Opere literare drutiene ce m-au ajutat sa inteleg si sa apreciez frumusetea sufletului uman,sa traiesc sentimentul demnitatii de neam Nu cunosc

nimic mai frumos decit omul.Perfectiunea si sublimul este cantitatea estimabila a valorilor acestuia care isi au radacinile in sufletul acestuia.Consider ca frumusetea sufletului uman persista in oricine dintre noi,iar cultivind si valorificind conditiile de inflorire ale acestor valori,formam un ansamblu de oameni capabili sa mentina inteligenta si ratiunea umana la nivel.Ca cititor avizat,mi-am format un concept asupra frumusetii sufletului uman,inspirindu-ma din actiunile si gindurile personajelor insufletite de catre scriitori,un impact aparte,insa,il are opera drutiana,care creaza figuri de oameni cu suflet curat,ghidat de lumina bunatatii ,a caror corpuri sunt harpe ce emana prin intermediul spiritului interior muzica dulce si divina.Ion Druta,a citat mereu una dintre cele mai solemne calitati spirituale ale omului-demnitatea,in care scriitorul vede o necesitate de supravietuire a omului in conditiile societatii.Despre demnitatea omului trebuie sa judecam nu dupa marile lui insusiri,ci dupa modul cum le foloseste. Apreciez nespus d emult opera lui Ion Druta deoarece acest prozator nu inceteaza se uimeasca prin claritatea si profunzimea temelor tratate,iar frumusetea sufletului uman este punctul primordial de la care ii porneste creatia,iar personajele drutiene sunt constructii care trateaza un vast florilegiu de judecati de valoare.De fapt,personajele lui Druta se remarca prin faptul ca formeaza o conduita a oamenilor ,relatind un concept de viata care trebuie a fi urmat de toti ceilalti.Numai cita harnicie sisuflet bogat si plin de lumina il are Mos Mihail din nuvela Sania,care poate fi considerat un Mester Manole,fiindca promoveaza o idee frundamentala a vietii lui:de a crea o sanie,de a-si infaptui pasiunea mult visata nazuind astfel spre perfectiune.El este nevoit insa,sa jertfeasca in numele creatiei,sacrificind sotia si feciorii.De la Mos Mihail inveti ca fiecare om isi are o menire,una speciala,care este compatibila doar unui suflet ,iar,pentru a realiza ceva maret,este nevoie sa jertfesti multe necesitati,dedicindu-te deplin artei sau scopului tau.Asadar,Druta isi incheie nuvela cu un gind de profunda semnificatie umana:munca creatorie,singura ce da continut si valoare vietii omenesti,consta nu numai in acea totala daruire a fortelor fizice si spirituale,si si intr-o permanenta nazuinta spre perfectiune in vesnica sete de ideal. Citisem recent Frunze de dor,in care l-am intilnit imaginar pe Gheorghe Doinaru,a carui destin este determinat de istorie,de timpul care nu mai are rabdare.,si de dorinta apriga de a munci,si odata cu aceasta,si capacitatea lui de a trai puternic un sentiment sacru precum dragostea.Protagonistul operei este un taran nascut in zodia taranilor,care prin harnicie si dibacie da dovada de spiritul stramosesc care se pastreaza in sufletul eroului.Gheorghe este o fire sensibila ,ce se simte strivit de noua ipostaza a Rusandei (cea de profesoara) ,suferind pentru dragostea sa sincera ,adinca si mica.Din textul dat se desprinde o morala : primenirile sociale influenteaza puternic lumea , (in contextul operei Gheorghe si Rusanda) ,determinindulle sa-si tradeze chiar dragostea.(mai fiecare din noinici n-a iubit pe cel pe care ar fi vrut sa-l iubeasca).Povestirea Frunze de dor, cred ca, ne ofera sansa de a ne intoarce la unele valori intre timp pierdute sau oarecum ieftini.Mai putin amara decat Frunze de dor, mai putin tragica, dar intemeiata si ea pe adevaruri dureroase despre om si de spre viata, nuvela Ultima luna de toamna constituie obiectul unei alte lecturi revelatoare. Ion Druta are specificul de a reda in operele sale spatiile vitale ale neamului romanescsatele,care pastreaza in sinea lor o puternica vibratie istorica,care evoca traditiile populare-verigile numuririi culturii.Scriitorul este un puternic promotor a tot ce ne defineste o natiune individuala-a datinilor si obiceiurilor seculare.,care servesc totodata si sursa de inspiratie si ii schiteaza portretul copilariei.Batrinul Tata din nuvela Ultima luna de toamna ,este invaluit de o durere profunda,deoarece copiii au plecat si l-au lasat singur.Totusi,el are un scop bine definit de a fi demn