“Odă mamei” de Lucian Strochi

Oda din limba greacaă : aeidin îînseamnaă caî ntec,este o specie a poeziei lirice,
alcaă tuitaă din strofe cu aceeasș i formaă sș i cu aceeasș i structuraă metricaă , îîn care se
exprimaă elogiul, entuziasmul sau admiratșia fatșaă de persoane, de fapte eroice,
idealuri precum sș i personajul mama care este simbolul esentșial al vietșii pline
de o binecuvaî ntare din “Odaă mamei” de scriitorul celebru Lucian Strochi.
Mama îîn Literatura Romaî na raă maî ne a fi socotitaă cea mai sensibilaă sș i
autenticaă temaă de creatșie pe care au puso îîn discutșie numerosș i scriitori.
Unul dintre ei care a ridicato îîn slavaă a fost sș i Grigore Vieru.
Orice copil, orice fiu vede îîn mama lui o fiintșaă maă reatșaă, faă raă de paă cat, puternicaă
precum o staî ncaă îîn marea îînvolburataă sș i totusș i, îîn acelasș i timp, o fire blaî ndaă , o
zaî naă ce a coboraî t din taă raî mul basmelor pentru a fi alaă turi de noi.
Dragostea pentru femeie îîn sensul mai larg al cuvaî ntului îînseamnaă de fapt , la
Grigore Vieru dragostea pentru mamaă .
Sș i pentru Vieru sș i pentru Blaga fericirea s-a naă scut la sat . Femeia muncitaă ,
Mama poetului a crezut neîîncetat îîn Dumnezeu sș i aceastaă credintșaă a ajutat-o saă
supravietșuiascaă pentru copil. Deoarece acea legaă tura fiu-mamaă este straî ns
îîmpletitaă cu acel sentiment al dragostei nesfaî rsș ite.
Mama care exprimaă maternitatea este marele simbol sș i marea ei temaă .
Celelalte motive : copilaă ria , iubire , caî ntecul , paă maî ntul , patria se îîntretșes îîntr-
un îîntreg , datoritaă acestui mic fir structurant.
Potrivit criticului Mihai Cimpoi poetul Grigore Vieru este un unul prin
excelenţaă al Mamei şi maternitaă ţii. Cimpoi spune caă Mama poetului, este
concretaă , realaă , veghetoare şi îînsufleţitoare a spaţiului copilaă riei care este unul,
matern, ea devine Mama Naturii şi a Cosmosului, Mumaă îîn genere.
Mama va fi naturalizataă , dupaă cum, îîn acelaşi sens, identitatea ontologicaă se
exprimaă prin paralelismul perfect dintre mişcaă rile sufleteşti materne şi cele
cosmice: «Uşoaraă , maicaă , uşoaraă ,/C-ai putea saă mergi caă lcaî nd/Pe seminţele ce
zboaraă / Intre ceruri şi paă maî nt/IÎn priviri/c-un fel de teamaă ,/Fericitaă totuşi eşti
— /Iarba ştie cum te cheamaă , / Steaua ştie ce gîîndeşti» (Faă ptura mamei).
Mama are capacitatea magicaă de a repara şi a îîntreţine îîntregul, starea de
echilibru a omului şi universului.
Chipul mamei ne cheamaă la ea ,supaă rarea sș i nelinisș tea ne-o alinaă sș i de multe ori
chiar sș i bolile ni-le vindecaă spun marii poetși.
IÎn poemul scriitorului Lucian Strochi (n. 23 iulie 1950, Petrosș ani) care este
un poet, prozator, dramaturg, critic literar sș i de artaă romaî n
contemporan.imaginea mamei este dezvaă luitaă ideatic.
Viatșa Femeii este relatataă pe etapele vietșii, îîncepaî nd ca : fataă frumoasaă , apoi
devine o adevaă rataă mireasaă , paî naă ajunge prima casaă cum este mentșionat sș i îîn
poem.
“Prima mea casaă ” ne relateazaă scriitorul deoarece acea zaă mislire a pruncului îîn
burta mamei este asemeni unui adaă post îîn care ne formaă m propria
personalitate.
