Sunteți pe pagina 1din 4

Rezumat Biserica Alba

Capitolul I
Nimic sfint
In perioada instaurarii regimului fanariot in tarile romane, domnul Zarzarean, un
vinzator de tesaturi, pe timp de noapte a observat ca in curte reprezentantii au intrat
5 calareti, dar au iesit doar 4. Acela ramas era Mahmud, bratul necrutator al
sultanului Abdul Hamid. Mahmud mereu era trimis de sultan sa faca lucruri mari,
si de data aceasta a avut misiunea de a aduce capul domnitorului Moldovei, capul
lui Grigore Ghica. Acesta acceptind o intilnire cu Mahmud, a fost omorit si capul
lui a fost trimis la Constantinopol pe un tavan de aur. Si aceasta a demonstrat inca
o data ca turcii nu aveau nimic sfint.
Capitolul II
Ora imblinzirii cugetului
Se apropia mult asteptata primavara, pe care parintele Paisie o astepta cu deosebita
placere. Fiind o fire credincioasa, el intelegea ca razboiul a influentat negativ
asupra oamenilor, caci acestia si-au pierdut credinta. El avea obiceiul de a petrece
ora imblinzirii cugetului era marele prinos daruit bisericii crestine. Cind venea
vremea sa mearga la slujba ori la trapeza, mereu isi lua cu dinsul psaltirea, insa de
data aceasta nu o putea gasi. Si atunci il chemase pe Danila sa-l intrebe, dar acesta
nu i-a raspuns, si parintele Paisie a mers in trapeza, caci posibil acolo o uitase, si
tot aici s-a intilnit cu poslusnicul Ioan. Acesta povestindu-i istoria cum a ajuns la
manastire si ca a fost cindva paznicul la Horia, se auzea un zgomot straniu afara,
care l-a facut pe poslusnic sa fuga, insa el a ramas ascultindu-l pe Paisie, si se
rugau.
Capitolul III
Neprihanirea
Pe soare si nabuseala cumplita, trupele ruse au ajuns pe malul drept al Nistrului,
unde s-au odihnit putin si au cercetat cu mare atentie celalalt mal al Nistrului ca sa
nu apara turcii, si au inceput constructia podului. Doi ofiteri cu o ceata de cazaci au
trecut riul cu permisiunea acestora. Acolo s-au intilnit cu Ecaterina, care are acelasi
numa ca si a imparatesei. Era timpul cind Ecaterina facea var pentru lacasul sfint,
se auzea un zgomot, batea toaca. Ea a plecat la biserica si a vazut ca preotul se
stringe pentru a se refugia. Insa ea refuzind sa faca acelasi lucru , a rugat preotul
sa-i lese psaltirea si icoana Preacuratei. Si a mai ramas cu gindul ca Domnul ii va
lua sub paza lui pe dinsa si pe copiii sai. Preotul a indeplinit rugamintea Ecaterinei,
si aceasta mergea spre biserica citind psaltirea si aprindea cite o luminarica.
Capitolul IV
Fructul oprit
Sarbatorinduse la palatul de iarna biruinta armatelor ruse de la Oceakov, care au
fost sub comandamentul feldmaresului Potiomkin, acesta intelegea ca a fost prea
multa varsare de singe. Insa imparateasa nu intelegea mihnirea acestuia, caci cum
fara de revarsari de singe dupa cucerirea regiunilor. In a 5-a sau a 6-a zi, cind toata
curtea s-a strins la catedrala Sf. Nicolae, imparateasa l-a vazut pe tinarul Platon
Zubov, care i-a trezit mare interes. Atunci imparateasa a vrut sa afle cit mai multe
despre Nariskina. Imparateasa tinea la Sasa Mamonov, dar el era deja indragostit in
altcineva. Aflind despre asta, imparateasa i-a facut nunta, i-a dat bani si pamint in
regiunea Moscovei , cu conditia ca fara permisiunea ei nu vor parasi mosia. Insa
peste un timp acestia s-au despartit, si cit de mult Mamonov dorea sa se intoarca
inapoi la curte, ii scria scrisori imparatesei, dar aceasta nu mai avea timp, era
preocupata de treburile tarii si de Platosa. Odata cu venirea primaverii, acesta pleca
la Tarskoe Selo, unde se intilnea de citeva ori cu Platon Zubov in timp ce se plimba
in gradina. Cind a aflat ca tinarul e comandantul companiei de garda a palatului,
imparateasa petrecea tot mai mult timp cu el.
