CZU: 372.8811.135.

1+82
PROMOVAREA VALORILOR GENERAL-UMANE ÎN OPERA DRUȚIANĂ
Doina ANGHELIUC, învățătoare de Limba și Literatura Română
Gimnaziul Zorile, s. Zorile, r. Orhei,
Natalia STRĂJESCU, doctor în filologie, conferențiar universitar
Catedra Limba și Literatura Română, UST

Motto: „Când te așterni pe pagina lui să-l citești, nu mai scapi până la capăt. Te
fură ca pe salcie apele sau, când te-a cuprins în lectura-i domoală câteva ceasuri, îl
asculți ca pe un cer înstelat ce povestește vântului din frasinul de deasupra fântânii”
[1, p. 7].
Acesta este Ion Druță, care, prin harul său deosebit și prin munca de o viață, a
dat dovadă de un talent neîntrecut în arta cuvântului plin de lirism, frumusețe și
farmec. Opera sa este, în linii mari, o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața
a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul. Druță e artistul care crede în forța,
integritatea și frumusețea vieții populare, fiind conștient de valoarea inestimabilă a
legendelor și tradițiilor, de harul poetic și muzical incontinuu al poporului. De aici
provine blândețea aspră în sunet a frazei lui. Ion Druță își consacră toată energia
talentului său excepțional promovării imaginii poporului nostru acasă și în lume,
cărămidă cu cărămidă, în edificiul demnității noastre.
Din aceste considerente, opera druțiană are un loc special în curriculum-ul școlar
și anume în cadrul orelor de limbă și literatură română, având intenția de a crea un
univers estetic în lumea interioară a elevilor prin ideile promovate în romanele,
operele dramatice, nuvelele și eseurile sale.
Operele lui Ion Druță înglobează în paginile lor vieți omenești distincte,
caractere tipice. Omul conceput de scriitor e o ființă profundă, capabilă să comunice
cu lumea la un nivel mai complex, promovând valori ca: familia, munca, dragostea,
precum și cele mai nobile calități: demnitatea, bunătatea, mila, curajul, credința. Eroii
druțieni sunt, prin excelență, oameni care refac ritualuri tradiționale. Astfel, „cuvântul
lui Druță ne-a ajutat să ne întărim în sentimentul demnității noastre naționale” [2, p.
202].
La Ion Druță descoperim mereu puternice virtuți omenești, el este un mare
iubitor de țară, de comorile ei spirituale, abordează o serie de probleme substanțiale
legate de rezistența spirituală și morală, evidențiind diverse laturi ale umanului,
sacrului, specificului național.