Versul “Acolo îîn paî ntec auzeam al taă u caî ntec”ne face saă îîntșelegem caă copilul
purcede educatșia sș i îînvaă tșaăturile îîncaă din burta mamei.
Oda are o structuraă formalaă sș i ideaticaă complexaă . Este realizataă îîn terţete cu
monorimaă , 13 la numaă r.
Analizaî nd cu lux de amaă nunt fiecare vers am observat caă dintre cele 13
terţete, 13 versuri dintre ele sunt dedicate mamei , 5 terţete au ca subiect
copilul, iar trei valorificaă imaginea de unitate a mamei sș i a copilului .
Se remarcaă ţesaă tura din trei îîn trei a terţinelor comune, precum şi faptul caă
numaă rul terţetului are o semnificaţie:2 este cifra cuplului, a unirii prin iubire, 5
este cifra actului), iar 8 este cifra timpului.
La terţinele mamei dominantaă este cifra 1 fiind evident cifra unicului astfel
îîntșelegem ca mama totusș i este unicaă pentru fiecare dintre poetși, iar la copil cifra
3 şi 4 (3 fiind cifra triunghiului –cea mai stabilaă figuraă , iar patru cifra
perfecţiunii.
Dintre numeroasele motive virtual polarizate de figura simbolicaă a mamei,
autorul selecteazaă caî teva organizate de tot ce tșine de aceastaă figuraă dominantaă .
IÎntaî lnim motivele : “unirii prin iubire”, “nasș terii”, “durerii”, “despaă rtșirii”, “trecerii
inreversibile al timpului” .sș .a
Motivul mamei este descris prin traiectoria femininaă : Fataă , mireasaă , femeie
îînsaă rcinataă .
Analizaî nd fiecare vers îîn parte al poeziei putem mentșiona caă prin ideea de :
„Prima mea casaă ”– Lucian Strochi spune caă anume mama este prima casaă ,
cea mai siguraă , cea mai apaă rataă , cea mai iubitaă a unui copil.
“Acolo îîn paî ntec”– paî ntecul mamei nu este doar un adaă post.
Auzeam al taă u caî ntec – cunoasș tem caă copilul comunicaă cu mama sa, deocamdataă
pasiv, ascultaî ndu-i caî ntecul de dragoste.
Am iesș it îîn lume, –poetul ne face saă îîntșelegem caă mama este cea care e îîn stare
de a ne face cunosș tintșaă cu viitorul nou ,unul pentru un nou naă scut nepriceput,
care privesș te nevinovat viitorul din bratșele mamei.
Faă raă nume– deoarece îînainte de botez, copilul nu are un nume al saă u.
Faă raă vreun gaî nd anume–naşterea nu este un act de voinţaă .
O singuraă excepţie a unui astfel de act este relatat îîn basmul Tinereţe faă raă
baă traî neţe şi viaţaă faă raă de moarte.
Comoaraă -ntre comori- copilul este pentru fiecare paă rinte cel mai de pretș dar,
menit de la Bunul Dumnezeu pentru a bucura viatșa fiecarei mame.
Eram luminaă din luminaă –pentru mamaă fiecare copil e asemeni unei lumini care
îîi lumineazaă sufletul,sș i care îîi face viitorul mai prosper.
Sfaî ntaă raă daă cinaă – fiindcaă arborele geneologic constaă din acea raă dacinaă care este
copilul transmis din generatșie îîn generatșie.
Eul liric are o stare de spirit de admiratșie, melancolie, una îîngaî ndurataă , îîn unele
versuri chiar plinaă de tristetșe sș i anume îîn versurile : Inima-mi se
straî nge,/Glasul mi se fraî nge”.
Aici observaă m motivul jertfirii asemeni mitului „Monastirea Argesș ului”,precum
durerea frîînge glasul persoanelor iubite.