Capitolul V
Steaua de la Betleem
In Tarile Romane, refugiul fusese codrul, dar cind se intorceau acasa, locuintele lor
erau arse si distruse. De aceea intr-un timp scurt incercau sa le refaca. Atunci cind
venea Craciunul, toti se pregateau de sarbatoare, in ciuda faptului ca anii erau
secetosi, si satul Salcuta era in toiul pregatirii. Insa acest sat era sub supravegherea
turcilor si cazacilor, dupa semnarea unui armistitiu, si acestia au indraznit sa
coboare in sat sa sarbatoreasca si ei. Indiferent cine erau, ei au fost primiti de
gospodari. Insa o data cazacii au fost luati ca prizonieri de turci, deoarece au venit
in aceeasi casa. Atunci, generalul Kaminski enervat de cele intimplate, organizeaza
un plan de pedepsire a inamicelor. Intr-o aspra si violenta batalie cazacii au cistigat
lupta si l-au ucis pe fiul hanului. Atunci Hanul hotaraste sa deie foc Salcutei. Apoi
satenii treziti de sunetul clopotul s-au adunat in biserica, barbatii raminind afara s-
o apere. Urmatoarea zi jertfele au fost inmormintate, dar preotul merge la domnitor
sa ceara rasplata contra ienicerilor.
Capitolul VI
Mai-marele cintaretilor
Toti rusii si imparateasa Rusiei aveau placerea de a juca carti, insa din cauza
situatiei grele in tara, acest tip de joc a fost interzis. Porucicul Bareatinski trebuia
sa informeze comandantul sau despre anumite noutati, insa acesta tuna si fulgera si
de aceea porucicul a renuntat sa faca asta. I-a venit gindul sa se sinucida, dar mai
intii de toate a mers la manastire. Acolo il framintau diferite ginduri si iesind din
biserica a mers la o crisma. Acolo s-a ospatat si a auzit cum Ecaterina nu a dorit sa
fie amanta lui Potiomkin , si acesta era trist de refuz. Sofia Witt, stiind despre
toate, a gasit solutia pentru rezolvarea nenorocirii cneazului. Bareatinski i-a trimis
o scrisoare Ecaterinei , caci erau verisori , sa se intilneasca la Iasi. Aceasta deodata
a refuzat, dar mai apoi a acceptat. Ajungind la Iasi, ea s-a oprit la casa lui Stamati.
Pe la amurg a fost obtinuta mult rivnita intelegere.
Capitolul VII
Masura peste masura
La venirea Ecaterinei Dolgorukaya in Iasi, s-a organizat un bal de Potiomkin, la
care au fost invitati dansatori si a fost amenajat un bordei. Intre timp Potiomkin
primeste o depesa. Popov l-a instiintat ca imparateasa are un nou favorit Platon
Zubov. In depesa se scria ca imparateasa cere pace, dar cursele merg in alta directie
dupa parerea lui Potiomkin. Potiomkin a luat decizia sa ordoneze o noua
mobilizare contra otomanilor, pentru a elibira crestinii. Dar balul a continuat si au
fost prezentate toate surprizele
Capitolul VIII
Poamele pamintului
Ecaterina iernind singurica cu copiii sai si necajita cum era, a luat decizia sa puna
biserica pe temelie caci foarte mult isi iubea satul si nu dorea ca aceasta sa ramina
fara de un lacas sfint.Pornind sa caute ajutor ,a ajuns la Taica. Si s-a apucat sa
repare biserica putintel,necatind ca era o munca grea ,barbateasca,dar ea continua.
Capitolul IX
Facerea imposibilului
Dupa patru ani de lupte,rusii au reusit sa cucereasca Hotinul,
Bender,Akkermanul.Izmailul raminea pe miinele turcilor.Dar Potiomkin alcauia
plan,stragedii de cucerire a acestei cetati.Astfel facerea imposibilului devenise o
necessitate.Nedorind sa recurga la ajutorul lui Suvorov,totusi pina la urma a cedat.
