Plan simplu de idei

1. Seceta.
2. Călăreţul – vestea acestuia.
3. Pregătirile pentru venirea gârlei.
4. Drumul căutării apei.
Plan dezvoltat de idei
În anul 1946 locuitorii unui sat de câmpie sufereau de secetă cumplită.
Şuşteru zăreşte un călăreţ, care – l anunţă că vine gârla.
Sătenii, anunţaţi de Şuşteru se pregătesc să întâmpine gârla pornită de la munte.

Şuşteru împreună cu câţiva săteni pleacă spre munte în căutarea gârlei.

Rezumat: caracterizarea argumentată prin folosirea raport şi conector
La început, în anul 1946, Şuşteru, alături de consătenii săi, sufereau din cauza secetei
cumplite care durase de doi ani.
Şuşteru coboară la râu, a cărei albie se întinde în sus ca o omodă cenuşie pentru ca în
cele din urmă acesta să zărească un călăreţ care – l anunţă că vine gârla şi dispare ca o
nălucă.

Şuşteru anunţă tot satul că vine gârla. La asta se mai adaugă bărbaţii care curăţă
şanţurile pentru întâmpinarea apei. Lumea aşteaptă pe mal gârla, dar aceasta nu mai vine
iar sătenii încep să – şi piardă răbdarea.

În consecinţă, Şuşteru pleacă împreună cu vreo douăzeci de călăreţi spre munte în

căutarea gârlei. Drumul este anevoios şi acest fapt are ca efect, părăsirea lui Şuşteru de
călăreţi.

Compunere argumentativă. Model

Caracterizarea lui Şuşteru din nuvela psihologică ,,Dincolo de
nisipuri” de Fănuş Neagu.
- personaj principal de nuvelă realist – psihologică –
- personaj – simbol –
- personaj de proză contemporană –

Fănuş Neagu (n.1932) s – a inpirat adesea şi din lumea fabuloasă a câmpiei Bărăganului
şi din meleagurile natale ale Brăilei, pe care a ilustrat – o în nuvele, precum:
,,Cantonul părăsit”, ,,Vară buimacă” . De asemenea a ilustrat acest peisaj şi în romane -
,,Îngerul a strigat”, ,,Frumoşii nebuni ai marilor oraşe, ,,Scaunul singurătăţii”. La
asta se mai adaugă faptul că Fănuş Neagu ocupă un loc aparte în peisajul literaturii
contemporane, deoarece proza lui îmbină realul cu miticul, scriitorul apelând la o metaforă
inedită, care – l individualizează stilistic.
 Acest fapt implică includerea nuvelei ,,Dincolo de nisipuri” în volumul ,,Cantonul
părăsit” din 1964, fiind ,,o naraţiune aproape fantastică, povestea, pe scurt, a unui miraj într
– un cadru de viaţă debordantă”, aşa cum este numită de Eugen Simion. Acest lucru
aminteşte de faptele mărunte din viaţa noastră de care ne bucurăm enorm, la care le dăm
importanţă şi valoare, din moment ce ele devin ca şi în cadrul nuvelei, adevărate evenimente
care determină destinele eroilor, iar acţiunile şi obsesiile lor scot în evidenţă trăsăturile lor de
caracter.
În acest sens, Fănuş Neagu sugerează existenţa unui ideal spre care tinde să ajungă
eroul principal, Şuşteru, eşecul acestuia fiind determinat de nesiguranţă şi de speranţa
iluzorie şi sugerat prin metafora nisipurilor.
Evenimentele provoacă existenţa unui singur personaj principal al nuvelei,
individualizat fie prin zbuciumul interior, fie prin acţiunile şi gesturile exterioare. Dar,
Şuşteru este şi un personaj – simbol al suferinţei la fel ca şi un personaj al speranţei ţăranilor
ce se zbat în sărăcie pe aceste meleaguri aride, în care seceta părea parcă pentru totdeauna.

