George Meniuc

George Meniuc (n. 20 mai 1918, Chiinu - d. 8 februarie 1987) a fost un poet, scriitor i traductor din
R.S.S. Moldoveneasc.
Srcia n care au trait prinii si Nicolae, muncitor la depoul de tramvaie, i Olga, taxatoare la acelai
mijloc de transport urban, l-a determinat s-i caute un refugiu salvator n lumea crii. mprietenit cu
cartea, n 1932 ncepe s compun versuri, n 1934 publicnd prima poezie, La ar, n revista literar
tiinific a societii Mihai Eminescu din Chiinu. n 1937 se nscrie la facultatea de litere i filozofie a
Universitii din Bucureti, avndu-i ca profesori pe Tudor Vianu i Dimitrie Gusti.
A absolvit liceul "M.Eminescu" din Chiinu n 1937, dup care i-a continuat studiile la Universitatea din
Bucureti, Facultatea de Litere i Filozofie (1937-1940), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Petre
P. Negulescu, Dimitrie Gusti, Mircea Florian i pe alii.
A frecventat edinele cenaclului studenesc "Cadran" (avnd o revist cu acelai titlu). n timpul celui deAl Doilea Rzboi Mondial activeaz la Moscova n calitate de colaborator la postul de radio n cadrul
redaciei emisiunilor n limbele naionale. Revenit la batin, lucreaz un timp la Secia de Limb i
Literatur a Institutului Moldovenesc de Cercerii tiinifice, perioad n care scriitorul colecteaz cu zel,
asimileaz i interpreteaz eseistic bogata creaie folcloric.
Un loc de seam n motenirea rmas de la George Meniuc revine eseului. Este o specie literar i
filozofic totodat, pe care scriitorul a cultivat-o nc pn la 1940, publicnd o carte ntreag de eseuri.
A debutat n volum n Bucureti, n anul 1939, cu placheta de versuri Interior cosmic, urmat n 1940 de
volumul de eseuri Imaginea n art.
n 1940, dup absolvirea facultii, George Meniuc s-a rentors la Chiinu, pas pe care avea s-l regrete,
peste ani.
Dup Al Doilea Rzboi Mondial, regimul sovietic l-a constrns la oportunism, asfel c a activat modest n
publicistic i a scris poezie de inspiraie folcloric i basme n versuri pentru copii, abandonnd
modernismul, considerat inacceptabil de autoriti.
A fost membru PCUS din 1953. Timp de peste doi ani i jumtate, George Meniuc s-a aflat n funcia de
redactor-ef a revistei Nistru organ al Uniunii Scriitorilor, perioad n care au aprut 33 de numere. Abia n
1969 i este reconsiderat poezia din anii 1937-1940 i aceasta este republicat n volumul Vremea
Lerului.
n 1972 i-a fost decernat Premiul de Stat al Republii Sovietice Socialiste Moldoveneti (R.S.S.M.) pentru
literatur. Iar n anul 1982 a obinut titlul de "scriitor al poporului din Moldova".
Beneficiaz de traduceri n rus, armean, francez, spaniol (realizate i difuzate n R.S.S.M. i
U.R.S.S.).
George Meniuc s-a manifestat n toate genurile literare. Cu excepia dramaturgiei, toate celelalte i-au fost
favorabile. Poezia de pn la 1940 l prezint pe George Meniuc drept poet ghidat de o atitudine filozofic
fa de realitate, de o mare putere de meditaie asupra relaiilor dintre om i natur; tnrul scriitor cultiva
o tonalitate reflexiv-filozofic, sonuri elegiace cu adnci reverberaii sociale; viziunea modern a poeziilor,
inut intelectual a versului, metaforele proaspete denot o sensibilitate poetic fin, un talent literar
original i o cultur estetic solid.
Dramaturgia lui Meniuc, evoc personaliti marcante din lumea artei (crema-eseu Floarea soarelui.
Vernisaj despre biografia de creaie a lui V. Van Gog i P.Gauguin)sau satirizeaz unele cusururi
omeneti, inadecvarea vorbelor cu fapta (piesa "Raa i rutele" pentru care a ptimit la timpul
apariiei). G. Meniuc a semnat mai multe poveti versificate pentru copii: Poveti (Chiinu, 1955), "La
balul coofenei"(Chiinu, 1956), Prichindel (Chiinu,1969). A tradus cu ingeniozitate Blineleruseti,
precum i proze din N.V.Gogol, F. Dostoievski, A.N.Tolstoi, K.Simonov.
George Meniuc s-a stins din viaa la 8 februarie 1987.

