Subteme:

 Frazeologismele, specificul gramatical-semantic.

Clasificarea expresiilor frazeologice şi a altor
sintagme fixe. Frazeologismele interstilistice.
 Structuri ale stilului gnomic – proverbe, fraze
celebre, cuvinte şi expresii înaripate. Stereotipia
formei; procedee de adaptare contextuală.
 Utilizarea frazeologismelor în diverse stiluri, în
opera scriitorilor; parafraze şi modificări operate
în cadrul frazeologismelor cu scopuri stilistice.
Expresii frazeologice – îmbinări de cuvinte cu un
caracter sudat, care pot fi sinonime cu un singur
cuvânt şi din punct de vedere sintactic ele joacă
rolul unei singure părţi de propoziţie. Asemenea
structuri numite în mod curent frazeologisme, se
caracterizează prin stereotipie – îmbinarea de cuvinte
respectivă are un caracter „sudat” şi în interiorul ei nu
se pot opera niciun fel de schimbări, fără a genera
modificări semantice.
 De tezaurul frazeologic al limbii române s-au
preocupat lingviști de seamă, precum B. P. Hasdeu,
Al. Philippide, Lazăr Șăineanu, I. Iordan, F.
Dimitrescu, Th. Hristea, St. Dumistrăcel, N.
Corlăteanu, Gh. Colțun ș.a. și, evident,
interpretarea, definirea, precum și numele dat
acestor unități lingvistice sunt diverse, iar
argumentele aduse în favoarea unei sau altei accepții
se completează reciproc, astfel încât putem utiliza
orice denumire fără a prejudicia esența fenomenului.
 Totuși, de multe ori, cercetătorii ezită atunci când
sunt nevoiți să opteze pentru un termen sau altul,
neștiind care ar putea fi mai adecvat într-un studiu
consacrat acestor elemente verbale. Ana Vulpe afirmă
că lingviștii au avut de înfruntat „două probleme de
bază: care este termenul cel mai adecvat pentru a
desemna aceste îmbinări stabile de cuvinte și ce
unități intră sub incidența frazeologiei.” Nici până
azi nu s-a găsit un numitor comun, „terminologia fiind
încă variată, iar fondul frazeologic încă nesigur”.
 Așadar, termenii „expresiuni metaforice” sau
„locuţiuni româneşti”, după Lazăr Şăineanu,
„izolări”, în viziunea lui Iorgu Iordan, „locuţiuni
verbale”, după Florica Dimitrescu, „expresii
idiomatice”, în accepţia lui Alexandru Andriescu,
„unități frazeologice”, după Theodor Hristea,
„frazeologisme”, denumite de Gheorghe Colțun,
acoperă aproape integral conceptul enunțat.
 Eugen Coșeriu reunește toate aceste încercări
terminologice într-o sintagmă, și anume
„discurs repetat”, înțelegând prin aceasta
frazeologia în sens larg. Termenul a fost
preluat și dezvoltat cu succes de către
Stelian Dumistrăcel într-un studiu amplu.
 Unii cercetători ruși consideră firesc și rațional să
integreze în spațiul verbal frazeologic și cuvintele
compuse, citatele celebre, proverbele, zicătorile, unele
structuri terminologice chiar. V. V. Vinogradov, cel care
a întemeiat frazeologia ca domeniu separat în lingvistica
rusă, includea, de-a valma, toate structurile sudate, de
la îmbinări de cuvinte la propoziții cu rol de proverbe:
„Trebuie să fie examinate în mod separat grupurile de
cuvinte cu valoare terminologică, adică termenii cu
funcție denominativă…”
 Tot V. V. Vinogradov include în categoria
unităților frazeologice și așa-numitele
expresii înaripate, multe dintre ele având încă
semnul creației individuale pe care istoria n-a
reușit să-l estompeze…Tot în această categorie
intră și multe expresii standard, clișee
specifice diverselor stiluri literare; și citate
literare celebre, și expresii înaripate, și
proverbe, zicători populare.”
