Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Liceul Teoretic Novaci

Filiera :Tehnologică
Profil: Servicii
Specializarea: Tehnician în activitati economice

PROIECT PRIVIND CERTIFICAREA

COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVELUL IV

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

Redeca-Lăcătușu Amelia

NOVACI
-2023 –
1
 Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Liceul Teoretic Novaci
Filiera: Tehnologică
Profil :Servicii
Specializarea :Tehnician în activitați economice

MANAGEMENTUL AMORTIZARII
LA S.C. DAVEMA PROD SRL

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

Redeca-Lăcătușu Amelia

2
 NOVACI
-2023 –
CUPRINS

ARGUMENT………………………………….……………………………………..4

CAPITOLUL I. PREZENTAREA SOCIETATII DAVEMA PROD SRL……...….6

1.1. Prezentarea societatii…………………………………………………………….6
1.2. Obiect de actizitate………………………………………………………………7
1.3. Obiectivele firmei………………………………………………………………..7

CAPITOLUL II. PARTICULARITĂŢI PRIVIND AMORTIZAREA……….…..…8

2.2. Particularități privind amortizarea imobilizărilor necorporale…………………11
2.3. Evaluarea și calculul amortizării cheltuielilor de constituire………………......12
2.4. Evaluarea și calculul amortizării cheltuielilor de dezvoltare………………..…13
2.5. Evaluarea și calculul amortizării cesiunilor, brevetelor, mărcilor drepturilor de
autor și valori similare………………………………………………………………13
2.6. Evaluarea și calculul amortizăarii fondului comercial……………...………….14
.CAPITOLUL III.. PARTICULARITĂŢI PRIVIND AMORTIZAREA
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE……………………………………….……….16
3.1. Baza de evaluare a amortizării imobilizărilor corporale…………………….....16
3.2. Durata de amortizare a imobilizărilor corporale……………………………….17
3.3. Regimul de amortizare a imobilizărilor corpolare………………………….….17
CAPITOLUL IV. CONTABILITATEA AMORTIZǍRII IMOBILIZARILOR
CORPORALE LA DAVEMA PROD SRL…………………………………………25
CONCLUZII………………...………………………………………………...……29
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………31

3
 ARGUMENT

Politica de finanțare a întreprinderii trebuie să selecteze sursele de finanțare a întreprinderii

pentru a asigura buna sa funcționare, performanțele acesteia prezente și viitoare.

Din punct de vedere al apartenenței fondurilor sursele de finanțare pot fi:

-finanțări din fonduri proprii (autofinanțarea, creșteri de capital)-finanțări prin angajamente la

termen ( împrumuturi obligatare, credite bancare, credit-bail)
Autofinanțarea este cea mai răspandită formă de finanțare și presupune ca întreprinderea să își
asigure dezvoltarea prin forțe proprii, folosind drept surse o parte a profitului obținut în exercițiul
expirat și fondul de amortizare, urmărind atat acoperirea necesarului de înlocuire a activelor
imobilizate cat și creșterea activelor de exploatare.

Autofinanțarea este determinată de creșterea resurselor obținute din proptia activitate care vor
rămane în mod permanent la dispoziția întreprinderii pentru finanțarea activitații viitoare.

Trebuie precizat că amortizarea este o influență neutră asupra autofinanțării: mărind costuile cu
amortizarea se micșorează profitul și invers, astfel încat nu se poate conta pana la urmă decat pe
resurssele generate din exploatare.

În schimb, prin politica de amortizare practicată există posibilitatea întreruperii sau încetinirii
ritmului de amortizare, apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mic
sau mai mare în funcție de nevoile întreprinderii.

Pincipalele avantaje oferite:

-constituie un mijloc de finanțare, o sursă independentă și stabilă de fonduri

-asigură întreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltrea investițiilor, cu condiția

realizării unor investiții utile, profitabile.

4
-permite franarea îndatoririi și implicit reducerea cheltuielilor financiare.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să realizez această lucrare cu tema ”Mnagementul amortizării
imobilizărilor”, astfel să evidențiez o parte din marea cunoștință de informații primite de-a lungul
elor patru ani privind contabilitatea.

Consider că alcătuirea acestei lucrări, culegerea de materiale necesare realizării, efortul depus
pentru buna structurare, îmi vor fi de folos.

5
 CAPITOLUL I. PREZENTAREA SOCIETATII
DAVEMA PROD SRL

1.1. Prezentarea societatii

Societatea comerciala SC Davema Prod SRL s-a infiintat in anul 1994,in conformitate cu
prevederilelegii nr.31/1990 si a contractului de societate.
Forma juridica a societatii SC Davema Prod SRL este societate cu raspundere limitata.
De la data infiintarii societatii(decembrie 1994)si pana in prezent, SC Davema Prod SRL  a
desfasurat activitate de productie si comercializare.
Numarul angajatilor la 31 dec.2018 era de 48 persoane cu contract de munca pe perioada
determinata. Forta de munca era formate din : ingineri mecanici, ingineri chimisti, economisti,
mecanici intretinere, macelari, mezelari, muncitori, muncitori necalificati.
Nomenclatorul de produse finite realizate de SC Davema Prod SRL la acea data coprindea
27 de produse specifice pe baza de carne,produse in baza licentelor de fabricatie obtinute de la
Directia Generala pentru Agricultura si Alimentatie.
Parcul auto al societatii era format din 3 autoturisme, 4 autocamioane pentru transportul de
marfa si un autofrigider.
De la infiintaqrea firmei si pana in prezent , societatea a avut o evolutie ascendenta
continua, incapand cu crestera volumului vanzarilor, continuand cu crearea da noi spatii de
productie si desfacere, cu extinderea retelei de distributie si cu cresterea contina a nrumarului de
angajati.
Odata cu deschiderea noii capacitati de productie, atentia conducerii societatii s-a
concentrat asupra extinderii retelei de distributie, intrucat productia zilnica a crescut de la 10-12
t/zi la 30-35 t/zi.
Reteaua de distributie s-a dezvoltat continuu prin crearea unor noi trasee in tara,catre toate
orasele mari, cum ar fi : Ploiesti, Slobozia, Craiova, Turnu Severin, Galati, Braila, Tulcea, Bacau,

6
Iasi, Timisoara, Constanta precum si dezvoltarea retelei de distributie din Bucuresti prin atragerea
cat mai multor clienti.
Au fost infiintate depozitele din Iasi, Craiova, Constanta, Timisoara si Cluj.Depozitul din
Iasi acopera desfacerea pe toata zona din nordul Moldovei , pana la Suceava si Campulung
Moldovenesc.
Deasemenea produsele SC DAVEMA PROD SRL sunt prezente in toate supermarket-urile
din tara : Metro, Bila, Selgros, Gimrom, Rewe, La Fourmi si hypermarket-ul Hiproma.

