Lucian Blaga- poetul neamului

Lucian Blaga născut la 9 mai 1895, într-o familie mare, el fiind al 9-lea copil.Până la vârsta
de 4 ani, dramaturgul, eseistul și poetul nostru nu a avut darul de a vorbi. Lucian Blaga a
moștenit vocația intelectuală și sentimentul de a trăi într-un univers misterios de la tatăl
său. Iar de la mama sa, a moștenit purtarea de a simți vibrațiile într-o lume superficială
străbătută de puteri misterioase.
Opera sa este un tot organic, armonios, dinamic, pe de o parte o lamentaţie aproape tragicã,
o izolare, o putere covârşitoare a timpului, iar pe de alta un sentiment al unirii desãvârşite
cu universul în tot ce are el mai frumos. Poetul ne apare uneori înfãşurat în înfrigurare şi
tristeţe:“suflet prãbuşit în humã ca în perne” (“Lângã vatrã”), înstrãinat de absolutul pe
care îl tot cautã:“o mutã, secularã cãutare/ de totdeauna/ pânã la cele din urmã hotare”
(“Autoportret”). Sentimentul singurãtãţii se edifice în expresii variate. Aspiraţia ieşirii
din ea are un ecou tulbure şi fãrã leac. Poezia sa porneşte în totalitate din trãiri, dar trece
mereu de simpla confesiune. Resimte adânc fantoma morţii:“şi mut/ ascult cum creşte-n
trupul tãu sicriul/ sicriul meu, /cu fiecare clipã care trece, / gorunule din margine de
codru”. (“Gorunul”). Deși a dus o copilărie grea, poetul își amintește cu dor și cu plăcere
de ea, dedicându-i și poezii:
Din copilăria mea,
„Pășteam cu alții gâștele-n ariniști,
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
Și îmi prindea cu prietenie-n cioc.”
Lucian Blaga este autorul poemelor-proze din cartea „Hronicul și cântecul vârstelor". El
este un propagandist al limbii vorbită de toți conaționalii săi și înaintează cu succes
folosind în lupta literară, lira sa poetică. Acest poet, acest exemplu pentru neamul
românesc, îmbină iubirea și frumusețea în poeziile sale. Odată ce citești poemele sale,
nedumerirea te străbate deoarece opera sa este predestinată tinerilor aflați în perioada
adolescentină și comparativ cu operele lui Grigore Vieru, poeziile poetului Blaga sunt
mai greu de înțeles. Baltag abordează în poemele sale teme precum: patrie, neam,
familie. El dorește să transmită cititorilor săi greul unui grai atât de frumos trecând prin
inima sa și încărcat de răbdare, înțelepciune și frumusețe, întorcându-l semenilor săi care-
i deschid de bună voie inima să-l primească. Poezia lui Blaga poate fi percepută drept o
aspirație la o existenta plenară, cosmică, prin care se poate depăși tristețea metafizică.
 Într-o viziune de lumină aceasta se estompează. Lucian Blaga este un poet care a depășit
toate granițele și limitele creând o operă care este destul de actuală în societatea în care
trăim. El, este cu certitudine, poetul ale cărui poezii mă fascinează, iar atunci când le
citesc sau le recit, retrăiesc acele vremuri. Sunt versuri în care, deseori, mă regăsesc. Prin
varietatea temelor, motivelor, ideilor, prin profunzimea gândirii si perfecțiunea formei,
poezia lui Lucian Blaga constituie in primul mare model de univers poetic din lirica
românească.
În concluzie pot afirma că Lucian Blaga este pentru poporul român o adevărată comoară
națională.
Ipati Silvia,clasa a IX-a
IP CE Gimnaziul –Grădiniță ,,Luceafărul” Delacău