spațiul Economic European este dedus în România, dacă:
a) venitul a fost obținut de sediul permanent din România al unei persoane juridice
străine rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spațiul
Economic European;
b) venitul a fost obținut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt
stat din Spațiul Economic European; și
c) se prezintă documentația corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să
rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii Europene sau în acel
stat din Spațiul Economic European.
(5) Prevederile alin. (3) și (4) nu se aplică sediilor permanente din România ale
persoanelor juridice străine rezidente într-un stat din Spațiul Economic European, altul decât
un stat membru al Uniunii Europene, cu care România nu are încheiat un instrument juridic în
baza căruia să se realizeze schimbul de informații.
(6) Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu poate
depăși impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art.
17 la profitul impozabil obținut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile
prevăzute în prezentul titlu, sau la venitul obținut din statul străin. Creditul se acordă din
impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin, dacă se
prezintă documentația corespunzătoare, conform prevederilor legale, care atestă plata
impozitului în străinătate.
(7) Când o persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei
impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva
convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi
scutite de impozit pe profit în România.
Pierderi fiscale externe:
Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat
membru al Uniunii Europene, al Asociației Europene a Liberului Schimb sau situat într-un
stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri este deductibilă
doar din veniturile obținute de sediul permanent respectiv. în acest caz, pierderile realizate
printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de
venit. Pierderile neacoperite se reportează și se recuperează în următorii 5 ani fiscali
consecutivi.
15
3.1 CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT
CONFORM REFERINŢELOR INTERNAŢIONALE
IAS 12 prescrie tratamentul contabil pentru impozitul pe profit (curent şi amânat).

Impozitul curent aferent perioadei curente şi perioadelor anterioare trebuie recunoscut ca
datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma deja plătită pentru perioada curentă şi cele
precedente depăşeşte suma datorată pentru perioadele respective, surplusul trebuie recunoscut
drept creanţă.
Impozitele amânate se calculează pe baza diferenţelor temporare. Acestea se determină
pentru active şi datorii ca diferenţă dintre valoarea contabila (VC) şi suma atribuită în scopuri
fiscale (baza fiscală BF).
Conform reglementărilor fiscale din ţară noastră, impozitele amânate apar în
următoarele situaţii:
- în cazul imobilizărilor corporale sau necorporale pentru care amortizarea
recunoscută în contabilitate diferă de cea utilizată la calculul profitului impozabil (metode de
amortizare diferite, durate de utilizare diferite, valori amortizabile diferite);
- în cazul înregistrării de ajustări pentru depreciere sau pierderi de valoare
nerecunoscute din punct de vedere fiscal;
- în cazul înregistrării de provizioane nerecunoscute din punct de vedere fiscal;
- în cazul în care societatea se împrumută de la instituţii nefinanciare, pentru
dobânda care nu depăşeşte nivelul ratei dobânzii de referinţă publicată de BNR, când gradul
de îndatorare este mai mare decât 3;
- în cazul reevaluării activelor;
- în cazul înregistrării de pierderi fiscale.
Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru

impozitele pe profit. Principala problema apărută în procesul de contabilizare al impozitelor
pe profit o constituie felul în care să se contabilizeze consecinţele fiscale curente şi viitoare
ale:10
10
CECCAR, Bucureşti;

16
- recuperării (decontării) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) ce sunt
recunoscute în bilanţul unei întreprinderi;
- tranzacţiilor şi a altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în
situaţiile financiare ale unei întreprinderi.
În mod inerent, la recunoaşterea unui activ sau a unei datorii, întreprinderea raportoare
se aşteaptă să recupereze sau să deconteze valoarea contabila a activului sau datoriei. Dacă
este probabil că recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor
plăti viitoare mai mari (sau mai mici), privind impozitele, decât ar fi valoarea acestora dacă o
asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinţe fiscale, acest standard impune unei
întreprinderi să recunoască o datorie privind impozitul amânat (sau o creanţă privind
impozitul amânat), cu anumite excepţii limitate.3
Acest standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecinţele fiscale ale
tranzacţiilor şi altor evenimente în acelaşi fel în care înscrie în contabilitate tranzacţiile şi
celelalte evenimente în sine. Astfel, pentru tranzacţiile şi celelalte evenimente recunoscute în
contul de profit şi pierdere orice efecte fiscale aferente se vor recunoaşte şi ele în contul de
profit şi pierdere. Pentru tranzacţiile şi alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu,
orice efecte fiscale aferente vor fi, de asemenea, recunoscute direct în capitalul propriu. În
mod similar, recunoaşterea creanţelor şi a datoriilor privind impozitul amânat într-o
combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial şi a fondului comercial
negativ apărute în acea combinare.
Acest standard mai operează şi cu recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat
rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite, cu prezentarea impozitelor pe
profit în situaţiile financiare şi cu prezentarea informaţiilor legate de impozitele pe profit.
Această normă contabilă operează cu următoarele definiţii:
Profitul contabil este profitul net sau pierderea netă pe o perioada, înainte de scăderea
cheltuielilor cu impozitul.
Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pe perioada exerciţiului,
determinat în concordanţă cu reguli stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe
profit este plătibil (recuperabil).
Cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) reprezintă valoarea globală Inclusă în
determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte
impozitul curent şi pe cel amânat.
Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu
profitul impozabil (pierderea fiscală) pe o perioada. 3
17
Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile.
Creanţele privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte:
a) Diferenţele temporare deductibile;
b) Reportarea pierderilor fiscale nefolosite; şi
c) Reportarea creditelor fiscale nefolosite.
Diferenţele temporare sunt diferenţele dintre valoarea contabilă a unui activ sau
datorie din bilanţ şi baza fiscală a acestora. Diferenţele temporare pot îmbrăca fie forma unor:
a) Diferenţe temporare impozabile, care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca
rezultat valori impozabile în determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al
perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabila a activului sau a datoriei este recuperată
sau decontată;
b) Diferenţe temporare deductibile, care sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca
rezultat valori ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil (sau a pierderii
fiscale) al perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este
recuperată sau decontată.
Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau
acelei datorii în scopuri fiscale.
Cheltuielile cu impozitul (venitul din impozit) cuprind cheltuielile cu impozitul curent
(venitul din impozitul curent) şi cheltuielile cu impozitul amânat (venitul din impozitul
amânat).
Baza fiscală a unui activ reprezintă valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din orice
beneficiu economic impozabil care va fi generat către o întreprindere atunci când aceasta
recuperează valoarea contabilă a activului. Dacă aceste beneficii economice nu vor fi
impozabile, atunci baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă.
Baza fiscală a unei datorii reprezintă valoarea contabilă a acesteia, mai puţin orice
sumă care va fi dedusă în scopuri fiscale în ceea ce priveşte respectiva datorie, în perioadele
contabile viitoare.
Rezultatul contabil (rezultat brut al exerciţiului sau rezultatul înainte de impozitare) se

