Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
biografic este valorificat estetiC), include, de fapt, o biografie a intregii generatii, si, artistic, un mod de a percepe
lumea. Evenimentul exterior, vanatoarea, rasfrant sublimat in creatie dupa aproape un deceniu, devine unul al
sensibilitatii, ceea ce face ca poemul sa fie mai mult de factura confesiva. Simbolic, poezia este legenda pierderii
inocentei copilariei, neutralizarea miturilor varstei prin imprejurarile pragmatice si dramatice ale vietii.
Structural, acest poem se constituie in peste zece strofe, de intindere, rima si ritm diferite, insa discursi-vitatile
sunt anulate de sintagme lirice memorabile. Asadar epicul - nararea evenimentului - se intrepatrunde cu liricul confesiunea tanarului care, aflat pe un drum initiatic, printr-o experienta de viata reala, incepe sa inteleaga lumea
in panorama desertaciunilor sale.
Se construiesc succesiv si paralel doua modalitati de a percepe lumea: exista perspectiva realista a tatalui, care
stie de foametea din muntii Carpati", si perceperea uciderii unei fiinte inocente prin ochiul imaculat al copilului.
intrebarea este de ce o fiinta care exista pana mai ieri doar in viziunile fantastice, de basm, ale copilariei, trebuie
sa fie sacrificata datorita invaziei realitatii. Poetul depaseste amintirea verificabila, realizand din pastrarea
elementelor fundamentale - vanatoarea si deznadejdea copilului constrans sa cedeze legilor necesitatii - o fictiune
semnificativa si unitara. intoarcerea in timp constituie prilejul unei rascolitoare meditatii asupra fiintei umane.
Prima strofa proiecteaza perceptia realului terifiant intr-un peisaj paralizat de tristete si lipsa de viata:
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant".
Padurea nu mai este loc de contemplatie, favorabil regenerarii sufletesti, natura a devenit .straina si rea".
in peisajul straniu, semn al dezagregarii, copilul se individualizeaza cu incredintarea ca se afla pe un taram ostil:
Si brazii ma zgarie rai si uscati", cladit pe zbuciumul elementelor primordiale. Acestea devin elemente
contradictorii in simbolistica lor si in contextul actualizarii din poezie. Focul poate fi valorizat intr-un sens dublu,
de bine si de rau; inseamna dorinta de schimbare, de bruscare a timpului" (Gaston BachelarD), dar este reinnoire
si reconsiderare a lumii, mai mult decat distrugere. in poem, focul arde ca in infern, padurile din peisajul labisian
dansand in satanice jocuri".
Ambivalenta este si simbolistica apei: generatoare si distrugatoare de viata, in poem marcand, prin lipsa ei sau
prin semnele limpezimii, inceputul vanatorii (Setea ma naruie" - traire universala), iar la final, dupa uciderea
caprioarei, semnele ei fiind tulburi. Pamantul pe care s-a topit si a curs soarele reprezinta arena conflictului vis realitate, copil - tata, ideal - material, traire in armonie cu universul recuperator - pervertire a dorintelor
instinctuale. Si totusi mai ramane o posibilitate de sublimare a imaginii catastrofei: daca inainte de eveniment nici
o boare de vant" nu mai clatina universul, in final aerul devine mediu prielnic pentru un eveniment sacru,
cosmic:
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri", pentru a duce sufletul neprihanit al caprioarei ucise spre zarile
pustii".
Evenimentul trait, elementele naturale si starile sufletesti sunt clar definite, uneori, pentru o constientizare mai
accentuata, fiind puse in antiteza:
Cand va scapata soarele, cand va licari luna", contururile ingrosate: planeta este imensa, setea si foamea sunt
hiperbolizate. Urmeaza panda intr-un loc unde mai rasuna viata (Aici vor veni in sirag sa se-adape
Una cate una caprioarele"), umanul si naturalul presimtind raul si anticipand efectele: