DERIVAREA

1. Derivarea cu prefixe
Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adãugate înaintea rãdãcinii pentru a for
ma un cuvânt nou: strãbun, necinstite, incapabil, împãduri, înnoda, dezaproba, reaºeza
Clasificare:
Dupã vechimea lor, prefixele se pot clasifica:
-prefixe vechi (moºtenite sau împrumutate):
în-; des-; strã-; ne-; rãz-; etc.
-prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.
Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
- prefixe negative - care neagã sensul cuvântului:
ne-; in-; i-;
neimportant, incomplet, ireal
- prefixe care exprimã ideea de repetiþie: ras-; rãz-; re-; rãstãlmãci, rãzgândi, rescr
- prefixe cu sensul "fãrã", "lipsit de" - cu ajutorul cãrora se formeazã antonimele c
uvintelor de bazã: des-; dez-; de-; a-;
descompune, dezorientat, debloca, anormal
- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-
; super-;
ultramodern, supradimensionat,
exþraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasã, superelegant.
-prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;
antebelic, prenume
-prefixe cu sensul "dupã": post-;
postbelic
-prefixe cu sensul "împreunã cu": con-; com-; co-;
conlucrare, compatriot, cooperare
-prefixe cu sensul "împotrivã": anti-; contra-;
antirãzboinic, contraindicat
-prefixe cu sensul "sub limitã": hipo-; sub-/
hipoglicemie, subcutanat
-prefixe care sugereazã corelaþia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios, inter
naþional
-prefixe cu sensul "înãuntru": intra-
intramuscular, intravilan
-prefixe cu sensul "peste": trans-
transoceanic, transport
-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume

Atenþie!
Pentru a denumi camera de aºteptare situatã înaintea unei alte camere, a unui birou
, se foloseºte cuvântul anticamerã, care a fost împrumutat cu acest prefix (anti-) din l
imba italianã ºi s-a fixat în limba românã în aceastã formã:
ex: Ei aºteptau în anticamerã, ca sã fie primiþi pentru un interviu.
Dubla prefixare constã în adãugarea înaintea rãdãcinii sau a cuvântului de bazã a douã
:
pãdure - (a) împãduri - (a) reîmpãduri; frunzã - (a) înfrunzi - înfrunzit - neînfrunzit;
Atenþie!
A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite ºi prefîxoide:
aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la cai); hidro-; ma
cro-; micro-; mono-; mulþi-; omo-; orto-; poli; pseudo; tele-; etc.

2. Derivarea cu sufixe
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adãugate dupã rãdãcinã pentru a forma un
cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziº (frunz+iº)
Clasificarea sufixelor se poate face:
a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensu
ri noi cuvintelor derivate:
- diminutivale, care formeazã cuvinte ce denumesc obiecte sau însuºiri considerate d
e vorbitor mai mici decât cele obiºnuite: -aº (copilaº), -cioarã (mescioarã), -el (bãieþel
cã (rãmuricã), -ioarã (bolnãvioarã), -uleþ (ursuleþ), -uº (bebeluº), - uþã (cãsuþã) etc.
- augmentative, care formeazã cuvinte ce denumesc obiecte sau însuºiri considerate
de vorbitor mai mari decât cele obiºnuite:
- an (bãietan), -andru (copilandru),
- oaie (cãsoaie), -oi (mãturoi, bãietoi) etc.
- pentru denumirea unei colectivitãþi (ajutã la formarea unor substantive colec
tive): - ãrie (rufãrie); -ãraie (fumãraie), -et (brãdet), -ime (tinerime), -iº (tufiº), -
(porumbiºte) etc.
- pentru denumirea agentului (autor al acþiunii sau meseriaº): - agiu (cami
onagiu), -ar (fierar), -aº (cosaº), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecãtor) etc.
- pentru denumirea însuºirii (sufixe adjectivale) - al (sãptãmânal), -ar (inelar), -aº (m
inaº), -at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios (mâncãcios), -os
(lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuºar), -ãtor (tocãtor); - niþã (zaharniþã)
.
- pentru denumirea unei noþiuni abstracte: - anþã (cutezanþã), -ãrie (copilãrie),
- ãtate (singurãtate), -ealã (greºealã), - ie (sclavie), -ime (isteþime), -inþã (fol
-ism (huliganism), -urã (arsurã) etc.
-pentru indicarea modalitãþii (sufixe adverbiale): -eºte (lumeºte), -iº (grãpiº), -â
.