calculează că diferenţă între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare
pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, prestarea de servicii şi executarea de lucrări,
18
inclusiv din câştigurile de orice natură, şi cheltuielile angajate pentru realizarea acestor
venituri.
La realizarea acestei operaţii se au în vedere cerinţele contabilităţii de angajamente
precum şi respectarea principiului independenţei exerciţiului.
Conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1802/2014, veniturile şi
cheltuielile sunt definite astfel:
Veniturile cuprind atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din
activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
Activităţile pe care le desfăşoară o întreprindere, că parte integrantă a obiectului sau
de activitate împreună cu activităţile conexe acestora reprezintă activităţi curente.
Veniturile obţinute din activităţile curente se pot întâlni sub forma: vânzărilor,
comisioanelor, dobânzilor sau dividendelor.
Câştigurile fac referire la creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază
entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca
urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de
cheltuieli.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele,
amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Cadrul General pentru Întocmirea şi Prezentarea Situaţiilor Financiare apreciază
profitul ca fiind un instrument de măsură intens utilizat pentru performanţa unei societăţi.
Direct legate de măsurarea profitului sunt elementele de venituri şi cheltuieli.
Veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor,
care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din
contribuţii ale acţionarilor. Ele includ atât veniturile din activităţile curente, cât şi câştigurile
din orice alte surse.11
11
Lepădatu Gh.V., Corina Graziella D., Silvia S.(2009), Contabilitate - probleme rezolvate, aplicaţii, studii de caz.,
Editura Universitară, Bucureşti;
Lepadatu Gh,V.(2015), Raportarea financiara in secolul XXI-Studii de caz, Editura ProUniversitaria, Bucuresti;
.Morariu A.(coordonator), Radu G. Păunescu M.(2005), Contabilitate şi fiscalitate de la teorie la practică, Editura
ExPonto, Constanţa ;
19
Cheltuielile repezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se contretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestora către acţionari. Aici se inculd atât pierderile, cât şi acele cheltuieli
care apar în procesul desfăşurării activităţilor curente ale entităţii. “În altă ordine de idei, în
momentul în care este recunoscută în contabilitate o cheltuială, cauza apariţiei acesteia o
reprezintă fie diminuarea unui activ, fie apariţia unei noi datorii.”
12
Exemplul 1
O întreprindere a înregistrat în contul de profit şi pierdere cheltuieli generate de
deprecierea unei creanţe, în valoare de 1.000.000 lei. În scopuri fiscale, această cheltuiala este
deductibilă la dată hotărârii judecătoreşti privind imposibilitatea recuperării în totalitate a
creanţei.
Valoarea netă contabila a cheltuielilor = 0
Baza de impozitare a cheltuielilor = 1.000.000 => VC < BI => diferenţa temporară
deductibilă = 1.000.000 => creanţă privind impozitul amânat = 1.000.000 *16% = 160.000
4412 = 791 160.000 lei