Delfinul de George Meniuc

Printre operele lui George Meniuc, se numera nuvela Delfinul, in care se abordeaza teme
precum dragostea, binele si rau, omul si natura. Protagonistul operei este delfinul Dikomes.
Numele sau semnifica puritate, curaj, grija fata de aproapele sau, putere si iubire. El este un
personaj plenar, aparind pe parcursul intregii opere. Din text aflam ca el s-a nascut in
Marea Neagra. Chiar de la inceputul operei Dikomes da dovada de insistenta, prin faptul ca
o cauta pe Ursula- iubita lui, neincetat, timp de 5 zile, pretutindeni. Este increzut in sine si in
decizia sa: cu toate ca Zrog presupuse ca Ursula ar fi prisa de oameni, el ramine la
convingerea ca intr-o zi o va auzi pe Ursula. El o iubeste pe Ursula si il framinta amintirile,
provocindui suferinta. Dikomes este caracterizat si de catre alte personaje. In discutie cu
Nardus acesta ii spune: pacatosule, bun mire ce si-a pierdut mireasa. Pe cind Ursula il
caracterizeaza astfel: Eram sigura ca Dik e un delfin destept, nu face prostii si se intoarce
cu bine la cirdul sau. Dupa discutia cu Nardus, observam ca Dikomes este meditativ,
cugetind asupra oamenilor. El ramine nedumerit de incercarea oamenilor de a se implica in
viata delfinilor, pe cind ei singuri nu o pot controla pe a lor. De catre autor el este
caracterizat astfel: Inota cu o energie intreita, ca o namila ce trecea in miscare
vertiginoasa, evidentiind faptul ca Dikomes era un defin tinar si sprinten. Dikomes fiind un
personaj optimist ne demonstraza ca speranta moare ultima, reusind la final sa prinda
undele sonore ale Ursulei. Eu cred ca prin intermediul acestui personaj, autorul ne
indeamna sa fim indulgenti fata de natura, sa iubim neconditionat pe cei alaturi de noi si sa
luptam pentru ceea ce ne dorim pina la ultima clipa.
1. Cautarea Ursulei pretutindeni.
2. Amintirile despre Ursula.
3. O seara de basm petrecuta cu Ursula.
4. Discutia cu Nardus.
5. Meditatia despre delfini si oameni.
6. Discutia cu Ursula.
7. Moartea lui Zbrog.
8. Intilnirea cu Ursula.

Ortografia numeralului
Numeralul cardinal
1. Numeralele cardinale de la 11 pn la 19 i numrul zecilor se scriu ntr-un
cuvnt: unsprezece, doisprezece, douzeci, treizeci;
2. Celelalte numerale cardinale compuse se scriu separat: douzeci i unu,
douzeci i cinci, trei sute aptezeci i trei;
3. Numeralul cardinal st naintea formei nearticulate a substantivului:
a) numeralele de 1 pn la 19 sunt alturate direct substantivului: cinci
cri, zece caiete;
b) numeralele de la 20 n sus, excluzndu-le pe cele compuse care se
termin cu un numeral de la 1 pn la 19, se leag de substantiv cu
ajutorul prepoziiei de: douzeci de cri, patruzeci i doi de copaci,
cincizeci de pagini.

Numeralul ordinal
1. Numeralul ordinal nti:
a) folosit dup un substantiv feminin, este n variaie liber
cu ntia: anul nti, etajul nti, clasa nti / ntia, ziua nti / ntia;
b) folosit nainte de substantivul determinat sau n locul acestuia, are
forme articulate: ntiul cuvnt, ntia floare;
2. Numeralele ordinale formate de la numerale cardinale cu forme distincte
dup numr (zece zeci, sut sute, mie mii, milion milioane) se scriu la
masculin dup cum urmeaz:
al zecelea

dar

al douzecilea

al treizecilea

al o sutlea

al dou sutelea

al trei sutelea

al o mielea

al dou miilea

al trei miilea

al (un) milionulea

al dou milioanelea al trei milioanelea

3. Numeralele ordinale se pot reda n scris cu cifre i litere:

m.: nti

al doilea

al II-lea

al treilea

al III-lea

f.:

a doua

a II-a

a treia

a III-a

ntia

Exprimarea raporturilor cazuale

Cele mai multe numerale nu au forme cazuale. Exist urmtoarele modaliti
de exprimare a raporturilor cauzale:
a) cu ajutorul articolului demonstrativ:

N.A.

cei doi

Masculin
cei trei

G.D.

celor doi

celor trei

celor patru

celor zece

N.A.

cele dou

Feminin
cele trei

cele patru

cele zece

G.D.

celor dou

celor trei

celor patru

celor zece

cei patru

cei zece

b) cu ajutorul unor construcii analitice alctuite:

cu prepoziia a pentru genitiv: Se vd culmile a doi muni.
cu prepoziia la pentru dativ:

Am dat caiete la zece elevi.

Exprimarea aproximaiei numerice

Aproximaia numeric poate fi exprimat:
a) cu ajutorul unor numerale alturate ntre care se pune fie virgul, fie
cratim: doi, trei copii, patru-cinci zile;
b) prin repetarea primului component, n cazul numeralelor compuse
cu sut, mie, milion; ntre numeralele repetate se pune virgul: dou, trei
sute; apte, opt mii;
Not. n cazul construciei un, o doi, dou, substantivul, la
singular, se intercaleaz ntre numeralele alturate: O zi, dou, a
mers. (E. Barbu);Eu rmsesem un pas, doi n urma lui. (M. Eliade)

c) prin asocierea numeralelor cu adverbe ca aproximativ, cam, circa,

vreo:Presupun c vei izbuti s ari cu circa zece ani mai tnr. (R. OjogBraoveanu).

Adverbul
Partea de vorbire neflexibila care arata caracteristica unui actiuni, a unei insusiri sau a unei
stari, indicand imprejurarea in care are loc actiunea.Poate determina un verb, un adverb, un
adjectiv, o interjectie cu valoare verbala

1.Clasificarea adverbului

a)dupa inteles:-adverbe de loc (acolo, afara,aproape,departe)

-adverbe de timp (astazi, atunci, curand)
-adverbe de mod (asa, bine, anevoie,degeaba)
-adverbe de afirmatie (da, bineinteles, fireste) 21829tcu35trk7h
-adverbe de negatie (nu, ba, nici, dimpotriva)
b)dupa forma: -adverbe simple (lesne, aici, aproape)
-adverbe compuse (asta-vara, oriunde, oarecum) cr829t1235trrk
c)dupa origine:-adverbe primare (cam, foarte, aici, apoi, bine)
-adverbe provenite din alte parti de vorbire:
-prin derivare cu sufixe (realmente, pieptis, taras, frateste)
-din adjective-participii (tare, clar)
-din substantive (ziua, noaptea, vara)
-din pronume relativ-interogative (cand,unde,cum)
-din alte promune-nehotarat, demonstrativ, negativ (candva, undeva,
nicicand)
Obs.: Exista si alte adverbe corelative corespunzatoare intr-o regenta prezentei in subordonata a unui
adverb relativ

2.Gradele de comparatie
Pentru ca adverbul nu se declina si nu se conjuga, dar in schimb are grade de comparatie, se spune
despre el ca se afla la granita dintre partile de vorbire flexibile si cele neflexibile
Gradele de comparatie ale adverbului sunt aceleasi ca la adjective:
-Gradul pozitiv: bine
-Gradul comparativ -de superioritate: mai bine
-de egalitate: la fel de bine
-de inferioritate: mai putin bine
-Gradul superlativ -relativ -de superioritate: cel mai bine
-de inferioritate: cel mai putin bine
-absolut : foarte bine
Nu uita! 1.Nu toate adverbele au grade de comparatie, iar unele au doar gradul pozitiv si gradul
comparativ
(incolo,inainte)
2.La formarea superlativului relativ al adverbului cel este invariabil, pa cand la adjectiv se acorda cu
regentul sau
3.Adverbele mai, putin, foarte, prea, tare ajuta la formarea gradelor de comparatie