b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice anumito
r pãrþi de vorbire:
- substantivale: -ar (cronicar), -ãmânt (jurãmânt), -ãtate (bunãtate), -ãturã (în
(ameþealã), -eaþã (dulceaþã) etc.
- adjectivale: -al (anual), -aº (nevoiaº), -bil (locuibil), -cios (mâncãcios), -esc (p
rietenesc), -iu (cenuºiu), -ui (gãlbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- verbale: -ãi (behãi), -ãni (clãnþãni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- adverbiale: -⺠(târâº), -eºte (româneºte), -iº (pieptiº) etc.

Atenþie!
Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt deri
vat (dubla sufixare): grãdinã + sufixul -ar = grãdinar + sufixul -ie
= grãdinãr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aº = butoiaº
bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aº = butoiaº
3. Derivarea parasinteticã
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaºi timp cu sufix ºi cu prefix
:
împãdurit = îm + pãdur + it
..............prefix radical sufix

Atenþie!
Derivarea regresivã constã în eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la
sfârºitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
alint « (a) alinta; pãr « parã; prun « prunã; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a) cugeta;
uca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.

Derivate ºi compuse. Schimbarea categoriei gramaticale

Derivarea, compunerea ºi schimbarea valorii gramaticale sunt mijloace interne
de îmbogãþire a vocabularului.
Derivare
Este procedeul de formare de cuvinte pornind de la un cuvânt de bazã, cu ajutoru
l sufixelor ºi al prefixelor. Cuvântul rezultat prin derivare se numeºte cuvânt derivat.
Sufîxele sunt afixe postpuse bazei, rãdãcinii sau morfemului independent" (Dicþiona
r de ºtiinþe ale limbii).
Studiile de specialitate propun o clasificare deosebit de riguroasã a sufixelor.
Studiile de specialitate propun o clasificare deosebit de riguroasã a sufixelor. În
lucrarea Limba românã contemporanã. Vocabularul (Ion Coteanu, Narcisa Forãscu ºi Angela B
idu Vrânceanu), din perspectiva clasificãrii morfemelor se vorbeºte de:
1. sufixe substantivale, al cãror rezultat este un substantiv: -ar (bucãtar).
-easã (mireasã); -ime (muncitorime);
2. sufixe adjectivale, al cãror rezultat este un adjectiv: -esc (ceresc);
-iu (auriu);
3. sufixe verbale, al cãror rezultat este un verb: -a (a brãzda), -i (a înflor
i);
4. sufixe adverbiale, al cãror rezultat este un adverb: -eºte (bãtrâneºte), -iº (fu
iº).
Lucrarea menþionatã propune ºi o clasificare semanticã a sufixelor:
1. sufixe augmentative, cu ajutorul cãrora se formeazã cuvinte care aratã cã obi
ectul denumit este mai mare decât cel denumit de cuvântul de bazã: -andru (copilandru
); -an (bãietan); -oi/oaie (cãsoi, cãsoaie) etc.
2. sufixe diminutivale, cu ajutorul cãrora se formeazã cuvinte care aratã cã obiec
tul denumit este mai mic decât cel denumit de cuvântul de bazã: -aº (copilaº), -uc (sãtuc)
-el (bãtrânel) etc.
3. sufixe pentru denumirea agentului, contribuind la formarea unor cuvinte
cu înþelesul de cel ce îndeplineºte o acþiune": -ar (acar); -aº (arcaº), -easã (cenuºãre
acaragiu) etc.
4. sufixe pentru denumirea însuºirii din obiecte: -al (sãptãmânal), -ar/-arã (fugar);
aº/-aºã (bãgubaº); -at/-atã (plusat); -bil/-bilã (demonstrabil); -esc/-eascã (domnesc); -e
rtareþ) etc.
5. sufixe pentru denumirea plantelor ºi a animalelor: -aº (toporaº), -el/ea (brumãr
el, albãstrea), -iþã (crãiþã), -uº (cerceluº) etc.
6. sufixe pentru denumirea instrumentelor, -ar (alfabetar), -iþã (botniþã), -tor
(dormitor) etc.
7. sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creºtem -ire
(cucerire); -ãtate (bunãtate); -ea/ã (amãgea/ã) etc.
8. sufixe pentru denumirea unei colectivitãþi: -arie (papetãrie); -ãrie (apãraie); -e
t (brãdet); -ime (preoþime); -iº (stejãriº) etc.
9. sufixe care implicã ideea de loc: -ie (fierarie: Stãtea pânã târziu în fierãrie";
e: Lucra la o mãcelãrie"); -et (brãdet: Luna rãsare din
brãdet") etc.
10. sufixe pentru indicarea modalitãþii: -este (copilãreºte); -iº (pieptiº) etc.
11. sufixe pentru nume proprii de familie: -eseu (Ionescu), -eanu (Vlãdeanu) et
c.
Sufixoidele (pseudosufixele) apar numai în termeni aparþinând limbajelor culte speci
alizate (Ion Coteanu). Ele au valoare denotativã uºor sesizabilã:
-fil ( iubitor"); -for ( care poartã, purtãtor");
-grafie ( descriere, ºtiinþã a descrierii);
-gramã ( schemã"); -log ( specialist");
-cid ( ucigãtor").
EXEMPLE:
- hidrofor: care poartã apa;
- insecticid: ucigãtor de insecte.

