CV-ul personajului principal

Ionică din nuvela Horodişte de Ion Druţă

I. Date personale
Numele, prenumele: Ionica Druta
Data, anul, locul naşterii: Horodiste
Componenţa familiei: ’’ mezin, al patrulea copil, ori, cu cele două surori ce-
au murit de mici, al şaselea’’
Statut social: copil din familie taraneasca, elev in clasele primare

II. Informaţii generale

Studiile: primele patru clase facute in Horodiste
Prietenii: sora Aniuta, copiii din mahala, doi băieţi ai vecinului nostru
Gurămultă, moş Andrei, Tuzic

III. Obiective personale

Direcţia orientării dorinţelor/ tendinţelor

,,Vroiam însă la şcoală cu orice preţ, şi mama a sclipuit pe ici-colo cîte-o vechitură,
tata a luat căldările, zicînd: „Hai, te mai duc o dată, numai vezi să pui la socoteală
atunci cînd va fi de plată."
,,Să mergi la zeceunsprezece ani cu medalie la piept de-a lungul Horodiştei —
putea fi ceva mai frumos, ceva mai măreţ pe această lume?! ’’

IV. Abilităţi și hobby-uri

,,Mai ales mă copleşea seria de romane „Femei celebre". Le înghiţeam cu

nemiluita, iar dacă multe din cele ce se petreceau acolo nu prea erau de mintea
unui copil, eu lunecam uşor peste locurile mai delicate, cău- tînd ceea ce mi se
părea mie mai interesant — care şi pe care îl urmăreşte, cînd şi unde l-a găbjit, cine
şi pe cine l-a pocnit în cap cu bastonul cela lustruit’’
,,Nu ţin minte cui şi de cîte ori să tot fi citit eu poezioara ceea — pe semne, am
citit-o destul, pentru că slava, acel val de uimire şi zavistie ce însoţeşte orice
creaţie autentică, a început a se răspîndi prin Horodişte, în ciuda glodurilor şi a
lipsei de încălţăminte a populaţiei’’
,,Poate fratele Gheorghe mă molipsise, pentru că a adus într-o sară o carte ce se
numea „Genoveva..." şi nu mai ştiu ce acolo, o legendă romantico-sentimentală
care cutremurase inima mamei pe mulţi ani înainte, iar ceea ce o cutremura pe
mama mă cutremura, fireşte, şi pe mine’’
,,Şi iată-ne mergînd, eu cu mama, pe uliţele satului.’’

V. Trăsături morale ale personajului

Trăsătura Modalitatea de Exemplu (câte 2) Comentarii
caracterizare
Indirect 1)‘ Paşolvon! Erau primele Ca orice copil
1. cuvinte ruseşti pe care le-am personajul
însuşit, dar, ca să vezi, le-am principal era naiv
Naivitate
înţeles greşit, cu totul greşit. și nu conștientiza
Mulţi ani la rînd eram înclinat a faptele pe care le
crede că „paşolvon" inseamnă făcea, fapt ce
ceva în sensul că veniţi oleacă denotă tipul
mai pe urmă, acum mămuca n- copilului.
are cînd, hodineşte mămuca, şi
de abia nu demult, povestind
într-o sară fetiţelor mele
pătărănii din vremurile trecute şi
ajungînd la acest „paşolvon",
deodată m-am împiedicat într-
însul, pentru că, m-am întrebat,
cum adică, „paşolvon"?! Ce
înseamnă — „paşolvon"?! Şi
totuşi, nu. „Paşolvonul" bunicii
însemna altceva, cu totul
altceva...’

2)‘ Ne jucam tocmai de-a

mijatca şi, stînd acolo în gluga
ceea, nebuniţi de năduful cînepei,
fetiţa deodată s-a lipit de mine
cum nu se lipise pînă atunci nici
una şi m-a întrebat dacă n-aş
lua-o de nevastă. La care eu am
zis că, mă rog, de ce nu, dar
trebuie mai întîi s-o întreb pe
mama’
Indirect 1),,Muream de curiozitate. Să De asemenea, ca
mergi la zeceunsprezece ani cu toți copii in
medalie la piept de-a lungul perioada copilăriei
2. Horodiştei — putea fi ceva mai este curios si mereu
Curiozitate frumos, ceva mai măreţ pe este interesat de
această lume?! ’’ ceea ce se petrece
in sat, mergând des
2),,Nu ştiu cum se întîmpla, dar
cu mama la
cînd se ducea,
plimabre.
mă lua şi pe mine, şi-mi plăcea
grozav să mă ţin de
 mîna ei, pentru că în felul mamei
de-a vorbi cu unul