3.Locutiuni adverbiale
Grupuri de cuvinte cu sens unitar si cu rol de adverb
-Locutiunile adverbiale sunt: de loc, de mod si de timp
-In structura lor pot intra substantive, adjective (participii), numerale, adverbe precedate de
prepozitii (in fata, peste tot, din loc in loc, din vreme ce, pe insrate, cu de-a sila, de asta seara)
-Pot fi formate prin repetarea unor adverbe (ora de ora, din an in an, asa si asa)

4.Functii sintactice
-Cea mai frecventa functie sintactica a adverbului si locutiunii adverbiale este cea de
complement circumstantial de loc/ de mod/ de timp
-Adverbul (locutiunea adverbiala) mai poate indeplini functia de atribut adverbial(Am deschis
fereastra de jos)
-Unele adverbe (locutiuni adverbiale) pot fi predicate, de ele depinzand propozitii subordonate
subiective, in cazul in care adverbele sunt urmate de elementele de relatie ca, sa, ca sa, daca, de
(bine, adevarat, fireste, sigur, negresit, posibil, pesemne, probabil, fara indoiala, de buna seama,
poate, cu siguranta)
Observatii: 1.Adverbele chiar, doar, mai, nici, nu, numai, macar nu au functie sintactica, intrand in
componenta

partilor de propozitie pe care le insotesc

2.Adverbele (locutiunile adverbiale) pot fi si numite predicative, cand intra in componenta unui
predicat nominal (Asa sunt toti parintii)

5.Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale

a)Se scriu intr-un cuvant (adverbele compuse cu fuziune desavarsita)
-prepozitie + adverb (deasupra, degeaba, deplin)
-adjectiv+substantiv (bunaoara, deseori)
-adverb+ fie-/oare-/ori-/va- antepus sau postpus (fiecum, oricum, candva, cumva)
-adjectiv pronominal + adverb (alaltaieri)
-adverb + adverb (nicicand, nicicum, niciodata)
-adverb+ conjunctie (asadar)
b)Se scriu cu cratima:
-adjectivul asta + substantiv (asta-vara, asta-seara, asta-noapte)
-prepozitia dupa + substantiv (dupa-amiaza, dupa-masa)
-prepozitia intru/dintru + adverb (dintr-adins, intr-adancime)
-prepozitie compusa de-a din locutiunile adverbiale (de-a busilea, de-a berbeleacul, de-a valma)
-locutiunile adverbiale formate din :
-doua substantive (calea-valea)
-un substantiv+ un adverb (caine-caineste)
-doua verbe (treaca-mearga)
-doua adverbe (incet-incet)
c) Se scriu in cuvinte separate locutiunile adverbiale alcatuite din cuvinte care-si pastreaza intelesul si
pot exista independent in vorbire (de obicei, de jur imprejur, la maximum, la o parte, in afara, intre
timp, in van, pe negandite)

Pronumele
Pronumele din limba romna
Pronumele este parte de vorbire flexibil din limba romana, care ine locul unui
substantiv.
n pronumele demonstrativ feminin singular aceea, aceeai se scrie ea, spre
deosebire de formele de masculin plural aceia, aceiai, n care se scrie ia.
Pronumele de ntrire nsumi se folosete potrivit cu persoana, cu genul i cu numrul
cuvntului pe care l determin:
pers.I singular: eu, mie, pe mine nsumi (cnd vorbitorul este de sex masculin) sau eu,
pe mine nsmi, mie nsemi(cnd vorbitorul este de sex feminin);
pers.I plural: noi, nou, pe noi nine (masculin) saunsene (feminin);
pers. a II-a singular: tu, ie, pe tine nsui (cnd i se vorbete unei persoane de sex
masculin) sau tu, pe tine nsi, ie nsei (cnd i se vorbete unei persoane de sex
feminin);
pers. a II-a plural: voi, vou, pe voi niv (masculin) saunsev (feminin);
pers. a III-a singular masculin: el, al lui, lui, pe el nsui;
pers. a III-a singular feminin: ea, pe ea nsi, al ei, ei nsei;
pers. a III-a plural masculin: ei, al lor, lor, pe ei nii;
pers. a III-a plural feminin: ele, al lor, lor pe ele nseisau nsele.

Forma neaccentuata a pronumelui v-a se scrie corect in urmatoarele cazuri:

Ex:
a) El va scrie acea lucrare dup ce va cunoate toate detaliile. scris corect
b) V-a facut numai rau (Cine? El v-) scris corect