Gimnaziul Temeleuți

Ziua internaţională a
Poeziei-21 Martie 2023
POEZIA
Definiţii posibile…

“Trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul

frumos”.
 POEZIA…
POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul
artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al
afectivității, al rimei, al ritmului etc.; ( concr.) creație literară în versuri. ♦
Totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent
literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al
unui peisaj, al unei situații; farmec, frumusețe, încântare. [ Pr.: po-e-] –
Din fr. poésie
 Poezie
Poezie, substantiv feminin
Sinonime: acrostih, aubadă, baladă, bucolică, cantată, cantilenă,
canțonă, canțonetă, catren, centon, colind, colindă, cuplet, dialog,
discord, distih, doină, doinișoară, doiniță, eglogă, elegie, epigramă,
epistolă, epitaf, epodă, epopee, fabliau, fabulă, farmec, fascinaţie,
fatrasie, frumuseţe, gazel, giostră, glosă, haikai, heroidă, himeneu,
iamb,
idilă, imn, impromptu, încântare, lai, legendă, lied, lirică, lirism,
macaronadă, madrigal, magie, meditație, monostrofă, nom, nomă, odă, odeletă,
palinodie, pantum, pastel, pastorală, pasturelă, poem,
poetică, poezioară, priapeu, psalm, rapsodie, romanță, rondeau, rondel, rubaiat,
satiră, sextină, sirventă, sonet, stanță, stihomitie, strofă,
tautogramă, tenson, terțet, terțină, tetrastih, triolet, versificație, vilanelă, virelai,
vrajă, (depreciativ) poezea, (la plural) stihuri, (la plural)
versuri, (la vechii greci și romani) ditiramb, (livresc) epitalam, (livresc) epos,
(livresc) muză, (Moldova şi Transilvania)
vers.
 Poezia este o fereastră spre diversitatea uluitoare a omenirii. Ea a
fost mereu un mijloc de delectare spirituală și intelectuală,fapt
pentru care este considerată încă din antichitate superioară
celorlalte genuri literare. De aceea umanitatea a simțit necesitatea
de a consacra o zi specială pentru a marca poezia.
„Ziua mondială a poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a
reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova
lectura, scrierea și predarea poeziei, Scopul pentru care s-a instituit
această zi mondială a poeziei este acela de promovare a cititului,
scrisului, publicării şi predării poeziei în lume ,de a întări legătura
dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și
de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei.
Prezentă de-a lungul istoriei, în toate culturile și pe fiecare
continent, poezia vorbește despre umanitatea noastră comună,
despre valorile noastre comune, transformând cel mai simplu poem
într-un accelerator puternic pentru dialog și pace. Această zi
celebrează una dintre formele cele mai frumoase ale exprimării și
ale identității culturale și lingvistice a popoarelor. Poezia transmite
valorile cele mai intime ale diverselor culturi. UNESCO recunoaște
capacitatea unică a poeziei de a surprinde spiritul creativ al minții
umane.
Fiecare formă de poezie este unică, şi fiecare reflectă universul
experienţei umane, aspiraţia spre creativitate, care traversează toate
graniţele şi timpurile, dar şi spaţiul în afirmarea constantă a omenirii
ca o singură familie. Aceasta este puterea poeziei!”, subliniază în
mesajul său directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, pe
pagina dedicată zilei unesdoc.unesco.org. Pe 21 martie de
Ziua Mondială a Poeziei peste tot în lume au loc evenimente pe
această temă. Dar, dincolo de evenimente, dincolo de festivism ar
trebui pur şi simplu să simţim poezia.
 “Poezia este spunerea Fiinţei...
este fondarea fiinţei prin cuvânt.”
Cea mai veche poezie din istorie, datează de pe timpul sumerienilor și se află la
Muzeul Arheologic din Istanbul. Aceasta a fost scrisă acum mai bine de 6000 de ani,
pe o tăbliță de argilă, iar versurile îi aparțin unui poet necunoscut, pe care mireasa
regelui Shu-Sin trebuia să i le recite acestuia în cursul unui ritual de virilitate.
Multă lume scrie poezii, dar puțini au curajul de a recunoaște asta, sau de a se
exprima. De parcă ar fi o rușine să arăți lumii că ești talentat sau inzestrat cu
înțelepciunea zeilor, după cum descria și Socrate poeții ca fiind “doar interpreţi ai
zeilor”.
 “Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina care catifelează
natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planetele lui în
cer.”
Poet, prozator şi publicist.
Se naşte la Bucureşti, pe Tudor Arghezi
numele Ion N. Teodorescu
La nici 20 de ani, pare-se în
urma morţii iubitei, se
retrage pentru 5 ani, la
mănăstirea Cernica, sub
numele de ieromonahul
Iosif.
Acuzat de colaboraţionism, e
întemniţat la închisoarea
Văcăreşti
Volume: Cuvinte potrivite,
Flori de mucegai, Cărticica
de seară, Ce-ai cu mine,
vântule?, Hore
 Înger palid cu priviri curate,
Voluptuos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.”
(M. Eminescu, Epigonii)