şi cu altul simţeam cum oscilează

glasul ei de la

gingăşie la simplă cuvioşie, de la

dragoste la

compătimire, de la compătimire
la mirare, la

nelinişte, şi apoi, la întoarcere,

căutam tot drumul s-o

descos, să aflu de ce cu omul

cutare a vorbit într-un

fel, iar cu femeia lui — mult mai

altfel.’’
indirect 1),,Fireşte, marea fierbere ce se Ionica refelctă ca
petrecea în jurul meu este un copil isteț și
se interesează de
depăşea mintea unui copil, dar
vorbele celor
îmi plăcea să asist la
adulți. Astfel acesta
3.Istețime
acest teatru nesfîrşit, cu cortina dorește cu orice
veşnic ridicată, îmi scop să se ducă la
școala.
plăcea atît de mult, încît chiar şi
iarna, cînd veneau la

mama femei cu torsul, ori cînd

intra cîte o vecină să-i

tragă cărţile, pentru că mama ştia

să ghicească, de

fiecare dată mă pomeneam cu

urechea ciulită, şi

patima asta pentru pătă- răniile

lumii mi-o fi rămas,

cred, încă de pe vremurile cînd

mergeam cu mama de
 mînă pe uliţele satului.’’

2),, Vroiam însă la şcoală cu

orice preţ, şi mama a sclipuit pe

ici-colo cîte-o

vechitură, tata a luat căldările,

zicînd: „Hai, te mai

duc o dată, numai vezi să pui la

socoteală atunci cînd

va fi de plată."

VI. Atitudinea față de alte personaje

Personajul Atitudinea Exemplu
(numită)
Personajul 1 - Afectiune ‘ Toată ziua ceea a umblat senină,
dragostea ei pentru mine creştea ca
Mama
o pîne de grîu curat. Mai apoi, cînd
o vedeam gătindu-se să plece pe
undeva, o rugam să mă ia şi pe
mine’
Personajul 2 Respect ‘Oricum, atunci, în copilărie, tata mi
se părea voinic, demn şi veşnic.
Tata
Voinic era într-adevăr, căci la trîntă
nu ţin minte să-1 fi dovedit cineva în
Horodişte. Şi demn era în măsura în
care demn putea fi un ţăran cu patru
copii şi cu patru hectare. Cît despre
veşnicie — fireşte, se schimba şi el
puţin cîte puţin, dar se schimba
singur, cu măsura şi soroacele sale,
nicidecum cu lumea ce-l înconjura’

VII. Asemănarea cu alte personaje din alte texte cunoscute

Personajul Textul și autorul Exemplu
‘Amintiri din ,,Așa eram eu la vârsta cea fericită, și
copilarie’ de Ion așa cred că au fost toți copiii, de când îi
Nica
lumea asta și pământul, măcar să zică
 Creanga cine ce-a zice.’’

,, Și eu eram vesel ca vremea cea bună și

sturlubatic și copilăros ca vântul în
tulburarea sa.’’

‘Hronicul si ,,îmi plăcea să stau în liniştea din

cantecul varstelor’ apropierea Mamei. Mai spunea ea cîte-
de Lucian Blaga un cu-vînt. Mai spuneam şi eu. ’
Lucian Blaga
‘AŞ putea spune că basmele s-ar fi
revărsat asupra copilăriei mele ca din-
tr-un corn al belşugului. Nu. Foamea de
basm, firească vîrstei, mi-o astîmpara,
cu intermitenţe, ce atîrnau de vremuirea
de afară, sau de urîtul inimii, numai
Mama cu cele cîteva poveşti ale ei. Nu
ştia Mama prea multe, dar nimerea fără
greş tonul lumii ireale, încît chiar glasul
ei mi se părea că vine dintr-o a patra
dimensiune a spaţiului. La dorinţa mea
ea îmi repeta adesea o poveste, ce
aducea cu : „Tinereţe fără bătrîneţe’’