CAPITOLUL 2

In cap.2 se povesteste despre parintele Paisie Velicikovski,care a calatorit tare mult prin Ucraina si Moldova,a
indurat foamete si suferinta pe muntele Athos si acum e stabilit la manastirea Nemt.Acum,sta in camara sa,e noapte
si el admira cum vine primavara.Pentru a-l multumi pe Domnul ca a ajuns sa intimpine a 60-a primavaar,el decide sa
citeasca intii o molitva de dezmortire a oaselor alcatuita de el,dupa sa se duca si cu obstimea calugareasca sa
deschida portile manastirii pentru a intimpina anotimpul.Parintele Paisie a fost cel care a introdus termenul de
poliloghie,ceea ce insemna totala pustiire a cuvintului.Dupa ce si-a citit molitva,a facut douasprezece matanii.Era
miezul noptii si venise rindul polunosnitei,rugaciunilor de noapte,dar calugarii inca dormeau.Atunci,parintele decise
sa coboare din camera sa,nu inainte de a-si lua psaltirea,pe care a facut-o chiar el pe muntele Athos.El s-a facut
cunoscut datorita scrisului sau deosebit,scriind psaltiri mai frumoase ca tiparul,peste un timp avind chiar si
ucenici.Aceasta psaltire ii amintea de tinerete,de aceea tinea tare mult la ea.Ajuns la masa lui din manastire,din
negura noptii a auzit o vorba:Blagosloveste,parinte.Preotul,cu toate ca s-a speriat putin,s-a inchinat icoanelor si l-a
recunoscut pe tinarul calugar.Era Vinatorul de munte.In manastire erau tare multi calugari,peste 500,de aceea nu
mai primeau pe nimeni acolo,insa acest Vinator nu a intrat pe usa ci a sarit gardul.Baiatul a zis ca i s-a facut greu pe
inima pentru ca austriecii trec Carpatii,el se temea de razboi si de turma sa,de suferintele poporului.De fapt,baiatul
a pazit cindva capul lui Horia,adica facea parte din armata lui si cind au pierdut in lupta cu austriecii,el a incercat sa
fuga in munti,dar a fost intemnitat de austrieci.Atunci,parintele a inteles ca baiatul era fugar si cerea sa fie adapostit
in manastire,ceea ce a si facut.Dupa ce batut miezul noptii,s-au trezit calugarii si au inceput a pregati masa pentru
rugaciune.Poslusnicul a pus in dreptul fiecarui scaun de la masa cite o luminare,dupa care parintele Paisie a inceput
slujba.Dupa care,el filozofeste despre tristete,despre stramosii lor,despre Macedoni.La un moment poslusnicul a
auzit ceva.Erau turcii care au bateau in poarta.Poslusnicul a dorit sa mai ia niste calugari tineri si sa fuga,insa
parintele i-a zis:,,Arma noastra e rugaciunea,si nu lupta.".Poslusnicul a incercat sa-l convinga pe parinte sa faca
ceva,caci turcii scoteau deja poarta din balamali,dar acesta a zis ca:,,Toate-s trecatoare,fiule.Si biruintele,si
infringerile,si calactul in picioare.Numai cuvintul ne va putea smulge din uritenia si nedreptatea acestei
lumi,indreptindu-ne catre cele vesnice".Astfel,s-au pus impreuna si si-au continuat rugaciunea.

CAPITOLUL 3
Trupele rusesti conduse de Rumentev zadunaiski au ajuns la nistru si au inceput a construi un pod pentru a trece ,
care noaptea a fost luat de apa astfel ca ostile au fost nevoite sa treaca pe jos. Pe celalt mal , toti locuitorii satului
au fugit in codri desi rusii veneau sai elibereze de turci. Doar o singura femeie cu 6 copii ai sai au ramas.Ecaterina
,desi rugata chiar de preot a refuzat sa fuga pentruca nu vroia sa tradeze lacasul sfint. Preotul ia lasat doar o
luminare pe care Ecaterina a aprino seara in biserica, astfel ca ostasii care treceau nistrul noapte sau putut orienta
incotro sa innoate.