 Liviu Groza inserează în categoria
frazeologismelor sau a celor care ar avea atare
caracteristici următoarele aspecte: „utilizarea
ca unităţi frazeologice a unor grupuri de
cuvinte diverse”: „titlurile unor filme sau
emisiuni de televiziune”; „titlurile unor opere
literare româneşti şi străine”; „citate celebre
din opere literare româneşti”; „unele
sloganuri şi reclame publicitare”
 I. Expresiile frazeologice pot fi clasificate în:
 a) expresii frazeologice idiomatice -
frazeologisme specifice unor limbi concrete, al
căror sens nu poate fi dedus din "suma sensurilor"
cuvintelor ce intră în componenţa lor, de ex. rom.:
a se face oale şi ulcioare, a-şi aprinde paie-n cap,
a-şi lua inima-n dinţi, unde-a înţărcat dracul
copiii, a spăla putina, a umbla cu mâţa-n sac,
altă gâscă, a tăia frunză la câini, a fi cu stea în
frunte, la sfântu-aşteaptă etc. –
 b) locuţiuni şi îmbinări stabile de cuvinte,
care au un caracter neutru, şi sunt, de fapt,
interstilistice, de ex.: a sta de vorbă, a da în
clocot, a cădea pe gânduri, băgare de seamă,
bătaie de cap, a lua parte, a-şi aduce aminte,
a ţine minte, a da uitării, a aduce la
cunoştinţă, părere de rău, cot la cot, zi şi
noapte, în lung şi-n lat etc.;
 c)frazeologisme cu sens figurat, metaforic, ce se
deosebesc prin forma lor fixă şi printr-o
pronunţată nuanţă stilistică; în general, sensul
lor poate fi sesizat din semnificaţia lexemelor
componente, de ex.: cu mâna pe inimă, din
paşte-n paşte, la cântatul cocoşilor, a fi numai
ochi şi urechi, inimă de aur, a fi (cuiva) mână
dreaptă, a-i râde inima de bucurie, câtă frunză
şi iarbă, ca peştele pe uscat etc.
 Practic, primele două categorii se deosebesc
doar din punctul de vedere al expresivităţii,
iar la traducere, locuţiunea a ţine minte poate fi
tot atât de dificilă ca şi expresia idiomatică a-şi
aprinde paie-n cap, deoarece dacă o persoană
care cunoaşte cuvintele, dar nu ştie limba, va
încerca să le traducă mot-à-mot, va obţine
acelaşi rezultat – un nonsens.
 II. Structuri paremiologice şi aforistice,
clişee care reprezintă fie nişte mini-texte cu
caracter finit, proprii stilului gnomic, fie
secvenţe verbale fixe, utilizate în anumite sfere
de comunicare de circulaţie mai largă decât
într-o singură limbă. Aici se disting:
 a) proverbe şi zicători din patrimoniul paremiologic al
culturii naţionale – de ex., rom: paza bună trece primejdia
rea, ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, surcica nu sare
departe de trunchi, zis şi făcut etc.
 b) expresii înaripate, citate celebre şi cuvinte "călătoare" -
frazeologisme provenite din mitologia antică greco-latină sau
creştină, unele expresii de mare circulaţie din literatura cultă,
diverse citate: călcâiul lui Ahile, alma mater, nodul gordian,
calul troian, a bea paharul până la fund, a-şi duce crucea,
zidul plângerii, daţi cezarului ce-i a cezarului, a fi sau a nu
fi, a lupta cu morile de vânt;
 c) sloganuri, perifraze şi clişee gazetăreşti, sintagme
din spoturile publicitare, şabloane de exprimare etc.,
care reflectă anumite realităţi ale lumii contemporane, şi
sunt utilizate în special în limbajul publicistic, în diverse
situaţii standard, de ex.: doamna de fier (Margaret
Ticher), fabrica viselor (Hollywood), Ţara Soarelui
Răsare (Japonia), căştile albastre (forţele internaţionale
de ordine), ciuma secolului XX (SIDA), sexul slab
(femeile), pământul făgăduinţei (Israelul), aur negru
(cărbune), rădăcini dulci (sfeclă de zahăr), producţie
vitaminică (fructe), Casa albă (Guvernul SUA) etc.
 Unii autori lărgesc cercul sintagmelor care au o
structură fixă şi trebuie identificate şi tratate altfel
decât îmbinările libere de cuvinte. De exemplu, sub
genericul „fraze stabile” (rus. «устойчивые
фразы») sunt reunite: proverbe şi zicători, fraze-
formule specifice exprimării orale, limbajului
publicistic şi ştiinţific, fraze interjecţionale, fraze-
semnale (comenzi, anunţuri etc.), expresii înaripate,
citate, lozinci, devize, sloganuri ş.a.m.d.
