Cu limba noastră - Dumitru Matcovschi

Este a noastră limba noastră

și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnică lumina-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soarta
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărâna
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritor cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

Cerul tău, Moldovă - Dumitru Matcovschi

Cerul tău, Moldovă, e de-albastru,
e de verde frunza ta oricând.
Un pământ mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pământ.
Casa mea la margine de Țară
crește fir de busuioc în prag.
Nu e nicăieri un plai mai tânăr,
nu e nicăieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua dimineții
ca o ploaie grea de mărgărint.
La Moldova orice primăvară
e de rândunică și argint.
Se împlină spicul ca voinicul:
de lumină blândă șoapta lui.
Nu-i o altă glie mai frumoasă,
altă glie mai aleasă nu-i.
Tu eșți partea noastră de iubire,
tu ești dorul nostru cel mai dor;
pleacă cineva de lângă tine,
niciodată nu ți-a fost fecior!
Doina ta, Moldovă, e de leagăn,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pașnic,
alt meleag mai sfânt pe lume nu-i!

Eseu
Valori eterne în creația lui L. Blaga, care îmi permit un intens dialog spiritual la etapa
actuală a formării personalității (în baza a 3 opere)

„În acest suflet de poet e atâta dinamism și în acest creier de gânditor atâta concetrare,
încât versul său sparge cătușele formei tradiționale...
L. Blaga a pătruns...taina specificului nostru etnic, s-a așezat pe crestele înălțimilor, unde
puterea furtunilor pustiitoare crește ca să fie aproape de lumină. El a trecut cu o nepăsare
aristroctratică pe drumul ce-l depărtat de succesul imediat... astfel a izbutit să dea...o operă
poetică atât de închegată, nouă, originală și adâncă.” (Sextil Pușcariu)
Opera lui L. Blaga deschide noi orizonturi spiritelor creatoare şi constituie un izvor
inepuizabil de prospeţime, de îmbogăţire sufletească, de vitalitate, deoarece el s-a simţit
întotdeauna atras de lumea fascinantă a sufletului, iar fiecare poezie a lui este un ecou al trăirilor
interioare, dar care nu renunţă la raţiune și caută „ideea emoţională”.
L. Blaga este un scriitor, un creator unic și irepetabil, el creează un câmp de forțe de
cunoaștere artistică, afectivă, estetică. În acest context putem vorbi despre opera literară a lui L.
Blaga din perspectivă valorică, că aceasta poartă un caracter integrator, care dacă nu direct,
atunci tangențial, are ieșire spre valorile europene, istoric sau actualizat.
L. Blaga descoperă în cultura românească o lume de valori cu care se simte solidar,
deoarece aici îşi regăseşte propriul spirit creator, optând mereu pentru preţuirea şi integrarea
acestor valori  în universalitate. Totodată, poetul român porneşte în căutarea spiritului creator al
poporului nostru, unde altundeva decât pe fertilul teren al folclorului, al culturii etnografice . Prin
elogiul pe care Blaga încearcă să îl aducă literaturii populare, doreşte ca aceasta să fie cunoscută
în lume.
„Literatura şi arta noastră sunt ignorate de restul Europei fiindcă n-am făcut nimic să le
introducem în conştiinţa străinătăţii. Eminescu nu e cunoscut la Paris decât de-o mână de
oameni.” (L. Blaga)
Se preocupă de „Mioriţa” (” supremul cântec”), „Meşterul Manole „, „Vochiţa”, „Soarele
şi luna”, citează sau transcrie legende cosmogonice sau eschatologice, colinde, doine, bocete în
„Antologia de literatură populara”.  Cultura populară este expresia trăirii nemijlocite în natură.
Satul pentru el este o valoare, o parte componentă a peisajului, pare crescut din el şi reflectă
dragostea de pitoresc a românului. Este firesc, deoarece românul a acordat întotdeauna naturii o
valoare absolută, metafizica, afirmată însă discret.  La sat omul își găsește puritatea,
exemplificator este poezia „Sufletul satului” și celebru vers "Eu cred ca veșnicia s-a născut la
sat", care face din sat un demiurg al veciei. Spațiul satului este astfel sacralizat, prin faptul că
aici s-a nascut Marele Timp.
 Ca și în poezie L. Blaga creează valori durabile și în drama „Meșterul Manole”. Înnoirea
şi înnobilarea acestui mit străvechi prin valorile nemuritoare dobândite de îndrăzneala,
tenacitatea şi jertfa generaţiilor mai noi este strâns legată de bogăţia, strălucirea şi unicitatea
arhitectonică a mănăstirii de pe Argeş. Întreaga desfăşurare a acţiunii din dramă relevă condiţia
tragică a creatorului de valori durabile, aflat în luptă cu propriul său destin. Pentru Manole
reușita este mai presus decât o viață umană, pentru el creația devenise o boală incurabilă intr-o
stare avansată.  Astfel creatorul intră în conflict cu legile morale și principiile crestine pe care le
încalcă deopotriva : el este sfâșiat de conflictul lăuntric de-a ucide (jerta fiind cerută de practicile
străvechi , impusă prin starețul Bogumil) și patima de a construi, resimțită ca o fatalitate trăita
intens, dincolo de limitele firii. Justificarea morala a jertfei umane nu există, ea este doar estetică
și poate chiar aparenta,  protagonistul ezitând între două valori la fel de îndreptățite – viața și
creația; ieșirea din conflictul dilematic o reprezintă doar ispășirea prin moarte . O dată încheiată,
opera de artă nici nu-i mai aparține, intrând în circuitul de valori universale .
După cum afirmă E. Lovinescu: „L. Blaga este poate cel mai original creator de imagini
pe care le-a cunoscut literatura română până acum.” Aceasta este arătat în romanul „Hronicul și
cântecul vârstelor”. Romanul are un caracter istoric ce cuprinde o interpretare cronologică a
evenimentelor sociale, politice sau familiale. Astfel, textul tratează valori semnificative din viața
autorului: copilăria și adolescența, mediul familial în care a crescut, școlile pe care le-a urmat,
momente istorice pe care le-a trăit, adică romanul e menit să-l caracterizeze pe băiat în acea
perioadă, formându-l ca personalitate. Aceste valori sunt benefice pentru modernitatea care
grație și harului autorului i-au asigurat trecerea nestingherită peste orizonturile epocilor.
Sistemul de valori eterne promovat de L. Blaga mă formează ca fiinţă umană, cu un nivel
de cunoaştere şi aptitudini, cu spirit critic şi capacitate de a acţiona, astfel încât îmi permite
progresul dezvoltării, cunoaşterii de sine, asumarea rolului social și îmi servește la comunicarea
cultă, inteligentă.
Academicianul Arseni, N., Constantin afirma: ”Specialist mare fără orizont mare nu
există. Orizont mare fără limbă şi literatură maternă, nici vorbă. Numai literatura şi arta dezvoltă
mintea, sensibilitatea, spiritul omului. Literatura şi arta formează tot ce e frumos în creierul
nostru.”
Trâgând o linie concluzivă vreau să menționez că toți avem nevoie de modele, dar să nu
uităm de îndemnul unui elin: „Fii tu însuți!”