CAPITOLUL 4
In februarie 1790 Peterburgul sarbatorea caderea frtaretei de la Oceacov . Erul acelor lupte grele era cneazul
Potiomkin care a fost intimpinat in capitala nordica cu slave si urale . Se tot trageau clptele se tineau slujbe in toate
bisericile si in toate catedralele. Pe parcursul drumului de la sud pina la nord de la Oceakov pina la palatal de iarna
numai dangate le clpotelor se auzeau . Stind la una din ferestrele palatului de iarna Elcaterina se simtea cu
adevarat fericita sii veni ideia sal intrebe pe Zotov despre aceasta mare nemaipmenita multime adunata in fata
palatului ..el ii raspunde ca multimea venise dar sa caste gura( se contrazisera un pic insa regina oricum nul crezuse
ramasese cu ideia ca multimea venise sal preslavesca pe cneazul Potiomkin )
***
In aceasi seara la palatul de iarna se sarbatorea biruinta armatelor ruse . Ambasadorii tarilor occidentale fusesera
surprinsi de rafinamentul curtii de la Petersburg. Ecaterina era isteata , bine informata despre saracia si mizeria
poporului rus si din cind in cind orbea lumea cu bogatia si fanteziile curtii sale prin acest gest astupa gurile rele si in
interiorul tarii si in afara tarii .Multe din cele ce ar fi vrut sa intreprinda dar nui permite coroana intreprindea
curtea.( pentruca curtea o ajuta ea ii rasplatea cu mosii si palate)Sclipitoare era curtea imparatesei atunci in zilele
celea de viscol anume in acele zile Ecaterina isi sarbatorea doua mari biruinte ale sale una asupra otomanilor si alta
asupra propriei capitale . E la pus in fruntea armatei intii pe Potiomkin multi erau nemultumiti de alegerea ei si
conssiderau ca in locul lui trebuie sa fie Rumeantev-Zadunaiski ea nu era deacort cu nici o dovada deoarece ea
fagaduise deja conducerea viitorului razboi favoritului sau favoritului sau Potiomkin ia dovedit nu numai o
credinta deosebita ci si o deosebita pricepere Ecaterina datora lui jumatate din slava sa . Si ea neiubind sa ramina
indatorata cuiva il puse in fruntea armatei intii Potiomkin imbla tacut si mahmur regina nu intelegea cauza , el ii
spuse ca se varsase prea multe singe ea nul intele si spuse in sine sa cucereste regiune dupareiune , zdrobeste
armate si in acelasi timp nu suporta varsarile de singe
***
In a 5 zi dupa venirea cneazului sa decis oficierea marelui parastas in memoria celor cazuti in luptele de la Oceanov
regina impreuna cu curtea au plecat si ei la biserica .acolo ea a vazut un tinar de frumusete rara de care se si
indragostise ea nu stia de unde era sau cine era nu vroia sa intrebe pe nimeni cine e el sa nu inteleaga cineva ca sa
indragstit ( ea era casatorita cu Sasa Mamonov-Mamon) Reginei ii placeau plimbarile prin curte ( ea era nervoasa si
nervozitatea ducea la jungiuri de care Ecaterina suferea toata viata singura salvare erau plimbarile ) si de citeva ori
se intilnise cu acel tinar frumos de care se si indragsti mai tare .. in una din zile se plimbase si ajunse la
Nariskina carei spuse ca Mamon se plimba cu Scerbacova ..ii mai spuse ca lumea vrbeste ca se iubesc .Ea na vrut sa
creada insa in una din zile ea daduse tuturor barbatilor de la curte bani si le premise sa se duca sa se distreze .. si
afla ca trasura in care era Mamon se intare inapoi si se plimba iar su acea fata , ea prunci slugilor sai aduca la palat
,,,( ei venise intrase ambi tininduse de mina si ingenuscheara in fata ei)aici are loc un dialog intre ei unde la fiecare
intrebare a reginei ei raspund ca dragostea ii devina .. ea nu stia ce sa faca cu ei vroia si sai pedepseasca , dar alese o
pedeapsa putin mai stranie ( le spuse sa se casatreasca intro saptamina le facuse nunta le daduse citeva mosii cu
cinci mii de suflete o suta de ruble de aur , casa mare de piatra la Moscva)
****
La aci 60 de ai sai se bisnui cu soarta sit imp de vara numai avuse viata intima (pe timpul verii primerii traia la palatal
de vara cum venea iarna se muta la cel de iarna) ricum se mai gindea la acel tinar frumos carei strabatea visurile ..in
una din zile in care se plimba cu Nariskina iarasi dau peste acel tinar Nariskina ii spune ca el e indragostit de ea
el ii saruta mina ea ii simti rasuflarea calda Ea ii pune mina pe frunte suii zice cai ferbinte si va trimite docturul la el
sa vada cum se simte ( ea trimetea doctoral Rogers sa examineze pe viitorii favorite ) Dupa Rgers viitorul favorit era
trecut pe seama batrinelor dame , care ii slefuiau manierele il puneau la current cu eticheta Norocosul Platon Zubv
avansa fulgerator ..si obtinu rivnitul acces la dormitrul imparatesei Regina era pur si simplu Fericita .