 Vitalie Marin distinge, din punct de vedere semantic:
1. Frazeologisme bazate pe comparaţii (a se teme ca
dracul de tămâie, prost ca noaptea, a nimeri ca Eremia cu
oiştea-n gard”); 2. Frazeol. bazate pe metaforizare –
răbdări prăjite, a-şi pune pofta-n cui, a fi cu nasul de
ceară, pestriţ la maţe, la mintea cucoşului; 3. Frazeol.
bazate pe structuri sinonimice – teafăr şi nevătămat,
claie peste grămadă, în fel şi chip; 4. Frazeologisme
alogice după conţinut – la paştele calului, a lua roţile de
la sanie;
 5. Frazeologisme având la bază antonime – pe viaţă şi
pe moarte, du-te vino, negru pe alb, nici laie, nici bălaie;
6. Frazeologisme – îmbinări tautologice – în vecii
vecilor, neam de neamul meu, la urma urmei, umăr la
umăr, cot la cot, lasă-mă să te las; 7. Frazeologisme ce
exprimă o ironie – fruntea cozii, gras ca scripca; 8.
Frazeologisme – structuri ritmate – calea-valea, o gură
cât o şură; 9. Frazeologisme bazate pe paralelismul
sintactic – la plăcinte înainte, la război înapoi, vodă da,
hâncu – ba.
 Din punct de vedere stilistic – 1) frazeologisme
neutre sau interstilistice – a se ţine de cuvânt, a-şi
lua rămas bun, capul familiei, a găsi de cuviinţă; 2)
frazeologisme proprii stilului vorbirii orale – a da
ortul popii, a pune beţe-n roate, a-şi băga nasul, a
umbla cu mâţa-n sac; 3) frazeologisme livreşti – a
face act de prezenţă, a tăia nodul gordian, a pune
punctul pe i, a depune armele.
 Efectele stilistice obţinute în baza frazeologismelor se
întemeiază pe: 1) interpretarea literală – Tot ţiganu-şi
laudă ciocanul; 2) modificarea parţială – „ne-am trăit
traiul şi ne-am mâncat...plăcintele” ; 3) folosirea doar a
unei părţi – unde-a dus surdul roata; iese dracul dintr-o
bortă c-un papuc... 4) crearea unor expresii analogice –
nu aduce primarul ce aduce ministrul; 5) crearea unor
expresii calambur – mâţa (blândă) blondă zgârie rău;
cine sapă groapă altuia (cade) şade singur în ea; (corb)
orb la orb nu scoate ochii; a (tunat) sunat şi i-a adunat.
 Expresiile frazeologice sunt indisolubil legate de
limba şi mediul în care au apărut, de aceea în limbi
diferite una şi aceeaşi semnificaţie este redată prin
procedee diferite, vizând situaţii şi experienţe
familiare unei anumite culturi, reflectând tradiţii şi
viziuni dintre cele mai diverse. De ex., sensul de “a se
înşela amarnic” este redat în franceză prin
frazeologismul Prendre des vessies pour des
lanternes (a lua baloanele drept felinare), în rusă
Попасть пальцем в небо (a nimeri cu degetul în
cer), în română A rămâne cu buzele umflate.
 Sunt foarte variate frazeologismele referitoare la diverse
caracteristici ale omului, fiind vizate în mod deosebit
viciile cele mai răspândite, cum ar fi lenea, prostia, frica,
neîndemânarea, lăcomia. De exemplu, pentru
semnificaţia “a umbla fără rost, a nu face nimic” practic
toate limbile dispun de frazeologisme ce indică nişte
acţiuni absurde şi inutile, care arată felul (prostesc) în
care cineva se eschivează de la muncă, mimând doar o
activitate de ochii lumii.
 Astfel de acţiuni sunt: în română: a bate apa-n
piuă, a tăia frunză la câini; în franceză:
tondre un oeuf (a tunde oul), peigner la
girafe (a picta girafa), în rusă: толочь воду в
ступе (a bate apa-n piuă) бить баклуши (a
bate din beţişoare).
