Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Direcia nvmnt, Tineret i Sport mun. Bli

Liceul Teoretic ,,Vasile Alecsandri

PORTOFOLIU
LA LIMBA I LITERATURA
ROMN

ELEV: DELEU LUCIAN

PROFESOR: RAILEAN RODICA
 CEI MAI RENUMII SCRIITORI
AI LITERATURII ROM NE:

VASILE ALECSANDRI MIHAI EMINESCU LUCIAN BLAGA

(1821-1890) (1850-1889 (1895-1961)

TUDOR ARGHEZI MIHAIL SADOVEANU LIVIU REBREANU

(1880-1967) (1880-1961) (1885-1944)
MODEL DE CERERE:
MODEL DE PROCUR:
MODEL DE CV:
MODEL DE ANUN:
 COMENTARIUL LITERAR ,,ARS
POETICA DE GRIGORE VIERU:
Grigore Vieru are dou poezii intitulate Ars poetica. Una este o parabol cu
sculptarea de ctre poet a propriei sale statui. Cioplind prin ntuneric, autorul a
nlturat din blocul supus prelucrrii movilele de pietre prisosul de cuvinte.
Trecem peste detaliul extrem de preios ca, neoprindu-i vreo lespede pe
dedesubt, poetul i pune statuia de-a dreptul pe pmnt (ca ntr-un alt
Reazem). Ideea poetic este sugerat n final: n zori, s-mi vad lucrul, /
domol vin cte unii. / Cu ochii la pietroaie / alearg i nebunii. Nu
pietroaiele, nu prisosul de cuvinte, pe care poetul le arunc din statuie,
formeaz principalul n creaie. Esena acesteia se conine n statuia nsi, n
ceea ce rmne n urma activitii creatorului. Poezia se dovedete o pild ,
altfel zis: o parabol, despre folosirea inspirat a bogiei lingvistice, despre
economia necesar actului de creaie i, concomitent, despre necesitatea
nelegerii juste, de ctre destinatar, a discernerii esenialului de neesenial n
activitatea creatorului.
Cealalt Ars poetica este de o profunzime rar ntlnit i a fost publicat
pentru ntia oar n cartea Fiindc iubesc (1980), avnd atunci, la prima
publicare, un motto puin cam neobinuit: De mila timpului din snge /
Poetul nu-i dect iubire. Ulterior, n crile Vd i mrturisesc (Editura
Minerva, Bucureti, 1996) i Acum i n veac (Grupul editorial Litera,
Chiinu, 1997), moto-ul lipsete.
Poezia n cauz este o dovad concludent a cutrilor nencetate ale
scriitorului, a ncercrii lui de a ne lsa n faa unui text care ne pune la
ncercare talentul de cititori ai operei lirice principal deosebite de acelea pe
care ni le-a propus anterior. O nelegere clar, exhaustiv a textului ei este ca
i exclus. Se poate vorbi de cel puin dou semnificaii ale textului acesta
neobinuit n creaia poetului. Dup cum considera cercettorul pomenit mai
nainte, spicele albe n brae / Ale prului mamei ar putea fi ntr-o posibil
interpretare harpa poetului, n timp ce naintarea cu iubita dup sine ar
semnifica un continuu periplu existenial. Iubita i poezia fiind pndite de
moarte, poetul ncearc s aduc n spaiul dimineii iubirea i cntecul, acela
care scoate numele de sub tirania timpului i de sub puterea morii. Or,
cercettorul vorbete i de o alta lectur-interpretare, conform creia avem aici
o viziune a infernului adus pe pmnt, i atunci n rescrierea mitului orfic
eternitatea artei nseamn eternitatea durerii creatoare.
 COMENTARIUL LITERAR
,,LEGMNT DE GRIGORE VIERU
Poezia lui G. Vieru realizeaz un contact liric de mare emotivitate
cu existena omului contemporan in toat frumuseea, mreia i
dramatismul ei. ntreaga creaie a poetului e strbtut de mult
lumin i omenie, de un cuceritor lirism. Toate acestea o fac s
aib un ecou dintre cele mai viasi in inima cititorului.

Una din extraordinarele sale poezii este Legmnt nchinat

marelui poet romn din toate timpurile Mihai Eminescu. Ea a fost
publicat in 1964 in revista Nistru. Aparine genului liric.

In poezia Legmnt G. Vieru ne-a amintit c nu suntem singuri.

Este o confesiune sincer, o rugminte cuviincioas, un testament
spiritual propus urmailor, o contopire total cu zestrea spiritual.
In fiecare strof simim cinstire nemrginit exprimat lui
Eminescu prin versuri simple cu textul unui testament care nu
admite nici metafora, nici ambiguitatea.

Poezia abordeaz tema unei mrturii sincere, iar ideea este

dorina lui de a lsa deschis cartea (testamentul) urmailor si. Ea
se axeaz pe cteva motive: motivul mortii inevitabile (prima
strof), motivul generaiilor Ca biatul meu ori fata/ S citeasc
mai departe, motivul testametnului (a patra strof), motivul
prini-copii Ca biatul meu ori fata/ S citeasc mai departe/ ce
n-a reuit nici tata, motivul codrului Aezai-mi-o ca pern/ Cu
toi codrii ei in zbucium. Laitmotivul este cartea (cr ii sale;
mijlocul ei; s-o lsai deschis; aezai-mi-o).

