GENUL

LIRIC
În lirică, în virtutea specificului de gen, lipsește subiectul ca sistem de întâmplări,
fapte și personaje (care este definitoriu pentru creațiile epice și dramatice). Poetul
exprimă prin mijlocirea unui eu liric gânduri, sentimente, trăiri personale în
legătură cu o realitate:
 exterioară (evenimente social-istorice, tablouri de natură)
 interioară (coliziuni sufletești)
Unitatea semantică și vizionară a textului poetic se întemeiază pe coeziunea
enunțurilor atribuite eului liric (enunțător). Or, anume acest ansamblu de enunțuri
lirice se impune drept constituentul sine qua non al operei poetice.

Particularitatea compoziției operei lirice este determinată de:

 organizarea unităților logico-formale din care se alcătuiesc enunțurile în
succesiunea lor textuală;
 organizarea componentelor plastico-semantice (universul fictiv: imaginea, eul,
punctul de vedere, timpul, spațiul).
 Componentă
structurală de primă
În poezia actuală
Forma importanță se pune preț pe
Mijloc
concretă a
primordial de
montajul asociativ
unei idei
artistice limbaj revelator, se prac-
tică gruparea ele-
mentelor semnifi-
cante în jurul unui
Imaginea
simbol-cheie sau
Contribuie la
Tablou mental specificarea al unei metafore
rezultat din desenului globale.
contactul compozițional
senzorial cu De asemenea, o
realitatea ră spâ ndire largă o
Proiectare imaginativă
a unui mod poetic de a au aranjamentele
descifra înțelesurile simetrice.

Antiteza
Se dispune de antiteză la
organizarea atâ t a
componentelor universului
fictiv, câ t și a pă rților textului.
„Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii” – opunerea
eurilor, a elementelor
semnificante:
- lumina mea – lumina altora;
- nu strivesc – sugrumă.
Procedee de compoziție
Inelul compozițional
Simetrii arhitectonice suple,
Paralelismul
realizate de predilecție în
baza diferitor repetiții:
„Tu crezi c-a fost iubire-
adevă rată .../Eu cred c-a fost o
scurtă nebunie.../Dar ce
anume-a fost/Ce-am vrut să
fie/ Noi nu vom ști-o poate
niciodată ...”
Constă în reluarea unor
cuvinte în aceeași ordine sau
construcția simetrică a două
sau mai multe prop./versuri.
„O, moartea e-un chaos, o
mare de stele,/Câ nd viața-ți o
baltă de vise rebele;/ O,
moartea-i un secol, cu sori
înflorit,/Câ nd viața-i un basm
pustiu și urâ t” (Mortua est)
 meditație
pastel idilă

odă satiră

epigramă pamflet

Specii ale
elegie genului epistolă
liric
Rondel Sonet Triolet Telestih Mezostih Haiku

Ritornelă Ronset Sextină Tanka Terțină

Poezie cu
formă
fixă

Pantum Acrostih Caligramă Distih Gazel Glosă

 Acrostih Distih
Noiemvrie (L. Blaga)
Asta-i Patria, etern cuvânt
(Gh. Cutasevici)
Se aștern prin adă posturi
Zile moarte, stinse rosturi.
Ram vâ njos cu frunza verde-n câ nt,
Rod al inimii, de apă ,
Om cu dorul sevă din pă mâ nt,
Crește lacrima-n pleoapă .
Muncă , fericire și avâ nt,
Înfră țire-n faptă și în gâ nd,
Am pierdut, vai, ce-am pierdut?
Naștere din tot ce e mai sfâ nt,
Vatră caldă , drum bă tut.
Imn de mâ ngâ iere ră sunâ nd! –
Asta-i Patria, etern cuvâ nt.
Am pierdut soare și lună .
Golul cine mi-l ră zbună ?
 Pantum Ritornelă
Scurtă poezie compusă din strofe de câ te trei
Pantumul: al doilea și al patrulea vers dintr-un versuri, dintre care primul rimează cu al treilea.
catren formează primul și al treilea vers din
catrenul urmă tor, în fiecare strofă dezvoltâ ndu-se
„paralel-invers“ Ritornele (Ilie I. Deleanu)
Pantum (Cincinat Pavelescu) Ca floarea-soarelui, femeie,
Eu rob supus te urmă ream,
Fă cusem foc dintr-o scâ nteie.
Vâ ntul smulge frunza moartă
Pe pustiile că ră ri, Renku
Raza gâ ndului mă poartă Poezie scrisă ca rezultat al colaboră rii dintre 2
În albastre depă rtă ri... sau mai mulți autori.

Stâncă în spațiu
Pe pustiile că ră ri (Constantin Severin, Șerban Codrin)
Toamna svâ ntură nisipul, După o stâ ncă –/tă ul încrețit de vâ nt/
În albastre depă rtă ri Conține spațiul. C.S./ Pentru-a clă tina munții
Parcă -i vă d și astă zi chipul. arunc mă cește-n apă . Ș .C.
 Sextină
Poezie alcă tuită din şase strofe de câ te şase
versuri şi o terţină . Terţina conţine şase cuvinte
care sunt rimele utilizate după o schemă
complicată , în cele şase strofe.
Sestina (Bonifaciu Florescu)
Îmi place să vă d seara a câ mpului verdeață ,
Câ nd aerul e dulce și cerul e senin,
Ș i sufletu-mi se umple d-o tainică dulceață :
Un râ uleț se pierde-n vale; - ușor și lin,
Se-mpră știe în mine a gâ ndurilor ceață ,
Câ nd stau culcat a lene subt umbră de
anin. Telestih
Poezie în care ultimele litere ale unor versuri sau
cuvinte dau naștere unui alt cuvâ nt.
Triolet
Alcă tuită din 8/7 versuri de câ te 8 silabe fiecare,
pe 2 rime, la care versul 1 este identic cu v. 4 și cu
v. 7, iar al doilea vers este identic cu v. 8.
Triolete (B. Fundoianu)
Când toamnele vin plumburii
Stropi grei ca alicele plouă;
Ș i pleacă cucoarele târzii,
Când toamnele vin plumburii.
Mezostih
Poezie în care literele din interiorul fiecă rui vers
citite în ordinea stabilită de autor și într-un
anumit sens (vertical, oblic etc.) alcă tuiesc un
cuvâ nt (nume propriu, dedicație etc.) sau o
propoziție.
 Ronset Tanka
Tanka este un stil de poezie japoneză cu formă
Rondel + sonet: alcă tuit din 14 versuri dispuse ca-
fixă, anume cinci versuri cu numă rul de silabe de
n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte
5-7-5 / 7-7, respectiv. Este foarte populară
şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, –
în literatura locală  și în stră ină tate.
cu trei rime alternative. Primul şi ultimul vers
sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor *
două catrene. (Șerban Codrin)
Ronset Iată cum devii
(Horia Bădescu) maestrul unei arte
Amiezi, amurguri, dimineți, amiezi... desăvâ rșite –
O vreme cenușie care trece. culegi câ teva frunze
Pe lume oare ce se mai petrece? într-o seară de toamnă .
Februarie se surpă sub ză pezi.
Nu mai auzi nimic, nimic nu vezi, nu-i magia mea
În cochilia zilelor e rece; să -mpodobesc pâ rloaga
Pustiul de ninsori stă să te-nece, cu albă strele – totuși cu neliniște
Februarie se surpă sub ză pezi. le-aduni gâ ndind la mine.
 Glosă (M. Cărtărescu)
Totul este scriitură ,
Totul este doar holon,
Lumi turtite-ntrețesură
Ca să facă lumi balon.
În geneză lumea crapă
Cu troznit de-Apocalips.
Lumi zidite-n lumi se-adapă
Din iluzie, eclips.
Doar poet și poezie,
Conștiință și destin,
Existența o învie
Ș i-o fixează pe deplin.
Tragi realu-n nă ri, și vis
Tu expiri, altă natură .
Totul este manuscris,
Totul este scriitură .
Poezie în care fiecare
strofă , începâ nd de la cea
de-a doua, comentează
succesiv câ te un vers din
prima strofă, versul
comentat repetâ ndu-se la
sfâ rșitul strofei respective,
iar ultima strofă reproduce
în ordine inversă versurile
primei strofe.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă
toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nereușită încercare de pastel (E. Cioclea)

De nu azi, mâine va cădea Sonet (Al. Mușina)

ză pada.
Cu bucurie lasă -mă acest sonet
Sunt gata s-o întâ mpin. O aștept.
De nu mai pot. Neliniștit. Ograda Să -l termin, nu cu ură sau plictis.
am mă turat-o. Să nu mă enerveze proștii care-au zis,
Frunza de pe piept De câ nd îl știu: „Ce-i aia, azi, poet?”
am dat-o jos.
(Prea semă nam la față ). Ce să le spun? Că viața ar fi Vis?
Tot mai confuz fă ră acei care – încet-încet –
Lipesc pe zidul muced un Tapet
Plai
Că ruia-i zicem Viață . Proștii mi-s
Cu multe altele ar semă na –
oricare
Mai ră i decâ t să lbaticii ce cred că știu
peisaj în perspetivă -i monoton. Unde a dispă rut puiul din film: după ecran?
Numai că iată Puiul a fost filmat acum o zi, acum un an,
în izvor tresare
Luceafă rul, Acum un secol, un mileniu... Este viu
ca pruncu-n embrion. Fiindcă -n vorbe un Maestru l-a fixat.
Noi? Doar ecranul magic pe care-i proiectat.
 Omul află că e singur în imensitatea indiferentă a
universului, din care numai întâ mplă tor a apă rut.
Interiorizare
meditație neutră
Ce cauți în singură tatea mea,
atâ t de mlă die și zvâ rlugă ,
Să te-ndră gesc pe loc ca pe-o
nuia,
într-un extaz nă uc de
buturugă .
Ce cauți în singură tatea mea, natură explicit
asintaxism
ce cauți în singură tate, interogativă
ce cauți tu,
ce cauți,
ce?

Ininteligibilitate
fragmentarism
vs. obscuritate
disonanță