Exemplul 2
O întreprindere a înregistrat în activ, în urma îndeplinirii criteriilor de recunoaştere,
cheltuieli de dezvoltare în valoare de 400.000 lei. Durata d amortizare utilizată de
întreprindere este de 3 ani. În scopuri fiscale, aceste cheltuieli sunt deductibile imediat. Rata
impozitului pe profit este de 16%. La sfârşitul primului an, valoarea contabilă netă a
cheltuielilor de dezvoltare este de 250.000 lei.
An I:
VNC = 250.000
BI = 0 => VNC > BI => diferenţe temporare impozabile => suma ce va putea fi
dedusă din beneficii economice viitoare atunci când se recuperează valoarea contabilă a unui
activ = 0 (pt că ea se deduce în totalitate în primul an).
.Morariu A.(coordonator), Radu G., Păunescu M.(2005), Contabilitate şi fiscalitate în dezvoltarea firmei, Editura
ExPonto, Constanţa;
. V. Bleotu, Bazele Contabilităţii (2014) , Manual de studiu individual, Editura ProUniversitaria, Bucureşti;
Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

Editura Universitara, Bucuresti;
12
20
datorii cu impozitul amânat = 250.000 * 16% = 40.000 lei
6912 = 4412 40.000 lei
În următorii ani, diferenţa temporar impozabilă scade şi întreprinderea trebuie să o

ajusteze reluând-o pentru veniturile exerciţiului.
6912 = 4412 40.000 lei
In următorii ani, diferenţa temporar impozabilă scade şi întreprinderea trebuie să o

ajusteze reluând-o pentru veniturile exerciţiului.13
13
Lepădatu Gh.V., Corina Graziella D., Silvia S.(2009), Contabilitate - probleme rezolvate, aplicaţii, studii de caz.,
Editura Universitară, Bucureşti;
Lepadatu Gh,V.(2015), Raportarea financiara in secolul XXI-Studii de caz, Editura ProUniversitaria, Bucuresti;
.Morariu A.(coordonator), Radu G. Păunescu M.(2005), Contabilitate şi fiscalitate de la teorie la practică, Editura
ExPonto, Constanţa ;
.Morariu A.(coordonator), Radu G., Păunescu M.(2005), Contabilitate şi fiscalitate în dezvoltarea firmei, Editura
ExPonto, Constanţa;
. V. Bleotu, Bazele Contabilităţii (2014) , Manual de studiu individual, Editura ProUniversitaria, Bucureşti;

21
4. PLATA IMPOZITULUI SI DEPUNEREA DECLARAŢIILOR FISCALE
4.1 DECLARAREA SI PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT

(1) Calculul, declararea și plata impozitului pe profit, cu excepțiile prevăzute de
prezentul articol, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare
încheierii trimestrelor I - III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal
respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit
prevăzut la art. 42 . Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu
lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost
deschisă procedura lichidării și data închiderii procedurii de lichidare.
(2) Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la alin. (4) și (5), pot opta pentru calculul,
declararea și plata impozitului pe profit anual, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial.
Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declarației privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 42.
(3) Opțiunea pentru sistemul anual de declarare și plată a impozitului pe profit se
efectuează la începutul anului fiscal pentru care se solicită aplicarea prevederilor alin. (2).
Opțiunea este obligatorie pentru cel puțin 2 ani fiscali consecutivi. Ieșirea din sistemul anual
de declarare și plată a impozitului se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se
solicită aplicarea prevederilor alin. (1). Contribuabilii comunică organelor fiscale competente
modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare și plată a impozitului pe profit, potrivit
prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal
respectiv. Contribuabilii care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (5) comunică
organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/trimestrial de declarare și plată a
impozitului pe profit, în termen de 30 de zile de la începutul anului fiscal modificat.
(4) Instituțiile de credit - persoane juridice române și sucursalele din România ale
instituțiilor de credit - persoane juridice străine - au obligația de a declara și plăti impozit pe
profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial. Termenul până la care se efectuează plata
impozitului anual este termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit, prevăzut
la art. 42.
(5) Următorii contribuabili au obligația de a declara și plăti impozitul pe profit,
astfel:14
14