Poezia este alctuit din dou pri. Prima parte este tiu care
exprim atitudinea eroului liric, iar a doua parte este restul
poeziei care include valoarea testamental; accentul cade pe dou
verbe la modul indicativ, viitor (stinge-mi-s-or, am s-ajung), pe
verbe la modul conjunctiv (s nu inchidei, s lsai, s citeasc)
i unul la imperativ (aezai-mi-o). Ele scot in eviden dorin a-
testament a eului liric. Imaginile artistice sunt prezente i ele:
vizuale (la miez de noapte, la rsrit de Soare, crii Sale, codri);
dinamice (am s-ajung, s nu inchidei, s-o lsai aa deschis,
aezai-mi-o); auditive (Iar de n-au s-auz dnii/ Al strvechii
slove bucium). Elemetnele prozodice sunt: strofa care este
catren; este scris in picior metric troheie. Din pucnt de vedere
dispozitiv rima tinde spre a fi incruciat, iar din punct de vedere
metric rima este masculin. Din figurile de stil ii fac aparen a
metonimiile Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra crii Sale,
Ci s nu inchidei cartea/ Ca pe recile-mi pleoape i metafora
Aezai-mi-o ca pern / Cu toii codrii ei in zbucium.

In poezia Legmnt eroul liric ntreine un adevrat cult al cr ii

lui Eminescu, sub constelaia spiritual a crui ii recunoa te
statutul plenipoteniar de poet: tiu: cndva, la miez de noapte, /
Ori la rsrit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra
criii Sale. Sintagmele rsrit de Soare i miez de nopate
sugereaz efortul neintrerupt al marelui peot M. Eminescu de
cugetare i trire complet. Sintagma Stinge-mi-s-or ochii mie
sugereaz viaa, iar cartea Sa simbolizeaz viziune, creaie
artistic, cod de legi i norme etice.

In strofa a treia poetul ii exprim datoria sfint de a cinsti i a

cunoate oferta marelui poet naional M. Eminescu; el dore te ca
dup dispariia lui, cartea s rmin deschis pentru ca urmaii
s-i continue efortul de cunoatere i s-l mplineasc Ca biatul
meu ori fata/ S citeasc mai departe/ ce n-a reuit nici tata.
Dac urmaii nu vor reui s ineleag sensurile adnci ale operei,
poetul dorete s i se aeze cartea acestuia la cpti, pentru a-i
simi i dup moarte clocotul: Iar de n-au s-auz dnii/ Al
strvechii slove bucium,/ Aezai-mi-o ca pern/ Cu toi codrii ei
in zbucium. Expresia codrii in zbucium semnific clocotul
naional, pe care Eminescu l-a surprins excelent in opera sa.

Legmnt este o revrsare fireasc a sentimentelor sacre

nscute in inima poetului contemporan de creaia naintaului,
dublat de dorina de a-i lsa copiilor lui dragsotea sacr pentru
poetul nepereche M. Eminescu.
 COMENTARIU LITERAR
,,GLOSS DE MIHAI EMINESCU
Poezia Glossa a aparut in volumul de Poezii-editia I de
Titu Maiorescu in decembrie 1883.

Potrivit precizarilor lui Perpessicius,poezia Glossa

dateaza din timpul studiilor berlineze(1873-1874) si numara
9 strofe in loc de 10 strofe,ale textului definitive.Poezia
cunoaste 11 versiuni,care se situeaza intre Iasi(1876) si
Bucuresti(1882).Ultimele doua versiuni se plaseaza in urma
Luceafarului si capata influentele poemului..

Pornind de la semnificatia cuvantului glosa,care

inseamna a explica un cuvant,un fragment,s-a ajuns..Glosa
este alcatuita dintr-un numar egal de strofe cu numarul
versurilor din prima strofa.Incepand cu a doua strofa se
comenteaza se comenteaza fiecare vers al strofei-
tema,ultima strofa reluand,ca o concluzie,prima strofa,in
ordinea inverse a versurilor.

Poezia lui Eminescu reprezinta o culme a creatiei

sale.Prin continut,popezia are valoare filosofica,gnomica(de
cunoastere),constituindu-se intr-un adevarat cod de
cunoastere,de etica,cu valoare de generalizare
maxima.Forma poetica este
lapidara,sententioasa,concentrate,clara,sobra.

Prin motivele de inspiratie, George Calinescu

semnaleaza motivele antice si cele romantice.Tudor
Vianu,referindu-se la tema vietii ca spectacol,precizeaza ca
aceasta este una dintre cele mai vechi teme care apare in
toata filosofia greaca.

Tema lumii ca teatru l-a inspirit sip e Eminescu care a

reprodus dupa un manuscris din 1750 un fragment din
Comedia cea de obste,reprezentand gandurile lui
Oxenstierna,privind comparatia intre lume si comedie.

