Situația de comunicare

Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj (informaţii, idei, opinii, păreri, sentimente) de la emiţător (individ sau
grup), cu ajutorul unui cod (limbaj verbal sau nonverbal) şi utilizând un canal (comunicare orală sau scrisă).
Actul comunicării se realizează în prezenţa a şase factori: emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context(referent)
Elementele de comunicare interpersonală sunt:
- comunicarea verbală (cuvântul sau limba cunoscută de participanţii la actul de comunicare);
- nonverbală (gesturi, mimică, priviri, atitudine);
- paraverbală (intonaţie, ton, timbru,, intensitate, accent, pauze, tăcere).
Scopul comunicării interpersonale este de transmitere sau schimb de informaţii, persuadare, descoperire a lumii exterioare,
autocunoaştere, stabilirea şi menţinerea de relaţii sociale, jocul. Esenţială este funcţia sa de comunicare.
Comunicarea organizează enunţul în forme diferite, ceea ce duce la existenţa unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai
multe funcţii ale limbajului.
Fiecărei funcţii îi corespund, în procesul comunicării, forme lingvistice specifice; chiar dacă un mesaj nu are o singură
funcţie, una dintre ele predomină şi impune un anumit uz al unităţilor lingvistice în enunţ.
Funcţiile comunicării sunt: funcţia emotivă, conativă, poetică, fatică, metalingvistică şi referenţială.

Factori care
intervin în procesul Funcţiile comunicării
comunicării
Emiţător Emotivă (expresivă) a comunicării constă în evidenţierea stărilor afective sau reacţiilor
sufleteşti ale emiţătorului la contactul cu o anumită realitate. Mărcile lingvistice sunt:
interjecţiile, unele forme verbale, expresii, adjective cu valoare de epitet, mijloace stilistice.
Este centrată asupra emiţătorului, are ca scop exprimarea atitudinii vorbitorului faţă de conţinutul
enunţului. Stratul pur emotiv al limbajului este constituit din interjecţii; dincolo de emoţia pură,
limba posedă însă şi alte caracteristici formale menite să marcheze participarea afectivă a vorbi-
torului la enunţ (persoana I la pronume şi verb, intonaţia* interogativă/ exclamativă, lungimea
sunetelor etc): Vai, ce tare plouă!
RECEPTOR Conativă (numită şi persuasivă sau retorică) se referă la efectul de convingere pe care mesajul
trebuie să-l aibă asupra destinatarului, de la care se intenţionează să se obţină un anumit tip
de răspuns (verbal, comportamental). Modul imperativ este specific funcţiei conative
Expresia gramaticală a funcţiei conative este marcată de pers. a II-a la pronume şi verb, de vocativ
la substantiv şi de imperativ la verb; intonaţia exclamativă/interogativă caracterizează şi ea
enunţurile a căror funcţie primordială este centrată asupra receptorului: Ascultă-mă! De ce nu mă
crezi?
Referent Referenţială(numită şi denotativă, informativă) este axată pe:
(context) - referentul mesajului (obiectul comunicării: despre ce element al realităţii se vorbeşte)
- contextul (situaţia) în care are loc transmiterea mesajului
- este orientată spre referentul mesajului, este funcţia primordială într-o mare parte a enunţurilor,
coexistând uneori cu alte funcţii; îi aparţin enunţuri neutru-informative ca: Pisica este un animal
domestic.
Cod Metalingvistică se manifestă când apare necesitatea de a se atrage atenţia asupra codului
utilizat în cadrul comunicării. Utilizarea explicaţiilor a gesturilor sau a tonului indică
receptorului sensul în care trebuie decodificat mesajul. Explicaţiile pot privi argourile, limbajul
copiilor, (in)corectitudinea unei forme gramaticale, decodificarea unui alt cod ş.a.: Nu se spune „ei
este, ei face", ci „ei sunt, ei fac"; „Şuţ" înseamnă „hoţ”; Săgeată înainte înseamnă „sens unic".
Canal Fatică are în vedere stabilirea şi menţinerea contactului între emiţător şi receptor, controlul
bunei funcţionări a canalului ( alo, înţelegi, mă auzi, salutul, gesturile, mișcări ale capului etc)
Mesaj Poetică (numită şi estetică sau literară) este centrată asupra formei mesajului şi nu asupra
conţinutului comunicării. Spre deosebire de limbajul ştiinţific, pentru care contează cu
precădere conţinutul mesajului, limbajul poetic pune accentul pe expresie.
Ea nu apare izolată în text, ci se combină cu celelalte
funcţii, de ex. în diversele genuri poetice: poezia epică,
dominată de enunţuri expozitive formulate la persoana a
 III-a. implică o participare a funcţiei referenţiale; poezia
lirică, dominată de persoana I, cuprinde enunţuri în care
intervine puternic funcţia emotivă, iar poezia liric-
adresativă, cu valori retorice, formulată la pers. a II-a
(oda, epistola), implică funcţia conativă.

