Sunteți pe pagina 1din 1

Una din marile creatii ce impresioneaza prin stilul perfect de a oglindi albia de ginduri, sentimente si nazuinte este drama

Doina. Doina devine o investigatie a sufletului omenesc, o descatusare bine strunita a spiritului care prin puterea de a strabate si cuceri adincul fiintei omenesti cuprinde sufletul celor doi batrini : Veta si Tudor. Lectura creatiei date are un farmec deosebit, deoarece naratorul rezerva cu grija cuvintele pentru a crea marea incarcatura afectiva. Prin ea putem intelege in acelasi timp si o reprezentare a unui sir de venimente ce compun viata umana. Prin masca sa de expresii se subintelege echilibrul interior a unui suflet, a unui regat de trairi, de umbre si realitati, descoperit gratie celor mai delicate nuante ale cugetarii. Eu sunt o parte din Ei si Ei o parte din mine. E necesar sa pastram acest echilibru. Nu stiu cum voua, dar acest echilibru cred ca e nimic altceva decit omenia. Trebuie sa fii OM! Esti om- esti puternic, iar daca te transformi in nu stiu ce, atunci, ce mai ramine din tine? In drama Doina de Ion Druta, gasim acest motiv. Autorul ne aduce la ideia ca omul isi creeaza, in timpul vietii sale, o poarta de fier in care bate, insa ea nu se deschide. Iata fragmentul in care gasim descrierea: Doina-Pentru ca suntem si noi o particica din faptura dumitale, si ceea ce se petrece aici, in aceasta casa, se petrece nu atit intre mata si noi, cit intre mata si iara mata. Si astfel se face ca pina la urma in poarta ceea de fier batem nu atita noi, cit bati mata! Tudor- Cum adica? Eu comand poarta, eu ma pregatesc s-o pun, eu bat intr-insa si tot eu ma ingrozesc? Doina- Sa nu iti fie frica, caci atunci cind te va pierde o lume, te va gasi alta Din acest fragment deducem ca omul trebuie sa fie OM si sa-si cunoasca puterile, necazurile si sa-si recunoasca vina. Trebuie sa fim mai simpli si sa permitem oamenilor simpli sa-si faca loc in sufeltul nostrum Aceasta opera m-a facut intr-adevar sa ma gindesc ca neamul nostru isi va pierde cultul, mai bine zis el deja il pierde. De micuta am fost adeptul cintecului popular si a dansului national. Doina imi creeaza o liniste sufleteasca pura. Acest gen de muzica a fost dintotdeauna alinarea moldoveanuluiiar acum ce e Doina? In drama gasim o replica a personajului secundar Gligore Care Doina, badei, ca s-au dus sarmanele de le-o ramas numai numele tiparit pe pachetul de tigari . E groaznicul adevar. Am ajuns ca din toate cuvintele care exista pe Pamint sa alegem un nume sfint si frumos si sa botezam cu el niste tigari sau cimitire, unor sugatoare de viei? E paradox. La orice lectie de romana si la orice discutie despre Ion Druta, zic ca scriitorul poporului nostru, s-a bazat pe demnitate, omenie,pe folclor si pe credin, astfel in drama gasim un exemplu coplesitor si adevarat Asta-i totul. De mic copil, cum se ridica copacel, omul cauta cu coada ochiului in jur, ca nu cumva sa ii calce cineva pe ce are cel mai sfint. Demnitatea e ca si cum ai duce o farfurie de apa pe-un virf de deget. Atita esti om, cit e plina farfuria. Unii se pricep a duce plina farfuria, la altii ceva se varsa, ceva mai ramine, dar pina la urma vine baba cea cu coasa, ia farfuria din virful degetelui si o arde in pamint de-i zboara cioburile cit colo. In drama gasim momente unde sunt criticate viciile moldovenilor de acum : Sa tot stai si sa te miri. Nenorocirea noastra, a moldovenilor, e ca sintem prosti. Noi stim a cistiga o suta de ruble, dar a cheltui nu ne ajunge capatina. Avem mii de feluri pentru a munci, iar pentru a ne odihni frumos nu avem nici unul. Daca n-ar fi fost biserica, moldovenii de mult ar fi pierit. Sute de ani la rind, biserica il punea pe omul nostru la hodina cu forta. Taranul sedea pe o margine de prispa la umbra, scrisnea de ciuda, dar se hodinea. Amu nimeni nu te pune cu de-a sila sa te odihnesti, amu oamenii nostri au scapat la adunat avere, si o sa crape, dar osa aiba ca vecinul, si in casa o sa le aiba pe toate, pe cite le are vecinul, daca nu si mai multe. Oamenii muncesc si de osteneala cea mare beau, din scirba pentru slabiciunea lor, iar se duc la munca, si o tot tin asa una si una, pina nu nimeresc la spital . Ion Druta poate impleti cel mai bine frumosul si nenorocirea moldoveanului intr-un tot intreg si gasim aceasta in poezia prezenta in drama dar anii trec, si veacul trece/ Pe sub cer, pe sub pamint/ Unde a fost cindva copacul/ Sta un ciot c-o frunza-n vint Si cit de semnificative sunt aceste 4 rinduriTotusi Ion Druta pentru mine ramine a fi scriitorul sufletului meu. Ii multumesc pentru tot ce a cultivat in mine ca cititor. Am invatat foarte multe si continui sa invat tot mai mult si mai mult cind ii recitesc operele. Recitind opera sa, descopar taine noi