***
Cei doi hulubasi care au plecat la Mscova nau trait mult impreuna dupa vroi doua luni sau plictisi de singurate si
vroiau balurile de la palat Momotov (ii era dor de armata de slava de a da ordine si multe altele )ii trimetea
scrisori reginei sal primesca inapoi, ea fara sa le citeasca le arunca in foc ea nu mai avea timp era ocupata cu
problemele poporului si daca gasea o minuta libera io acorda iubitului ei )

CAPITOLUL 5
Se povesteste despre viata grea a oamenilor ( la care leau ars casele si sau refugiat in padure ,, pina se vor finisa
toata rascoala spre toana ei esi din ppadure si oamenii harni au inceput asi repara casele ), (aici se povesteste cum
ei faceau casele si multe maruntusuri neimportante ) , venise iarna si si De craciun copii incepusa a merge cu
colinda , de la casa la casa si urcau si cele doua dealuri care nu era deloc usor sa le ridici . Patrulele ca sa le treaca de
urit urmareau forfota din vale , comentindule fiecare in felul sau bocesc au presupus turcii , auzind colindele . fi
murit careva dea lor .. colinda !! au racanit cazacii Iernicerii au ramas uimiti uimiti cind au vazut cum rusii
coboara dealul ..intra in sat si se risipesc pe la case ..trec citeva ore si rusi nuvin la locul lor de munca .. pe cind
turcii se gindeau ca salcutenii pot sa nui primeasca insa au incercat si au fost si ei primiti de bunii salcuteni///Rusii
si turcii veneau seara in vizita la oameni toti ii primeau si se imparteau cu aveau Toate insa au inceput dintr-o
nimica toata intr tirziu de noapte cineva a batut la usa unei casute . Au intat 4 cazaci ( nau dovedit bines a intre ca
ierniceii aleau sarit in cap iau dat la pamint si iau batut ..acestea au luat spre cetatea benderului care era atunci a
lor . Generalul Kamenski a odornat polcovnicului Golavatii sa aduca atitea turci citi cazaci au fost facuti prizonieri in
prapastia acelui satuc . El sia luat suta de calarasi si a plecat spre sud acolo sad at o batalie
crincena unde fusese omorit fiul hanului mostenitorul bugeacului Generalul Kamenski vazint trupul tinarului I se
facuse mila ca era si el tata ii trimise o scrisoare hanului in care ii spuse ca fiul sau murise dind dovada de curaj si
vitejie si sania cu trupul tinarului fusese trimisa la Bender
****
se povesteste despre parinte Nicandru , si despre acea ca vine un nou episcop..insa nu dupa mult timp pleaca si iar
ramine preot Nicandru , face slujba bine toti il ascultau , era iubit de catre toti intro dimineata parintele a zarit ca
arde salcuta si cu dangatele clpotului ii chema pe toti la biserica el se ruga , insa au murit multi , el spus sa plece
citiva oame sa ceara cite ceva penrtu ca toti sasi inceapa cumva a trai din nou .. mergind patru zile deacum
nemaiavind puteri isi perduse cunosostita , oamenii buni il puse intro trasura sil ajutase si isi revina .

CAPITOLUL 6
Imparateasa rusiei obisnuia cite o ora-doua sa se joace in carti ,ca refacere ,astfel ea era calculata in joc si
foarte strategica dar nu juca niciodata cu miza mai mare de o rubla ,ca mai tirzziU ea sa puna capat acestor jocuri
din cauza secetei din nord si foametei de pe VOLga ,au fost arse in pete mii de carti de joc,dar omul tot mai incerca
sa dea tircoale norocului porucicul Bariatinski vine la iasi pentru a incheia situatia in fata polcovnicului dar de
frica acestuia Bariatinscki esise din casa si plecase in tirgul Iesilor Fiind istovit ,, la 20 si ceva de ani Baritinski
parea a fi perdut de tot,, sa gindit sasi traga un glonte in timpla ,, dar crestin fiind no sa poata apasa pe
tragaci fara sa fi rostit o rugaciune macar cit de cit,,tot ratacind prin oras a ajuns la un sfint lacas unde,, citeva
candele abia mai clipoceau in mijlocul bisericii era un sicriu ,incolo-nici tipenie de om,,Apoi vazuse in altar un
calugar ce se ruga in singuratate si taina ,se ruga si el un pic(Doamne si-a zis Baritinski Iarta-ma dar sufletul meu
nu este gata pentru pocaire ).Se mai intreba daca exista cale de salvare si parasise manastirea mai cutreera orasul
adormit si se gindi sa mearga laa cneazul Potiomchin ,(pe care il apuca lenea fara motive si sta tolonit pe
canapea)Mai apoi merge la o crismulita unde intilneste un intendent plictisit afumat de-a binelea care urmarea o
tiganca , Baritinscki se asesa la masa lui(acesta ii datora 100 de ruble dar ia dat doar 1) Poruciul Baritinscki a
comandat vin friptura si colac si cind se pregati sa plece auzi din discutia oamenilor de la masa vecina o istorie
despre o doamna acolo se iscase o bataie insa baritinski nu sa implicat
El paraseste circiuma si ajunge la palatul comandantului suprem ,la etaj se auzea cneazul ,la picioarele caruia
sta Sofia WITT (ea avea o mare pasiune pentru calatorii )apoi ea il zarise pe tinarul ofitaras pe care la luat la ea la
cinstit cu un paharut si la pus in fata unui camin cu lemne ,apoi la Iasi veni si contesa Dolgorukaia .si iarasi prin
biserici se fac slujbe si ulitele-s numai lume

CAPITOLUL 8
Nita este pe patul de moarte, sic ere un strugure de la maica sa. Ecaterina se roaga in genunchi in fata Preacuratei
Fecioare sa-I trimita Domnul binecuvintarea sa peste pamint.