La aceasta batalie s-a implicat si tinarul Bareatinski si in decembrie a inceput
asaltul cetatii .Comandantii urmareu tactice speciale si cetatea a fost cucerita.
Capitolul X
Petrecerea imparateasca
Ingrijorat de faptele ce se petrec la Petersburg si stiind ca nu sint dirijate de
el,Patiomkin pleaca in capitala.Ajuns acolo si vazind gravitatea situatiei ,el
hotaraste sa dea un bal,grandios,de care n-a mai vazut acel oras,pentru a reintoarce
increderea Ecaterinei,insape parcurs faptele nu decurg dupa asteptarile
lui.Imparatesa hotaraste sa-l trimita inapoi la Iasi pentru a pune capat
razboiului,astfel ea ramine intr-o pozitie neutra ,nici cu Zubov,nici cu Potiomkin
Capitolul XI
Urcarea intru vrednicie
Manastirea Neamt isi sarbatoreste hramul,se adunase lume ca nu aveai unde
pasi,venise insasi patriarhul Moldovei.La aceasta mare sarbatoare parintelui Paisie
I se facu cadou-toiagul din aur cu nestemate si fusese ridicat la rangul de
arhimadrid conform cerintelor lui Potiomkin ,insa parintele se intristase.La
manastire venise si Ecaterina pentru o spovedanie,dar din cauza imblulzelii isi
pierduse cunostinta. Ea fusese chemata la parintele Paisie pentru a se destainui
,unde participase si poslusnicul Ioan. Destainuindu-le istorioara satucului
sau,ambii ramasese socati,poslusnicul Ioan cerindu-si perimisiunea sa revie in
Ocolina cu Ecaterina
Capitolul XII
Curatirea
Lui mos Pasare I se facuse pofta de placinte cu bostan,de aceea au fost nevoiti sa
mearga la Taica pentru a cere bostan,dar se ajunsese iar la o cearta in ruma careia
familia lor fusese jignita.Pentru a se rasplati pe dreptate, cei trei fii a lui mos
Pasare planuiesc sa-I fure lui taica calul cel frumosdar nu le-ar fi reusit fara
ajutorul unui calugar ..cu care se intelese sa cumpere lemne,din banii de pe
cal,pentru a ridica in Ocolina biserica mult doretacalugarul fiind insasi
poslusnicul Ioan.
Capitolul XIII
Bate clopotul spre sara
Potiomkin intorcindu-se din capitala la Iasi crede ca venise timpul sa treaca prin
Cernigov,satul sau natal.Acolo unde clopotul bisericii ,sunetul caruia pentru el a
inceput sa prevesteasca cevail luase cu el la Iasi.Ajuns in capital Moldovei afla
despre situatia cu turcii ,acestea accepta toate cerintele rusilor pentru pace.Situatia
grea de pina acum si aceasta noutate neprielnica la pus la pat pe ptrmul barbat al
imperiului,imparateasa auzind noutatea se simtea oarecum vinovata.Ne mai auzind
prevestirea clopotului,Potiomkin ia decizia de a se intoarce in tinuturile natale,dar
situatia se agravase si simtindu-si sfirsitul se oprise intrun cimp ca un ostas unde isi
ceruse scuze de la un cazac si isi luase ramas bun.
Capitolul XIV
Culoarea destinului,culoarea vesniciei
Cu foarte multa truda depusa , in Ocolina se ridicase o biserica de ti-e mai mare
dragul ,dar nu aveau clopotdupa o ratacire de o iarna intreaga..poslusnicul Ioan
aduse o minunatenie de clopot de la boierul Movilabiserica varuinduse alba.
Dupa cum s-a mai spus Ocolina venea de la ocolul care Nistru se facea acelor
munti de huma de pe mal.Iata insa ca o taranca cine sa infrunte stravechiul
riu,revendecindu-si dreptul la urma.Au biruit credinta,harnicia si stravechiul vis al
neamului de a se arata lumiii in toata curatenia si frumusetea sa.