Prefixele sunt afixe antepuse bazei, cu valoare lexicalã în limba românã, care creeazã
n cuvânt nou, de obicei fãrã a-i schimba categoria lexico-gramaticalã" (Dicþionar de ºtiin
ale limbii).
Ion Coteanu propune urmãtoarea clasificare a prefixelor:
1. prefixe privative (cu sensul de fãrã", lipsit de": des- (desfiinþa); de- (deº
ruba);
2. prefixe negative, având rolul de a nega sensul cuvântului de bazã: ne- (n
econvingãtor);
3. prefixe delocutive, formând cuvinte noi de la locuþiuni: în- (îm-) (infãptui,
de la locuþiunea a pune în fapt"; îmbrãþiºa, de la locuþiunea a
cuprinde în braþe);
4. prefixe iterative, utilizate pentru cuvinte exprimând repetarea: rãs- (rãz-)
(a se rãzgândi); re- (a recãpãta).
Prefixoidele (pseudoprefixeie) reprezintã cuvinte din limbile greacã ºi latinã: aero- (
grecesc) privitor la aer, în legãturã cu aerul, privitor la aviaþie, în legãturã cu avia
erogara, aerodrom, aeromodel).
Pentru prefixoide, vezi I. Coteanu, Narcisa Forãscu, Angela Bidu-Vrânceanu, Umba
româna contemporanã. Vocabularul, E.D.P., Bucureºti, 1985, pp. 240-242).
Derivarea regresivã este consideratã o analogie din care rezultã un cuvânt nou, caract
erizat prin faptul cã are înfãþiºarea unui termen-bazã, deºi el este derivat" (1. Coteanu
p. cit., p. 243). în asemenea situaþie este cuvântul auz provenit prin derivarea regr
esivã de la verbul a auzi.
Derivarea parasinteticã constituie formarea de cuvinte prin utilizarea simultanã a s
ufixelor ºi a prefixelor: a îmbãrbãta, a întemeia etc.

Atenþie la scrierea derivatelor!

- prefixul des- înaintea unor cuvinte care încep cu b, d, g, l, m, n, r, v sau
vocalã devine dez-. Aºadar: dezbate, dezdoi, dezgoli, dezlãnþui, dezmembra, deznoda, dez
rãdãcina, dezvinovãþi, dezechilibra. Înaintea unor cuvinte care încep cu s, º sau j, des- s
ransformã în des-: desãra, dejuca,
-prefixul in-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine im-: impropriu, NU
inpropriu.
-prefixul în-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine îm-. Deci: îmbrãþiºare, î
odobiþi, NU înbrãþiºare, înbrãca, înpodobi.
- prefixul rãs-, înaintea unor cuvinte care încep cu b, g, j, n, devine rãz-. Aºadar:
rãzbate, rãzgândi, razjudeca.