Iata ca dupa o vara fierbinte si secetoasa a cazut o toamna blinda, calda si visatoare. Ecaterina a mostenit de la
parinti o casuta in jos, unde vita de vie nu prea creste dar femeia a reusit sa culeaga si ea citeva caldari de poama.
DUpa ce sa-u infruptat copii sai, din cee ace a ramas a facut must, lasind un ulcior de must pentru biserica.
Iata ca a decis sa mearga prin sat sac ear cite un ulcior de must pentru nevoile bisericii dar nimeni nu a ajutat-o.
Din motiv ca parintele a plecat din sat, iar biserica mai se distrugea asta femeia a decis sa mearga sa cheme oamenii
la calcat lutul ca sa intareasca peretii bisericii. Mergind de la casa la casa a fost pusa in situatia ca sa intre in ograda
lui Mos Pasare (Vasile Cruntea), sa guste din must altfel acesta si cu cei trei feciori ai sai nu vor veni a doua zi la
calcat lut. Vinul a ametit-o putin, dar femeia si cautat de treaba mai departe, plecind clatinindu-se cu icoana in mina
si urmind calea unde o duc ochii.
Picioarele o duc sub padure, spre casele unui oarecare Taica- porecla (tot Cruntea). A merge cu icoana Preacuratei
pentru a te inchina unui nas mare ii parea Ecaterinei cu neputinta. Insa Taica se avea de bine cu Ecaterina si mai
avea si bani buni. Gradina acestuia era plina de perj in aceasta vreme a anului cind toti stringeau struguri, din perj el
facea un fel de tuica pe care apoi o vindea.
Aici din nou femeei i-sa oferit sa bea. Fie a zis femeia dupa a adus canuta la gura, ea a disparut de pe fata
pamintului, nu mai tinea minte cum a ajuns acasa.
Noaptea credea ca o sa moara, dar a izbutit. Dimineata repejor sa trezit, si-a sculat copii si a plecat in deal nu cumva
sa vie tot satul dar insasi ea sa intirzie, din pacate nimeni nu era.
A tot carat lut si apa, cu lacrimi pe fata. Dupa ce a finisat s-a apucat de curatit biserica de maloz.
Asa cum i-si cauta de treaba a auzit un gas frumos ca un clopot. S-a dus s-a aspalat pe fata, cind a revenit, cintareata
a disparut. A plecat in goana dupa ea si o vedea ducindu-se spre padure. Dupa vorbele din sat era tiitoarea pec area
a daus-o Taica acasa la el.
A auzit undeva ca biserica trebuie sa rasplateasca pe cintaretii care au cintat in ea, astfel Ecaterina a luat putina
faina din sacul pentru nevoile bisericii, si pina la miezul noptii a copt un colac ca de dimineata sa mearga spre
cintareata s-o multumeasca.
In zori a plecat spre casa lui Taica dar a vazut ca acesta cu tiitoarea sa pornesc la drum si a fost nevoita sa plece
acasa.
Intorcindu-se acasa a impartit colacul la toti pe dreptate. S-a lasat in genunchi in fata Preacuratei si a zis Doamne sa
te intorci cu fata de la noi atunci cind vom veni sa te rugam pentru cele pamintesti

CAPITOLUL 9
Se incepe cu faptul ca dupa o perioada de 4 ani razboiul ruso turc ajunge la o perioada unde (nici tu pace niic
razboi). banuind ca marea batalie se va da linga zidurile ismailului,turcii au intarito cum au putut mai bine.