Trăsăturile fizice sunt exprimate în mod direct, prin folosirea descrierii. Şuşteru este
,,mic şi slab”, cu un aspect neîngrijit, ,,cămaşa atârnându – i peste pantaloni”, înfăţişare ce
sugerează sărăcia cumplită a eroului, din cauză că seceta se prelungise, ,,de două veri”.
Portretul moral se conturează din stările interioare ale personajului ca urmare a faptului
că sunt declanşate tot de secetă şi sărăcie, ce aduce cu sine o adevărată obsesie a foamei.
Pentru Şuşteru, foamea este o obsesie înrădăcinată, acest fapt rezultă în mod direct prin
monologul interior de la începutul nuvelei. Deşi era amiază, Şuşteru se trezeşte cu greu, cu
ochii cârpiţi de somn” şi primul lui gând este la mâncare, poftind la ,,o legătură de lăptuci”.
El constată că toţi ai casei sunt plecaţi, dar mai degrabă că realitatea este dramatică,
monologul interior accentuându – i suferinţa: ,,Se vede treaba, îşi zicea, că visele se nasc în
stomac şi urcă să moară în gură. Bine – ar fi, zău, să nu le aibă omul deloc.” În sens
contrar, Şuşteru este ferm şi tenace, trăsături ce reies indirect, din faptele şi atitudinile
personajului. El este cel căruia i se arată mesagerul misterios, care aduce vestea că ,,a plouat
la munte” şi strigă bucuros că ,,vine gârla”. După ce se dezmeticeşte de surpriza produsă de
mesajul călăreţului, cu o energie nebănuită, bărbatul trece la acţiune: ,,a scos luntrea din
şopron şi a târât – o prin praful uliţei până dincolo de râu”, apoi se apucă de ,,curăţat
şanţurile”. Ambiţios şi stăpânit de dorinţa de a nu mai simţi povara secetei, îşi continuă
solitar călătoria în întâmpinarea apelor, din cauză că simţea ,,mereu în faţă răcoarea
valurilor”, rămânând prin aceasta credincios idealului său.
 Dialogul cu ceilalţi săteni arată, indirect, firea dârză şi încrâncenarea personajului,
care susţine cu iluzie tăria apei: ,,- Adineauri s – auzea. Vorbi el. Venea aşa ca un bubuit de
departe.” Suspicios, Şuşteru îi acuză pe locuitorii dinspre deal că le opresc apa şi este
hotărât să organizeze o expediţie ca să întâmpine furtul apei: ,,N – o să vie la noi nici într –
o săptămână, dacă nu mergem sa – i luăm de păr.”
Şuşteru trăieşte o dramă profundă, dezvăluită de mirajul apei şi de dorinţa obsesivă a
transformării iluziei în certitudine şi în bucurie. Iazurile morilor n – au nici un strop de apă,
locuitorii de aici nu aflaseră că ar fi plouat la munte, drept urmare, tovarăşii cu care Şuşteru
pornise la drum renunşă unul câte unul, abandonând în cele din urmă călătoria. Numai el
rămâne să se agaţe de speranţa că ,,mai sus, la morile celelalte trebuie să mergem.” Imaginea
finală a eroului are ca efect numirea personajului de simbol al consecvenţei şi al
perseverenţei cu care îşi împlineşte urmărirea ,,dincolo de nisipuri”.
Tragismul nuvelei ,,Dincolo de nisipuri” decurge din măiestria lui Fănuş Neagu de a
contura – prin naraţiune – imaginea terifiantă, dezolantă a satului de pe malul Buzăului şi
drama profundă a oamenilor chinuiţi de foame şi suferinţa îndelungată provocată de lipsa
apei. Faptele mărunte capătă semnificaţii majore, declanşează evenimente care marchează
viaţa eroilor.
Monologul interior, dialogul, gesturile şi atitudinile exterioare ale personajelor, ca şi
obsesia secetei scot în relief trăsături deasebite.