. Legea 227/2015-Codul fiscal decembrie 2016, Titlul II, Capitolul IV, art.41-42;.
22
a) persoanele juridice române prevăzute la art. 15 au obligația de a declara și plăti
impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru
care se calculează impozitul, cu excepția celor care intră sub incidența prevederilor art.
16 alin. (5), care au obligația să depună declarația și să plătească impozitul pe profit aferent
anului fiscal respectiv până la data de 25 a celei de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului
fiscal modificat;
b) contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor
tehnice și a cartofului, pomicultură și viticultură au obligația de a declara și de a plăti
impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru
care se calculează impozitul, cu excepția celor care intră sub incidența prevederilor art.
16 alin. (5), care au obligația să depună declarația și să plătească impozitul pe profit aferent
anului fiscal respectiv până la data de 25 a celei de-a doua luni inclusiv de la închiderea anului
fiscal modificat;
c) contribuabilii prevăzuți la art. 13 alin. (1) lit. d) au obligația de a declara și plăti
impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1).
(6) Contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la alin. (4) și (5), aplică sistemul de
declarare și plată prevăzut la alin. (1) în anul pentru care se datorează impozit pe profit, dacă
în anul precedent se încadrează în una dintre următoarele situații:
a) au fost nou-înființați, cu excepția contribuabililor nou-înființați ca efect al unor
operațiuni de reorganizare efectuate potrivit legii;
b) au înregistrat pierdere fiscală sau nu au datorat impozit pe profit anual, cu excepția
prevăzută la alin. (11);
c) s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu
desfășoară activități la sediul social/sediile secundare, situații înscrise, potrivit prevederilor
legale, în registrul comerțului sau în registrul ținut de instanțele judecătorești competente,
după caz;
d) au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(7) Prin excepție de la prevederile alin. (8), contribuabilii prevăzuți la alin. (4) nou-
înființați, înființați în cursul anului precedent sau care la sfârșitul anului fiscal precedent
înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat impozit pe profit anual, efectuează plăți
anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de
impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata anticipată,
pentru trimestrele I - III.15 Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal
15
23
respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit
prevăzut la art. 42 . Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu
lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost
deschisă procedura lichidării și data închiderii procedurii de lichidare.
(8) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit
anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, determină plățile anticipate trimestriale în sumă
de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele
prețurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se
efectuează plățile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se efectuează plata, cu excepția plății anticipate aferente trimestrului IV care se declară și
se plătește până la data de 25 decembrie, respectiv până la data de 25 a ultimei luni din anul
fiscal modificat. Contribuabilii care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (5)
actualizează plățile anticipate trimestriale cu ultimul indice al prețurilor de consum comunicat
pentru anul în care începe anul fiscal modificat. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe
baza căruia se determină plățile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit anual, conform
declarației privind impozitul pe profit. Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii
care se dizolvă cu lichidare, pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor
celui în care a fost deschisă procedura lichidării și data închiderii procedurii de lichidare.
(9) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu
Standardele internaționale de raportare financiară, plățile anticipate trimestriale se efectuează
în sumă de o pătrime din impozitul pe profit aferent anului precedent determinat potrivit alin.
(8), fără a lua în calcul influența ce provine din aplicarea prevederilor art. 21.
(10) Prin excepție de la prevederile alin. (8), contribuabilii care aplică sistemul de
declarare și plată a impozitului pe profit prevăzut la alin. (2) și care, în primul an al perioadei
obligatorii prevăzute la alin. (3), înregistrează pierdere fiscală, respectiv nu au datorat impozit
pe profit anual, pentru cel de-al doilea an al perioadei obligatorii efectuează plăți anticipate în
contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra
profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata anticipată până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata anticipată, pentru
trimestrele I - III. Definitivarea și plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se
efectuează până la termenul de depunere a declarației privind impozitul pe profit prevăzut la
art. 42.

24
(11) În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe
profit prevăzut la alin. (2) și care, în anul precedent, au beneficiat de scutiri de la plata
impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se calculează și se efectuează
plățile anticipate nu mai beneficiază de facilitățile fiscale respective, impozitul pe profit
pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate, este impozitul pe profit
determinat conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în
calcul și impozitul pe profit scutit.
(12) În cazul următoarelor operațiuni de reorganizare efectuate potrivit legii,
contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu plăți
anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de
determinare a plăților anticipate, potrivit următoarelor reguli:
a) contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române,
începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează
impozitul pe profit datorat de aceștia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat
pentru același an de celelalte societăți cedente;
b) contribuabilii înființați prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice
române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societățile cedente. în
situația în care toate societățile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent,
contribuabilii nou-înființați determină plățile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) și (10);
c) contribuabilii înființați prin divizarea sub orice formă a unei persoane juridice
române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă
proporțional cu valoarea activelor și pasivelor transferate, conform proiectului întocmit
potrivit legii. în situația în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul
precedent, contribuabilii nou-înființați determină plățile anticipate potrivit prevederilor alin.
(7) și (10);
d) contribuabilii care primesc active și pasive prin operațiuni de divizare sub orice
formă a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operațiunile respective
produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceștia pentru anul
precedent cu impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă,
recalculat proporțional cu valoarea activelor și pasivelor transferate, conform proiectului
întocmit potrivit legii;16
16