Neinvinsa, ismailul plutea ca o umbra peste tratativele de pace. Insa ingrijorat de extinderea imperiului rus,
occidental stringe o echipa de ingineri care dupa un timp in tomana anului 1970 transforma ismailul in una din cele
mai puternice cetati ale europei. Rusia dorind sfirsirea razboiului, cere din Petersburg cucerirea izamailului iar
raspuns primeste ca fara o completare aceasta este o afacere imposibila. Asezat pentru toata iarna la iasi potiomkin
gindeste ca va asedia izmailul primavera pe cind petersburgul insista acesta da dispoziitii generalului repnin pentru
asediereaa cetatii. Odata ce cetatea a fost atacata turcii intrerup tratativele iar tot in acel timp incep a stringe o
armata de peste o suta de mii.la inceputul razboiului lui Suvorov ii vine ideia sa intreprinda un atac sub ochii lui
potiomkin ca pina la urma sa fie ranit si trmis in rezerva. Scos din rezerva de catre hazard pentru a veni in ajutor
armatelor austriece, dupa ce a fost decorat, dupa ce imparteasa la primita in audienta acordindui supranumele de
rimniski potiomkin il arunca iar in rezerva pentru o tomna lunga si ploioasa pina la asteptarea ordinului. Pina la
sfirsitul lui noiembrie soseste un capitan tinerel cu fata lunguiata fiind un ofiter de legatura. Potiomkin in depesa sa
scrie ca odata ajuns la izmail Suvorov devein automat commandant tuturol fortelor concentrate in vederea unor
lupte decesive. In drum spre dunare ei intilnesc mai des soldati care se retragea. Mai departe se povesteste despre
cum Suvorov a facut un machete a cetatii la 15 km de cetate ,a impartit oastea in mai multe coloane si a
inceput repetitia pentru asaltul cel mare. Sapte zile soldatii erau chinuiti in frig fara haine calduroase si uneori fara
hrana doar cu puitna odihna cu cite 2-3 ore de somn pe zi.la 10 decembrie incepe asaltarea cetatii cum sute de osti
incearca sa treaca apele cu punti usoare dar e in zadar insa pina dupa o noapte de inceercari in zorii zilei ostii in
frunte cu Kutuzov si nekliudov ajung in in creasta zidului. izmailul e numia singe fum si foc oatomaniii de lupta
pentru beciurile cu munitii si dup ace unul din ele exploadeaza si se pravalestei luase cu el niste ostasi impreuna cu
capitanul bareatinski. dupa cucerirea cetatii ostasii au inceput sa curate cadavrele erau aruncate in dunare iar rusii
inmormintati crestineste.in acest timp palatul lui mavrocordat se pregatea pentru sarbatoare. Intreaga curte
impreuna cu potiomkin a iesit sal vada pe Suvorov si odata ce acesta iei in fata tuturor striga tare,, luminatia voastra,
izmailul a cucerit,,. Suvorov nu a fost rasplatit pentru munca sa zicin ca batalia a fost cucerita doar datorita lui
dumnezeu fapt care a dus la pierderea gradului de feldmaresal. Insa uitativa ca mai vine o veste buna precum ca se
iveste o nunta. Dupa ce se adunase toata ocolina in ograda ceea toti erau cu ochiii la mireasa si cu gindul la vin. Mai
departe este vorba depsre ecaterina, care se poraia pe linga o biserica darimata impreuna cu copii sai. Ea se
considera batjocorita de sat, iar dupa o discutie cu taica flaminda si degerat pleaca acasa se suie pe cuptor se
acopera cu tolul care se inveleau toti si incepu sa tremure de parca daduse frigul in ea.

CAPITOLUL 10
Incepe cu o veste buna, si anume ca in ograda lui mos PSARE curind va avea loc o nunta. toti stiau ca in beciul
mosului se afla butoaie cu vin neincepute ashteptind cu nerabdare evenimentul, dar din pacate nunta nu era un lucru
hotarit. Mare a fot mirarea tuturor cind au aflat ca nu feciorii se insoara dar insasi mosul. cteva saptamini mai
inainte Pasare facu cunostinta cu muiere*plinuta, prostuta, iubareasca) , tot intrebindu-l cind o ia de mireasa ca in
final, mosu accepta..(si nunta a avut loc intr-o iarna)
***
Se intoarse in sat Taica attotputernicul. Batrinul pune mina pe ulcior si fugi in intimpinarea varului. insa acesta trecu
pe linga el si la strigatete acestuia nu reactiona. Umilil, mosu hai dupa el, in urma caruia au alergat si feciorii,
mireasa si nuntasii. Tot alegind au ajuns in dreptul unei biserici unde Caterina impreuna cu copii ei curateau zapada,
intrebind-o ,,de ce nu a venit la nunta. caterina a zis ca duminica oamenii de treaba merg la biserica pentru a se
ruga. Mos Pasarea a poreclit-o ,, salinca ceea,,toti rideau, doar unul din copii ridicind un bulgare si aruncind in ei isi
apara mama. IN fine, Caterina impreuna cu copii pleca acasa plingind, iar copiii o linisteau, cunoscind o raza de
lumina ce se strecura pe cuptor.

