Prezentarea autorului în contextul epocii; Date din istoricul textului; Rezumatul; Prezentarea personajelor principale și secundare; Tema textului; Mesajul textului; Impresii și recomandări; Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean. În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști, a absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lîngă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia. Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din cîmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște”. La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008. Din istoricul textului ar fi că în nuvelă este reprezentată o partea a timpului după deportările a basarabenilor în Siberia. În nuvelă apare fraza ”după ce a trăit 20 de ani în Siberia”. Și că și ei la rîndul lor și-au lăsat părinții plecând care și mai care în lume pentru ca să-și găsească rolul în viață. Un tată iși asteaptă copii în vizită însă aceștia nu vin și atunci el se hotărăște să se ducă el pe la ei. Acesta i-a cu un coș în mînă pregătit de soție pleacă spre casele copiilor. Primul, Andrei, e cărunt, are copii de însurat. Al doilea este e magazioner la fabrică de zahăr, iar dulcele mai ramane a fi o slăbiciune a moldovenilor. Al treilea este Anton cel mai cinstit ca meserie este pădurar. Spre seară el ajunge acasă obosit și rămîne in fața casei uitinduse gânditor spre drum sperînd ca copii să vină sa îl vadă. Bătrânul Tata-tipologia omului cinstit, o fire atât de îngrijit, încât nu poate face o glumă, și dacă mama ne sperie cu telegrama, el se impotrivește numeri decât pe semne, ca să nu tragă cu obrazul dacă se va întampla că cineva dintre noi să vină. Andrei-tipologia omului deștept, cuminte deoarece la primit pe tatăl său cu mîinele deschise, stînd o noapte întreagă la masă. Nicolai-tipologia omului avar se spune în nuvelă că dacă veneau la el nepoftiți se începea sfada, apoi cînd vine bătrînul la el în ospeție îl pune la lucrul, îi i-a cuțitașul nou dîndu-i înapoi o vechitură, îl pune să doarmă în bucătărie. Anton- tipologia omului simplu, devenind un tip reprezentând lumea specială. Portretul fizic, realizat in expozițiune, surprinde elemente ce înfățișează frumusețea fizică, dar și trăirea interioară a personajului, trăsaturi desprinse din următoarea caracterizare directă de către autor! “Anton, o namila de om cit un munte, il priveste cu ochi mari, de-o albăstrime deasă ce se întîmplă numai la copii”. Portretul moral este cel al unui personaj exponențial care sintetizează trasăturile copilului realizat pe deplin în viață. Curajos și puternic! “cit un munte”;“cu arma de vinătoare pe umăr”, Anton e si un copil educat și crescut în spiritele celor mai distinse valori etice si morale “Anton era cel mai cuminte si celmai ascultator dintre copii” caracterizare directă de către autor', dovedindu-se a fi un copil grijuliu și cu dragoste de părinți. Tema abordată în această nuvelă este că părinții mereu ne vor aștepta acasă. Deoarece părinții sunt singurele persoane care au încredere în noi, sunt acei care ne-au îndrumat și ne-au ajutat să ajungem ceea ce suntem. Bătrînii mereu o să analizeze cauzele înstrăinării copiilor, căci după ce și-au făcut datoria se așteaptă de la mai multă căldură, dragoste, atenție sufletească. Însă noi copii avem alte bucurii, interese și preocupări și uităm care este adevărata noastră bucurie. O particularitate a nuvelei Ultima lună de toamnă este îngemănarea organică a lirismului cu dramatismul. Principala sursaă a dramatismului este îmbătrânirea părinților, accentuată puternic de înstrăinarea fiilor de casa părintească, înstrăinare vadită nu numai în cazul lui Nicolai și al lui Anton. În lumina acestui dramatism se afirmă cu toată gravitatea mesajul nuvelei: Necesitatea dragostei copiilor pentru părinți, pentru baștină. Aș recomanda această nuvelă deoarece este întemeiată pe adevăruri dureroase despre om și despre viață, constituie obiectul unei lecturi revelatoare. Simplitatea conceptiei nuvelei este un prim semn al talentului care pune accentul pe capacitatea personajelor de a se manifesta prin trăsături de caracter distincte, prin mesaje etice importante, care n- au nevoie să fie în constructii verbale bizare, străine firii personajelor. Compozitia lucrarii este de o simplitate maxima.