Sensul cuvintelor n context. Sensul denotativ i sensul conotativ I.

Sens denotativ definiie: Sens fundamental al cuvintelor, relativ stabil, pentru toi vorbitorii. Sensul denotativ reunete elementele semantice non-subiective, identificabile n afar de context. Denotaia reprezint clasa tuturor referenilor posibili (masa: obiect cu patru picioare, cu o suprafa plan, cu o anumit destinaie"). II. Sens conotativ Reprezint sensurile secundare i figurate ale semnificatului unui cuvnt.Toate tipurile de conotaii au n comun faptul c se delimiteaz de denotaie i depind de context. Cteva tipuri de conotaii: 1) sensuri reprezentnd diferite atribute, crora li se acord o important mai mare. Fa de denotaia cuvntului leu animal de un anumit tip, cu anumite caracteristici", se detaeaz atributul caracteristici excepionale" (curaj, noblee, putere"): Ion se lupt ca un leu" 2) sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaiei: doliu" pentru culoarea neagr; tineree, putere" pentru culoarea verde. 3) sensuri secundare fixate n contexte lingvistice: ora mesei" sau am luat masa n ora", (pentru c pe mas se mnnc, se ajunge la sensul mncare"). 4) valori afective, condiionate social: bou prost"; nevztor orb"; 5) valori evaluative asociate unor cuvinte, indicate de dicionar: livresc -> pentru a sucomba; peiorativ -> pentru a crpa; 6) unele dintre cele mai frecvente conotaii sunt sensurile figurate, la care se ajunge prin metafor (murmur apa) sau prin metonimie (bea un pahar).