CAPITOLUL 11
Dupa caderea Ismailului, prezenta saraciei, mizeriei si epedemiilor necisitau o pace mult visata. Dupa vbe tepoase
ale lui Suvorov, pe cneaz la apucat ipohondria, urlind ca pace nu va fi pina cind turcii nu vor accepta toate conditiile
lui. In urma readucerii la viata a regiunii Novorossiei.se inalta o noua Rusie, care se poate hrani, impaca si apara.
Apoi urmeaza intilnirea lui Potiomkin cu Ecaterina a 2 pentru a semna un decret conform caruia urma sa se inalte un
palat de piatra, iar in fata palatului monumentul lui feldmaresalul Potiomkin. Insa potiomkin ceru sa ii fie dat palatul
Tauride, si imparateasa accepta.Deoarece acest palat a fost citeva ori vindut inapoi impatratesei, Petersburgul l-a
poreclit ,,cneazul beznei,,.intrucit ,,potiomki,, inseamna intunecime. Aflam despre o dusmanie intre Potiomkin si
fratii Zubovii, iar Ecaterina cauta cum sa ii impace. Deoarece erau ambii credinciosi, aceasta decise sa mearga la
biserica ca pentru cei 3 sa se impartaseasca.

In timpul unui bal aflam despre mosia de la Moghiliov al lui Potiomkin, care costa peste un milion, si la intrebarea
imparatesei cui i-o vinduse ii spuse ca lui Golnski. Trezindu-se dupa bal, Potiomkin in vazuse alaturi pe Golnski, pe
care il trimite la departamentul finantelor pentru a ii se oferi o suta de mii, dindu-i o foaie pe care era semnatura lui.
In scurt timp acesta se intoarse, anuntind ca i-au refuzat, Potiomkin indigninduse ca semnatura sa nu costa nici o
suta de mii.

CAPITOLUL 12
Imparateasa s-a mutat la resedinta de vara,si prima cea facut a convocat consiliu militar.in dialogu cu ministri a fost
discutata situatia de la sud de care era responsabil Patiomkin insa acesta nu era el era in capitala,astfel in locul lui
era generalul Repnin,insa acesta tacea de citeva saptamini,pentruca nare curieri findca acestea au fost retinuti in
capitala de Patiomkin,de tot se spune ca erau 50 de curieri.
Astfel la miez de noapte a fost adus polcovnicul Popov la tarscoe selo,si atunci Imparateasa a avut un dialog cu
popov despre aceie curieri ramasi in Iasi dupa ordinu lu [Potiomkin,dar Popov cam nu dorea sai spuna toata
informatia reginei ca se temea de potiomkin insa ea spus totul...apoi imparateasa ii ordona sa lui popov ca acela sa-i
spue lui potiomkin sa raspunda de urgenta depesilor si sa intoarca curierii in armata de sud,si sai dai e de stire in
cursu zilei citi curieri au plecat.....atunci popov doar a facut fata ca plecat sa faca ce i sa poruncit.
Afost organizata o sedinta in discutie era pus problema razboiului cu turcii si strategiile Rusiei.Sedinta a durat
intreaga noapte,dupa care regina a dat glas hotaririlor,unde potiomkin trebuia sa plece la Iasi si sa incheie tratu de
pace cu turcii...si tot atunci veni si Potiomkin. Hotarirea era pusa la vot,dar boerii se temeau de asta ca ucumva
Patiomkin sa-i omoara,Astfel prima a ridicat mina imparateasa,si apoi trebuiesa sa plece unu din boieri sai spuna
noutatea lui potiomkin dar toti se temeau si imparateasa a fost nevoita sa plecea ea insusi.
Cind a venit la potiomkin acela era dupa batie si-l dure tare capu si imparateasa a lasat hirtiile si a plecat pntca nu
avea rost sa vb cu el.
