Lexicologie. Cuvântul și contextul.

Formarea cuvintelor cu afixe și elemente

de compunere neologice.
1. Vocabularul limbii române. Privire generală
2. Mijloacele de îmbogățire a vocabularului
3. Formarea cuvintelor cu afixe și elemente compunere neologice (afixoide)

1. Vocabularul (totalitatea cuvintelor) unei limbi se modifică de-a lungul timpului, iar
explicaţia rezidă în schimbările care se petrec în viaţa oamenilor, a căror comunicare ţine pasul
cu aceste modificări.
Compartimentul limbii cel mai susceptibil de a suferi variaţii în timp este vocabularul.
Cuvintele existente se pot perima, îşi pot schimba sau îmbogăţi sensurile, iar alte cuvinte pot
apărea. În lingvistică se vorbeşte despre două modalităţi de îmbogăţire a vocabularului: o
modalitate internă (reprezentată de derivare, compunere şi schimbarea categoriei gramaticale) şi
alta externă (împrumutul); alături de ele mai există calcul lingvistic, un procedeu mixt. Acestea
sunt principalele mijloace de îmbogăţire a vocabularului, alături de ele existând şi altele,
considerate secundare şi pe care le lăsăm deoparte aici, întrucât obiectul preocupărilor noastre îl
formează derivarea.

2. Mijloace de îmbogăţire a vocabularului

Interne – derivarea, compunerea, conversiunea.
Externe – cuvinte provenite din alte limbi (împrumuturile).
Derivarea
Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu
ajutorul afixelor (sufixelor şi prefixelor).
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcina cuvântului pentru a
forma un cuvânt nou: bunic (bun + ic); frunziş (frunz + iş).
Clasificare :
- sufixele lexicale, când formează cuvinte noi: grădinar .
- sufixele gramaticale, când creează forme gramaticale (sufixe de mod şi timp): citi, scris.
- sufixele lexico-gramaticale, când exprimă un sens nou şi o categorie gramaticală (sufixe
moţionale): gâscă – gâscan
Clasificarea sufixelor se poate face:
a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensuri noi cuvintelor
derivate:
- diminutivale (care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor
mai mici decât cele obişnuite): -aş (copilaş), -el (băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară),
-uş (bebeluş) etc.
- augmentative (care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor
mai mari decât cele obişnuite): -an (băietan), -andru (copilandru), - oaie (căsoaie), -oi
(măturoi, băietoi) etc.

1
- pentru denumirea unei colectivităţi (ajută la formarea unor substantive colective): - ărie
(rufărie); -ăraie (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime), -iş (tufiş), -işte (porumbişte) etc.
- pentru denumirea agentului (autor al acţiunii saum eseriaş): -agiu (camionagiu), -ar (fierar), -aş
(cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) -al (săptămânal), -ar (inelar), -aş (mărginaş), -at
(pistruiat), -bil (locuibil), -iu (auriu), -cios (mâncăcios), -os (lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuşar), -ător (tocător); - niţă (zaharniţă) etc.
- pentru denumirea unei noţiuni abstracte: -anţă (cutezanţă), -ărie (copilărie), -ătate
(singurătate), -eală (greşeală), -ie (sclavie), -ime (isteţime), -inţă (folosinţă), -ism (huliganism),
-ură (arsură) etc.
- pentru indicarea modalităţii (sufixe adverbiale): -eşte (lumeşte), -iş (grăpiş), -âş
(tărâş) etc.

b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice anumitor părţi de
vorbire:
- substantivale: -ar (cronicar), -ământ (jurământ), -ătate (bunătate), -ătură
(învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- adjectivale: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -esc (prietenesc), -iu
(cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- verbale: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- adverbiale: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.

Derivarea cu afixe se menține pe primul loc ca importanță calitativă și cantitativă. Cele

mai productive afixe sunt cele neologice, cu etimologie multiplă și circulație internațională.
Numeroase formații de acest tip sunt explicate diferit în dicționare, fie ca împrumuturi, fie ca
derivate pe teren românesc.
În contextul internaționalizării lexicului românesc actual, tendințele derivării sufixale
sunt următoarele:
- productivitatea în continuă creștere a sufixelor neologice cu caracter livresc și sens
abstract;
- preponderența sufixelor substantivale față de cele verbale;
- preferința pentru sufixe lungi (compuse sau dezvoltate);
- existența unor afixe concurente care dau naștere la sinonime (mafiot - mafist; catifelat -
catifelin).
Sufixele substantivale sunt cele mai numeroase și cele mai diverse, sub aspect semantic și
stilistic.
 Sufixe pentru nume de agent - cel care are o anumită profesie, specialitate sau
ocupație.
-ist: valută - valutist, vacal - vocalist, yoga - yoghist, biliard - biliardist.
-ar: pizza - pizzar, butic - buticar, căpșună - căpșunar;