Glossa lui Eminescu se incadreaza intre marile

creatii universale si ale literaturii romane,avand ca tema
fundamentala timpul,iar ca motive:fugit
irreparabile tempus(timpul fuge fara sa se mai
intoarca);fortuna labilis(soarta schimbatoare) si vanitos
vanitatum (desertaciunea desartaciunilor).

O ide schopenhauriana,exprimata in Scrisoarea I

este aceea a prezentului etern:Viitorul si trecutul/Sunt a filei
doua fete.Singura clipa sigura a existentei trecutului este
prezentul,fiindca trecutul nu poate fi reconstituit,iar viitorul
nu poate fi prevazut.

Datorita abundentei de accente satirice,Glossa este

numita de G.Calinescu o capodopera a satirei ideologice.

Satira se face simtita cu precadere in strofele sapte si

noua.Daca in partea a doua a Scrisorii III satira capata
dimensiuni de pamphlet,in Glossa aceasta este expresia
indiferentei,a unui adanc dispret:Nu spera gand vezi
miseii/La izbanda facand punte

Ultima strofa,care este o reiterare a celei dintai,dar in

care versurile sunt asezate intr-e ordine inverse celei
initiale,codul de reguli si sfaturi etice devine mai evident
datorita versului cu valoare emblematica Tu ramai,la toate
rece,si care se afla la inceput, ultimul vers realizand o
simetrie cu primul vers:Vreme trece,vreme vine.

In ceea ce priveste stilul,acesta se caracterizeaza prin

prin limpezime si armonie. Claritatea reiese tocmai din
simplitatea limbajului scuturat de podoabele stilistice.
Poetul apeleaza la epitete,simboluri,metafore(ratiunea
devine cumpana,viitorul si trecutul-pagini ale aceleiasi
file),numai cand intentioneaza sa releve in mod deosebit o
ide.Ritmul trohaic accentuat in versurile sentinta,intaresc
impresia de neclintire a adevarurilor filosofice.

In final,demne de retinut sunt cuvintele lui Dumitru

Popovici,care concluzioneaza asupra poeziei:Ea amplifica,pe
de o parte,sintetizeaza pe de alta parte si da un character
aforistic experientei umanului pe care o facea
Hyperion.Poetul este un Hyperion condamnat sa ramana in
 societate si sa isi determine pozitia in complexul raporturilor
sociale.

COMENTARIU LITERAR
,,RONDELUL ROZELOR CE MOR
Date despre autor.Alexandru Macedonski apartine literaturii romane de
la sfarsitu secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.Aceasta
perioada literara are particularitatea ca se afla la interferenta curentelor
literare.
Dumitru Micu apreciaza ca in opera lui Macedonski
"parnasianismul fuzioneaza cu
romantismul,clasicismul,naturalismul,decadentismul,simbolismul".In
timp ce Tudor Vianu il plaseaza pe Macedonski printre clasicii literaturii
romane,caracterizandu-l ca fiind "unul dintre poetii care,pornind de la
experientele fundamentale ale sufletului omenesc,au atins in cantecul lor
armonia si plentitudinea,faurind modele durabile pentru intreaga creatie
ulterioara",scriitorul este revendicat de ideologia altor curente literare.El
este teoreticianul curentului innoitor numit simbolism,publicand
articolele "Poezia viitorului"si"Simbolismul" pentru a-si arata adeziunea
la noua grupare.Poezia sa insa,desi contine elemente simboliste,denota
un limbaj mult prea explicit.Opera sa contine,de asemenea,elemente
parnasiene,dar care nu pot fi detectate in stare pura.
Universul poeziei sale contine urmatoarele volume:"Prima
verba"(1872),"Poezii","Excelsior","Flori sacre","Poema rondelurilor".
Poema rondelurilor.Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita
din 13 versuri,3 catrene si un vers liber,iar primele doua versuri sunt
asemenatoare sau identice cu ultimele doua versuri ale strofei a
doua,versul independent fiind reluarea primului vers.
Macedonski preia structura rondelului din literatura
franceza,compunand,intre 1916 si 1920,54 de astfel de poeme integrate
volumului publicat postum,in 1927,intitulat "Poema
rondelurilor".Volumul cuprinde cinci cicluri:"Rondelurile
pribege","Rondelul celor patru vanturi","Rondelul rozelor","Rondelurile
Senei","Rondelurile de portelan"si constituie opera sa de maturitate
deplina,ilustrativa,in special,prin perfectiunea formala.
Aparitie.Tema."Rondelul rozelor ce mor" este cel mai cunoscut
poem incadrat in cel de-al treilea ciclu,fiind construit pe tema
perisabilitatii.
Structura si semnificatii.Poezia respecta structura rondelului,fiind
alcatuita din trei strofe si un vers liber,imbinand rigoara parnasiana a
perfectiunii normale cu fondul de idei bazat pe corespondenta de factura
simbolista intre planul exterior si cel interior.
Laitmotivul poeziei-rozele-simbolizeaza
puritatea,frumusetea,gingasia naturii;acestuia i se alatura,de fiecare
data,constructia atributiva "ce mor",care denota perisabilitatea
lor,manifestata atat in plan exterior,"in gradini",cat si in cel interior:"si
mor si-n mine".Prezenta pronumelui personal de persoana intai,marca
gramaticala a eului lirc,interiorieaza mesajul poeziei si
sugereaza,totodata,corespondenta dintre natura si sentimentele
umane.Destinul individului este similar cu cel al rozelor,a caror atingere
prezenta este pusa in antiteza cu trecutul lor,fapt care accentueaza starea
de tristete care domina intreaga poezie:"S-au fost atat de viata pline".Ca
si speranta efemera in eternitatea clipei,rozele mor,lasand in urma
nostalgia poetica.
Trecerea timpului este sugerata prin repetarea cuvantului
"vremea";aceasta trecere implica moartea si jalea in momentul perceperii
"fiorului"mortii.Jalea si fiorul anticipeaza destinul tragic al florilor din
gradini.
"Amurgu-ntristator"este un simbol al sfarsitului de
viata,completat de "valmasaguri de suspine".Moartea,numita metaforic
"marea noapte care vine",este intampinata cu resemnare de florile care
"duioase-si pleaca fruntea lor".
In aparenta,poezia descrie ofilirea rozelor in gradini;in
esenta,insa,ea are implicatii existential-umane,referindu-se la
perisabilitatea individului in lume,la destinul sau tragic si totusi acceptat
cu resemnare,la moarte:"E vremea rozelor ce mor".
Starea de spleen,corespondentele,muzicalitatea versurilor
realizata prin refren,prin rima imbratisata,masura de 8-9
silabe,sinestezia(imbinarea vizualului cu olfactivul prin prezenta
 "rozelor",dar si cu auditivul,prin "suspine")sunt elemente care se inscriu
in estetica literara simbolista.
Concluzie.Rondelurile macedonskiene constituie o lirica a
originalitatii,care imbina armonios forma parnasiana cu fondul romantic
sau simbolist.

