Expresii frazeologice – îmbinări de cuvinte cu un caracter sudat, care pot fi sinonime cu un singur cuvânt şi  anologi semantice în română: a bate

emantice în română: a bate apa-n piuă, a tăia frunză la câini;

din punct de vedere sintactic ele joacă rolul unei singure părţi de propoziţie. Asemenea structuri numite în
mod curent frazeologisme, se caracterizează prin stereotipie – îmbinarea de cuvinte respectivă are un  în franceză: tondre un oeuf (a tunde oul), peigner la girafe (a picta girafa)
caracter „sudat” şi în interiorul ei nu se pot opera niciun fel de schimbări, fără a genera modificări
semantice.
în rusă: толочь воду в ступе (a bate apa-n piuă) бить баклуши ( a bate din beţişoare

înlocuirea unui cuvânt al expresiei frazeologice printr-un sinonim distruge practic sensul
anologi frazeologice Română : S-a născut sub o stea norocoasă; sau în franceză: Etre né coiffé (născut cu
iniţial – a bate palma înseamnă „a se înţelege, a cădea de acord”, iar sintagma a lovi
coafură, pieptănat);
palma, în care apare sinonimul lui „a bate” nu mai poate fi înţeleasă decât în mod direct.

niciodata anologi semantice metaforice

Rolul stilistic

Expresiile şi locuţiunile sau, cu un singur termen, frazeologismele, sunt considerate de Th. Hristea
echivalente reale sau potenţiale ale cuvintelor.Expresivitate – se obţine prin sensurile figurate şi prin
referirea directă la unele aspecte ale vieţii; prin generalizările unanim acceptate şi prin evocarea situaţiilor
cunoscute – a fi cu stea în frunte, a umbla cu mâţa-n sac; Caracter de sentinţă, adevăr dovedit şi
indiscutabil (ex. a fi mâna dreaptă a cuiva; cu mâna pe inimă; Când doi se ceartă, al treilea câştigă)
Expresi frazeologice idiomatice frazeologisme specifice unor limbi concrete, al căror sens nu poate fi dedus
din "suma sensurilor" cuvintelor ce intră în componenţa lor, de ex. rom.: a se face oale şi ulcioare, a-şi
aprinde paie-n cap,
Locutiuni si imbinari stabile de cuvinte au un caracter neutru, şi sunt, de fapt, interstilistice, de ex.: a sta de
vorbă, a da în clocot, a cădea pe gânduri, băgare de seamă, bătaie de cap, a lua parte,
Frazeologisme cu sens figurat metaforic se deosebesc prin forma lor fixă şi printr-o pronunţată nuanţă
stilistică; în general, sensul lor poate fi sesizat din semnificaţia lexemelor componente, de ex.: cu mâna pe
inimă, din paşte-n paşte, la cântatul cocoşilor,
la pastele cailor
discursul repetat discursul repetat cuprinde frazeologia, în sensul larg al termenului: „de la locuţiuni,
proverbe, expresii idiomatice până la fraze celebre, titluri de opere literare, de filme, de piese sau opere
muzicale, sloganuri ş.a., altfel spus tot ceea ce face parte din enciclopedia unei anumite comunităţi de limbă
şi cultură, segmente relativ fixe care constituie părţi de discurs ce se pot insera în noi discursuri
Prin „discurs repetat”, E. Coşeriu înţelege „tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă
mai mult sau mai puţin identică sub formă de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă,
ca fragment lung sau scurt, a «ceea ce s-a spus deja»”
 In titluri suprimările pot fi făcute în „enunţuri anonime”, adică în formule paremiologice,
locuţiuni expresive, dar şi în texte „de autor”
 Detractio-suprimare suprimările pot fi făcute în „enunţuri anonime”, adică în formule
paremiologice, locuţiuni expresive, dar şi în texte „de autor”

Structuri paremiologice şi aforistice, clişee, citate, sloganuri reprezintă fie nişte mini-texte cu caracter finit,
proprii stilului gnomic, fie secvenţe verbale fixe, utilizate în anumite sfere de comunicare de circulaţie mai
largă decât într-o singură limbă
Stilul gnomic
 renunţarea la verbul predicat: România, buricul pământului
audectio-adaugare Se pot recunoaşte două tipuri principale de adăugare: a) completarea de „particularizare”
a enunţurilor aparţinând discursului repetat şi b) intervenţia în corpul propriu-zis al acestuia, aşadar,
interpunerea prin dislocare.