1.2. Obiect de activitate

Societatea SC DAVEMA PROD SRL are ca obiect de activitate,conform statutului de
societate, urmatoarele activitati :
-productia de bunuri alimentare, carmangerie, produse agricole, produse metalice, bunuri
de larg cinsum, preperate si semipreparate din carne ;
-comercializarea de produse alimentare si nealimentare, legume, fructe, dulciuri, tigari,
bauturi alcoolice si racoritoare, produse propri, etc ;
-operatiuni de import-export pentru materi prime, aparatura, masini si utilaje pentru
productia proprie ;
-constructii :’ proiectare, cercetare si studii pentru constructii montj ;
-prestatii si servicii de comision si intermediere, tranzactii imobiliare ;
-orice operatiuni financiare, contabile, comerciale, etc ;
Scopul principal al firmei il reprezinta productia si comercializarea preparatelor din carne,
intr-o gama cat mai diversificata si de calitate ridicataastfel incat sa satisfaca nevoile de consum
ale populatiei din punct de vedere cantitativ, calitativ si sortimental.

1.3. Obiectivele firmei

Principalele obiective ale SC DAVEMA PROD SRL vizeaza :
-dezvoltarea tuturor sectoarelor de activitate ale companiei;
-cresterea gradului de inzestrare tehnica;
-preocuparea permanenta pentru cresterea calitatii produselor;
-dezvoltarea retelei de distributie;
-extinderea retelei proprii de comercializare ;

7
 CAPITOLUL II. PARTICULARITĂŢI PRIVIND
AMORTIZAREA

Amortizarea reprezintă deprecierea ireversibilă a imobilizărilor, ca urmare a actiunii

factorilor naturali şi a uzurii morale apărute in cadrul utilizării lor în procesele economice.
Amortizarea se calculează asupra majoritaţii imobilizăarilor corporale si necorporale (cu
excepţia imobilizărilor de natura terenurilor, lacurilor, bălţilor, tablourilor si a operelor de arta,
caselor de odihnă proprii, locuinţelor de protocol, navelor, aeronavelor, vaselor de croazieră –
altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor, mijloacele fixe care nu-şi pierd valoarea în
timp datorită folosirii şi fondul comercial), prin includerea în cheltuilelile fiecărui exerciţiu a unei
cote-părţi din valoarea de înregistrare a imobilizărilor. Această înregistrare a cheltuilelilor cu
amortizarea primite unitaţii refacerea în timp ca capitalului investit in imobilizări, constituind o
resursă la dispoziţia unitaţii pentru înlocuirea imobilizărilor depreciate. Se mai supun amortizării şi
investiţiile făcute la mijloacele fixe luate cu chirie, investiţiile făcute pentru îmbunătăţirea
parametrilor tehnici iniţiali sau pentru modernizarea mijloacelor fixe, investiţiile făcute pentru
amenajarea mijloacelor fixe din categoria “Terenuri”, investiţiile puse in funcţiune parţial care nu
sunt înregistrate ca mijloace fixe.
Există numeroase concepte privind amortizarea, însă cele mai importante din domeniul
contabilităţii sunt următoarele:
- amortizarea ca proces de corecţie al valorii imobilizarilor – amortizarea este
constatarea contabilă a pierderii de valoare suferita de către activele imobilizate ca urmare a
deprecierii in timp, a uzurii fizice (datorită factorilor tehnici, mecanici precum şi naturali) sau
uzurii morale (datorita evoluţiei tehnologiei şi aparişia unor maşini mult mai performante decat
cele utilizate). Privind interpretarea prezentată amortizarea are rolul de a corecta valoarea activelor
imobilizate pentru a le readuce la valoare apropiată de realitate.
- amortizarea ca proces de transfer sau de reprezentare a costului imobilizărilor
asupra cheltuielilor exerciţiului – Din perspectiva procesului de alocare, amortizarea reprezintă o

8
resursă controlabilă provenită din trecut care produce beneficii viitoare. Această alocare precum şi
transferul de valoare se realizează pe perioada economică de utilizare a activului.
- amortizarea ca sursă de finanţare a reînoirii imobilizărilor – Amortizarea este vazută
prin perspectiva recuperării investitiei initiale dar şi ca sursa de finanţare a reînoirii imobilizărilor.
Datorita amortizării investiţiei iniţiale aceasta recuperata si reîntegrata in ciclul de exploatare,
devenind o resursă de autofinanţare pentru o nouă investiţie. La expirarea duratei de amortizare a
imobilizării, amortizarea trebuie sa permită mentinerea unui capital egal cu valoarea nominală la
preţul sau de origine sau cu preţul reevaluat.
Amortizarea imobilizărilor corporale si necorporale se stabileste prin aplicarea cotei de
amortizare asupra valorii de intrare (costul de achiziţie, de producţie, valoarea de aport, valoarea
actuală pentru bunurile dobândite cu titlu gratuit) sau asupra valorii ramse actualizate.
Cota de amortizare se calculeaya dupa formula:

CA = ____________100___________
Durata normală de utilizare (ani)

Valoarea rămasă actualizată se determină prin scăderea amortizării actuale din valoarea de
intrare actualzată, in momentul efectuării reevaluării.
Valoarea reziduală şi durata de viaţă utilă a unui activ trebuie revăzute cel puţin la sfârşitul
fiecărui an financiar. Dacă se descoperă diferenţe faţă de ultimele estimări, acestea trebuie
contabilizate ca şi modificări ale politicilor contabile, în concordanţă cu IAS 8 „Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile şi erori fundamentale”.
O cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea justă a activului depăşeşte
valoarea sa contabilă, atâta timp cât valoarea sa reziduală nu este mai mare decât valoarea sa
contabilă. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea
reziduală a acelui activ. În practica, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori
nesemnificativă, şi prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.
Amortizarea aferentă unei perioade este, în mod normal recunoscută contul de profit si
pierdere, cu excepţia cazului în care este inclusă în valoarea contabilă a altui activ.