COMENTARIU LITERAR ,,LA

STEAUA DE MIHAI EMINESCU
Mihai Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii romane. Prin
tot ce a creeat, el a produs un efect de modelare,profund si de
durata. A facut ca toata poezia acestui secol,sa evolueze raportat la
genul sau de poezie.

Poezia "La steaua" explica printr-un mecanism cosmic,elucidat de

stiinta moderna,disparitia iubirii, avand ca tema de baza "filozofia
vietii",iar ca idee,"valoarea existentiala a omului in raport cu
dimensiunea temporala". Comparatia alegorica a sentimentului de
dragoste cu un fenomen ale mecanicii cosmice, produce nostalgia
contemplarii spatiilor astrale.

"La steaua care a rasarit

E-o cale atit de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit,
Luminii, sa ne-ajunga".

Poetul figureaza marile translatii din spatiu cosmic, in contaratimp

cu perceptia umana limitata. Care poate intelege numai
consecintele vizibile, nu cauzalitatea deplina a fenomenelor, inclusiv
ale trairilor umane.

"Poate de mult s-a stins in drum

In departari albastre,
Dar raza ei abia acum
Lucii vederii noastre".

Maretia unei iubiri trecute,neantelese aduce durerea tulburatoare al

unui spectacol cosmic asezat sub semnul paradoxului.

Icoana stelei ce-a murit

Incet pe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem si nu e".

Amorul, ca steaua ce intre timp s-a stins,imaginea primita fiind

numai a unui spatiu mort, ce se supune acelorasi legi
transcendentale. Iubirea sentiment de origine divina, emanatie a
unui eros extins. In scara cosmica, poate trimite in lumea de jos,
numai reflectarea tarzie a unui amintiri.

"Tot astfel cand al nostru dor

Pierii in noapte-adanca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca".

Starea de spirit al eului liric este cuprinsa de sentimente profunde

de cugetare,asupra problemelor existentiale, intr-o motivare a
sensului existentei. Sugestia universului identic,se bazeaza in
primul rand pe motivul"stelei"si al"luminii",care semnifica acel corp
ceresc supus la meditatie in pofida problemelor existentiale.

Poezia "La steaua" include deasemenea o gama variata de figuri de

stil,care o alcatuiesc intr-un limbaj poetic mai universal. Metafora
"Icoana stelei"reprezinta in imaginatia poetului fata sfanta si divina
a stelei ce invaluie un sir de ghinduri lumesti. Simbolizeaza ceva
Dumnezeesc,unde icoana este semnul paradoxal,facandu-si loc in
durerea tulburatoare a spatiului cosmic.Iubirea fiind un sentiment
de origine sacra,care daca se stinge lasa intunerec,un spatiu mort.
Datorita acestor elemente in totalitate a sentimentelor meditative,
poezia"La steaua" se inscrie in genul liric deoarece este construita
in straturi profunde ale sufletului eului liric si al ghandirii umane,
unde se dau explicatii a unor experiente intelectuale
fundamentale,in legatura cu temele universului si al vietii.

Avand 4 strofe a cate 4 versuri cu un ritm iambic si o rima

incrucisata este bazata pe comparatia intre personalitatea iubirii
umane si evolutia stelara.

Cuvinte: La steaua, Mihai Eminescu, comentariu literar, referat,

rezumat, versuri, poezia La steaua, comentarii.