2
  Sufixe pentru nume abstracte:
-ism (derivate cu sens denotativ, care desemnează doctrine, curente filosofice,
culturale etc.): sectarism, dacism, evazionism [fiscal];
-itate (formează substantive de la baze adjectivale – de preferință neologice):
prudențialitate, spectaculozitate, aplicabilitate, mobilitate, criminalitate.
Productivitatea acestui sufix este explicată prin rezonanța „tehnică” a sufixului,
întâlnit în diverse terminologii.
 Sufixul substantival -re formează substantive cu forme de infinitiv lung, prin care
se exprimă nume de acțiuni. Sufixul se atașează, de regulă, la infinitivul unor
verbe: victimiza - victimizare, monitoriza - monitorizare, marginaliza -
marginalizare.
 Sufixele diminutivale -aș, -el, -ică, -ișor, -iță, -uleț, -uț dau naștere în limba
română actuală la numeroase derivate cu semnificații diferite, precum „calitate
inferioară”, „valoare redusă” sau sens depreciativ: cafeluță, blugișori, bluzițe,
cadouașe. Expresivitatea derivatelor diminutivale este accentuată de contextul în
care sunt utilizate acestea.
 Sufixele moționale -iță, -ă formează substantive feminine de la nume de profesii
aparținând - prin tradiție - bărbaților sau se atașează exclusiv unor teme neologice:
barmaniță, designeră, filologă, manechină.

Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii cuvântului
pentru a forma cuvinte noi. Prefixele modifică sensul cuvântului de bază: străbun, necinstite,
incapabil, împăduri, înnoda, dezaproba, reaşeza
Clasificare:
• După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:
- prefixe vechi (moştenite sau împrumutate): în-; des-; stră-; ne-; răz-; etc.
- prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.
• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
- prefixe negative - care neagă sensul cuvântului: ne-; in-; i- : neimportant, incomplet,
ireal;
- prefixe care exprimă ideea de repetiţie: ras-; răz-; re-: răstălmăci, răzgândi, rescrie;
- prefixe cu sensul „fără”, „lipsit de” – cu ajutorul cărora se formează antonimele
cuvintelor de bază: des-; dez-; de-; a- : descompune, dezorientat, debloca, anormal;
- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-:
ultramodern, supradimensionat, exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă,
superelegant;
- prefixe cu sensul „înainte”: ante-; pre-: antebelic, prenume;
- prefixe cu sensul „după”: post-: postbelic;
- prefixe cu sensul „împreună cu”: con-; com-; co-: conlucrare, compatriot, cooperare;
- prefixe cu sensul „împotrivă”: anti-; contra-: antirăzboinic, contraindicat;

3
 - prefixe cu sensul „sub limită": hipo-; sub-: hipoglicemie, subcutanat;
- prefixe care sugerează corelaţia: inter-; interdisciplinar, interreligios, internaţional;
- prefixe cu sensul „înăuntru”: intra-: intramuscular, intravilan;
- prefixe cu sensul „peste”: trans-: transoceanic, transport;
- prefixe cu sensul „pentru”: pro-: pronume.

Atenţie!
Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea unei alte camere, a unui birou, se foloseşte
cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix (anti-) din limba italiană şi s-a fixat
în limba română în această formă: ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un
interviu.

Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de bază a două
prefixe: pădure – (a) împăduri – (a) reîmpăduri; frunză – (a) înfrunzi – înfrunzit – neînfrunzit;

Atenţie!
• A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite şi prefîxoide: aero-; auto;
bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la cai); hidro-; macro-; micro-; mono-; mulţi-;
omo-; orto-; poli-; pseudo-; tele-; etno-; video-; mini-; retro-; disco-, moto-; info- etc.
Majoritatea prefixoidelor din limba română figurează și în alte limbi (franceză, engleză),
unele având și circulație internațională.
Alături de prefixe şi sufixe, în lingvistică se discută şi despre prefixoide şi sufixoide:
elemente formative care dau impresia unor prefixe, respective sufixe. Sunt foarte slab productive
în limba română, dar se pot recunoaşte în structura unor cuvinte create în alte limbi sau după
modelul cuvintelor din alte limbi. Sfera lor de întrebuinţare este limitată, în general, la domeniul
ştiinţific.
Din punct de vedere funcţional, ca şi afixele, afixoidele se pot ataşa la începutul sau la
sfârşitul unui cuvânt. Din punct de vedere lexico-semantic, rezultă un nou cuvânt, la al cărui sens
contribuie sensul tuturor elementelor participante la formarea sa.
Spre deosebire de afixe care se ataşează numai la cuvinte, afixoidele se pot combina între
ele, rezultând astfel cuvinte formate exclusiv din prefixoide şi sufixoide: kinetoscop, multilingv,
În plus, sufixoidele pot deveni prefixoide şi invers, schimbându-şi locul în structura cuvântului
rezultat: rusofil versus filorus.
Din punctul de vedere al productivităţii, afixoidele sunt mult mai slab productive decât
afixele, care participă la formarea a numeroase cuvinte în română.

Exemple de sufixoide:
-log „specialist”: psiholog, filolog;
-fob „care urăște, are oroare”: claustrofob;

4
-vor „mâncător”: carnivor, ierbivor.

-zof, -zofie „înțelept”: filosof, filosofie;

-didact „care a învățat”: autodidact;
-scop, –scopic, –scopie („care privește, care examinează”): endoscopie (med.);
–lingv („limbă”): multilingv.