La fel cum îîn monastirea argesș ului este descrisaă jertfirea celei mai apropiate
persoane la fel sș i îîn oda lui Eugen Strochi mama este ziditaă îîn poezie, este
tipaă ritaă îîn sensul fiecaă rui tertșet.
Dacaă e saă relataă m despre titlu sș i contșinutul poeziei putem mentșiona caă toate
aceste idei maă retșe sunt dedicate mamei, celei care a stat de veghe asupra soartei
copilului paî naă la ultima ei suflare.
„Odaă mamei”- deoarece îîi aduce versuri de laudaă , o caî ntaă cu admiratșie, o zidesș te
cu sufletul deschis îîn fiece vers plin de o enormaă dragoste vesș nicaă .
IÎntaî lnim figuri de stil precum epitete ce caracterizeazaă figura suplaă a mamei:
Mireasaă aleasaă , fataă frumoasaă , sfaî ntaă raă daă cinaă .sș .a.
Inversiuni precum : blaî nd descaî ntec, putere faă raă putere.
Tema odei dedicate mamei este cea a comemoraă rii,mama asemeni unui
ideal,caracterizataă precum unicaă sș i iubitaă .
Versurile care au atins o particicaă a sufletului meu sunt : „Ai raă mas doar un
vis/Inima-mi se straî nge,/Glasul mi se fraî nge,/Sș i nu pot a plaî nge,/Mama mea
fierbinte,/Vie îîn cuvinte.
Prin ele îîntșelegem caă mama a raă mas doar vis, dar, mioritic, s-a integrat îîn
naturaă ,copilul îîşi poate da drumul sentimentelor de durere,astfel durerea îîi
fraî nge glasul, nu poate a plaî nge caă ci cel mai dureros şi mai dramatic plaî ns e
plaî nsul faă raă lacrimi.
Mama mea fierbinte reprezintaă ideea caă prezenţa mamei a raă mas pentru copil
la fel de materialaă , mai mult, prezenţa ei devine cotropitoare.
IÎn fine noi nu murim niciodataă cu adevaă rat. Raă maî nem vii îîn cuvinte, îîn amintiri,
îîn evocaă ri.
Mama îîn poezie raă maî ne vesș nic vie ataî t prin caldele cuvinte sș optite îîncaă
din frageda copilaă rie caî t sș i prin diverse amintiri,legaă natul mamei dar sș i
fierbintșile maî ngîîieri ale ei pline de iubire sș i dor.
Acel moment mioritic din versurile de mai sus ne face saă îîntșelegem caă mama e
ziditaă îîn cuvinte.
Momentul Mioritic, plecarea mamei se schimbaă îîntr-un moment funerar
deoarece acea trecere ireversibilaă a timpului îîl face pe poet saă simtaă acel gol
sufletesc.
Iconografia mamei este descrisaă cu lux de amaă nunt prin mai multe etape, e
comparataă cu Fecioara Maria care mereu este privitaă ca maă icutșa taî naă raă , suavaă .
O faă pturaă de tainaă şi evlavie, smerenie şi frumuseţe de neinchipuit,cea mai
iubitaă şi venerataă .
Ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, spraî ncene negre, nasul drept, maî inile,
degetele şi faţa lungi, plinaă de graţie şi frumuseţe dumnezeiascaă , neaî nfumurataă ,
nesofisticataă , neatinsaă de moliciune, avaî nd o smerenie covaî rşitoare.
Frumusetșea ei laă untricaă , şi cea fizicaă precum sș i sacrul fac ca chipul ei saă nu fie
comparat cu nimic mai frumos decaî t cu sfintșenia sș i binecuvaî ntarea a tot ceea ce
face pentru noi.
 Altși poetși care au abordat tema mama îîn poezie sunt : Mihaei Eminescu,
Mihail Steriade, Grigore Vieru, Nicolae Labiş, Alexei Mateevici .sș .a.
IÎn fine pot mentșiona caă Lucian Strochi caracterizeazaă mama precum o
Sfaî ntaă îîntre sfinte care e sș i ultimul final vers al poeziei –o formaă mai specialaă ,
folositaă des îîn acest text.