COMENTARIU LITERAR ,,PE

LNG PLOPII FR SO DE
MIHAI EMINESCU
Aparuta la apusul procesului creatiei sale,in 1883,in revista
Familia,poezia Pe langa plopii fara sot este dominata de
simbolism si de puterea emotionala a scriitorului.Plopii prezentati
in titlu sunt asociati tristetii,deceptiei si lacrimilor,insusirea lor de
fara sot fiind o posibila analogie la eul liric unic in genialitatea si
caracterul sau elevat,spiritual si mental,prezentat ca laitmotiv in
poezia lui Eminescu nu o singura data,titlul fiind un garant pentru
gesturile si introspectiile singuratatii.Fiind scrisa in a doua etapa a
evolutiei literare a lui Eminescu,opera prezinta puternice amprente
melancolice,de elegie,regret profund si transpunere intr-un ideal
universal valabil al iubirii,sentimente ce evolueaza
gradat,crescendo-ul dragostei si al daruirii infinite fiind un element
de recurenta in cazul de fata.George Calinescu spune despre plop
ca da amintirilor o miscare lenta,miscarea aceasta fiind insotita
de sublimul prin care poezia si sentimentele cresc in amplitudine
si efect asupra cititorului.
Inca de la inceput se face cunoscuta ideea,aproape simbolica la
autor a iubirii puternice,caracteristica indragostilor mitici,la care
eul liric viseaza neincetat,capabila de fapte
marete,nemaintalnite,ce nu primeste raspuns: Ma cunosteau
vecinii toti-/Tu nu m-ai cunoscut,O lume toata-ntelegea-/Tu nu
m-ai inteles.Aceasta dragoste portretizata cu accente de
perfectiune devine imposibila din pricina naturii celor doi
protagonisti,reprezentanti ale unor categorii diametral opuse;fata,o
reverberatie a mediocritatii in plan sentimental,este o oglinda
funesta a iubitei dorite de eul liric,acesta fiind un caracter
supraomenesc,in privinta iubirii,si intensitatii pe care o confera
acestui sentiment,dovada stand mostenirea ancestrala a ochilor cu
care vede iubirea,ce o poarta asupra sa,ca un element neutru
imperios necesar: Ce mi-i lasara din batrani/Parintii din
parinti.Sperantele eului liric se spulbera din cauza unei
neintelegeri frustrante,cauzate de neintelegerea din partea singurei
fiinte pentru care avea pregatita viata vesnica,stare atinsa prin
iubirea idealizata de el.Se dezvolta un parallelism pe care se
construieste in continuare poezia,bazat pe amplificarea gradata
doua sentimente,de iubire si regret etern.Cadrul in care se
desfasoara aceasta idila este nepotrivit,unor astfel de povesti;daca
pana in acest punct al evolutiei lirice,dragostea era acompaniata de
un cadru natural,protector,intrat in simbioza si deplina comuniune
cu indragostii,acum,imprejurarile sunt fatidice,translucide:La
geamul tau ce stralucea,nerecomandate consumarii relatiei
dominate de povara ancestrala si transpunere in decoruri
utopice,ce transforma iubirea in cel mai dezirabil lucru existent
pentru eul liric,pentru a carui infaptuire este dispus la sacrificii:
O oara sa fi fost amici [] o oara si sa mor prin care se
evidentiaza intensitatea si importanta infaptuirii idealului.Peisajul
conventional nu este in concordant cu planul iubirii,una ideala se
exprima intr-o intimitate cu accente de pastel,plina de imagini
artistice,pe cand aici,martori la iubirea purtata de eul liric iubitei
sunt tertii,vecinii,care toti ii cunosc si ii inteleg sentimentele.
Universul figurilor de stil confera operei o metamorfoza dinspre un
posibil mediocru,simpla insuruire de versuri,spre un conglomerat
sublim de versuri,dominate de profunzime si acaparate de
sentimentul omniprezent de-a lungul creatiei,dorul si
regretul,dezvaluite in forme superioare,geniale,desi complicate si
echivoce.Figurile de stil precum bratele reci,chipul de-a pururi
adorat,ochii senini,epitete si hiperbola,cuprind infatisarea
fetei,intr-o nota pur eminesciana de descriere a frumusetii
feminine-prototip.Pe tipul de relatie,intre fata apartinand lumii
mediocre,a subzistentei spiritual,si eul liric,in ipostaza geniului
neinteles,uneori cosmic,mai mult chiar si decat superior,ce ajunge
intr-un punct terminus al regretului si blestemarii metaforice a
iubirii se intemeiaza multe dintre poeziile cu subiect comun ale
autorului.
Construita pe mai multe faze,poezia capata,dupa primele doua
strofe un caracter pregnant meditativ,se produce o schimbare intre
cadre,aparand unul ce sustine meditatia si calatoria,episodica,in
trecutul presarat cu dezamagiri al eului liric,ajungand in punctual
unde iubire devine un subiect central,nu doar al existentei eului,ci
al intregii lumii,fiind alaturata unor sintagme temporal,ce ii
sporesc pretul atat de mic si tuturor accesibil,ce este stabilit,o
singura ora,o singura intalnire ce ar fi putut dainui,incastrata
concomitant in etern si eter.