9
 Amortizarea unui activ începe să se înregistreze în momentul în care acesta este disponibil
pentru consum (atunci când este în locaţia şi are caracteristicile necesare pentru a funcţiona în
maniera dorită de management). Deprecierea unui activ încetează în momentul în care acesta nu
mai este recunoscut în contabilitate. Prin urmare, chiar dacă imobilizarea corporală devine inactivă
sau este retrasă din circuitul economic, amortizarea se va calcula în continuare până în momentul
în care aceasta va fi în totalitate amortizată. Cu toate acestea, aplicând metoda degresivă valoarea
amortizării poate deveni nulă atunci când nu mai este înregistrată producţie.
Există mai multe metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca in mod sistematic
valoarea amortizabilă a unui activ de-a lungul duratei sale de viaţă:
a) Metoda liniară – constă in calcularea si alocarea si alocarea uniformă a valorii contabile de
intrare a activelor imobilizate pe toată durata normală de funcţionare ecprimată in ani.
b) Metoda degresivă – constă in accelerarea procesului de amortizare în primii ani de la punerea
în funcţiune a mijlocului fix, prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din următorii
coeficienţi: 1,5 dacă durata normală de utilizare este intre 2 şi 5 ani; 2 dacă este între 6 şi 10 ani;
respectiv 2,5 pentru o durată normală de utilizare a mijlocului fix mai mare de 10 ani.
c) Metoda accelerată - are ca rezultat faptul că amortizarea este mai mare în primii ani de viaţă şi
mai mică în ultimii. Această metodă se poate obţine prin două sub-metode:
- metoda insumării anilor de viaţă utilă: are ca rezultat o cheltuială bazată pe utilizarea
sau producţia estimată a activului pe parcursul duratei de viaţă utilă a activului.

Amz =(Cost – Val Reziduala ) * F

F = număr de ani de viaţă rămaşi de la începutul anului respectiv

- metoda reducerii soldului: procesul de amortizare este apicat la Valoarea Netă

Contabilă determinând o valoare a amortizării descrescătoare în fiecare an. Rata de amortizare
aplicată în această situaţie se calculează astfel:

R = (1 - n (valoare reziduala / cost) )*100

n = durata de viaţă în ani

10
 Cu toate acestea, datorită calculelor laborioase şi a convenţiei fiscale existente, companiile
preferă să utilizeze ca şi rată : 1 / durata estimată de viaţă a activului şi care se aplică la valoarea
netă contabilă.
Metoda de amortizare utilizată va reflecta modalitatea în care beneficiile rezultate în urma
utilizării activului vor fi utilizate.
Metoda de estimare aplicată activelor trebuie revizuită periodic şi, dacă se constată o
modificare semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active, atunci
metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. O asemenea modificare trebuie
contabilizată drept o schimbare de politică contabilă, conform IAS 8.

2.2. Particularităţi privind amortizarea imobilizărilor necorporale

Amortizarea imobilizărilor necorporale a reprezentat un subiect foarte delicat in cadrul

contabilităţii deoarece s-a pus problema categoriilor de active necorporale ce trebuiesc amortizate
si categoriile care nu necesită acest proces.
Valoarea amortizabilă se stabileşte ca diferenţă între costul de achiziţie şi valoarea
reziduală, sau între valoarea reevaluată si valoarea reziduală. Amortizarea trebuie sa înceapă din
momentul în care activul necorporal a fost dat în folosinţă şi nu poate avea o perioadă mai mare de
20 ani.
Durata de viaţă a unui activ necorporal poate fi: perioada în care se asteaptă ca activul sa
fie utilizat de o entintate sau numărul de produse care se asteaptă a fie obţinute prin utilizarea
activului respectiv.
Investiţia facută într-un activ va trebui recuperată pe întreaga durată utilă de viaţă a
activului care va deveni astfel perioada amortizabilă.
Factorii care pot influenţa judecata profesională privitoare la alegerea duratei de viaţă a
activelor necorporale sunt:
1. Factorii externi – astfel vor trebui analizate şi stabilite pieţele pe care optează entintatea,
dinamica pieţei pentru produsele şi serviciile comercialzate. De asemenea societatea va trebui sa
intuiască reacţiile estimate din partea concurenţei şi a potenţialei concurenţe.
2. Metoda de amortizare trebuie aleasă astfel încât sa reflecte realitatea economică cu privire la
ritmul de depreciere a activului necorporal. Metoda de amortizare trebuie aleasă în asa fel încât sa

11
reflecte modul în care beneficiile economice viitoare sunt generate. Pentru acest scop se pot aplica:
metoda liniară, degresivă sau metoda unitaţilor de produse.
Practica a dovedit că sunt extrem de rare, dacă nu chiar inexistente, situaţiile in care altă
metodă de amortizare poate genera amortizarea cumulată mai mică decât metoda liniară. Ca
urmare, cea mai frecventă metodă de amortizare este cea liniară.
Din punct de vedere al tratamentului contabil, cheltuiala cu amortizarea unui activ
necorporal este recunoscută în contul de profit şi pierdere, cu exceptia situaţiilor când poate di
direct atribuită producerii unui alt activ, contribuind la creşterea valorii activului respectiv.
Exemplul clasic îl reprezintă amortzarea unei licenţe de producţie inclusă în valoarea produselor
finite realizate.
Amortizarea activelor necorporale se calculează pe durata normală de funcţionare utilizând
metoda amortizării liniare. Astfel, cheltuielile de constituire si cheltuielile de cercetare-dezvoltare
se amortizeaza într-o perioadă de cel mult cinci ani. Brevetele, licenţele, know-how-ul, mărcile de
fabrică, comeţ şi servicii şi alte drepturi de proprietate industrială si comercială similare subscrise
sau achiziţionate pe alte căi, deci nu din producţie proprie, se amortizeată pe durata prevăzută
pentru utilizarea lor de către societatea comercială care le deţine.
Programele informatice create de societatea comercială sau achiziţionate de la terţi se
amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de cinci
ani.
Pentru activele necorporale, amortizarea calculată prin metoda liniară se include în
cheltuielile de exploatare, fiind deductibilă numai dacă este o cheltuială aferentă realizării
profitului.

2.3. Evaluarea si calculul amortizării cheltuielilor de constituire

Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu înfiinţarea, dezvolarea şi fuzionarea

unităţilor patrimoniale, cum sunt cele privind taxele şi alte cheltuieli de înregistrare şi
înmatriculare, cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, chltuieli de prospectare a pieţei şi
de pubilicitate.
Cheltuielie de constituire reprezintă cheltuielile implicate de demararea unei activităţi sau a
unei întreprinderi (costurile de demarare); cheltuielile de formare; cheltuielile de publicitate şi/sau

12
de promovare de bunuri (pe piaţă); chieltuieli de schimbarea locului sau de reorientare totală sau
parţială.

