REZUMAT “SANIA”

Ca de obicei moşul se sculase în zori şi începu lucrul. Zile întregi umbla prin
ogradă în jurul acestui nuc şi cînd venea vremea să facă vînt toporului, deodată
rămînea pe gînduri. Iată că într-o bunî zi baba a luat sama că buza toporului a
început a se întuneca şi a prins a-l ocărî. Moşul a azvîrlit toporul pe umăr şi i-a
spus că o să facă o sanie. La sfîrşitul toamnei moş Mihail a mers cu baba să strîngă
poama. După ce o strînse se încuia în cămară şi rămînea baba ,,vădană” pe vreo
două trei săptămîni. 

Pe la mijlocul iernii iese pînă la poartă şi îl pofteşte pe întîiul trecător să guste

vinul preparat, de aceea nu-i în acel sat gospodar care nu si-ar sălta cuşma trecînd
pe la casa lui şi nu-i beţivan care nu i-ar sprijini poarta de cu toamnă pînă în
primăvară. Şi vrasăzică moş Mihail a hotărît să facă o sanie, el a studiat structura
copacului si-i promise babei că se apucă de muncă. 

Fiindcă a venit toamna şi copacul s-a uscat, moş Mihail s-a apucat să-l scoată.
După aceasta el a retezat coroana şi a pus crengile sub şopron. Din vreme în vreme
el vedea în faţa ochilor ceva uşurel, sprinten şi frumos. Şi tocmai la bătrîneţe moşul
înţelese că era vorba de o sanie. Toată ziua stase în casă, făcu un polobocel şi în
vreme ce cioplea, se gîndea la săniuţă. Îşi spuse că mîine -poimîine o să se apuce
de sanie. 

Timpul trecea, iar moşul aşteptă cînd lemnul o să fie gata. Iată ca toamna iar venise
şi baba il rugase să-i facă sania, iar de nu o face, l-a speriat că îl dă în divorţ. Iată
că moşul aduse nucul în cămăruţă şi începu să-l cioplească. Cînd a început munca,
lucra pînă cînd satul întreg adormea şi nu se auzea nici un foşnet. Visa cum săniuţa
va zbura pe drumurile satului şi cum colindă trecătorii. În ospeţie la moş Mihai a
venit Niculăieş , care a fost impresionat de creaţia bătrînului şi îi propunea sume
mari de bani ca să cumpere sania. 

Mihailuţă îi lămurea că încă nu-i terminată , iar Niculăieş îi spunea că iarna trece şi
cel puţin să se plimbe aşa cum e terminată pe jumătate. Iarna trecuse şi moşul nu
terminase sania si nici nu i-o dase lui Niculăieş.

Moş Mihail şi-a făcut un pătucean în cămară şi nu se mai arăta zile întregi. Cu
vremea pierduse şi socoteala zilelor stînd în cămară şi lucrînd . Într-o zi baba i-a
spus că pleacă de la el şi îl lasă singur. Moşul nu a înţeles şi a lucrat mai departe.
Sania mai că era terminată, doar rămînea cîteva detalii de pus. După ce a făcut
sania, se mira şi el cît e de frumoasă. Spre seară a ieşit din camară şi a observat
după dezordinea din curte că nimeni nu e acasă . 
După ce făcu curăţenie, se aşeză şi simţi iar acel alb, sprinten şi frumos. Moşul şi-a
dat seama că aceasta nu era o sanie . Îndată l-a învăluit tulburarea tinereţii făcîndu-l
voinic şi inspirîndu-l la crearea altui lucru . S-a ridicat şi a pornit la muncă
gîndindu-se că baba s-ar întoarce, dacă nu s-ar fi măritat.