COMENTARIU LITERAR
,,CHIPUL TU,MAM DE
GRIGORE VIERU
,,Mama,tu esti patria mea.Iata asa afirma marele
poet Grigorie Vieru despre mama-sa,cui i-a
dedicat majoritatea poeziilor sale,printre care se
numara si poezia ,,Chipul tau,mama.Titlul poeziei
este o cheie de intelegere a textului.Tema poeziei
este dragostea poetului fata de mama.Ideia
principala a textului este ca mama este acea fiinta
sfinta care a vazut si stie de toate.Motivele
dominante in poeziea sunt :motivul mamei care
semnifica primul cuvint,semnifica nasterea,o fiinta
mareata fara de pacat ;motivul privighetorii care
semnifica libertatea si melncolia ;motivul lacrimii
care semnifica durerea,tristetea ;motivul ochilor-
ochiul este asociat cu lumina si capacitatea de
perceptie spirituala.Este o poezie polimorfa,scrisa
in versuri libere.Mama pentru Grigorie Vieru era
totul,si cum afirma el : ,,Pierzind pe mama,iti
ramine Patria.Dar nu mai esti copil .

GENURILE LITERARE :
Genuri literare

Termenul de gen literar provine din latinescul genus (neam, rasa, fel, mod)
si, in literatura, numeste o clasa de opere literare. Genul literar a fost
definit avnd ca elemente de referinta relatia ce se stabileste intre cretor si
lumea inconjuratoare, precum si felul in care acesta comunica in opera
respectiva idei, sentimente, atitudini.

1. Genul LIRIC cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai
adesea, poet) comunica direct impresiile, gndurile, sentimentele, ideile si
atitudinile sale. Cel care le exprima este insusi poetul. Uneori,
sentimentele autorului intra in rezonanta cu simtamintele cititorului,
intmplare fericita, ce da valoarea operei si, uneori, viata lunga a acesteia.
Specii ale genului liric:

# cult:

- imnul -- Poezie sau cntec solemn compus pentru preamarirea unei idei,
a unui eveniment, a unui erou legendar etc. Imnurile religioase premaresc
divinitatea. Odata cu formarea statelor nationale, imnul devine si un
cntec solemn adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale a statului. Este
inrudit si cu oda.

- oda -- specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu

aceeasi structura metrica), in care se exprima elogiul, entuziasmul sau
admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri, fata de patrie. Oda
opate fi eroica, personala, religioasa sau sacra.

- pastelul -- specie a poeziei lirice, in care autorul descrie un tablou din

natura (priveliste, moment al unei zile sau anotimp, aspecte din fauna si
flora), prin intermediul caruia isi exprima direct anumite sentimente.

- elegia -- Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete,

melancolie, regret mai mult sau mai putin dureros, de disperare, provocate
de motive intime sau sociale. Elegiile pot fi filozofice, patriotice,
religioase, erotice etc.

- satira -- Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale,

moravuri, caractere. satira poate fi literara, morala, sociala, politica.

- meditatia -- specie a liricii filozofice in care poetul isi exprima

sentimentele, cugetnd asupra rosturilor existentei umane si asupra unor
experiente intelectuale fundamentale in legatura cu temele majore ale
unversului.

- sonetul -- Poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 14 versuri,

repartizate in doua catrene, cu rima imbratisata si doua tertine cu rima
libera. Intregul cuprins al poeziei este enuntat in ultimul vers, care are
forma unei maxime.
- rondelul -- A aparut in literatura medievala franceza si desemneaza, la
origine, un cntec si un dans. In acceptia lui moderna, rondelul este o
poezie cu forma fixa, avnd numai doua rime si un refren, care deschide
poezia si in care este reluat, partial si inetgral, la mijlocul si la sfrsitul ei.

- gazelul -- desemneaza o poezie lrica erotica. Originar din literatura

indiana, persana, araba, preluat de poetii europeni, gazelul este format
dintr-un numar variabil de distihuri, fiecare al doilea vers avnd aceeasi
rima cu cele doua versuri ale distihului initial.

# popular

- doina -- specie a liricii populare si a folclorului muzical romnesc, care

exprima un sentiment de dor, de jale, de dragoste, de revolta etc.

- cntecul -- specie lirica semifolclorica, avnd un caracter nostalgic,

erotic, sau care celebreaza haiducia.

- bocetul -- Lamentatie improvizata, de obicei, versificata, cntata pe o

anumita melodie, in cadrul obiceiurilor legate de inmormntare.

2. Genul EPIC cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele

autorului nu sunt transmise direct, ca in cazul genului liric, ci indirect, prin
intermediul actiunii si al personajelor. Genului epic ii corespunde, ca mod
de expunere, naratiunea. De aceea, intr-o opera epica exista trei elemente
defibitorii: actiunea (intmplarile prezentate, frecvent, in ordinea
desfasurarii lor), personajele si autorul.

Specii ale genului epic:

# cult

- schita -- specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu actiune limitata

la un singur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor
personaje.
- nuvela -- Opera epica in proza, care are o actiune complexa ce cuprinde
o inlantuire de fapte, la care participa mai multe personaje, surprinse in
evolutie si prezentate in mediul lor de viata. Ca dimensiune, se situeaza
intre schita si roman. Nuvela poate fi romantica, naturalista, realista,
psihologica, umoristica, istorica.

