Ion Druță (n.

3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în

prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor
moldovean. Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la
începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de
dor", "Balade din cîmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara
bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărînii în
pămînt", "Biserica albă", "Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din
fondul de aur al literaturii naționale contemporane. Operele sale
au fost traduse în: rusă, franceză, germană, engleză, ucraineană,
bulgară, cazahă, gruzină, letonă, maghiară, lituaniană, georgiană,
slovacă, armeană, uzbecă, azerbaidjană, letonă. La 26 august 2008
i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al
Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la
dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale.
 REZUMAT
Un tata isi asteapta copii in vizita insa acestia nu vin
si atunci el se hotaraste sa se duca pe la ei.Acesta
cu un cos in mina pregatit de sotie pleca spre casele
copiilor si nepotilor.Pleaca spre fiul Nicolai care
traieste la oras pe urma spre fiul Vasile care
lucreaza padurar spre alt fiu cae traieste cu o
ucraineanca si altii.Spre seara el ajunge acasa obosit
si ramine in fata casei uitinduse ginditor spre drum
sperind ca copii sa vina sa il vada...
 PERSONAJELE
Tatal
A trait o viata lunga. A ingrijit de copii, a sadit pomi si o fintana a sapat. A stiut
sa rosteasca o vorba frumoasa la inchinarea unui pahar cu vin si a jucat copiii
pe genunchii osteniti.

Marinca

Traieste apropae si vine la parinti mai des. Ea nu poate prinde radacini la

locul nou. Ea n-a putut sa-si creeze o atmosfera spirituala proprie. Viata ei e
o jertva pe care tata nu o primeste.
 Andrei
Tata e multumit de el, deoarece acesta a mentinut
toate valorile etnice general-umane, o persoana
buna si desteapta.
Nicolae

Se pretinde doar un fecior demn al neamului, dar in

realitate e un om muscat de egoism, lacomie si
sgarcenie. Tata se intristeaza ca Nicolae e strain
printre ai sai.
 Anton
Cel mai cinstit si cel mai ciudat dintre frati. Anton a pierdut
increderea in oameni inca de tanar. A fost inselat in dragoste. Unicul
sau sprijin in viata a ramas padurea, Anton degraba e un simbol
decat o natura vie. E singur, dar este implicit adanc in spatiul naturii.
Are destinul unui martor spiritual al intregului neam. El e o jertfa a
neamului.

Ion
Scriitor, duce o realitate a literaturii, nu cea taraneasca,
dar e impacat cu tatal sau.
Serafim
Mezinul din copii, un tanar care inca nu stie ce vrea, zburdalnic,
seamana cu tatal cind acesta era tanar.