Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În cartea a treia a ,, Republici” Platon nu defineşte genul liric, acesta nu va fi precizat nici
de către Aristotel, ambii filosofi considerau că poezia înseamnă doar tragedia, comedia şi epopeea,
ignorând poemele erotice ale poetei Sapho, odele pindarice, lirica lui Alceu, Arhiloh, etc.
Însă genul este de asemenea definit şi prin categorii structurale, ce cuprind opere similare cu
proprietăţi formale invariabile. Uneori genul a funcţionat diferenţiator, chiar pe baza unor criterii
tematice şi sociologice. În acest sens teoria lui Aristotel diferenţia - după personaje şi subiectele
operelor - între genurile înalte şi genurile inferioare; în Poetica el separa genurile după patru clase:
1. Dramaticul superior- reprezentat prin tragedie
2. Dramaticul inferior- reprezentat de comedie
3. Narativul superior- în care localiza epopeea
4. Narativul inferior- un gen mai puţin precizat, definit prin parodii, literatură comică de
inspiraţie populară.
Clasificarea lui Aristotel e parțial diferită față de teoria lui Platon. Încă din prima pagină a Poeticii,
el definește poezia ca pe o artă a imitației în versuri, excluzând din discuție proza și scrierile în
versuri care au ca subiect fizica, medecina, etc. Spre deosebire de Platon, Aristotel consideră și
modalitatea pur narativă ( povestirea, diegesis) o formă a imitației, dar reduce spațiul poeziei la
numai două moduri imitative: cel direct (specific teatrului) și cel expozitiv, narativ ( caracteristic
pentru epopee).
Mai este cunosctă printre teoriele antice ale genurilor și poezia lui Diomede, care fiind inspirat
de filozoful Platon , relevă genuri clasificându-le, genus imitativum ( genul dramatic, în care
vorbesc numai personajele și care cuprinde speciile tragic, comic, satiric), genus ennarativum (
genul epic sau narativ în care vorbește numai poetul și care cuprinde specia narativă propriu-zisă,
pe cea sentințioasă și cea didactică) și genus commune ( un gen mixt, în care vorbesc alternativ și
personajele și poetul, cuprizând epopeea, ca specie eroică,și poezia lirică).