- romanul -- specie a genului epic, in proza, cu actiune mai complicata si

de mai mare intindere dect a celorlalte specii epice in proza, desfasurata
pe mai multe planuri , cu personaje numeroase, bine conturizate.

- fabula -- Povestire scurta, in versuri sau in proza, in care scriitorul critica

anumite trasaturi morale sau comportarea unor oameni, prin intermediul
personajelor - animale, plante, obiecte - si care are valoare educativa.
Fabula este construita pe baza alegoriei, dezvaluita prin morala (partea
finala), uneori, cu valoare de sentinta a fabulei.

- balada -- A fost cultivata de literatura medievala franceza. Are subiecte

diverse, valorifica eroicul, fantasticul, legendarul, care a fost adesea
valorificata in literatura culta. Are o forma fixa (trei strofe a cte opt
versuri si un catren final.

- poemul eroic -- specie a genului epic, in versuri, de proportii mai mari

dect balada, dar mai mici dect epopeea. Poemul eroic evoca fapte
istorice sau legendare, din trecutul unui popor, punnd in centrul atentiei
figura unui erou exceptional, in imprejurari exceptionale, care se
detaseaza dintre alte personaje cu insusiri deosebite, pe care acesta le
domina.

- epopeea -- Creatie epica in versuri, de intindere mai mare dect poemul,

in care se povestesc fapte eroice, legendare, de mare insemnatate pentru
viata unui popor si la care participa, pe lnga eroii numerosi, si forte
supranaturale. Epopeea poate fi istorica, eroica, eroi-comica, filozofico-
religioasa.

- basmul -- specie in proza a epicii (populare), a carei naratiune si ale carei

personaje, fabuloase, transfigureaza realitati ale naturii si ale vietii sociale

- legenda -- specie a genului epic (popular), in versuri sau proza, prin care
se explica, apelndu-se, de obicei, la fantastic, geneza unui lucru (fiinte,
fenomen,) al unui eveniment istoric ori se evoca ispravi neobisnuite ale
unor eroi atestati sau nu de catre documente.

# popular

- basmul (povestea) -- ***

- legenda -- ***

- balada -- ***

- snoava -- scurta povestire folclorica cu continut anecdotic, inspirata din

viata de toate zilele, avnd o larga circulatie orala.

3. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare in care continutul de

idei, sensul operei sunt evidentiate prin jocul unor actori, care
intruchipeaza personajele pe o scena, in fata spectatorilor. Intre spectatori
si scriitor (dramaturgul) apare o conventie, spectatorul admitnd ideea ca
pe scena apar adevaratii eroi. Principalul mod de expunere intr-o opera
dramatica este dialogul (si monologul). Opera dramatica nu este scrisa
pentru a fi citita, ci pentru a fi reprezentata pe scena.

Specii ale genului dramatic:

# cult

- comedia -- Este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care

evoca personaje, intmplari, moravuri sociale, care sunt caracterizate intr-
un mod ce strneste rsul, avnd un sfrsit vesel (happy end) si, deseori,
un rol moralizator.

- drama -- specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, cu continut

si deznodamnt grav. Fiindca imbina episoadele vesele cu cele triste,
 drama exprima mai aproape de adevar complexitatea vietii reale. Tinznd
sa exprime aceasta complexitate, este mai putin supusa conventiilor dect
tragedia, si de aici, diversitatea formelor si dificultatea de a o defini.
Contine tipuri diferite de personaje, sentimente, tonalitati, iar partea
componenta esentiala o constituie conflictul.

-tragedia -- specie a genului dramatic, in versuri sau proza, cu subiect

grav, patetic, cu personaje puternice, aflatde intr-un conflict violent,
ireconciliabil, cu deznodamnt nefericit, infiorator.

