De exemplu, frazaCine m caut, nu snt acas conine un anacolut, pentru c ncepe cu o

propoziie subordonat subiectiv, lsnd impresia c urmeaz informaii despre persoana

care m caut, dar continu cu o propoziie principal care are deja subiectul subn eles eu.
Uneori ntreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori n cursul frazei.
Exist dou tipuri de anacolut:[necesit citare]

Anacolut simplu vizeaz cazul, numrul, persoana;

Anacolut multiplu constnd n combinarea unor construcii diferite, combinare lipsit de

orice coeren.

a) Anacolut simplu:

Fata mpratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plcut palatele i socrii. (I.
Creang, Povestea porcului)

Fetele mpratului, ntmplndu-se de fa cnd a lovit spnul pe Harap-Alb, li s-au

fcut mil de dnsul. (I. Creang, Harap-Alb)

b) Anacolut multiplu:

Eu, domn judector, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, i clondirul cu trei
chile mastic prima, care venisem tomn atunci cu birja de la Marinescu Bragadiru din Pia ,
nc chiar domn zicea s-l iau n birje. (I. L. Caragiale, Justiie)

Considernd c domnioara Lucreia Ionescu pretinde c este n dreptul su deoarece n

virtutea contractului cu timbru n regul, cnd se tia c are domiciliu, neateptndu-se
nicidecum, cci nu a avut nici cea mai mic somaiune iar biletul de nchiriat a fost pus ilegal
i de aceea nu i-a dat nicio importan. (I. L. Caragiale, Proces verbal)

Cei ce nu nchid geamurile de la ghen i se sparg din cauza curentului, vor plti to i
studenii ce locuiesc pe acel etaj. (Academia Caavencu, 18 mai 2004)

Cartea era la Vasile, care m costase 50.000 de lei, i nici nu era acas, c avea copert
de carton i st tocmai n Giuleti i nici maic-sa.[1]

ANACOLUTUL
Anacolutul este un fenomen sintactic de discontinuitate n constructia propozitiei sau a
frazei, o deviere de la normele sintaxei literare, specifica limbii populare si familiare, mai ales
variantei orale. Anacolutul reprezinta o "fractura" la nivelul organizarii si al coerentei unui enunt,
constnd n ntreruperea, reluarea, de obicei la distanta, si modificarea constructiei sintactice
dupa alt tipar structural. Anacolutul implica, n general, izolarea fonetica si sintactica a unei parti
a enuntului, cu unele consecinte pragmatice si stilistice legate de tematizarea / focalizarea
componentului izolat.
1. ASPECTE SINTACTICE
1.1. ntreruperea constructiei sintactice se produce, de cele mai multe ori, prin intercalarea,
ntre componentel 737k109h e unui enunt, a unuia sau a mai multor componente.
Componentele intercalate pot avea structuri diferite, reprezentnd:
un grup sintactic (n cadrul unei propozitii): Harap-Alb, vazndu-le asa, i se face mila de
dnsele.(I. Creanga, Harap-Alb);
mai multe grupuri sintactice (n cadrul unei propozitii): Atuncimparatul, vaznd asa
mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a rde, iar pe de alta se tulbura grozav. (I.
Creanga, Harap-Alb);
o propozitie (n cadrul unei fraze): Mosneagul, cnd a vazut-o, i s-au umplut ochii de
lacrimi si inima de bucurie. (I. Creanga, Fata babei);
mai multe propozitii (n cadrul unei fraze): mparatul a dat de stire prin crainicii sai n
toata lumea ca oricine s-a afla sa-i faca, de la casa aceluia si pna la curtile mparatesti, un
pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci, pe de o parte si pe de alta, si n
copaci sa cnte tot felul de pasari, care nu se mai afla pe lumea asta, aceluia i da fata. (I.
Creanga,Povestea porcului);
o constructie incidenta, care nu apartine structurii enuntului: Barbatul,ce sa-ti mai spun,
nu-i ardea de nunta. (M. Sadoveanu, Judet al sarmanilor)
n sintaxa orala, ntreruperea constructiei sintactice este involuntara, conditionata n plan afectiv
si emotiv de circumstantele actului de comunicare, de lipsa planificarii prealabile a structurii
enuntului, de starea si atitudinea locutorului (goluri de memorie, oboseala, nesiguranta), precum
si de interventiile colocutorului / colocutorilor, avnd ca urmare pierderea controlului vorbitorului
asupra ansamblului organizarii sintactice a enuntului.
n sintaxa limbii scrise, ntreruperea constructiei sintactice este, n general, rezultatul
elaborarii enuntului, ca organizare sintactica complexa, fiind uneori intentionata, n vederea
reproducerii ct mai fidele a vorbirii populare, a obtinerii unor efecte stilistice.

n cazuri mai rare, ntreruperea unei constructii sintactice are loc fara intercalarea unuia sau a
mai multor componente ale aceluiasi enunt, reorganizarea constructiei facndu-se direct, cu toata
proximitatea celor doua parti ale enuntului anacolutic, componentul izolat si componentul
modificat: Norocul, lui nu-i trebuie ochi. (apud serban 1970).
1.2. Reluarea constructiei ntrerupte se face ntr-o noua organizare sintactica, "deviata", n
cadrul careia pozitiile si functiile sintactice, precum si relatiile unor componente ale enuntului se
schimba. Dezorganizarea sintactica afecteaza acele componente ale enuntului ale caror relatii
sintactice impun constrngeri de forma gramaticala de tipul acordului si al rectiunii. Prin anacolut
sunt perturbate att relatii de interdependenta (de tipul subiect - predicat): Omul, ctu-i pe pamnt,
nu-itrebuie altceva dect sanatate., Cine nu munceste lucrul nu-i sporeste, ct si relatii de
dependenta (de tipul regent - subordonat): Pe ticalos, sa-i dai o bataie strasnica. Reorganizarea
constructiei sintactice se face cu numeroase modificari morfosintactice, care privesc realizarea
categoriilor gramaticale de caz, persoana si numar (vezi infra, 2).
1.3. Izolarea sintactica a unui component al constructiei anacolutice este marcata fonetic
prin pauza si schimbare de intonatie, grafic prin virgule sau, mai rar, linie de pauza. Ierarhizarea
componentelor enuntului se schimba prin plasarea componentului izolat n pozitie parantetica,
tematica, fara deplasarea sa. Partea izolata a enuntului este focalizata, concentrnd interesul
comunicativ.
Efectul stilistic al izolarii sintactice consta n evidentierea semantica a componentului
izolat, reliefarea sa expresiva sau persuasiva, contribuind la transformarea unei devieri a uzului
sintactic ntr-o figura de constructie sintactica (metataxa).
1.4. Inconsecventa sintactica reprezentata de anacolut se manifesta diferit n cadrul
enuntului:
(a) Devierea sintactica afecteaza n ntregime structura enuntului, care se scindeaza ntr-un
component izolat si un component modificat, ambele incomplete: Fetele mparatului,
ntmplndu-se de fata cnd a fost lovit spnul pe Harap-Alb,li s-au facut mila de dnsul. (I.
Creanga, Harap-Alb)
(b) Discontinuitatea sintactica afecteaza numai o parte a enuntului, daca anacolutul este
urmat de o constructie care restabileste continuitatea sintactica. Devierea sintactica este, n acest
caz, corectata:
(b1) Atunci mparatul, vaznd asa mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a rde, iar pe de
alta se tulbura grozav. (I. Creanga, Povestea porcului);
(b2) Credinciosul mparatului, auzind aceste, pe de o parte, l-a cuprins spaima, iar pe de
alta, s-a ndracit de ciuda. (I. Creanga, Povestea porcului).
n ambele enunturi, eliminarea constructiei deviate prin anacolut reface coerenta sintactica si
logica a componentelor enuntului, eliminnd izolarea unuia sau a mai multor

componente: Atunci mparatul, vaznd

asa
mare
obraznicie [.], se
respectiv, Credinciosul mparatului, auzind aceste [.], s-a ndracit de ciuda.

tulbura grozav,

Manifestarea partiala a devierii (numai a unor componente ale enuntului) arata ca

anacolutul reprezinta, n constructia unui enunt, un "accident" sintactic, care nu este ireparabil.
n schimb, recuperarea continuitatii sintactice complica organizarea generala a enuntului,
care se caracterizeaza prin discontinuitatea unor componente, combinata cu altele a caror
organizare este coerenta. Componentul initial al constructiei, ntrerupt si reluat prin doua
constructii diferite, una afectata de anacolut si alta fara anacolut, este, pe de o parte, izolat fata de
constructia sau componentele "deviate" si, pe de alta parte, neizolat fata de constructia care
corecteaza discontinuitatea sintactica.
Fenomenul de anacolut se poate manifesta de mai multe ori n cuprinsul aceluiasi enunt,
dezorganiznd ntreaga structura a enuntului: Omul, dupa ce vazuse acestea toate, nu-i mai
pasa, nct vecinul sau tot nu-i venea sa creada. (M. Preda, Morometii)
2. ASPECTE MORFOSINTACTICE
Discontinuitatea sintactica reprezentata de constructiile anacolutice are manifestari diferite
la nivelul realizarii formale a enuntului, care privesc categoriile gramaticale de caz, persoana si
numar.
n functie de modificarile morfosintactice pe care le implica, se pot deosebi mai multe
variante ale anacolutului.
2.1. Anacolutul cazului, numit si antipalaga, nregistrat cel mai frecvent, se exprima prin
nerespectarea unor restrictii de caz (rectiunea cazuala) sau de prepozitie (rectiune prepozitionala),
impuse de centrul grupului verbal cu rol de predicat.
Schema prototipica a anacolutului cazului cuprinde un grup nominal sau pronominal al
carui centru realizeaza o valoare de caz corespunzatoare pozitiei sintactice din structura unei
propozitii principale sau subordonate, care devine neconforma cu regimul cazual sau
prepozitional al regentului verbal din aceeasi propozitie sau din alta propozitie.
2.1.1. De cele mai multe ori, anacolutul cazului afecteaza pozitia de nominativ-subiect, care
ocupa, n general, primul loc n enunt, fiind puternic tematizata prin izolare (nominativus pendens).
Cele mai multe anacoluturi ale cazului se explica prin tendinta spontana a vorbitorului de a ncepe
un enunt cu subiectul, adesea un subiect personal.
Discontinuitatea sintactica a constructiei anacolutice consta n suspendarea relatiei de
interdependenta a subiectului n nominativ cu predicatul si nlocuirea ei cu o relatie de
dependenta fata de verbul sau constructia verbala cu functie de predicat, impusa de regimul
cazual sau de regimul prepozitional.

(1) Fata mparatului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au placut palaturile si socrii. (I.
Creanga, Povestea porcului);
(2) Atunci ea, desi i fugeau ochii de attea straluciri, se uita mai cu bagare de seama si
ndata cunoaste podul cel minunat din aceea lume si palatul n care traise ea cu Fat-Frumos asa
de
putin
si
ndata i se
umplura
ochii
de
lacrimi.
(I. Creanga, Povestea porcului);
(3) Dar tu Ilie a
(M. Preda, Morometii);

lui

Cocosila,

ce-ti dadu

nea

Gheorghe

cnd

te

nsurasi?

(4) Iara voinicul care s-a bizui sa vie ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul,
asa cum ti-am spus, aceluiape loc i si taie capul. (I. Creanga, Povestea porcului);
(5) Drumetii adunati
n
(M. Sadoveanu, Hanu Ancutei);

jurul

focului, tuturor li

se

muiasera

inimile.

(6) Fratele meu, dupa cearta cu parintii, nu-mi mai pasa de el.;
(7) Cei ce cred, n adevar, ca limba si scrierea romna se va ndrepta dupa d. Cipariu sau
Pumnul [.], cu aceia nu avem ce discuta. (T. Maiorescu, Limba romna);
(8) Eu, cnd ma gndesc la cele ntmplate, ma cuprinde o mare tristete.
"Ruptura" sau "fractura" sintactica afecteaza nominalul sau pronominalul n nominativ cu
functie de subiect, care ramne izolat, mai ales dupa intercalarea unuia sau a mai multor
componente ale enuntului, fiind reluat printr-un pronominal personal neaccentuat (1, 2, 3), printrun pronume demonstrativ (4) sau printr-un pronume nehotart (5), n cazul dativ, cu functia de
complement indirect, sau n cazul acuzativ cu prepozitie cu functia de complement prepozitional
(6, 7), n conformitate cu rectiunea verbului-predicat (sau a unui subordonat al acestuia; vezi 7),
mai rar n cazul acuzativ, cu functia de complement direct, n concordanta cu tranzitivitatea
verbului-predicat (8).
Uneori nominativul - subiect, izolat fata de componentul deviat al constructiei, restabileste
relatia de interdependenta cu un alt predicat din alta propozitie a frazei.
2.1.2. n unele constructii anacolutice, devierea sintactica a constructiei ntrerupte consta
n nlocuirea nominalului-subiect n cazul nominativ cu alt nominal-subiect, n acelasi caz,
acceptat de verbul-predicat:
Nu totdeauna denumirea unui termen este identica continutului acesteia, cum de pilda un
sir ntreg de institutii medievale romnesti, desi poarta nume slave, continutul lor este
deosebit de cele slave propriu-zise. (D. Bogdan,Paleografia).

2.1.3. Un caz special al nominativului-subiect afectat de anacolut priveste subiectul

propozitional, realizat ca o relativa libera, al carei conector ndeplineste functia de subiect al
subordonatei relative, substituind nominalul-subiect al regentei (veziImbricarea, 1.1).
(1) Cine se duce si umbla dupa ntelepciune i merg toate apoi bine. (I. Zanne, Proverbele
romnilor);
(2) Cine strca dragostile / Mnce-i gru pasarile. (G. Dem. Teodorescu, Lirica populara);
(3) Cine se poarta asa urt, de el nici nu amintesc.
Forma de nominativ a pronumelui relativ-subiect, corespunzatoare relatiei de
interdependenta cu predicatul subordonatei, nu corespunde regimului cazual de dativ (1, 2) sau
regimului prepozitional (3) al verbului-predicat din regenta si, invers, n constructiile relative (4,
5), forma de dativ (4), respectiv de acuzativ prepozitional (5) a relativului pronominal,
corespunzatoare relatiei acestuia din subordonata, nu corespunde pozitiei sintactice de nominativ,
ceruta de relatia fata de verbul-predicat din regenta:
(4) Cui i-e foame, codri viseaza. (I. Zanne, Proverbele romnilor);
(5) Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. (I. Zanne, Proverbele romnilor).
2.1.4. Cazul nominativ-subiect al unui pronominal (relativ sau nehotart cu valoare
relativa), pus n relatie de interdependenta cu verbul unei constructii gerunziale, poate fi reluat,
ntr-o constructie anacolutica, de un nominal, cu alta referinta dect pronominalul izolat:
Masa era compusa din doua mesute mici, asezate cap la cap, care, neavnd aceeasi forma
si nici aceeasi naltime, mbinarea lor alcatuia o figura geometrica cu totul arbitrara.
Erau doua case, care, fiind foarte vechi, zidurile lor aproape nu mai aveau aceeasi
culoare.
2.1.5. Anacolutul poate reprezenta discontinuitatea cazului dativ cu functie de complement
indirect al unui pronominal (relativ sau nehotart cu valoare relativa), pus n relatie cu un verbpredicat a carui relatie de interdependenta cu subiectul este nesatisfacuta:
As vrea sa spun ceva, dar gndurile s-au departat de mine ca trebuie sa le trag napoi ca
pe niste balonase captive,carora dndu-le libera sfoara s-au ridicat si s-au lipit de tavan. (Camil
Petrescu, Patul lui Procust)
2.1.6. Cazul afectat de anacolut poate fi acuzativul-complement direct al unui pronominal
(relativ sau nehotart cu valoare relativa), pus n relatie de interdependenta cu un verb-predicat (1)
sau acuzativul-complement prepozitional al unui pronominal de acelasi tip, n relatie cu un verbpredicat regent cu regim de dativ (2, 3):

(1) Va fi fost o experienta a celor de dinainte, pe care oamenii acestia stnd pe tusa, ca
orice jucator care se respecta,nvata mai mult pe tusa. (Radio, 1991);
(2) Pentru cine nu ajunge la timp, nu i se mai acorda premiu.;
(3) Negresit ca pentru oricare stie sa tina un condei cu trei degite si pentru oricare din acei
scriitori ce nu s-au patruns ca scrisul trebuie sa fie numai o urmare cugetata a gndirii si a
studiului foarte lesne le vine a scrie "currente calamo" despre orice materie, stiuta sau necunoscuta
lor. (Al. Odobescu, Pseudo-kinegetikos).
2.2. Anacolutul persoanei priveste tot relatia de interdependenta dintre subiect si predicat,
afectnd acordul predicatului cu subiectul. Discontinuitatea constructiei sintactice se manifesta
ca o necorespondenta fie ntre persoana verbului-predicat si cea a pronominalului-subiect: Ce
folos sa citesc orice carte bisericeasca, daca nu stii a nsemna macar ctusi de ct, e greu. (I.
Creanga, Amintiri), fie ntre impersonalitatea verbului sau a constructiei verbale si persoana
pronominalului subiect:Ea, cnd a vazut asta, a fost imposibil sa reziste.
Anacolutul persoanei este de multe ori efectul vorbirii directe legate:
(1) Eu, domnule judecator, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, ma porcule? (I. L.
Caragiale, Justitie);
(2) Spnul neputndu-le strica hatrul, cheama pe Harap Alb de fata cu dnsele si-i nvoi
aceasta nsa cu tocmala, ca n tot timpul ospatului sa steie numai la spatele stapnu-sau si nici
macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni, ca de l-oiu ved obraznicindu-se cumva, acolo pe
loc i si taiu capul. (I. Creanga, Harap-Alb).
2.3. Anacolutul numarului, ca si cel al persoanei, priveste nu dezacordurile simple dintre
subiect si predicat, care nu sunt considerate anacoluturi, ci discontinuitatea constructiei sub
raportul numarului a diferitelor verbe-predicat ale enuntului, n relatie cu acelasi subiect: Dar
fiindca te ntorci [.] lasa-ti butea sa vina pe urma si aideti cu noi. (P. Ispirescu, Prslea cel
voinic).
2.4. Anacolutul elementelor relationale, conjunctionale sau relative, se produce prin evitarea
sau neglijarea conectorilor, avnd drept consecinta amestecul constructiilor subordonate cu
cele coordonate, care dezorganizeaza ntreaga structura a enuntului: Este o criza, care ascultama pe mine, ca dv nu stiti, care, ma-ntelegi.; Statul cum a devenit acuma, eu dupa cum vaz ca
se petrece, ca nu sunt prost, nteleg si eu atta lucru, fiindca nu mai merge cu sistema
asta, care, cum te gndesti, te-apuca groaza, monser, groaza! (I. L. Caragiale, Caldura mare).
Gradul abaterii de la normele limbii literare a diferitelor variante de anacolut este apreciat
diferit dupa efectul discontinuitatii sintactice asupra inteligibilitatii constructiei, a ambiguitatii
sau a echivocului creat, precum si dupa efectele stilistice ale fenomenului.