,,Soapte de

nuc”
de Ion Druta
In nuvela ,,Soapte de nuc “, de Ion Druta se
vorbeste despre un nuc ce era in curtea casei
naratorului care avea numele de Ion. Nucul
batrin a fost cel care a crescut copii acelei case,
spunindu-le povesti si naratorului soptindu-i
mereu la ureche : ,,Las’ ca-i bine, Ioane…”.
In text pe linga lumea reala se face si o paralela
a visurilor lui Ion aratind ca niste povesti ce
stau si isi asteapta finalul fericit. Baiatul din
nuvela, cind crescuse lasase in urma casa,
parintii si nucul ce l-a crescut atitia ani dindu-i
un loc umbrit la poalele sale pe timp calduros si
dindu-i adapost cind statea cu el si isi imagina
viitorul sau. Totul se sfirsise odata cu plecarea
lui Ion, atunci cind el deschise poarta nucul
soptise trist : ,,Bine, mai Ioane… Drum bun si
las’c-o sa fie bine…” La scurt timp dupa
plecarea lui nucul fusese taiat, iar mama sa nu
mai era pentru asi vedea viitoarea sa nora.