Pentru orice copil mama sa raă maî ne o sfaî ntaă .Raă maî ne vie îîn cuvinte, îîn
amintiri chiar sș i îîn evocaă ri.
E autenticaă ! Vesș nic vie îîn sufletul sș i cugetul poetului caî t sș i a fiecaă ruia
dintre noi.
 “Lacrimile Copilăriei” de Iulia Hașdeu

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, Bucuresș ti) a fost o
taî naă raă intelectualaă romaî naă supradotataă , scriitoare sș i poetaă inclusiv de limba
francezaă , fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Coerentșa poemelor ei provine mai degrabaă din uniformitatea atitudinii
exaltate sș i a retoricii grandioase decaî t dintr-o viziune a lumii sș i ea tșine mai
curaî nd de ritmul poetic decaî t de semnificatșia liricaă .
Precum la îînceput a fost cuvaî ntul sș i cuvaî ntul a fost Dumnezeu, astfel sș i
fiece faă pturaă odataă ce deschide ochii îîsși pecetluiesș te îîn inimaă sș i suflet cel mai de
pretș cuvaî nt “mama”.
IÎn acest context, nenumaă ratși poetși sș i scriitori au îîncercat saă îîsși manifeste cele
mai plaă cute, misterioase sș i pline de farmec momente ale vietșii petrecute alaă turi
de mamaă .
Sș i care perioadaă oare nu se îîntipaă resș te mai adaî nc îîn consș tiintșa umanaă , dacaă nu
cea a copilaă riei. Copilaă ria cea mai frumoasaă sș i îîndraă gitaă etapaă a vietșii, pe care cu
sigurantșaă nu o vom putea uita niciodataă .Pentru poetaă copilaă ria reprezintaă acel
moment îîn care a traă it totul la maximaă intensitate.
Dorintșa eseistei de a fi din nou copil sș i copil saă raă maî naă este enormaă deoarece îîn
perioada copilaă riei nu sunt griji, responsabilitaă tși, probleme, nu se sș tie ce
îînseamnaă suferintșa îîn adevaă ratul sens al cuvaî ntului.
Poezia “Lacrimile Copilaă riei” este o creatșie cu sens adaî nc sș i raă sunaă tor.
Este sș i îîn acelasș i timp o meditatșie îîn trecut, asupra unor amintiri dulci, care
denotaă faptul caă la moment plaî nsul din nimica dispare.
Char de la bun îînceput eul liric îîsși exprimaă sentimentul de melancolie “O, zile
din pruncie, zile de farmec pline ”, ce denotaă gaî ndul caă acesta duce un dor imens
dupaă momentele tandre din pruncie.
Fiece pas din aceastaă treaptaă a vietșii are un sens aparte. Este o perioadaă caî nd
“plaî nsul din nimica”devine o normaă , iar lacrimile preadulci cu timpul se
transformaă îîntr-o raritate.
Autorul comparaă lacrimile copilaă riei cu o floare care se îînroureazaă toataă
sș i aceste lacrimi sclipesc îîn zorii diminetșii ca nisș te diamante de pretș .
Anume îîn aceastaă etapaă a vietșii. “ochii de azur” se dovedesc a di cu
adevaă rat nesș tiutori sș i pe fundalul cerului îîn orice moment poate sș i saă ploaie, sș i
saă aparaă soare.
“Umila floare micaă , sub razele de soare” este îînsusș i micul copil care creeazaă
legaă turi straî nse de îînalt nivel spiritual sș i de o deosebitaă intensitate cu mama,
care îîn cugetul eului liric este cea care îîl face saă se simtaă îîncaă lzit sș i protejat, iar
aceasta la raî ndul saă u îîi aduce o eternaă maă rire.
Cu timpul, expansivitatea bucuriei copilaă resș ti trece ca roua îîn privirea cerului.
“Iar plaî nsul din pruncie, la fel sș i el dispare”, caă ci copilul de altaă -dataă , devine mai
cumpaă tat, la fel de sensibil sș i cu inima mare, dar care deja sș tie saă punaă pretș pe
“maternal iubire”.