de predecesorii sai.Fiind o fire cinstita ,batrinul reprezinta etalonul parintelui pastrator de traditii si ocrotitiorul valorilor nationale.Cu toate ca ii este foarte dor de copiii plecati,batrinul coboara cu durerea in indincul firii sale ,fiind chinuit de gindul : au nu cumva si-au pierdut esentele culturale adunate de veacuri de catre neam?!.Prin tematica tratata Ion Druta prezinta societatii o degradare a traditiilor seculare ,a nepasarii copiilor fata de soarta parintilor,fiind totodata o tematica actuala ,deoarece multe sate au ramas pustiite ,iar batrinii isi asteapta odraslele linga copacii fara frunze.Parintii apar si in alta opera drutiana Samariteanca,in care scriitorul relateaza unele momente din copilarie,descriind metodele de educatie si centrul dinspre care a pornit dezvoltarea tinarului Druta.Parintii

reprezinta ezvorul nemuritor si intelept pentru creatia scriitorului,ei fiind etalonul oamenilor gospodari,parinti model,pastratorii de datini si frumos.Intre tata si scriitor exista o aura puternica,o legatura spirituala si emotiva bine pronuntata,creata de respectul si dragostea reciproca,care a generat un spectru larg de emotii si sentiment parintesti afective.Din moravurile si valorile promovate de parintii din Horodiste,eu mi-am creat o imagine simbolica a constructiei fiintei umane intr-un mod demn si principial.Datorita parintilor si a Tatalui din Ultima noapte de toamna am sesizat curatenia si frumusetea sufleteasca a omului cinstit,marinimos,muncitor si inteligent care ar face orice pentru a calauzi copiii in drumul initiatic corect al vietii. Pastrator al virtutilor si traditiilor nationale-Pastorul din nuvela Toiagul pastoriei,este un om ciudat la prima vedere,prin al carui fel de a fi,scriitorul a exprimat o seama de adevaruri crunte referitoare la noi si la istoria noastra.I.Druta nu-si pune personajul sa se injoseasca,demonstrind ca n-are oi si ca a fost calominat.Pastorul a fost un om de mare omenie ,unul care n-a facut nimanui nici un rau,ci dimpotriva a lecuit oi,a dat povete,si a pastrat cintecele batrinesti.Pastorul reconstruieste ,pe de o parte,secventele dramatice din viata poporului,pe de alta parte,construieste prin Cintec misterul protector,misterul miscind idei.Nuvela Toiagul pastoriei este o inversiune a genialei idei mioritice ,iar prin spiritul curat al pastorului se subintelege omenia si bunatatea fiintei omenesti.Textul ne sugereaza ideea daruirii de sine a Pastorului,de vreme ce el si dupa moarte bucura ochiul consatenilor cu unicul covoras de iarba verde,simbolizind eternitatea,vesnicia si verticalitatea sufletului ideal al raposatului. Frumoase chipuri omenesti a proiectat Ion Druta.Prin rindurile sale am descoperit firea lumiiEl a scris asemeni unui tata ,inspirind cititorul sa priveasca in interiorul sau si sa cultive valori,sa pastreze traditiile si sa cinsteasca batrinii.Chipul sau,scuturat de negura de vremi,e zidit din intelepciune si va ghida generatii si secole intregi,iar pornind de la afirmatia Intrind in viata adevarata ,ne convingem ca fiecare om e o lume deosebita,in care se rasfring,lainceput,neputincioase,toate ideile si sentimentele noastre.Abia mai tirziu intelegem ca ne trebuie multa intelepciune pina sa putem citi in sufletul fiecaruia intr-al nostru,de Ion Druta,sunt convinsa ca spiritul critic si analitic drutian se ascunde in universul fiecarui individ in parte,deoarece fiecare om are o lume aparte ,rezervata gindurilor si ideilor,iar Ion Druta a stiut cu precizie sa actualizeze cele mai rafinate laturi ale acestor lumi.In fond,fiecare particica din noi poarta o revelatie drutiana,noi toti fiind produsul bunatatii noastre,precum Mos Mihail intruchipeaza jertfa in numele creatiei,Gheorghe este taranul muncitor ,Batrinul Tata este simbolul durerii ,relevind grija si responsabilitatea pentru continuitatea familiei si Tatal (Horodiste) simbolizeaza vesnicia si eternitatea cultivata in cadul rustic,el fiind pastratorul de traditii si obiceiuri.Tipologii care nu vor ezita nicind sa fie actuale prin faptul ca omul este construit din radacinile stramosesti ,iar calitatile care le transmit aceste personaje constituie, de fapt o metamorfoza a radacinilor noastre care nu vor lipsi din singele a nicunui roman.Asadar,opera drutiana pastreaza moderatia si arunca excesul.