7
 Druță pornește de la teza că omul, deși este o împletire și de bine, și de rău, și de
lumină, și de întuneric, și de păcate, și de virtuți – prin intuiția, prin strădania lui vine
să sublinieze partea asta constructivă din el: „Oricât am fi noi o împletire de bine și
de rău, totuși în noi este multă lumină, sunt multe virtuți” [3, p. 176].
Adânc moralizatoare, opera lui Ion Druță oglindește într-un mod inedit cele mai
înalte simțăminte caracteristice poporului român. Astfel, constatăm că cuvintele-cheie
ce domină întreaga opera druțiană au o vădită încărcătură biblică: dragoste, omenie,
bunătate, lumină, frumos, credință, tradiție, sfânt, curaj, rezistență, dor etc. Valorile
general-umane promovate în creația scriitorului ar putea fi clasificate în felul
următor:
➢ setea de comunicare;
➢ iubirea pentru aproapele tău;
➢ grija pentru omul de alături;
➢ bunătatea sufletească;
➢ demnitatea umană;
➢ supușenia și milostenia;
➢ credința în Dumnezeu;
➢ bunul-simț.
Prin operele sale, Ion Druță reiterează că viața e cu adevărat plină de sens,
bogată în simțăminte omenești, ne atenționează asupra faptului că „ecologia sufletului
și ecologia Naturii sunt fenomene înrudite în viața și pentru viața Omului” [4, p. 389].
Aproape toți eroii druțieni au firi poetice, care meditează asupra sacrului și a
sublimului, căutând cu frică sufletească rostul trecerii omului prin lume. Talentatul
scriitor e departe de a ne propune modelul despre „cum trebuie să fii”, deoarece și
pentru el este important „cum nu trebuie să fii”. Eroii lui Druță pun veșnic pe cântar
omenia și frumusețea lor morală care se află într-un conflict permanent cu neomenia
și neadevărul.
Una din principalele valori pe care le cultivă Ion Druță în operele sale este
dragostea și devotamentul pentru Patrie, locul care i-a dat naștere, pentru părinți. Un
exemplu în acest context este romanul autobiografic Horodiște. Naratorul din roman
povestește cu nemărginită dragoste despre tot ce-l leagă de acest sat, încât cititorul
este cucerit de atmosfera atât de apropiată spiritual, în care principalii eroi sunt: tata,
„plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat” [5, p. 8], mama „încununată de un zâmbet
plin de bunătate – sfinte Dumnezeule, atâta bunătate creștină, bunătate omenească,
încât orice cerșetor, orice pui rătăcit de cloșcă, orice fir de iarbă călcat de roți pe-o
margine de drum găseau înțelegere și compătimire în inima ei” [5, p. 11].

8
 Biserica albă promovează acele valori sacre și etern-umane, care și-au găsit
expresie în monumentele, datinile, cântecele, proverbele și zicătorile noastre, peste
care stă în permanență, ca un scut, Dorul. În trăirile personajelor lui Ion Druță
detectăm dorul de plai, de pământ, dorul de oameni.
Frumos și sfânt e despre o lume de „liniște, pace, aer curat, iar de jur-împrejur o
frumusețe curată dumnezeiască. Frumos și sfânt – asta e singura avere, singurul rost
al nostru. Pentru această frumusețe, pentru această sfințenie și-au dat viața cei care au
rămas să zacă pe veci pe câmpul de bătaie” [6, p. 109].
Eroul lui Ion Druță nu este un resemnat, ci un luptător. El își apără trecutul și
prezentul, își apără condiția ființării într-o lume ce pare a-și fi uitat istoria, identitatea.
Această lume a purității ancestrale și nevoia păstrării ei în suflete reprezintă, în
concepția dramaturgului, tocmai ideea de frumos și sfânt. „Prin frumos și sfânt
autorul subînțelege și sentimentul vibrant al iubirii de țară, de patrie, și de omenie, și
cinste, și spiritul de sacrificiu, și închinarea în fața miracolului vieții, a frumosului ei”
[7, p. 181]. În Frumos și sfânt se confruntă dramatic farmecul amintirilor și
încordarea prezentului, permanențele existențiale și eternitatea morții, fiind subliniate
valorile pe care matricea spirituală reprezentată de satul moldovenesc le sădește în
oamenii locului.
Păsările tinereții noastre e opera care ne vorbește despre suflet, pledează pentru
sensibilizarea lumii interne a omului, pentru spiritualitate. Drama e plină de mult
adevăr omenesc, dar și de durere, „plânsul interior” fiind marcă a originalității lui Ion
Druță. De o simplitate aproape dezarmantă, Ruța este, o fire complexă, cu un fond
uman bogat, cu o grijă aparte pentru suflet și pentru valori. Așadar, viața – o valoare,
comunicarea – un principiu, datoriile omului față de om – iată câteva din legile Ruței.
Tactul sufletesc, bunătatea și capacitatea de a face bine în mod dezinteresat sunt alte
virtuți ale eroinei. Ruța nu vindecă atât cu ierburile și vrăjitul, cât, mai ales, cu sfatul
și voia bună, cu elixirul spiritual: căldura ei alină cu gingășie maternă, tandrețea și
duioasa înțelegere consolidează și vindecă.
Tolerantă, dar fermă, Ruța nu știe ce-i vanitatea. Nu este numai o bătrână
înțeleaptă, o profetă, ci, undeva, o martiră, care se molipsește de durerea și suferința
aproapelui, eliberându-l de poverile lui, ca să le poarte cu resemnare și distincție, ea,
bătrâna care și-a legat tinerețea de un cuib de cocor. Complexitatea trăirilor sufletești,
dragostea de natură și de oameni, voința de a-i ajuta (mătușa Ruța o făcea sever, chiar
cicălitor) – sunt veridica efigie a timpurilor imediate războiului, întipărită pe inima și
cugetul acestei înțelepte femei.