2.4. Evaluarea si calculul amortizării cheltuielilor de dezvoltare

Cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrări de

cercetare in scopul realizării de rpoduse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial.
Cheltuielile de dezvoltare se pot evalua cu suficientă probabilitate, contabilizarea lor fiind
posibilă la categoria de imobilizări necorporale. Odata recunoscute, cheltuielile de dezvoltare
trebuie sa fie amortizate în mod sistematic, în exerciţiile următore, în funcţie de ritmul de
constatare a fluxurilor monetare generate de aceste cheltuieli. Întrucât identificarea fluxurilor
monetare corespunzătoare fiecărei activităţi de dezvoltare este diferită sau cel putin mai adesea
chiar imposibilă, IASC propune amortizarea cheltuielilor de dezvoltare capitalizate ăn funcţie de:
- cifra de afaceri sau economiile realizate ca urmare a acestor cheltuieli
- durata previzibilă da comercializare sau de utilizare de produsul sau procentului respectiv.

Metoda de amortizare trebuie sa reflecte modul în care beneficiile economice aferente

activului sunt consumate de către întreprindere. Dacă estimarea beneficiilor atribuibile activului nu
poate fi determinată în mod fidel trebuie folosită metoda liniară. Cheltuiala cu amortizarea trebuie
recunoscută pentru fiecare perioadă ca o cheltuială curentă, cu excepţia cazului în care un alt
Standard Internaţional de Contabilitate permite sau colicită ca aceasta să fie inclusă în valoarea
contabilă a unui alt activ. Atunci câand amortizarea anuală devine un element al costului de
producţie al unui bun specific, cheltuiala se include în respectivul cost de producţie.

2.5. Evaluarea si calculul amortizării cesiunilor, brevetelor, marcilor

drepturilor de autor şi valori similare

Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare

reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de

13
imobilizări necorporale la valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz. În această situaţie
valoarea de aport se asimilează valorii juste.
Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de
concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea concesiunii
urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în
care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care
primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări
necorporale.
Concesiunea, se referă la contractul prin care, o parte numită concedent cedează, contra
unei alte părţi numită ceoncesionar, pe o perioadă determinată, dreptul de exploatare a unor bunuri
sau de exercitare a unei activităţi. Ea poate fi publică sau privată. Evaluarea se face conform
contractului inchiat între părţi iar amortizarea se calculeaza pe o durată egală cu cea a contractului
de concesiune.
Brevetele, sunt titluri care dau inventatorului unui produs sau unui procedeu, susceptibile
de apicaţii industriale, sau cesioarului, monopol de exploatare pe o perioada de timp. Evaluarea se
face în momentul achiziţionării respectivului brevet şi reprezintă o imobilizare necorporală ce
poate fi amortizată de unitatea patrimonială care le deţine, pe perioada monopolului de exploatare.
Licentele sunt legate in general de folosirea brevetelor. Sunt situaţii în care, fără a ceda
brevetul său, titularul acordă unui terţ dreptul de exploatare, contra unei redevenţe. Ca şi în cazul
brevetelor, licenţele sunt amortizate pe perioada de exploatare.
Mărcile sunt considerate mărcide fabrică de comerţ sau de serviciu, preudonimele, numele
geografice, denumirile arbitrare sau fenteziste, forma caracteristică a produsului sau condiţionării
sale, etichetele, axpectele exterioare, emblemele, pecetele, timbrele, sigiliile, viniete, găitane,
combinaţii sau dispoziţii de culori, schiţe, reliefuri, litere, cifre, diverse şi, în general orice semn
material care serveşte la distingerea produselor, obiectelor sau serviciilor unei întreprinderi.
Amortizarea este calculată în cazul drepturilor ce rezultă intr-un contract cu durată
determinată sau care beneficiază de o protecţie juridică cu o durată limitată. Aceasta durată va
reprezenta perioada de amortizare.
Drepturile şi valorile similare, includ elementele ca procedee industriale, Know-how,
modele, schiţe. Ele sunt amortizate deoarece sunt susceptibile deprecierii prin efectul progresului
tehnic, evolutiei modei si gusturilor. Amortizarea se realizează pe durata normală de utilizare sau
pe durata probabilă de exploatare.

14
 2.6. Evaluarea si calculul amortizării fondului comercial

Fondul comercila reprezintă cea mai controversată categorie inclusă în structura

imobilizărilor necorporale. Dacă pentru celelalte structuri de imobilzări necorporale în problema
amortizării acestora s-a ajuns la un consens îmtre profesionştii contabili, în cazul fondului
comercial divergenţele s-au păstrat.
Fond comercial destinat achiziţionarii unor active fixe corporabile (magazine, depozite en
gros etc.) ce pot conduce la un potenţial economic deosebit datorita pozitiei lor strategice în ceea
ce priveşte vadul comercial, reţelele comerciale, debuseul, dotările si personalul calificat de care
dispun etc. Fondul comercial reprezintă elementele necorporale care nu fac obiectul unei evaluări
şi unei contabilizări separate în bilanţ şi care concură la dezvoltarea întreprinderii, de aceea nu
trebuie confundat cu fondul de comerţ.
Fondul comercial este, deci, o rezultantă, o supravaloare nedisociată de întreprindere.
Fondul comercial se determină numai prin achiziţie sau ca aport, cel creat de întreprindere
nefiind contabilizat în cursul vieţii acesteia.
În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achiziţiei de către o
entitate a acţiunilor altei entităţi - se au în vedere următoarele prevederi:
a) fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
b) totuşi, entităţile pot sa amortizeze fondul comercial în mod sistemat şi într-o perioadă de peste
cinci ani, cu condiţia ca această perioada sa nu depăşească durata de utilizare economică a
activului şi sa fie prezentată şi justificată în notele explicative.
Durata de amortizare a fondului comercial pozitiv se determină de la data achiziţiei
acţiunilor sau, în cazul în care achiziţia are loc în doua sau mai multe etape, la data la care entitatea
a devenit o filiala.

15
 CAPITOLUL III.. PARTICULARITĂŢI PRIVIND
AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Termenul generic de imobilizări corporale (denumite şi active tangibile) este folosit pentru
a identifica în general acele active folosite în special în activitatea productivă din care societatea va
beneficia pe o perioadă mai mare de 1 an. Termenul de „corporal” sau de „tangibil” face distincţia
faţă de activele necorporale care sunt active fără o substanţă fizică sau a căror valoare nu poate fi
în întregime indicată de existenţa lor fizică.
Amortizarea, ca proces este definită de IAS 16 „Imobilizări corporale” ca fiind alocarea
sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă.
O cheltuială cu amortizarea este efectuată chiar dacă valoarea justă a activului depăşeşte
valoarea sa contabilă, atâta timp cât valoarea sa reziduală nu este mai mare decât valoarea sa
contabilă. Valoarea amortizabilă a unui activ este determinată după ce s-a scăzut valoarea
reziduală a acelui activ. În practica, valoarea reziduală a unui activ este de cele mai multe ori
nesemnificativă, şi prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea amortizării.
Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută în contul de profit şi
pierdere, cu excepţia cazului în care este inclusă în valoarea contabilă a altui activ.
Amortizarea aferentă unei perioade este în mod normal recunoscută drept cheltuială.
Totuşi, în unele cazuri, beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de o întreprindere
în procesul de obţinere a altor active, mai degrabă decât în procesul de generare a altor cheltuieli.
În acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului celuilalt activ şi este inclusă în
valoarea contabilă a acelui activ.
Amortizarea unei imobilizări corporale depinde de trei parametrii: baza amortizării, durata
amortizării si regimul de amortizare ales.

16
 3.1 Baza de evaluare a amortizării imobilizărilor corporale

Limita de amortizare a unei imobilizări amortizabile este costul istoric sau altă valoare care
a înlocuit costul istoric cu valoarea contabilă de intrare (valoare rămasă actualizată, costul de
achiziţie, costul de producţie, valoarea de piaţă, valoarea de aport), mai puţin valoarea reziduală.
Un alt aspect legat de valoarea amortizabilă este reprezentat de valoarea reziduală, care
reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obţine pentru un activ, la
sfârşitul duratei de viaţă utilă, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate (IAS
16).
Concret, determinarea valorii reziduale se face prin compararea cu active similare, aflate la
sfârşitul duratei de viaţă sau pe baza prevederilor contractuale (în cadrul contractelor de leasing). O
accepţiune nouă capătă valoarea amortizabilă care determină prin scăderea din valoarea contabilă a
costului a valorii reziduale estimată.
Ca sistem de referinţă pentru delimitarea limitei de amortizare privind valoarea rămasă
actualizată şi reevaluarea activelor corporale se face apel la prevederile Standardului de
Contabilitate Internaţională 16 „Imobilizări corporale”. Potrivit acestui standard, frecvenţa
reevaluărilor depinde de evoluţia valorii juste a imobilizărilor corporale în cauză. În cazul în care
valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabilă, atunci este necesară
o nouă reevaluare. Pentru imobilizările corporale ale căror valori juste nu suferă modificări
semnificative, nu este necesar să se facă reevaluări. Pentru acestea, reevaluările făcute la 3-5 ani
pot fi mai adecvate.

3.2. Durata de amortizare a imobilizărilor corporale

Durata de amortizare exprimă perioada în care o imobilizare corporală se aşteaptă să fie

utilizată din punct de vedere economic, sau numărul de unităţi de producţie sau similare care se
aşteaptă a fi obţinute din utilizarea imobilizărilor corporale.
Duratele normelor de utilizare luate în calculul amortizării, în principiu, trebuie să coincidă
cu durata utilă, adică durata în care bunul poate asigura întreprinderii o structură a costurilor,
serviciilor care să o facă competitivă în faţa concurenţei. O perioadă prea scurtă înseamnă
încorporarea în costuri a unei părţi mai mari decât necesarul de amortizat, deci o povară consimţită

17
pentru costuri care diminuează competitivitatea întreprinderii până la anulare. Alegerea unei
perioade prea lungi înseamnă privarea de potenţialul financiar pentru a beneficia la timp de
evoluţiile tehnice care ar putea duce la creşterea productivităţii, implicit la micşorarea costurilor şi
menţinerea competitivităţii.
În spiritul normelor internaţionale durata de amortizare depinde de durata probabilă de
utilitate sau utilizare a respectivului activ, şi este determinată de întreprindere în baza
raţionamentului profesional. Astfel, aceleaşi active pot avea durate de viaţă utile, respectiv de
amortizare diferite ca urmare a modului diferit de utilizare în întreprinderi diferite, dar şi ca urmare
a aplicării unor estimări diferite, de la o întreprindere la alta.
Durata de amortizare se poate măsura liber de către întreprinderi sau poate fi adoptată la
nivel macroeconomic, în baza hotărârilor de Guvern, prin acte normative. Opţiunea pentru duratele
normate de utilizare derivă mai ales în ţările unde implicarea statului în gestiunea şi politica
întreprinderilor continuă dar şi acolo unde contabilitatea rămâne încă conectată la fiscalitate.
Practica aceasta va trebui însă să dispară treptat, deoarece întreprinderile au nevoie să-şi gestioneze
singure resursele proprii prin politici specifice.
Durata de viaţă utilă constituie instrument al managementului fiecărei întreprinderi şi nu
poate fi confundată cu durata de viaţă stabilită prin legislaţia fiscală şi impusă prin reglementări
stricte de autoritatea în materie. Faţă de cele de mai sus, în contabilitatea românească
reglementările privind amortizarea sunt caracterizate prin inconsecvenţă. Astfel, dacă potrivit
OMFP nr.1752/2005 se preia conceptul de durată de viaţă conformă cu prevederile normelor
europene pornind de la o durată de viaţă economică „în înţelesul prezentelor reglementări, prin
durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă” întreprinderile putând să-şi estimeze
o durată de viaţă contabilă prin modelări proprii, durata de amortizare este însă stabilită de
organismele de reglementare în materie.
Datorita normelor internaţionale în care se precizează ca durata de amortizare se obţine prin
aplicarea raţionametului profesional, fiind necesar pe parcursul întregii vieţi a activelor tocmai
pentru a surprinde toate circumstanţele ce ar putea avea incidenţă asupra schimbărilor survenite de
la o perioadă la alta. Evenimente precum schimbările tehnologice, modificări în cererea de piaţă
referitoare la bunurile produse, respectiv politica de reparaţii şi întreţinere practicată de
întreprindere se impun a fi analizate, şi acolo unde este nevoie, redimensionarea duratei de viaţă
utile ca bază a duratei amortizabile.