*******
ziua ceia imparateasa sera organizeaza un ceai cu carti. Lu imparateasa ii merje la cart in ara ceia a cistigat 7-8
rubli...seara a fost linistita s marinimoasa si atunci regina propune sa faca un faron...si nici nu incepuse joaca ca in
sala intra galagios Patiomkin care era indignat de deciziile consiliului de coroana.atunci toti jucatorii sau dus sa
priveasca tablourile iar imparateasa si patiomkin au ramas,acetea au vb oleac de relatia lor si preturile la ovaz care
trebuiau fi scazute,sapoi au vorbit despre drumul de la Harkov pin la Constantinopol care era visul lor...aa ei erau
trei ploton patiomkin s regina...sap regina lio propus rom..in urma caruia patiomkin si ploton dusmani de ani se
contraziceau(ei 3 erau creeru imparatiei)...apoi imparateasa a intervenit si la laudat pe Platosa ca acesta scrie
frumos..apoi Zubov a spus care vor fi capitalele europei si controlul vamal insa el fu intrerupt de patiomkin care ea
spus sa mai astepte cu sistemu vaamal?..pe atunci sfetnicii marii sale raspundeau de anumite ministere asfel Zubov
raspundea de primu de externe(de care diplomatii erau nemultumiti..caroci era un bou prost)atucnci potiomkin
inceput sa spuna ca rusia e crestina si ca vama nu poate fi introdusa dar PLatosa spuse ca crestinismu e doar o
credinta si de aceasta.. parere era si imparateasa,patiomkin era suparat foc sau dus discutii de moravuri si discutia
se calma regina spuse ca barbatii au grija de sabie si dumnezeu dar ea trebuie sa aiba grija de soldati trebuie sa
coaca 5000 de pesmeti..apoi regina ii zise ear lu potiomkin sa incheie odat pacea si sa se intoarca mai
repede,armata lui potiomkin dupa intoarcere ii revine lui ploton..acesta dorea sa ajunga pin la ocean sii ii trebuia
acea armata..ei aveau 2 viziuni diferite asupra viitorului Rusiei si atunci patiomkin il facu pi ploton in tat felu si o
ofensa pe monita lui care o iubea mult da nimeni nu indraznea sa-i zika ceva de ea s atunci inervat ploton scoate un
pistol era potiomkin a smuls un jilt dar sau oprit si asteptat parerea reginei dar ea era indeferenta sii spuse ca are de
continuat joaca..ploton sa du dupa regina ear patiomkin a ingenuncheat in fata caminului si a inceput a plinge

CAPITOLUL 14
Se incepe cu descrierea Nistrului ,,vine domol,incetinel la vale,,valul nistrean strabate veacuri . Acest riu a vazut
multa durere, multe popoare,multe biruinte shi infringeri,,Getzii shi Sarmatzii au inchinat soarelui ,Hunii si-au avintat
calutii in apele nistrene crezind ca se duc sa cucereasca lumea,pe cind se duceau p-u a nu se mai intoarce ,,,In
luncile riului s-a infiripat Dacia,,pe aceste maluri sarmanele mame cu prunci strinshi la piept se tirau la
picioarele invingatorilor cerind crutzare pentru prunci ,dar Roma rupea micutzii de la mame shii aruncau in
Nistru.Sa inceput a ridika o biserica shi Nistrul ii ajuta din apele lui luau trunchiuri de copaci ,,shi scoci. Lumea de
abea a inceput lucrul dar se oprea caci cioplitul in lemn era gre ,,iar mamaliga shi borshul nui ajutau ,,caci nici vb de
carne ca era razboi si nici tu semanat sau vo pasare prin prejurul casei.Spre seara muncitorii se se duceau sa se
scalde in riu ,,erau obositzi shi vesteziti,dar cind iesiau din apa erau mai puternici si mindri,numai popa ioan il rapea
osteneala si se ducea sa se aseze pe ramasitele unei luntre vechi ,, zicea ca era orele cind se ruga, dar iarau orele
singuraatatii sale ,caci sadea tacut si ingindurat cu fata spre Carpati spre Transilvania ,spre vatra neamurilor sale,,
lumea zice ca are sa fuga de la eii ,,,parintele din ramasitele de la biserica a construit o casa acolo linga lacas caci
biserica se ridica in deal iar ei traiau in vale si le era greu sa urce si sa coboare acel deal ,,A inceput a cere ajutorul
persoanelor ce urmau sa vina sa se roage la lacasul ce se ridica ,,oamenii cind veneau cind nu caci era toamna shi se
ocupau de vie de poloboace si cu neamurile sale.,,shi chiar de veneau mare lucru nu faceau ,,daca Ecaterina le
puneau cite o bucata de carne mai mutau citeva surcele,si inca il mai furau pe parinte de bete cioplite,,sarmanul
parinte ii venea sa-si ia lumia in cap,,Ecaterina era framintata de gindul ca pe parinte iar il apuca cite un dor,,se
ducea linga el si tacea vreea sa simta ce simte si el si sa vada cu ochii lui ce vede el,,pe un timp i sa facut dor de casa
parinteasca a parintelui insa nici nu stia cum arata ,,apoi incepeau vb despre Nistru ,se gindeau ca aest lacash va fi