 În unele cazuri echivalenţele sunt nu numai
semantice, dar şi formale, când frazeologismele sunt
construite practic din aceleaşi cuvinte şi au aceeaşi
structură, cf.: rom. A trăi ca în sânul lui
Dumnezeu/Hristos - rus.: Жить как у бога/
Христа за пазухой; rom.: Calul de dar nu se caută
la dinţi (sau în gură) – rus.: Дареному коню в зубы
не смотрят – fr.: A cheval donné on ne regard
point a la dent;
 Frazeologismele care se referă la situaţii identice sau
asemănătoare creează un întreg câmp de analogii
frazeologice. Spre exemplu, pentru a numi situaţia când
cineva este norocos diferite limbi utilizează diverse
mijloace expresiv-metaforice: se spune în mai multe
limbi că S-a născut sub o stea norocoasă; sau în franceză:
Etre né coiffé (născut cu coafură, pieptănat); în engleză:
Be born with a silver spoon in one’s mouth (născut cu o
lingură de argint în gură); în rusă: Родиться в
рубашке (a se naşte în cămaşă); în bulgară: Роден с
риза (născut în îmbrăcăminte);
 Metaforele pe care se bazează expresiile frazeologice sunt
de multe ori diferite, dar conţinutul lor este analogic. Astfel,
pentru a reda ideea de “niciodată, ceva care nu va avea loc
nicicând” diferite limbi recurg la mijloace deosebit de
expresive - în română: La paştele cailor, La sfântu-aşteaptă,
Când a face plopul pere şi răchita micşunele; în germană:
Wenn die Hunde mit dem Schwanz bellen (când câinii vor
lătra din coadă); în engleză: When the moon turns green
cheese (când luna se va preface în caşcaval verde); în rusă:
Когда рак на горе свиснет (când racul va şuiera în vârful
dealului) sau Когда рыба запоет (când va cânta peştele); în
bulgară: Кога се покачи свиня с жълти чехли на круша
(când porcul cu papuci galbeni se va căţăra în păr).
 În cazul unor frazeologisme se poate vorbi
chiar şi despre anumite p a r a l e l i s m e
r e g i o n a l e, de ex., expresia A fi cu ochii-n
patru există într-o formă identică în cinci
limbi balcanice: română, aromână, albaneză,
neogreacă şi bulgară; frazeologismul A se face
luntre şi punte este atestat în patru limbi
balcanice.
 Cercetătorii mai remarcă următoarele expresii
cu circulaţie mare în limbile balcanice: Din
fir a păr, Cai verzi pe pereţi, A lua peste picior,
A vorbi cu jumătate de gură, A nu-l tăia capul
pe cineva, A-i veni de hac cuiva, A fi cu sufletul
la gură, A se crăpa de ziuă, A avea de furcă cu
cineva, A se uita cu coada ochiului.

 Uneori însă are loc calchierea frecventă (şi adeseori
puţin reuşită) a frazeologismelor şi a expresiilor
curente, procedeu la care recurg nu numai
traducătorii, dar şi unii vorbitori, în special atunci
când se află permanent într-un mediu bilingv, cum
este cel din R. Moldova. Mulţi traduc foarte fidel,
uneori fără să-şi dea seama, o serie de sintagme, a
căror semnificaţie o stăpânesc bine în limba rusă,
considerând că şi traduse fidel ele sunt tot atât de clare
şi de expresive şi în limba română.
 Mulţi au auzit de glume cu poanta provenind anume din
traducerea fidelă a frazeologismelor, de tipul lui “vorbeşte
cai verzi pe pereţi”, tălmăcit ad litteram în ruseşte prin
«говорит зеленые кони на стенax» sau «я потянул
цыпленок сна», adică “am tras un pui de somn”. Dacă
pentru vorbitorul de română expresiile de felul “cu scaun
la cap”, “a-şi lua inima în dinţi”, “ a tăia frunză la
câini”, “la mintea cucoşului”, “a spăla putina”, “a-şi
aprinde paie-n cap” şi multe altele sunt obişnuite şi
frumoase; traduse cuvânt cu cuvânt în altă limbă, de
exemplu în rusă, ele devin nişte enunţuri absolut ridicole
şi neînţelese.