18
 Calculul amortizării nu se face intotdeauna ţinând cont de anii de utilitate. El poate sa fie bazat,
uneori, pe date fizice (numarul de piese produse, numarul de tone+kilometrii transportate etc.).
Această posibilitate este recomandată, în special, pentru activele care se depreciază mai mult prin
utilizarea lor decât prin învechirea lor sau pentru care ritmul de utilizare este neregulat (numarul de
unităţi fizice este seminificativ diferit de la un exerciţiu la altul).

3.3. Regimul de amortizare a imobilizărilor corporale

Prin regim de amortizare se înţelege un ansamblu corelat şi coerent de reglementări

normative ale unei ţări privind modul de calcul al amortizării capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, precum şi a condiţiilor concrete de aplicabilitate a acestora.
Competenţele de aprobare a regimului de amortizare revin consiliului de administraţie al
agentului economic, respectiv responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor
juridice fără scop lucrativ care, potrivit legii, desfăşoară activităţi economice.
Amortizarea, prin calculul său, reprezintă un instrument eficient pentru: calcularea
deprecierii; corectarea efectelor inflaţiei şi reprezintă un instrument de politică economică,
beneficiind de reguli fiscale, ceea ce permite dezvoltarea potenţialului tehnic al întreprinderii.
În accepţiunea Standardelor Internaţionale se consideră că metoda amortizării trebuie să
reflecte modul în care beneficiile economice viitoare aferente activului se preconizează a fi
consumate de către întreprindere şi că gradul de adecvare a metodei trebuie să fie revizuit cel puţin
anual în cazul în care a existat o schimbare la nivelul modelului prevăzut.
Dincolo de aceasta, norma lasă la latitudinea întreprinderilor utilizarea uneia sau alteia
dintre metode, chiar dacă aminteşte de metoda liniară, a amortizării degresive şi a amortizării
proporţionale cu utilizarea. Se desprinde totuşi din prevederile normei că metoda amortizării se
bazează pe modalitatea de stabilire a duratei de viaţă utilă asupra căreia se repartizează valoarea
amortizabilă – fie în funcţie de timp, fie în funcţie de uzura fizică în sine.
De aici se conturează şi cele două mari categorii de metode de amortizare agreate de
standarde, şi anume: metode bazate pe timp şi, respectiv metode bazate pe uzura fizică reală.

Metode de amortizare bazate pe timp

19
 În literatura străină de specialitate se înscriu ca şi metode bazate pe timp metoda
amortizării liniare (straight line method), respectiv metodele accelerate (în literatura anglo-saxonă
accelerated methods) – metoda amortizării degresive, metoda însumării anilor de viaţă utilă etc.

1. Metoda amortizării liniare constă în calcularea şi alocarea uniformă a valorii contabile

de intrare a activelor imobilizate pe toată durata normală de funcţionare exprimată în ani. În
varinata nominală amortizarea se calculează raoprtănd valoarea amortizabilă la durata nominală de
utilizare.
Potrivit ptacticii internaţionale se consideră deprecierea ca fiind o funcţie de timp mai
degrabă decât rezultatul utilizării. Metoda este foarte utilizată în practică datorită simplităţii sale şi
constă în alocarea pe cheltuielile perioadei a unei fracţiuni constante din baza amortizabilă pe
întreaga durată de viaţă a bunului.
Mărimea anuităţii (depreciation per year) este egală cu valoarea de intrare (cost) diminuată
cu valoarea reziduală estimată (residual value) pe durata de utilizare a bunului (economic life).
Matematic, valoarea anuităţii este:

Anuitatea amortizării = (cost – valoare reziduală)/ durata de viaţă estimată

Faţă de practica internaţională, în România amortizarea liniară se calculează prin aplicarea

cotei medii anuale la valoarea de intrare, fără a ţine seama de o eventuală valoare reziduală, astfel:

Amortizarea anuală = Valoarea de intrare x Rata anuală a amortizării

(Cota medie anuală de amortizare)
Rata anuală a amortizării = 100 / Durata de utilizare

Dacă intrarea activului se produce în cursul anului rata anuală se recalculează în funcţie de
durata efectivă de utilizare; se stabileşte astfel prorata temporis a amortizării, în funcţie de zile,
luni sau semestru de utilizare. Pentru România, prorata amortizării se calculează în raport cu luna
următoare celei în care s-a produs intrarea.
100 Z
PTA = ------- x -------
T 360

20
PTA - prorata temporis a amortizării
T - timpul sau durata normală de utilizare a imobilizarii
Z - numarul de zile de utilizare (folosire) a mijlocului fix
360 - numarul mediu de zile ale anului.

în situaţia în care în locul zilelor calendaristice se iau în considerare lunile

calendaristice, relaţia de calcul este urmatoarea:

100 L
PTA = ------ x ------
T 12

PTA - prorata temporis a amortizării

T - timpul sau durata normală de utilizare a mijlocului fix
L - numarul de luni de funcţionare a mijlocului fix
12 - numarul de luni ale anului.

Deşi este usor de utilizat, metoda liniară cade sub incidenţa unor critici deoarece:
- nu ţine cont de scăderea capacităţii de producţie, utilitatea economică a activului fiind
considerată aceeaşi în fiecare an,
- nu ţine cont de creşterea în timp a cheltuielilor de întreţinere datorate uzurii, acestea fiind
considerate consumate an de an..

2. Metoda amortizării degresive constă în multiplicarea cotelor liniare corespondente cu

un coeficient care variază potrivit duratei de viaţă curent admisă pentru bunul respectiv.
Calculul amortizării are la bază regula fiscală care presupune corectarea ratei liniare cu
coeficienţii multiplicativi:
 1,5 pentru durata de viaţă între 2-5 ani;
 2 pentru durata de viaţă între 5-10 ani;
 2,5 pentru durata de viaţă mai mare de 10 ani.