# popular

- Irozii

- oratia de nunta

COMENTARIU LITERAR
,,LUCEAFRUL,, DE MIHAI
EMINESCU
Poemul "Luceafarul" a aparut in 1883 in Almanahul Societatii Social-literare
"Romania Juna" din Viena,fiind apoi reprodus in revista "Convorbiri literare".
Incipitul poemului se afla sub semnul basmului, timpul fiind mitic "A fost o data
ca-n povesti/Afost ca niciodata".
Primele sapte strofe constituie uvertura poemului,partea intai fiind o splendida
poveste iubire.Atmosfera este in concordanta cu mitologia romana,iar imaginarul
e de factura poetica.Iubirea se naste lent din starea de contemplatie si de visare,in
cadru nocturn,realizat prin motive romantice: luceafrul,marea castelul, fereastra,
oglinda.Fata contempla Luceafrul de la fereastra dinspre mare a castelului. La
randu-i,Luceafarul, privind spre "umbra negrului codru", o indrageste pe fata si
se lasa
coplesit de dor. Semnificatia alegoriei este ca fata pamanteana aspira spre
absolut, iar spiritul superior simte nevoia compensatorie a materialitatii.
La chemarea fetei "O, dulce-al noptii mele domn/De ce nu vii tu?Vina!",
Luceafarul se smulge din sfera sa pt a se intrupa prima oara din cer si mare ca un
"tanar voievod", totodata "un mort frumos cu ochii vii". Stralucirea ochilor care
ilustreaza viata interioara, este interpretata de fata ca semn al mortii "Lucesti fara
de viata/Si ochiul tau ma-ngheata". Ea intelege incandescenta din ochii
Luceafarului ca semn al glacialitatii si refuza sa-l urmeze.Urmand repetatei
chemari-descantec "Cobori in jos, luceafar bland", cea de-a doua chemare va fi
din soare si noapte. In antiteza cu imaginea angelica a primei intruchipari,
aceasta este circumscrisa demonicului dupa cum o percepe fata "O, esti frumos,
cum numa-n vis un demon se arata".
Pt a doua oara, paloarea si lucirea fetei, semne de dorinta de absolut, sunt
intelese de fata ca atribute ale mortii. Desi unica intre pamanteni, fata refuza din
nou sa-l urmeze, recunoscand ca nu poate raspunde cu aceeasi intensitate pasiunii
lui si ca nu-l poate intelege. Daca fata (omul comun) nu se poate ridica la
conditia nemuritoare, Luceafarul (geniul), este capabil, din iubire si din dorinta
de cunoastere absoluta, sa coboare la conditia de muritor "Da, ma voi naste din
pacat/ Primind o alta lege;/Cu vecinicia sunt legat,/Ci voi sa ma dezlege".
Partea a doua care are in centru idila dintre fata de imparat, numita acum
Catalina, si pajul Catalin, infatiseaza repeziciunea cu care se stabileste legatura
sentimentala intre exponentii lumii terestre. Este o alta ipostaza a iubirii, opusa
celei ideale. Asemanarea numelor sugereaza apartenenta la aceeasi categorie a
omului comun. Chiar daca accepta iubirea pamanteana, Catalina inca aspira la
iubirea ideala pt Luceafar "O, de luceafarul din cer/ M'a prins un dor de moarte".
Partea a treia ilustreaza planul cosmic si constituie cheia de bolta a poemului.
Spatiul parcurs de Luceafar este o calatorie regresiva temporal, in cursul careia el
traieste in sens invers istoria creatiei universului.Zborul cosmic ilustreaza actul
cunoasterii absolute prin puterea sentimentelor, lirismul, setea de iubire. Punctul
in care ajunge este spatiul demiurgic atemporal, momenul dinaintea nasterii
lumilor "Caci unde ajunge nu-i hotar/ Nici ochi spre a cunoaste/ Si vremea
incearca in zadar/ Din goluri a se naste". In dialogul cu Demiurgul, Luceafarul,
insetat de repaos, adica de viata finita, destingere, este numit Hyperion. Acesta ii
cere Demiurgului sa-l dezlege de nemurire pt a descifra taina iubirii absolute, in
numele careia este gata de sacrificiu: Reia-mi al nemuririi nimb/ Si focul din
privire,/ Si pentru toate da-mi in schmb/ O ora de iubire Demiurgul refuza
cererea lui Hyperion. El pastreaza pentru final argumentul infidelitatii fetei,
dovedindu-I inca o data Luceafarului superioritatea sa si in iubire fata de
nemuritoarea Catalina: Si pentru cine vrei sa mori?/ Intoace-te, te-dreapta/ Spre-
acel pamant ratacitor/ Si vezi ce te asteapta.
Partea a patra este constituita simetric fata de prima, prin interferenta celor
doua planuri: terestru si cosmic.
Idila Catalin-Catalina are loc intr-un cadru romantic, creat prin prezenta
simbolurilor specifice. Peisajul este umanizat, tipic eminescian, scenele de iubire
se petrec departe de lume, sub crengile de tei inflorite, in singuratate si liniste, in
pacea codrului, sub lumina blanda a lunii. Declaratia de dragoste a lui Catalin,
patimasa lui sete de iubire exprimata prin metaforele noaptea mea de patimi,
durerea mea, visul meu din urma il proiecteaza pe acesta intr-o alta lumina
decat cea din partea a doua a poemului. Profunzimea pasiunii si unicitatea iubirii,
constituirea cuplului adamic, il scot pe Catalin din ipostaza terestra.
Imbatata de amor, Catalina are inca nostalgia astrului iubirii si-I adreseaza
pentru a treia oara chemarea, de data aceasta modificata, Luceafarul semnificand
acum steaua norocului: Cobori in jos, luceafar bland,/ Alunecand pe-o raza,/
Patrunde-n codru si in gand,/ Norocu-mi lumineaza!
Luceafarul exprima dramatismul propriei conditii care se naste din constatarea
ca relatia om-geniu este incompatibila. Atitudinea geniului este una de
interiorizare a sinelui, de asumare a eternitatii si ,odata cu ea, a indiferentei.
Omul comun este incapabil sa-si depaseasca limitele, iar geniu manifesta un
profund dispret fata de aceasta incapacitate: Ce-ti pasa tie, chip de lut,/ Dac-oi fi
eu sau altul?. Geniul constata cu durere ca viata cotidiana a omului urmeaza o
miscare circulara, orientata spre accidental si intamplator: Traind in cercul
vostru stramt/ Norocul va petrece,/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si
rece.