25
e) contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai
multor societăți beneficiare, începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc
efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent
proporțional cu valoarea activelor și pasivelor menținute de către persoana juridică care
transferă activele.
(13) În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe
profit anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, și care, în cursul anului, devin sedii
permanente ale persoanelor juridice străine ca urmare a operațiunilor prevăzute la art. 33 ,
începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, aplică
următoarele reguli pentru determinarea plăților anticipate datorate:
a) În cazul fuziunii prin absorbție, sediul permanent determină plățile anticipate în
baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de către societatea cedentă;
b) În cazul divizării totale, divizării parțiale și transferului de active, sediile
permanente determină plățile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul
precedent de societatea cedentă, recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporțional cu
valoarea activelor și pasivelor transferate, potrivit legii. Societățile cedente care nu încetează
să existe în urma efectuării unei astfel de operațiuni, începând cu trimestrul în care
operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, ajustează plățile anticipate datorate
potrivit regulilor prevăzute la alin. (12) lit. e).
(14) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit
anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, implicați în operațiuni transfrontaliere, altele
decât cele prevăzute la alin. (13), aplică următoarele reguli în vederea determinării
impozitului pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plățile anticipate:
a) În cazul contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine,
începând cu trimestrul în care operațiunile respective produc efecte, potrivit legii, impozitul
pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plățile anticipate, este impozitul
pe profit datorat de societatea absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se realizează
operațiunea;
b) contribuabilii care absorb cel puțin o persoană juridică română și cel puțin o
persoană juridică străină, începând cu trimestrul în care operațiunea respectivă produce efecte,
potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceștia pentru anul precedent cu
impozitul pe profit datorat pentru același an de celelalte societăți române cedente;
c) contribuabilii înființați prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice române
cu una sau mai multe persoane juridice străine însumează impozitul pe profit datorat de
societățile române cedente. în situația în care toate societățile cedente române înregistrează
26
pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilul nou-înființat determină plățile anticipate
potrivit prevederilor alin. (7) și (10).
(15) Contribuabilii care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (5), pentru primul
an fiscal modificat, aplică și următoarele reguli de declarare și plată a impozitului pe profit:
a) contribuabilii care declară și plătesc impozitul pe profit trimestrial și pentru care
anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic,
prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui
un trimestru, pentru care contribuabilul are obligația declarării și plății impozitului pe profit,
până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic
respectiv. Aceste prevederi se aplică și în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua,
respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic;
b) contribuabilii care declară și plătesc impozitul pe profit anual, cu plăți anticipate
efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continuă efectuarea plăților anticipate la
nivelul celor stabilite înainte de modificare; în cazul în care anul fiscal modificat începe în a
doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două
luni ale trimestrului calendaristic respectiv, vor constitui un trimestru pentru care
contribuabilul are obligația declarării și efectuării plăților anticipate, în sumă de 1/12 din
impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la
data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv.
Aceste prevederi se aplică și în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv
în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic.
Nu intră sub incidența acestor prevederi contribuabilii care se dizolvă cu lichidare,
pentru perioada cuprinsă între prima zi a anului fiscal următor celui în care a fost deschisă
procedura lichidării și data închiderii procedurii de lichidare.
(16) Persoanele juridice care se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligația să
depună declarația anuală de impozit pe profit pentru perioada prevăzută la art. 16 alin. (6) și
să plătească impozitul pe profit aferent până la data depunerii situațiilor financiare la organul
fiscal competent.
(17) Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au
obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la
închiderea perioadei impozabile.17
(18) Impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat.
17

27
(19) Prin excepție de la prevederile alin. (18), impozitul pe profit, dobânzile/majorările
de întârziere și amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale și a
consiliilor județene, precum și cele datorate de societățile în care consiliile locale și/sau
județene sunt acționari majoritari, care realizează proiecte cu asistență financiară din partea
Uniunii Europene sau a altor organisme internaționale, în baza unor acorduri/contracte de
împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale bugetelor locale
respective până la sfârșitul anului fiscal în care se încheie proiectul care face obiectul
acordului/contractului de împrumut.
(20) Pentru aplicarea sistemului de declarare și plată a impozitului pe profit anual, cu
plăți anticipate efectuate trimestrial, indicele prețurilor de consum necesar pentru actualizarea
plăților anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanțelor publice, până la data de 15
aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează plățile anticipate.
4.2 DEPUNEREA DECLARAŢIEI DE IMPOZIT PE PROFIT
(1) Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până
la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art
41 alin. (5) lit. a) și b), alin. (16) și (17), care depun declarația anuală de impozit pe profit
până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.
(2) Contribuabilii care intră sub incidența prevederilor art. 16 alin. (5) au obligația să
depună o declarație anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul pe profit aferent
anului fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la închiderea
anului fiscal modificat, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art. 41 alin. (5) lit. a) și b),
alin. (16) și (17), care depun declarația anuală de impozit pe profit până la termenele
prevăzute în cadrul acestor alineate.18
18

28
5. STUDIU DE CAZ-DETERMINAREA IMPOZITULUI PE PROFIT LA
S.C. ELISLINE TRANS S.R.L.
5.1 EVOLUŢIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR
Prezenta lucrare îşi propune să redea modalitatea de calcul a impozitului pe profit în

cadrul unei societăţi comerciale care îşi desfăşoară activitatea în România, conform legislaţiei
în vigoare.
Societatea S.C. ELISLINE TRANS S.R.L s-a înfiinţat ca societate comercială cu
răspundere limitată, în anul 1998, cu capital privat 100%, funcţionând în conformitate cu
legislaţia română aplicabilă actualizată în 2016, având că obiect de activitate alte activitati
anexe transporturilor, prin urmare este obligată la plata impozitului pe profit.
Pentru a putea identifica şi caracteriza elementele de venituri şi cheltuieli ce intră în
calculul impozitului pe profit, am extras următoarele informaţii din situaţiile financiare la
31.12.2016:
VENITURI TOTALE: 1.691.598 lei
-Venituri din lucrari executate si servicii prestate 1.688.048 lei
-Venituri din vanzarea activelor si alte operatii de capital 1.200 lei
-Alte venituri din exploatare 2 lei
-Venituri din diferente de curs valutar 2.002 lei
-Venituri din dobanzi 5 lei
-Alte venituri financiare 341 lei
CHELTUIELI TOTALE: 1.600.434 lei
-Cheltuieli privind combustibilii 5.944 lei