21
 Metodele degresive, adesea denumite în literatura anglo-saxonă accelerate, bazate pe trecerea
timpului, presupun înscrierea în cheltuieli a unei amortizări mai mari în cursul primelor exerciţii de
utilizare a activului, comparativ cu amortizarea corespunzătoare exerciţiilor ulterioare. Justificarea
economică a acestor metode este că activele au capacitate de serviciu mai mare în primii ani de
viaţă, după care antrenează cheltuieli de întreţinere din ce în ce mai mari.
Variantele metodei degresive de amortizare sunt:
- se aplică un procent de amortizare constant la o bază variabilă (valoarea contabilă netă sau
valoarea rămasă de amortizat),
- se aplică un procent variabil de amortizare la o bază constantă (valoarea contabilă).
Cele mai uzuale metodologii de calcul a amortizării degresive bazate pe aplicarea unei rate
(t%) constante asupra unei baze de calcul descrescătoare sunt:

a) Metodologia în funcţie de valoarea netă contabilă:

- anuitatea anului „i” din cadrul duratei X se calculează după relaţia

a i = VNC i-1 x t%

- prezintă inconvenientul că suma anuităţilor oricât s-ar extinde durata de amortizare, nu va fi egală
cu valoarea de amortizat.

b) Metodologia anglo-saxonă a cotelor constante duble (double declining balance

method)
Deşi se poate aplica orice cotă constantă, cea mai uzuală (în S.U.A. este unica rată de
amortizare degresivă) este dată prin multiplicarea cotei de amortizare anuală cu doi. Prima anuitate
se calculează în baza valorii iniţiale iar următoarele pe seama valorii nete contabile a exerciţiului
precedent, mai puţin ultima anuitate.
În practica internaţională la finele duratei de amortizare valoarea netă contabilă trebuie să
fie egală cu valoarea reziduală; în consecinţă valoarea ultimei anuităţi este ajustată în funcţie de
această cerinţă.
Metoda amortizării degresive a ratelor constante aplicate unei baze variabile, varianta
britanică – the reducing balance method – se poate utiliza numai în condiţiile existenţei unei valori
reziduale estimate, formula matematică fiind următoarea:

22
 n ____
t = (1- √ r / c ) x 100% unde,

t = rata amortizării,
r = valoarea reziduală,
c = costul activului,
n = numărul de ani.

Dintre metodologiile de calcul ale amortizării degresive bazate pe aplicarea unei rate (t%)
descrescătoare asupra unei baze de calcul constante edificatoare este metoda SOFTY (sum of the
years digits methods).

Pentru calculul ratei de amortizare se însumează anii duratei de viaţă utilă, valoare ce
reprezintă numitorul fracţiei de calcul a ratei, la numărător situându-se cifrele fiecărui an din
durata de viaţă, în ordine inversă.

Calculul amortizării aferente anului t utilizează relaţia:

a t= n–t+1 x V
1 + 2+ ... n

n = numărul de ani utilizare,

V = valoarea contabilă a activului

Deşi este prezentată mai mult cu scop teoretic, metoda progresivă se recomandă pentru
amortizarea clădirilor, fiind foarte apropiată de uzura fizică reală a acestora.

3. Metoda amortizării accelerate accelerată, constă în calcularea şi includerea, în primul

an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de
intrare a activului fix respectiv. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt
calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de
utilizare rămaşi.

23
 Sistemul accelerat, reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a valorii imobilizărilor
pentru evitarea uzurii morale. El afectează profitul în sensul reducerii şi pe această bază se
micşorează impozitul datorat statului, dar în acelaşi timp dă posibilitatea unităţii de a folosi fondul
rezultat, în achiziţionarea de noi active fixe necesare.
Opţiunea întreprinderii pentru una sau alta dintre metodele de amortizare anterior
expuseeste rezultatul modelărilor proprii managementului în funcţie de politica şi strategia
adoptată. Incidenţele metodei de amortizare asupra valorii amortizării anuale respectiv valorii
rămase de amortizat sunt redate în tabelul de mai jos:

Metoda lineară Metoda degresivă Metoda producţiei

Amortizarea anuală este Amortizarea este cea mai
egală în fiecare an mare în primul an şi apoi
descrescătoare în fiecare an
Amortizarea cumulată Amortizarea cumulată creşte
creşte uniform în fiecare an cu o sumă mai
mică
Valoarea rămasă de Valoarea ramasă de amortizat
amortizat descreşte se diminuează în fiecare an
uniform până atinge valoarea rezidulă
(dacă există vreuna)
Amortizarea anulă şi
unităţile de produs se
regăsesc în relaţie directă
Amortizarea cumulată
creşte ăn fiecare an în
aceeaşi proporţie cu
unităţile de produs
Valoarea rămasă de
amortizat se diminuează în
fiecare an direct
proporţional cu numărul
unităţilor de produs

24
 CAPITOLUL IV. CONTABILITATEA AMORTIZǍRII
IMOBILIZARILOR CORPORALE LA DAVEMA PROD SRL

a) In luna decembrie a anului 2019, DAVEMA PROD SRL. a achizitionat un aparat de

cantarit si marcat avand costul de 14.400 lei, exclusiv TVA, pentru care decide o durata normala
de functionare de 4 ani (in catalog, perioada este cuprinsa intre 4 si 6 ani).

Rata lunara de amortizare fiscala stabilita in regim liniar este de 300 lei (14.400 lei / 4 ani /
12 luni).

Entitatea stabileste ca durata de utilizare economica a aparatului este de 3 ani si intocmeste planul
de amortizare cu o rata lunara de amortizare contabila de 400 lei (14.400 lei / 3 ani / 12 luni). Pe
intreaga perioada de utilizare economica, entitatea „A” efectueaza lunar inregistrarea contabila:

6811 = 2814 400 lei

,,Cheltuieli de exploatare Amortizarea altor

privind amortizarea imobilizarilor” imobilizari corporale”

In primii trei ani in care se inregistreaza amortizare contabila, se considera nedeductibila fiscal
suma de 3.600 lei (1.200 lei pentru fiecare an fiscal) deoarece perioada de utilizare economica este
mai mica decat durata normala de functionare cu un an. Sintetic, situatia se prezinta astfel: 

25
 An Amortizare Amortizare fiscala Cheltuieli Cheltuieli
fiscal contabila deductibile fiscal nedeductibile fiscal
2020 4.800 3.600 3.600 1.200
2021 4.800 3.600 3.600 1.200
2022 4.800 3.600 3.600 1.200
2023 - 3.600 3.600 -
Total 14.400 14.400 14.400 3.600

b) In luna decembrie a anului 2019, societatea a achizitionat o masina pentru fabricarea

hartiei la costul de 180.000 lei, pentru care decide o durata normala de functionare de 10 ani (in
catalog, perioada este cuprinsa intre 8 si 12 ani).

Rata lunara de amortizare fiscala stabilita in regim liniar este de 1.500 lei (180.000 lei / 10 ani / 12
luni).