unul din cele mai mindre lacashuri in luncile Nistrului. Seara Ecaterina culca copii si statea cu eii pina parintele in
odaia vecina spunea rugaciunea de seara,,apoi dupa o zi grea parintele adormea repede iar ia se gindea la bucataria
eii ,,apoi rosteste in intuneric:"-Las' c-o sa fie ea alba pina la urma, -cine ?,,intreba parintele pe jumatate adormit.-
Biserica ,,,parintele posomorit zice ca cum poate stejarul sa fie alb ,,,,,Ecaterina ofteaza adinc shi tace ..ea era
deprinsa cu casuta parinteasca varuita shi alba ,,sii era greu sa gindeasca ca biserica nu va fi alba ,,,deodata ea venit
ideea ca o vor unge cu lut shi apoi se usuca si o varuieste ,Dupa 4 ani de razboi vestea ca in deal se ridica o biserica ii
inviorau pe locatarii crestini veneau de departe de dincolo de Siret ,din Podolia shi de la Marea Neagra ,veneau in
nadejdea unei veti mai bune ,,ca doar unde au pus la temelia unui lacash va ajunge Domnul . Eii veneu cu daruri ,cu
bucati de pinza ,,cusuri cu struguri,,pui de gaina ,,cartofi ,,pepeni ,,iar o batrinica ce vroia sa se roage dar era saraca
a cules de pe undeva si a adus niste busuioc.La sfirsitul toamnei biserica din ocolina s-a inaltat, preotul trebuia sa se
duca cu cershitul pri alte sate p-u acoperis,clopote,altar,,dar nu gaseau o trasura ca sa nu le fie rusine sa mearga
prin sate cerid ajutor,,Cind a dat omatul parintele s-a facut o sanie si a prnit singur la drum caci nimeni nu dorea sa
mearga cu el ,,Iata ca zareste si un satuc se opreste la 1 casa dar acolo erau toti morti a dat ciuma peste ei
,,parintele a facut o groapa si ia ingropat apoi a pornit din nou la drum,,,apoi intrase in alt sat acolo vedea copii
flaminzi si slabi lea lasat toate darurile lor si a plecat la drum ,,Intr-o noapte l-au atacat 4 persoane pe parinte
spargindui capul in citeva locuri ,,si l-au lasat sa zaca in zapada luindui toate darurile ,,o batrinica l-a gasit si intr-o
saptamina la vindecat si a pornit din nou la drum ,,Ecaterina astepta vesti dar nimic ,cind a iesit la iarmaroc a auzit
cum cineva a spus ca un popa era cu o canutza prinsa de git la podul ce-l mare din Balti,,si ruga trecatorii sa-l ajute la
lacash insa nimeni nu-l ajutau nici cun banut,,Conul Movila se mai gindea unde l-a mai vazut apoi sia amintit ah da l-
a Manastirea Neamtului,,la sarbatoarea Innaltarii ,Movila ia spus parintelui ca daca se roaga p-u animalele lui sa nu
moara ii face rost de clopot,,si 7 saptamini popa a stat la grajdurile celea spunind rugaciuni,,intr-o zi s-a probusit de
parca l-a inghitit pamintul,el a zis :'n-am avut noroc,,sa dat seama ca se duce de unde nu se stie de se va mai
intoarce.preutul era in grajd il dobora ciuma si cineva ii spune lui Movila ca va fi pacat daca popa moare la grajdul
lui,,zi cu zi Matusa Linca mai cu zama mai cu oblojituri,, il ingrijea cu tot ce putea.Iar ingerul pazitor era zi si noapte
cu el caci a trait pina la adinci batrinete.Primavara Ioan se intoarse cu o caruta la aprinsul zorilor ,era duminika si toti
dormeau ,el a pus clopotul de unul singur si a tras din funie 2-3 ori,,era un sunet curat ca lacrima,si biserica era alba
,oamenii ii ziceau "satul cela cu biserica alba" apoi Biserica Alba .Manastirea Neamtului a trimis cu 2 calugari un altar
facut anume p-u impodobirea bisericii.au adus si odajnii cu fir de aur p=u preot.Trebuia sa srbatoreasca inaltarea ,s-
a observat ca in Moldova fara suparare si neintelegere nimic nu se face,,s-a iscat si o sfada si la slujba sfintirii,,a
pornit de la Taica ,pe care l-au lasat sa doarma atunci cind i sa scos armasarul din grajd ,,cind s-a trezit a plecat dupa
hoti dara a aflat ca soldatii iau vindut calul. S-a dus la biserica dar acolo totul era plin abia sia gasit un loc linga
fereastra si acolo ii batea soarele in fata ,,a inceput a face zarva ca vrea in fata si a strigat preotului sa iasa din altar
,,lumia zicindu-i ca nu-i frumos ce face ,,insa preotul a iesit si ia zis:' cine va fi 1 aici pe pamint acela va fi ultimul in
ceruri si cine va fi ultimul aici pe pamint acela va fi 1 acolo,,Atunci ma multumesc si cu locul de linga fereastra ,,,a
inceput slujba ,,totul s-a petrecut bine,.Se batea clopotele iar apa Nistreana ducea ecoul bataii incetinel,si lin cum se
duc apele riului . Armata rusa auzind clopotul facindu-si semnul cruce vazind pe un virf de deal o alba biserica ,,se
minunau intre eii uite moldovenii estea au pornit din nimicuri si pina unde au ajuns!,,,Riul curgea domol spre rasarit
,iar peste vaile nistrene pe sus pe sus de tot, pluteau incet veac dupa veac .....