-Cheltuieli privind alte materiale consumabile 9.709 lei
-Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar 13.024 lei
-Cheltuieli de intretinere si reparatii 1.877 lei
-Cheltuieli cu primele de asigurare 8.989 lei
-Cheltuieli de protocol 562 lei
-Cheltuieli cu transportul de bunuri si de persoane 1.431.202 lei
-Cheltuieli cu deplasari,detasari si transferari 14.726 lei
-Cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii 5.311 lei
-Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate 2.617 lei19
19
.Maria Badoi(2010), Drept financiar si fiscal-Aplicarea impozitului pe profit, Editura C.H.Beck, Bucuresti;
Mihaela B., Adrian B.(2015), Culegere de Monografii Contabile, Editura C.H.Beck, Bucuresti;
. www.mfinante.gov.ro ;
. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislaţie/Cod_fiscal_norme_2016_10012017.htm#T2;
29
-Alte cheltuieli cu servicii prestate de terti 11.333 lei
-Cheltuieli cu impozite diverse 2.307 lei
-Cheltuieli cu alte impozite si taxe nedeductibile 331 lei
-Cheltuieli cu salariile personalului 8.827 lei
-Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala 2.169 lei
-Despagubiri,amenzi si penalitati 32 lei
-Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital 5.655 lei
-Penalitati contractuale 60 lei
-Alte cheltuieli de exploatare deductibile 8 lei
-Alte cheltuieli de exploatare nedeductibile 3.518 lei
-Cheltuieli cu diferentele de curs valutar 301 lei
-Cheltuieli privind dobanzile 604 lei
-Alte cheltuieli financiare 369 lei
-Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor 47.598 lei
-Cheltuieli cu impozitul pe profit 23.361 lei
Se mai cunosc urmatoarele informatii:

Capital social = 30.000 lei;
Capital propriu = 287.601 lei;
Rezerva legala = 40 lei;
Alte rezerve = 283.372 lei.
5.2 MODALITATEA DE CALCUL ŞI ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A
IMPOZITULUI PE PROFIT
Înainte de a trece la calcularea efectiva a profitului impozabil trebuie sa închidem toate

conturile de cheltuieli şi venituri. Astfel, vom proceda dupa cum urmeaza :
 Închiderea cheltuielilor din exploatare :
121.01 = % 1.599.160 lei

602 15.654 lei
603 13.024 lei
611 1.877 lei
613 8.989 lei
623 562 lei
624 1.431.202 lei
625 14.726 lei
30
626 5.311 lei
627 2.617 lei
628 11.333 lei
635 2.639 lei
641 8.827 lei
645 2.169 lei
6581 32 lei
6583 5.654 lei
6588 3.585 lei
681 47.598 lei
691 23.361 lei
 Închiderea veniturilor din exploatare :
% = 121.01 1.689.251 lei

704 1.688.049 lei
7583 1.200 lei
7588 2 lei
 Închiderea cheltuielilor financiare :
121.02 = % 1.274 lei

665 301 lei
666 604 lei
668 369 lei
 Închiderea veniturilor financiare :
20
% = 121.02 2.347 lei

7588 2 lei
765 2.002 lei
766 5 lei
768 341 lei
20
.Maria Badoi(2010), Drept financiar si fiscal-Aplicarea impozitului pe profit, Editura C.H.Beck, Bucuresti;
Mihaela B., Adrian B.(2015), Culegere de Monografii Contabile, Editura C.H.Beck, Bucuresti;
. www.mfinante.gov.ro ;
. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislaţie/Cod_fiscal_norme_2016_10012017.htm#T2;
31
Pentru calcularea impozitului pe profit prima etapă constă în stabilirea profitului
impozabil, care se determină ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, din care se scad veniturile neimpozabile
şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Profitul impozabil = (Venituri totale – Venituri neimpozabile) – (Cheltuieli totale

– Cheltuieli nedeductibile)
Rezultatul contabil = TOTAL VENITURI – TOTAL CHELTUIELI

Rezultatul contabil = (1.689.251 lei – 1.599.160 lei) + (2.347 lei - 1.274 lei) =
= 90.091 lei + 1.073 lei = 91.164 lei(ct.121 cf Balantei de
verificare+23.361 lei(ct.691 cf Balantei de verificare)=114.525 lei
Pentru a determina Rezultatul fiscal, vom identifica veniturile neimpozabile si

cheltuielile nedeductibile.
Rezultatul fiscal (Rezultatul impozabil) = Rezultat contabil – Venituri neimpozabile +

Cheltuieli nedeductibile = 114.525 –0+ 31.484 = 146.009 lei
Cheltuieli nedeductibile identificate sunt:

-Despagubiri,amenzi si penalitati:32 lei
-Alte cheltuieli de exploatare nedeductibile:3.518 lei
-Cheltuieli cu alte impozite si taxe nedeductibile:331 lei
- Cheltuieli privind amortizarea nedeductibila – Range Rover autot (3800,23*12 luni)
= 45.603 – 18.000 (1500lei* 12 luni)= 27.603:27.603 lei
Cheltuieli nedeductibile= 32+3.518+331+27.603= 31.484 lei
Impozit pe profit datorat = Rezultat impozabil * 16%=146.009 * 16%= 23.361 lei
Înregistrarea impozitului pe profit de plătit la bugetul de stat:

6911 = 4411 23.361 lei
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozit pe profit curent
Impozit pe profit de plata = Impozit pe profit datorat – Impozit pe profit platit

=23.361 - 13.945 = 9.416 lei
Înregistrarea impozitului pe profit ramas de plătit la bugetul de stat:
32
6911 = 4411 9.416 lei
Cheltuieli cu impozitul pe profit Impozit pe profit curent
33
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Impozitul poate fi privit ca o contribuţie firească, obligatorie şi nerambursabilă

datorată de către contribuabili pentru veniturile realizate. Ansamblul de măsuri şi acţiuni
întreprinse de Stat printr-o politică fiscală adecvată, în ceea ce priveşte rolul impozitelor şi
taxelor, formează sistemul fiscal.
Sistemul fiscal oferă posibilitatea Statului să exercite în anumite limite un aşa zis
control asupra economiei, influenţând dezvoltarea sau restrângerea activităţilor unor ramuri
economice.
Impozitul pe profitul societăţii este discutat aprins de mulţi experţi. Există păreri
potrivit cărora acest impozit nu are nicio justificare economică, deoarece toate impozitele pe
profitul societăţii vor deveni profituri ale indivizilor şi obiect al impozitului pe venitul
personal. Cu toate acestea, impozitul există în toate ţările dezvoltate. Impozitul pe profitul
societăţii a fost şi este foarte controversat, întreprinzătorii subliniind impactul său negativ
asupra preţurilor, deoarece determină creşterea costului de producţie, iar unii politicieni şi
economişti au sugerat chiar anularea lui. Argumentele economice împotriva impozitului sunt
foarte puternice, dar acesta are, totuşi, numeroase ,,calităţi’’ subliniate de susţinătorii săi.
Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate
conform reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și
deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului
fiscal se iau în calcul și elemente similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit normelor
metodologice, precum și pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile
art. 31 . Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ este
pierdere fiscală
Rezultatul fiscal se calculează trimestrial/anual, cumulat de la începutul anului fiscal
În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligați să evidențieze în
registrul de evidență fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal, precum și
cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, în același an fiscal, inclusiv
cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 25 .
Analizând evoluţia indicatorilor pezentaţi mai sus, putem observa că Societatea SC
ELISLINE TRANS SRL, privind evoluţia veniturilor şi cheltuielilor în anul 2016 faţă de anul
2015 a avut o evoluţie favorabilă, deoarece aceasta a înregistrat venituri mult mai mari în
34
comparaţie cu anul precedent, prin urmare, a avut un management mult mai adecvat,
caracteristic unei firme care efectuează prestări de servicii privind transportul.
Conducerea Societăţii îşi propune ca pe viitor să ofere servicii cel puţin la fel de
bune,pentru a înregistra profituri cât mai mari.
35
B IB LI O G RAFIE
1. C. Istrate (2000), Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei, Ed. Polirom, Bucureşti, pag.
23, 29, 37;
2.Coman F., (2009), Contabilitate financiară şi fiscalitate, Editura Economică, Bucureşti;
3. Feleagă N., Feleagă(Malciu), L.(2005), Contabilitate Financiară-o abordare europeană şi

internaţională,Editura InfoMega, Bucureşti;
4.Gîrbină M., Bunea S.,(2006), Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea
IAS(revizuite)-IFRS, Editura CECCAR, Bucureşti;
6 Lepădatu Gh.V., Corina Graziella D., Silvia S.(2009), Contabilitate - probleme rezolvate,
aplicaţii, studii de caz., Editura Universitară, Bucureşti;
7. Lepădatu Gh.V.(2009), Contabilitate Financiară (de la referentialul national de raportare

financiara la IAS-uri/IFRS-uri, Editura ProUniversitaria, Bucuresti;
8. Lepădatu Gh,V.(2015), Raportarea financiara in secolul XXI-Studii de caz, Editura

ProUniversitaria, Bucuresti;
9. Lucian Cernuca(2004), Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti;
10. .Maria Badoi(2010), Drept financiar si fiscal-Aplicarea impozitului pe profit, Editura

11. Morariu A.(coordonator), Radu G. Păunescu M.(2005), Contabilitate şi fiscalitate de la

teorie la practică, Editura ExPonto, Constanţa ;
12. M. Ristea, C.G. Dumitru(2005), Contabilitate aprofundată, Editura Universitară,

Bucureşti ;
13.Vasile Bleotu, V. Munteanu, A. Tilea ( 2014), Contabilitatea şi raportarea financiară la
instituţii publice, Editura Universitară, Bucureşti, pg. 55;
14. V. Bleotu – Maria Tilea( 2013) , Contabilitate generală, editura Universitară, Bucureşti;
15. V. Bleotu, Bazele Contabilităţii (2014) , Manual de studiu individual, Editura

ProUniversitaria, Bucureşti;
16.Victor Munteanu(2012), Contabilitatea şi raportarea financiară la instituţiile publice,

Editura Universitară, Bucureşti ;
17.V. Munteanu, Alice T., Mirela N.(2014), Bazele contabilităţii, Editura Universitară,
Bucureşti;
18. V. Munteanu, Mirela N.(2014), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura

Universitară, Bucureşti;
19.Virginia G.-C.(2014), Contabilitatea aplicata a intreprinderilor, Editura Universitara,

Bucuresti;
36
20. www.mfinante.gov.ro ;
21. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislaţie/Cod_fiscal_norme_2016_10012017.htm#T2;
*
Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.
**
Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a note
37

Licenta Aspecte Fiscale Si Contabile Privind Impozitul Pe Profit Nechifor Francisca-Amalia 2017

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Aspecte Fiscale Si Contabile Privind Impozitul Pe Profit Nechifor Francisca-Amalia 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR“ – BUCUREŞTI

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

1.1 CONŢINUTUL ŞI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT...........................................................................2

1.2 PRINCIPII CONTABILE ŞI REGULI FISCALE........................................................................................3

2.1 METODOLOGIA DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT...............................................................9

2.2 METODE DE CONTABILIZARE A IMPOZITULUI PE PROFIT-PREZENTARE GENERALĂ......10

3.1 CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

4.1 DECLARAREA SI PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT.........................................................................21

4.2 DEPUNEREA DECLARAŢIEI DE IMPOZIT PE PROFIT.....................................................................27

5.1 EVOLUŢIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR.................................................................................28

5.2 MODALITATEA DE CALCUL ŞI ÎNREGISTRARE ÎN CONTABILITATE A IMPOZITULUI PE

Etimologic, cuvântul „impozit” derivă din latinescul „impositum”, prin care se

1.2 PRINCIPII CONTABILE ŞI REGULI FISCALE

Conform reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii

 Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv:3

2.1 METODOLOGIA DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT

(1) Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile

2.2 METODE DE CONTABILIZARE A IMPOZITULUI PE PROFIT-PREZENTARE

Neconcordanţele existente, în diferite sisteme contabile, între rezultatul fiscal şi cel

.Lepadatu Gh.V.(2009), Contabilitate financiara(de la referentialul national de raportare financiara la IAS-

.Lepadatu Gh.V.(2009), Contabilitate financiara(de la referentialul national de raportare financiara la IAS-

IAS 12 prescrie tratamentul contabil pentru impozitul pe profit (curent şi amânat).

Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru

.Lepadatu Gh.V.(2009), Contabilitate financiara(de la referentialul national de raportare financiara la IAS-

Rezultatul contabil (rezultat brut al exerciţiului sau rezultatul înainte de impozitare) se

4412 = 791 160.000 lei

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

6912 = 4412 40.000 lei

În următorii ani, diferenţa temporar impozabilă scade şi întreprinderea trebuie să o

6912 = 4412 40.000 lei

In următorii ani, diferenţa temporar impozabilă scade şi întreprinderea trebuie să o

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

4.1 DECLARAREA SI PLATA IMPOZITULUI PE PROFIT

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

Victor Munteanu,Marilena Z.,Alice T.,Simina V.,Rodica M.(2015), Contabilitatea financiara a intreprinderii,

Prezenta lucrare îşi propune să redea modalitatea de calcul a impozitului pe profit în

-Cheltuieli privind combustibilii 5.944 lei

Se mai cunosc urmatoarele informatii:

Înainte de a trece la calcularea efectiva a profitului impozabil trebuie sa închidem toate

121.01 = % 1.599.160 lei

% = 121.01 1.689.251 lei

 Închiderea cheltuielilor financiare :

121.02 = % 1.274 lei

% = 121.02 2.347 lei

Profitul impozabil = (Venituri totale – Venituri neimpozabile) – (Cheltuieli totale

Rezultatul contabil = TOTAL VENITURI – TOTAL CHELTUIELI

Pentru a determina Rezultatul fiscal, vom identifica veniturile neimpozabile si

Rezultatul fiscal (Rezultatul impozabil) = Rezultat contabil – Venituri neimpozabile +

Cheltuieli nedeductibile identificate sunt:

Înregistrarea impozitului pe profit de plătit la bugetul de stat:

Impozit pe profit de plata = Impozit pe profit datorat – Impozit pe profit platit

Impozitul poate fi privit ca o contribuţie firească, obligatorie şi nerambursabilă

3. Feleagă N., Feleagă(Malciu), L.(2005), Contabilitate Financiară-o abordare europeană şi

7. Lepădatu Gh.V.(2009), Contabilitate Financiară (de la referentialul national de raportare

8. Lepădatu Gh,V.(2015), Raportarea financiara in secolul XXI-Studii de caz, Editura

9. Lucian Cernuca(2004), Strategii şi politici contabile, Editura Economică, Bucureşti;

10. .Maria Badoi(2010), Drept financiar si fiscal-Aplicarea impozitului pe profit, Editura

11. Morariu A.(coordonator), Radu G. Păunescu M.(2005), Contabilitate şi fiscalitate de la

12. M. Ristea, C.G. Dumitru(2005), Contabilitate aprofundată, Editura Universitară,

15. V. Bleotu, Bazele Contabilităţii (2014) , Manual de studiu individual, Editura

16.Victor Munteanu(2012), Contabilitatea şi raportarea financiară la instituţiile publice,