Aparţin stilului gnomic proverbele şi zicătorile, constituite într-un ansamblu relativ închis de enunţuri
finite, autonome, reprezentînd ceea ce ar putea fi considerat corpusul fundamental al dimensiunii
sapienţiale a culturii populare de esenţă orală. Acestui corpus fundamental i se adaugă alte enunţuri,
dezvoltate după modelele oralităţii primare, dar aparţinînd unei perioade în care cultura orală intră în
raporturi diferite cu cultura scrisă.
Proverbe si zicatori Fac parte din patrimoniul paremiologic al culturii naţionale:
Aceași Mărie cu altă pălărie. (La même Janette autrement coifé)Buturuga mică răstoarnă carul
mare.Calul de dar nu se caută la dinți.
Immutatio – substituireaAl. Graur numeşte procedeul substituirii „deraiere lexicală”: „Începând să
rostească o frază-clişeu, pe care toată lumea o cunoaşte, al cărei sfârşit, deci, îl poate ghici oricine,
vorbitorul, la un anumit loc, «deraiază», înlocuieşte sfârşitul unui cuvânt cu sfârşitul altui cuvânt care are
acelaşi început, păcăleşte pe auditor şi produce un efect comic”
În discursul publicistic „se produc, deosebit de frecvent, substituiri în enunţul aparţinând DR pe care îl
reprezintă nu numai locuţiunile expresive şi expresiile paremiologice, ci şi construcţii «închegate»
evocative sau tehnice

Structuri antiteza

Esenta gnomica a enuntului este în mod frecvent asigurata de întemeierea planului lui semantic pe
instituirea unei antiteze:

Picătura mică gaurește piatra mare, Hoţl nedovedit este negustor cinstit

Prezentul pantemporal este timpul definitoriu al enuntului gnomic

Surcica nu sare departe de trunchi,

Nu vede padurea din cauza copacilor.prezent imperativ, în structurile „de învăţătură”:Nu te-ntinde mai mult
decît ţi-e plapuma!, Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!Variantă modernă: Nu lăsa pe mâine ce poţi face
poimâine

Persoana a II

caracterizeaza cu deosebire enunturile „de învatatura”, cu verbul la imperativ:Srînge bani albi pentru zile
negre!,Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face!, dar si laindicativ: Ai carte, ai parte, Bine faci, bine
găseşti.Caracter nedeterminat al persoanei a reia

Pronume relative:

 Cine seamănă vânt culege furtună,

 Cine sapă groapă altuia cade singur în ea

 Cine se scoală de dimineață departe ajunge

generalitatea semantica a subiectului substantiv la singularApa trece, pietrele ramân, Omul sfințește locul.

Expresi inaripate citate celebre si cuvinte calatoare Pronume relative:

 Cine seamănă vânt culege furtună,

 Cine sapă groapă altuia cade singur în ea

 Cine se scoală de dimineață departe ajunge

generalitatea semantica a subiectului substantiv la singular

Apa trece, pietrele ramân,

Omul sfințește locul.

sloganuri, perifraze şi clişee gazetăreşti, sintagme din spoturile publicitare, şabloane de exprimare etc.,
reflectă anumite realităţi ale lumii contemporane, şi sunt utilizate în special în limbajul publicistic, în
diverse situaţii standard, de ex.: doamna de fier (Margaret Ticher), fabrica viselor (Hollywood), Ţara
Soarelui Răsare (Japonia), căştile albastre (forţele internaţionale de ordine), ciuma secolului XX (SIDA