Citiți cu atenție textul:

Farfuridi:(emoționat și asudând)Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să zică asemenea toți aceia
care nu vor s cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderați, adică nu exagerațiuni!...Într-o chestiune
politică...și care, de la care atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării..să fie ori prea-prea, ori foarte, foarte...(se încurcă, asudă și
înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?....da..pentru ce?....Dacă Europa...să fie cu ochii ațintiți asupra noastră dacaă mă
pot pronunța asfel, care lovesc soțietatea, adică fiindca din cauza zguduirilor...și idei subversive...(asudă și se rătăcește din ce în ce) și
mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probre de tact..vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea,
România...(cu tărie) țara în sfârșit....cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască, de la care putem
zice depandă...(se încurcă și asudă mai tare) precum, -da-ți-mi voie- (se șterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 și 94,
și ețetera, întru cât ne privește...pentru ca să dăm exemplu clar surorilor noastre de gintă latine însă! (foarte asudat, se șterge, bea, iar
se șterge și suflă foarte greu).
1. Subliniază secvențele în care apar elementele nonverbale ale discursului lui Farfuridi.
2. Identifică elementele paraverbale ale discursului lui Farfuridi
3. Într-un monolog scurt realizează o caracterizare a personajului, așa cum rezultă din elementele nonverbale și paraverbale la
care acesta apelează în discurs.
2. Construiți un mesaj, al cărui răspuns să transmiteţi: indignare, resemnare, bucurie, respingere, complicitate etc.
3. Citeşte textele de mai jos şi rezolvă cerinţele
a) Identifică elementele situaţiei de comunicare
b) Explică relaţia dintre emiţător şi receptor în situaţiile de comunicare date făcând referire la funcţiile comunicării
 „În decursul acestei săptămâni ,jumătatea vestică a Europei va fi dominată de un vast câmp anticiclonic, pe când în cea de
răsărit va domina activitatea depresionară.
Intensificările de vânt se vor resimţi în zonele vestice ale ţării îndeosebi la mijlocul săptămânii , corelate cu ninsoare .În Moldova,
Bărăgan şi Dobrogea va fi viscol , în timp ce în restul ţării valorile termice vor fi deosebit de coborâte, caracterizând o vreme geroasă
“. ( prognoza meteo în Jurnalul Naţional )
 Paxeladin : se dă la tuse! ( slogan publicitar pentru un medicament contra răcelii);
- Mulţumim pentru creditul acordat !( slogan publicitar pentru o bancă );
- Radio de pici! ( slogan publicitar pentru un post de radio condus de copii ) .
 Românul e născut poet !
„ Înzestrat de natură cu o închipuire strălucită ,şi cu o inimă simţitoare,el îşi revarsă tainele sufletului în melodii armonioase şi în
poezii improvizate .
De-l munceşte dorul ,de-l cuprinde veselia ,de-l minunează vreo faptă măreaţă ,el îşi cântă durerile şi mulţumirile ,îşi cântă eroii , îşi
cântă istoria ,şi astfel sufletul său e un nesfârşit de frumoasă poezie „.
( V. Alecsandri ,Poezia populară , 1852 )
 Te afli într-o maşină ,eşti prins în trafic ; îl vezi pe trotuar pe prietenul tău , căruia ai vrea să îi comunici un mesaj urgent . Îl
strigi , el te aude , dar distanţa dintre voi e mare , e gălăgie pe stradă şi nu vă puteţi înţelege .