Revenind iaraă sș i la iubirea de mamaă , pot spune caă nicaă ieri îîn lume cu desaă vaî rsș ire
nu s-a putut dezbate, tema asupra dragostei de mamaă , caă ci mama este fiintșa cea
mai sacraă , mai de pretș din tot Universul.
Astfel, poezia dataă pot spune cu îîncredere îîn sine caă apartșine genului
liric, pe motiv, caă autorul îîsși manifestaă îîn mod direct propriile idei sș i sentimente.
Tema Creatșiei este “trecerea ireversibilaă a timpului”. IÎn cazul dat este
pusaă îîn discutșieperioada copilaă riei care devine sș i mai frumoasaă datoritaă
prezentșei mamei.
Eul liric, pentru a da un îîntșeles profund versurilor sș i pentru a le daă rui
muzicalitate, recurge la un sș ir de figure de stil.
Autorul îîncepe cu o enumeratșie a momentelor cele mai tandre :
“ O , zile din pruncie,
Zile de farmec pline
O, plaî nsuri din nimica,
Lacrimi preadulci, la mine”…
Prin aceste versuri , acesta doresș te saă îîi confere cititorului o senzatșie de parcaă el
îînsusș i a trecut prin acele momente.
Prin comparatșia “Precum e floarea care se-nroureazaă toataă ”, autorul aseamaă naă
ochii îînlaă crimatși cu o floare acoperitaă de roua diminetșii.
Deasemenea, eul liric, utilizeazaă metaforele “Caî nd veseli peste ceruri vin ai
luminii zori”sș i
“ Cum straă lucesc îîn ochii de-azur, nesș tiutori.”
Prin aceste metafore, autorul doresș te saă ne expunaă inocentșa copilului îîn faza
prunciei, incapabilitatea acestuia de a face raă u sș i ochii acestuia care sclipesc de
bunaă tate.
Alte figure de stil îîntaî lnite îîn poezie sunt epitetele : floare micaă ,eternaă
iubire,lacrimi preadulci.sș .a.
Motivul dominant al creatșiei este “dorul de copilaă rie” sș i “mama”. Anume prin
aceste doua extreme eul liric sș i-a pus scop saă ne atingaă coardele inimii, caă ci ce
poate fi mai frumos oare decaî t clinchetul glasului copilaă resc sș i prezentșa mamei
îîn preajma acestuia.
Evocarea copilaă riei este o temaă predilectaă îîn scrierile pentru copii, aceasta daî nd
naştere celor mai cunoscute capodopere din literatura romaî naă , dar şi din cea
universalaă .
Dacaă e saă vorbim despre acest motiv al copilaă riei abordat de Iulia
Hasș deu copilaă ria este sș uvoiul de apa care izvoraă sș te limpede sș i curat din
adaî ncurile fiintșei sș i la care omenirea aleargaă faă raă îîncetare saă -sș i potoleascaă setea
idealurilor sale de dragoste, de bunaă tate, de frumusetșe, de perfectșiune.
Pe caî nd Lucian Blaga spune caă “Copilaă ria e inima tuturor vaî rstelor”.
COPILAĂ RIA… Vaî rsta celei mai pure sinceritaă tși, a celei mai depline libertaă tși,
vaî rsta faă raă granitșe, vaî rsta la care totși suntem frumosș i sș i puri ca o icoanaă .
Alte paă reri ale altor poetși : Copilaă ria, ca stare sufleteascaă , este o permanentșaă a
vietșii noastre. Acest adevaă r psihologic fundamental este subliniat sș i de George
Caă linescu.
 Copilaă ria nu dispare niciodataă din noi, ea constituie izvorul permanent din care
decurg toate meandrele vietșii noastre.”
Copilaă ria raă maî ne totuşi îîn ficţiunea literaraă o oazaă a fericirii care nu se mai
repetaă niciodata.
Traă iesș te la timp ceea ce unic sș i special pentru fiecare dintre noi.