MIHAI EMINESCU

CEL MAI MARE POET ROMÂN

Copilăria la Ipoteşti, şcoala primară şi gimnaziul la Cernăuţi.
Studii universitare la Viena şi Berlin
Copist la tribunalul din Botoşani, sufleor în trupe de teatru şi la
Teatrul Naţional.
Director la Biblioteca Centrală din Iaşi, revizor şcolar, redactor la ziare
(Timpul).
Volume: Poezii, ed. I, îngrijită de Titu Maiorescu
Titluri: Epigonii, Scrisorile, Memento mori, Împărat şi proletar, Glossă,
Lacul, Sara pe deal, Revedere, Luceafărul
 “… un veşmânt în care ne îmbrăcăm
iubirea şi moartea.”
Lucian Blaga
Poet, filosof, eseist, dramaturg
Se naşte în localitatea Lancrăm, jud. Alba
Face studii liceale la Braşov, universitare la
Sibiu (Facultatea de Teologie) şi Viena
(Facultatea de Filozofie), unde în 1920 îşi ia
doctoratul.
Din 1926 îmbrăţişează cariera diplomatică,
fiind pe rând, ataşat de presă pe lângă
legaţiile României din Varşovia, Praga şi
Berna, apoi consilier la Legaţia română de
la Viena, ambasador şi ministru
plenipotenţiar al României la Lisabona.
În 1938 este numit profesor la
Universitatea din Cluj, la Catedra de
filosofia culturii, creată special pentru el.
Volume: Poemele luminii, În marea trecere,
Lauda somnului, La cumpăna apelor, la
curţile dorului, Nebănuitele trepte.
 Poezia e ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge.
Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.
(Nichita Stânescu)

Se naşte la Ploieşti, la 31 martie, “dintr-un ţăran român venit la

oraş şi dintr-o rusoaică”(după spusele poetului). Anii `50 îl
surprind pe tânărul Nichita Hristea Stănescu pe culoarele unui
liceu ploieştean, mereu înconjurat de admiratori “sateliţi”, într-o
permanentă luptă cu disciplina.
Studiile superioare le face la Facultatea de Filologie a
Universităţii din bucureşti.
A primit multe premii pentru poezie, între care Premiul Herder, în
1975. Moare la 13 decembrie 1983.
Volume de versuri: Sensul Iubirii, Dreptul la
timp, Necuvintele, Operele imperfecte,
Noduri şi semne
 VASILE ALECSANDRI
1818 - 1890

“ Poezia - dovada vieţii.

Dacă viaţa arde bine,
poezia este cenuşa”
Studii în ţară şi la Paris. Participant
activ la mişcarea culturală, la revoluţia
din 1848 şi la Unirea Principatelor.
Director al Teatrului naţional din Iaşi,
colaborator la Dacia literară.
Deputat şi ministru în mai multe
rânduri, ministru al României la Paris
(1885-1890).
Volume: Doine, Lăcrimioare, Suvenire,
Mărgăritărele,
Pseudonim literar al Otiliei Coman
Născută la 25 martie 1942, la
Timişoara, a urmat studii liceale la
Oradea şi a absolvit Facultatea de
Filologie a Universităţii din Cluj.
Este premiată cu Premiul Uniunii
Scriitorilor (1970), Premiul
Academiei (1974), Premiul Herder
(1982)
ANA BLANDIANA
…Poezia ne-a mângâiat în
ceasurile de tristeţe,
şi aşa s-au născut doinele,
…Poezia ne-a înflăcărat în
momentele de avânt ale
istoriei noastre - şi aşa au
apărut baladele şi epopeile ,
…Poezia ne-a dat nădejde în
vreme de cumpănă şi ne-a
salvat de iad - şi aşa a înflorit
lirica închisorilor...
 …Poezia ne-a dat puterea de a iubi, şi
când dragostea nu ne-a fost împărtăşită,
ne-a ajutat să evadăm dintr-o
realitate mizeră şi să rezistăm sub
presiunea istoriei.
S-ar cuveni ca poezia să ne guverneze
viaţa, iar poeţii să fie recunoscuţi drept
“îngeri" păzitori ai cetăţii.
 În ultima vreme poezia e exilată, iar
poeţii, consideraţi inadecvaţi, nebuni.
Iar noi ne-ntrebăm: starea poeziei este un
simptom, sau o cauză a deteriorării lumii
noastre?
 Paradoxal, poezia nu ne dă de
mâncare, dar este hrana noastră
spirituală făcând lumea mai blândă,
mai suportabilă.
Altfel n-am tânji cu toţii după ea, după
emoţia nepusă în cuvinte şi după visul
care ne răpeşte urâtului.
 Cât vom exista, ca oameni, vom continua
să fim vrăjiţi de mirosul florilor de tei în
nopţile de vară, de vecinătatea noastră cu
norii diafani pe un vârf de munte, de
atingerea întâmplătoare a mâinii unei femei
frumoase, de suspinul unei melodii, de
atâtea alte forme ale poeziei…
 "Poezia e cea mai concludentă, cea
mai tare dovadă a existenţei lui
Dumnezeu". adică poezia e scânteia
divină din noi.
(Ion Mureşan)
Prin urmare, e firesc să trăim cu dorul
de poezie, cum cel după Dumnezeu.
Tu, tainică, curată Poezie,
Biserică cu porţi neîncuiate,
Tu neamurile gândurilor toate
Cu drag le laşi la pragul tău să vie.

Tot sufletul la poarta ta când bate,

Drumeţ slăbit, puterile-și învie,
Își spovedeşte patimile ţie,
Şi ele-adorm de tine alinate.

Păcate vin sub bolta-ţi milostivă,

Tu le asculţi pe toate deopotrivă
Şi le opreşti neghina şi amarul.

Dar tu rămâi de-a pururea senină,

Căci nu-i pribeag ce-n faţa ta se-nchină
C-o lacrimă să nu-ţi spele altarul.
Octavian Goga - Sonet