9
 Scriitorul afirma: „Demnitatea e ca și cum ai duce o farfurie pe un vârf de deget,
și atât ești om, cât e plină farfuria” [6, p. 102]. Dacă demnitatea face parte și ea din
categoria estetică a frumosului, atunci nuvela Toiagul păstoriei este elocventă în
acest sens. Satul încearcă să-i distrugă personalitatea păstorului. Însă, prin
nemărginita sa dragoste pentru păstorie și cântec, protagonistul operei reușește să
domine acest spațiu al eternității. Pentru păstor, vechile obiceiuri reprezintă puritate,
statornicie, adevăr, siguranță, verticalitate.
Opera sa, marcată de un veritabil talent, este în permanență susceptibilă de noi
interpretări, prestând o inepuizabilă temă de investigație. Talentul lui Ion Druță este
unul plin de curaj. El educă în cititor bărbăția de a accepta viața, de a înțelege
frumusețea schimbărilor ei.
Constantin Cubleşan afirma: „Romanul autobiografic Horodişte oferă,
netăgăduit, elemente preţioase în documentarea acelora care se angajează la
realizarea unei priviri monografice asupra scriitorului Ion Druţă, dar se impune,
dincolo de acestea, ca o construcţie literară în sine, ca un roman al copilăriei, în rând
cu oricare altă asemenea creaţie din patrimoniul universal, ilustrând tocmai
particularităţile de manifestare umană specifice locului evocat şi propunând un
personaj, un erou inedit în felul său de a-şi trăi viaţa, capabil să trezească astfel
interesul oricărui cititor de oriunde şi… de orice vârstă” [8].
În viziunea lui Ion Druță, familia este valoarea cea mai de preț a vieții, un
adevărat colț de lume cu bucuriile și necazurile sale. Cele mai frumoase valori sunt
învățate în sânul familiei, părinții reprezentând modele demne de urmat. Aceste valori
general-umane, evidențiate în romanul autobiografic Horodiște – demnitatea, familia,
bunătatea, mila, curajul, credința etc. – rămân prioritare chiar și în programa liceeală,
profesorul având menirea de a cultiva în inimile elevilor veritabile valori umane,
valori ce modelează adevăratul om.
Drept confirmare a celor expuse mai sus este faptul că în clasa a XII-a, conform
Curriculum național. Limba și literatura română pentru clasele X-XII se studiază
romanul autobiografic Horodiște. Valorile general-umane sunt descoperite,
evidențiate, valorizate de către elevi prin intermediul exercițiilor de diferite tipuri. De
exemplu:
❖ Exercițiu de argumentare
Argumentați următorul motto: „Opera lui Ion Druță este o frescă bogată,
multiaspectuală, cu nenumărate observații adânci asupra valorilor etice netrecătoare”
(Ion Ciocanu) [9, p. 177].

10
 ❖ Exercițiu de identificare
Identificați tangența dintre romanul autobiografic Horodiște și spusele Elizei
Botezatu: ,,Opera druţiană ne îmbie cu casele sale spre un univers familiar. Casa are
cer, are pământul-temelie, are toate punctele cardinale deschise spre ferestrele ei
lacome de lume; ea cuprinde drame şi fericiri, vârste şi datini” [9, p. 180].
❖ Exercițiu de redactare
Redactează o schiță de portret comun a părinților, prin care să evidențiezi:
✓ prezenţa acestora ca individualităţi umane puternice;
✓ înţelepciunea de a crea un cuplu armonios.
❖ Exercițiu de recunoaștere
Recunoaște „multe alte case apărute în scrierile” lui Ion Druță, determinând
analogii sau diferențe între ele.
❖ Exercițiu de meditație și comunicare
Meditați și comunicați pro sau contra: Părinții reprezintă idealul moral al unui
neam?
❖ Exercițiu de concluzionare
Concluzionează, cu referire la texte cunoscute, afirmația scriitorului: „Deci, mă
mai întorc o dată la tata, pentru că a fost unul din ţăranii ceia închiși în sine, la care,
fără ca să vrei, de-a lungul anilor, tot revii, descifrându-i destinul filă cu filă. Multe
din felurile tatei de a fi s-au transmis eroilor mei, oarecum automat, parcă fără
participarea mea. Și în casa lui Onache Cărăbuș, și în casa Părintelui din Ultima lună
de toamnă, precum și în multe alte case apărute în scrierile mele, tata a intrat de sine
stătător, fiind adânc convins că sunt casele lui.” Satele mele de baștină [9, p. 179].
❖ Exerciții cu caracter creator
Formulează, sub formă de enunț finit, cinci argumente în susținerea temei
propuse, valorificând aspecte ale creației lui Ion Druță: Părinții sunt rădăcinile
noastre spirituale, care ne ajută să devenim oameni.
❖ Exercițiu de construcție
Scrie un eseu structurat de două pagini cu tema: Părinții, casa, copilul, credința,
valori din spațiul literar druțian.
În rezultat, le vom forma elevilor convingerea că operele druțiene sunt originale,
specific naționale. Ele iau în discuție destine și sentimente umane, motiv pentru care
urmează să fie supuse unei lecturi estetice și filosofice. Ion Druță afirma: „De câte ori
va fi să se schimbe vremea, de atâtea ori ne vor durea rădăcinile” [10, p. 4-5].
Scriitorul are dreptate, deoarece nimic nu poate fi mai dureros decât depărtarea de

11
trecut, de valorile general-umane. Creația lui Druţă este un tezaur al
contemporaneității, care nu-şi va pierde actualitatea nici pentru viitoarele generații.

Bibliografie
1. Alexandru I. Împovărat de grijile și de emoțiile acestui neam. Mesagerul. nr. 38
(223)11 septembrie 1998.
2. Cemortan L. Rolul operei dramatice în reabilitarea eticului și a sacrului. Analele
Științifice ale Universițății Cooperatist-comerciale din Moldova. Chișinău, 2007.
3. Mazilu Gh. Creația lui Ion Druță. Autoritatea noastră spirituală. În: Epic și
dramatic în creația lui Ion Druță. Chișinău, 2003.
4. Fedorenco V. Interferențe spațio-temporale în dramaturgia lui Ion Druță. În:
Fenomenul artistic-Ion Druță. Chișinău: Tipografia centrală, 2008.
5. Druță I.Vatra blajinilor. Horodiște. Chișinău: Cartea Moldovei, 2007.
6. Druță I. Opere. Vol. V. Chișinău: Lumina, 2013.
7. Dedkov I. Cu fruntea în sus. În: Ion Druță. Harul Domnului. Epopee teatrală.
Vol. I. Chișinău: Baștina-RADOG, 2001.
8. https://shop.cartier.md/item/horodiste,1633.
9. Cristei T. Ghicov A. Cosovan O. Cartaleanu T. Limba și literatura română clasa
a XII-a. – Chișinău: Cartdidact, 2015.
10. Ion Druță și păstrarea valorilor naționale. În: Florile dalbe, 7 februarie, nr. 5,
Chișinău, 2019.

12