Entitatea a stabilit ca durata de utilizare economica a masinii este de 15 ani si intocmeste planul de
amortizare cu o rata lunara de amortizare contabila de 1.000 lei (180.000 lei / 15 ani / 12 luni). Pe
intreaga perioada de utilizare economica, entitatea „A” efectueaza lunar inregistrarea contabila:

6811 = 2813 1.000 lei

,, Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalatiilor,

privind amortizarea imobilizarilor” mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor”

 In cei 15 ani in care se va inregistra amortizare contabila, entitatea nu va inregistra cheltuieli
nedeductibile fiscal deoarece perioada de utilizare economica este mai mare decat durata normala
de functionare cu 5 ani. Sintetic, situatia se prezinta astfel:

  Amortizare contabila Amortizare fiscala Cheltuieli deductibile Cheltuieli

fiscal nedeductibile
An fiscal fiscal
2020 12.000 18.000 12.000 -
2021 12.000 18.000 12.000 -

26
 2022 12.000 18.000 12.000 -
2023 12.000 18.000 12.000 -
2024 12.000 18.000 12.000 -
2025 12.000 18.000 12.000 -
2026 12.000 18.000 12.000 -
2027 12.000 18.000 12.000 -
2028 12.000 18.000 12.000 -
2029 12.000 18.000 12.000 -
2030 12.000 - 12.000 -
2031 12.000 - 12.000 -
2032 12.000 - 12.000 -
2033 12.000 - 12.000 -
2034 12.000 - 12.000 -
Total 180.000 180.000 180.000 -

Metode de amortizare

Entitatile amortizeaza imobilizarile corporale utilizand unul din urmatoarele regimuri de

amortizare:

Amortizarea liniara

In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare
liniara la valoarea fiscala de la data intrarii in patrimoniu a mijlocului fix amortizabil.

Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor

sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei de utilizare economica a acestora.

Cota anuala de amortizare = 100 / Durata normala de functionare preluata din Catalog

Amortizarea liniara = Valoarea de intrare a imobilizarilor corporale x Cota anuala de amortizare

27
 c) La data de 16 septembrie 2018, societatea a achizitionat un utilaj la costul de 2.160 lei.

Aceasta decide ca durata de utilizare economica sa coincida cu durata normala de functionare de 3

ani, preluata din Catalog.

Cota de amortizare liniara = 100 / 3 ani = 33,33%

Amortizarea liniara lunara = (2.160 x 33,33%) / 12 = 60 lei

Inregistrarea contabila efectuata lunar va fi:

6811 = 2813 60

,, Cheltuieli de exploatare imobilizarilor” Amortizarea instalatiilor,privind amortizarea

. mijloacelor de transport,animalelor si plantatiilor”

Metoda de amortizare degresiva

In cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de

amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:

· 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;

· 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 5 si 10 ani;

· 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Rata degresiva stabilita se aplica la valoarea ramasa de amortizat pana in momentul in care
amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala determinata prin
raportul intre valoarea ramasa de recuperat si numarul de ani de functionare ramasi.

28
 CONCLUZII

Felul in care intreprinderea isi amortizeaza activele sale imobilizate prezinta interes,
deoarece amortismentul este sarcina deductibila din profitul impozabil. Acest statut fiscal al
amortismentului reprezinta o variabila importanta a politicii sale financiare putand contribui la
stimularea investitiilor.

Rapiditatea amortizarii are o influenta dubla in gestiunea intreprinderii: creeaza la un

nivel superior surse pentru investigatii si reduce impozitul pe profit pe care ar trebui sa-l
plateasca intreprinderea.

Efectul rapiditatii amortizarii apare in alegerea intre metoda liniara si cea degresiva de
amortizare, prin nivelul valorii actualizate a degrevarii fiscale.
Rolul amortismentului ca reductor de impozit apare mai evident in cazul folosirii unui
sistem accelerat de amortizare, intrucat suma dedusa din asieta impozitului pe profit este mai
mare imediat dupa punerea mijlocului fix in functiune, contribuind la intarirea situatiei
financiare a intreprinderii prin degrevarea de la o plata sigura.

Mai mult utilizarea unei metode degresive de amortizare, in perioada de inflatie, conduce
la realizarea unui castig pentru intreprindere, intrucat ea isi plateste impozitele pe profit viitoare,
in moneda depreciata.

Amortismentul – accelerator al autofinantarii

29
 Amortismentul sta la baza unui fenomen remarcabil de amplificare a fluxurilor de
autofinantare.

La activele cu o durata de viata mai mica, proportia de finantare a investitiilor din

amortismente este mai mare si ea scade pe masura ce se lungeste durata de viata sau creste
ritmul investitiilor.

Efectul multiplicator al amortismentului se inregistreaza in conditiile unei economii cu

preturi stabile, perioada in care intreprinderea inregistreaza o cerere permanenta pentru
produsele sale si in care se reinvesteste permanent disponibilitatile banesti, obtinute pe seama
amortizarii in echipamente de acelasi fel si cu acelasi pret.

In perioadele de inflatie, intreprinderea va inregistra o decapitalizare, daca nu-si

reevalueaza permanent activele imobilizate pentru cresterea sumei amortismentelor, nu-si
constituie provizioane pentru depreciere sau nu-si actualizeaza amortismentul la inflatie pentru
calcularea lui, in functie de valoarea de inlocuire a mijlocului fix.

Consecintele amortismentului in gestiunea financiara a intreprinderii, de reducere a

impozitului pe profit si de creare a surselorde autofinantare, sunt cu atat mai semnificative cu cat
amortismentul detine o proportie de circa 6% din totalul cheltuielilor de exploatare la nivel de
economie nationala, fiind mai ridicata in cazul proprietatii de stat, unde intreprinderile detin
multe mijloace fixe, insuficient sau deloc utilizate.

30
 BIBLIOGRAFIE

1.Galiceanu, Bogdanoiu, C., Contabilitate financiara conforma cu direcive europene,Editura

FRM, Bucuresti 2007.

2.Galiceanu, M., Hobeanu L., Contabilitate financiara, Editura Universitara 2006.

3.Ilincuta, Lucian-Dorel, Contabilitatea financiara a entitatilor economice, Editura Fundatiei

Romania de Maine, Bucuresti 2006.

4.Coman, Florin, Contabilitate financiara, Editura Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti

2006.

5.Ristea, Mihai si colaboratorii Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara

Bucuresti 2007.

 6.Feleaga Niculae, Feleaga Malciu, Liliana, Contabilitate financiara – o abordare europeana

si internationala, vol. I si II, Editura Infomega, Bucuresti 2006.

 7.M.F.P. Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.1752/2006, pentru abordarea

reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. OF. nr.1080 bis din 30 noiembrie
2007.

31