 Unele frazeologisme traduse sînt deosebit de
frecvente, de exemplu, după modelul
«ударить лицом в грязь» a fost creată şi se
foloseşte în mod curent expresia “să (nu) dăm
cu faţa în glod”, care este improprie limbii
române. Această semnificaţie poate fi redată în
româneşte prin “a se face de ruşine”, “a se
face de râs”.
Expresivitatea este bună cu condiţia ca
frazeologismele să fie bine stăpânite şi
vorbitorii să nu nimerească “de pe corabie la
bal”, expresie tradusă literal după “попасть с
корабля на бал”, formulă a cărei semnificaţie
este în română “a pica bob sositor”, “a se
pomeni undeva pe neaşteptate, pe nepusă
masă”.
 Printre cele mai curioase greşeli rezultate din
necunoaşterea specificului frazeologiei române se pot
cita şi alte literalisme, spicuite din exprimarea unor
vorbitori bilingvi. În fraza “Eu ştiam că aici este îngropat
câinele” este redat fidel şi greşit frazeologismul rusesc
«(вот где) собака зарыта», care nu poate fi transpus în
româneşte prin procedeul calchierii, ci trebuie tradusă
printr-o perifrază neutră – “aici e problema” sau, printr-un
frazeologism cu semnificaţie analogică – “aici e buba”
sau “aici e clenciul”.
La fel trebuie procedat şi în următorul caz, când a fost
calchiată nereuşit expresia rusească «Ни пуха ни
пера», obţinându-se în română o frază cu totul alogică:
“Le-am dorit colegilor de echipă nici puf, nici pene”,
ceea ce trebuia să însemne “le-am dorit succes /
noroc”. Printre expresiile aberante, utilizate de
vorbitorii bilingvi este şi “sânge din nas” în contexte de
tipul “Sânge din nas, dar trebuie să terminăm
reparaţia până la începutul anului şcolar”, unde a
fost tradusă expresia «кровь из носа», care are în
română semnificaţia “mort-copt”, “cu orice preţ”.
Frazeologisme renovate
 Astăzi putem despre un fenomen generalizat
privind variatele renovări, restructurări ale
expresiilor frazeologice în mass-media, în
general, precum și în presa scrisă, în special,
care presupune o avalanșă de schimbări
spectaculoase ale structurilor metaforice
unitare pentru obținerea unor efecte de ordin
pragmatic și stilistic, deși nu întotdeauna
justificate.
 În lucrarea „Discursul repetat în textul jurnalistic”,
Stelian Dumistrăcel relevă scopul și tehnicile
utilizării discursului repetat, adică a frazeologiei în
sens larg, în textul publicistic, desfășurând, într-un
capitol separat, regulile de
restructurare/destructurare a discursului repetat,
preluate de la Quintilian: detractio (suprimare),
adiectio (adăugare), immutatio (substituire) și
transmutation (permutare) și aplicate pe un
impresionant material factologic.
 Procedee de renovare a
frazeologismelor
 1) Reorganizări de structură ale frazeologismelor:
Concentraţi asupra propriului buric, pe care se pare
că îl credem şi al pământului, nu observăm că
Europa şi lumea sunt cuprinse de criză, că în ţările
vecine scad salariile şi pretutindeni creşte rata
şomajului (Vsevolod Ciornei); Îmi telefonează B.I.,
om cu câteva biblioteci în cerebel. Mi se
mărturiseşte: „Ai avut dreptate cu Ghimpu! E un
subdezvoltat, n-are pic de pigment roşu în obraz”
(Viorel Mihail)
 2) Calamburul și efectul ludic: Uneori vulgului
nu-i reușea să-l prindă pe Voronin cu mâța în
sac. Este greu să-l surprinzi în flagrant delict pe
unul cu două fețe, deoarece arama și-o dădea
când pe un obraz, când pe altul. (Petru Bogatu);
Kremlinul constată contrariat că Republica
Moldova în cea mai mare parte a ei este
sănătoasă la cap şi refuză să muşte nada otrăvită
a „Gazprom”-ului (Petru Bogatu)
 3) Modificarea unui element component:
politicienii pot în acest moment să-şi frământe
mâinile de bucurie, să meargă la o bere
împreună şi să se uite pe geam ca să vadă cum
dobermanii (de pază ai democraţiei) se sfâşâie
între ei până la extincţia finală (Gabriel
Bejan); Dă bine să fii lângă mort. Să plângi de
să-ţi sară Armani de pe tine. Mai ales când ştii
că se dă în direct la TV (Adrian Pătrușcă)
 4) Transfigurări efectuate prin compliniri: Şi iată
că mai multă lume e tentată să spargă dacă nu toate
oalele, cel puţin vreo câteva ulcele de capul
preşedintelui… (Vsevolod Ciornei); Şi pune-ţi pofta
de stabilitate-n cui. (Vsevolod Ciornei); Şi dacă
Nataşa o ia razna, prin păpuşoaiele gândirii
brouniene, Igory o dă la brazdă. (Igor Năframă); În
sfîrşit, PSD-ul se străduieşte să împace capra
dragostei de glie cu varza unei rapide aventuri în
patul UDMR-ului. (Andrei Pleșu)
 5) Parafrazarea frazeologismelor: În fond, criticii de
azi procedau exact la fel şi alegătorul simplu, chiar dacă
un cetăţean care încă n-a reuşit să se turmenteze, nu prea
ar pricepe unde trebuie să-l doară – în cot, în şold sau în
alt organ anatomic – cine va privatiza cutare sau cutare
întreprindere: un comunist, un democrat sau un
monarhist? (Vsevolod Ciornei); Şi bănuiesc că şi atunci
când veţi încheia cu brio opera de tăiere a crengii de sub
voi şi veţi redescoperi că Terra e un corp solid, nu veţi
recunoaşte că v-aţi făcut-o cu mâna voastră şi cu
ferestrăul vostru, ci veţi da vina pe Newton, care a
descoperit legea atracţiei universale (Vsevolod Ciornei)
 ... şi n-am aşteptat o zi că să-mi fac socoteală
în ce luntre îmi pun fundul. (Cristian Tudor
Popescu); Spălaţi-vă pe mâini, că de creieri
are grijă cine are interes… (Vsevolod
Ciornei); un duş rece pentru UE e binevenit,
însă am impresia că în ultimii ani,
Bruxelles-ul se spală cu apă din ce în ce mai
rece şi tot nu se trezeşte (Andrei Luca
Popescu)
 E o schimbare a tacticii „viţelului blând” cu tactica
„viţelului neutru”, care nu mai poate avea acces la
ambele „vaci”, trebuind să o aleagă fie pe cea vestică, fie
pe cea estică. (Nicolae Negru); Majoritatea apolitică ar fi
de acord să se facă frate cu dracul până trece puntea,
numai că străvechea noastră zicală nu putea presupune
existenţa mai multor draci şi a mai multor punţi
concomitent. (Vsevolod Ciornei); „Ţara piere şi baba se
piaptănă”. Dar eu cred că ţara piere şi pentru că un
anumit mod de a face presă ne spală creierele şi ne
piaptănă ca pe morţi, înainte de îngropăciune… (Andrei
Pleșu)
 6) Un procedeu frecvent: fluxul de metafore: Moscova
acţionează împotriva noastră pornind de la propriile planuri,
nu în funcţie de capul plecat sau nu al Chişinăului. Putin n-
are nevoie de pretexte ca să te lovească sub centură sau chiar
în moalele capului. (Petru Bogatu); Vechea poveste a
politicienilor moldoveni - una spun, alta fumează. Probabil,
din acest motiv au dereglări de vedere: văd paiul din ochiul lui
Băsescu, dar nu și bârna din ochiul lui Putin. (Constantin
Tănase); Pe om nu-l auzi bătând câmpii pe la toate talk show-
urile cu pandalii, din zori în creierii nopţii. (Marian
Sultănoiu);
 Observăm astfel că miza autorilor publiciști pe
valențele spiritului popular concentrate în structurile
metaforice cu expresie ludică și filozofică este pe
deplin justificată, acest fapt fiind demonstrat și de
variatele transfigurări inventive și originale
operate în substanța lor. Este evident că cititorul
percepe cu ușurință asemenea inovații create pe
fondul expresiei frazeologice, întrucât gândul îl
duce la construcția binecunoscută, care îi oferă
forme și interpretări inedite.