Analiza literară a nuvelei ,, Murgul în Crimeea,, de Ion

Druță

Theodor Codreanu la un simpozium științific a spus următoarea afirmație

,,De-a lungul istoriei lor zbuciumate, moldovenii au avut patru mari povestitori -
Ion Neculce, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și Ion Druță,, . Tocmai de aceia Ion
Druță, este una din legendele plaiului nosrtu, una dintre zidirile de rezistență a
literaturii naționale, acel care a plîns și a cîntat impreună cu eroii sai viața
poporului cu durerile și bucuriile ei. Iar eroii săi literari sau dramatici creează cu
toții o familie de oameni vii, reali, asemenea nouă, dar mai ales asemenea bunicilor
și străbunicilor noștri. De la aceste personaje învățăm ani de-a rîndul spiritul,
noblețea, demnitatea si frumusețea dragostei de om și de viață. La baza creației
druțiene se află tradițiile populare și istoria neamului, care se împletesc cu
idealurile atotpurificatoare ale creștinismului.

Nuvela ,, Murgul în Crimeea ,, a cucerit cititorii prin acutitatea trăirilor

personajelor înrolate în război, care în anul 42 țind cu tot dinadinsul să ajungă pe
plaiul natal și deasemne prin lirizmul ce învăluie destinele acestor personaje,
lirizmul persistă pe parcursul întregii nuvele, manifestîndu-se prin trăiri puternice
si prin sentimente de maximă tensiune, și nu numai. Chiar titlul este semnificativ,
și ne vorbește despre evenimentul anunțat mai sus, prin prepoziția ,, în,, și prin
cuvîntul ,, murg ,, , deoarece murgul este un element specific doar poporului
român, astfel ne dăm bine seama că el în Crimeea este doar prin trecere, se
îndreapta undeva, nu este de oigine din acele părți, în cazul că se numea ,, Calul
din Crimeea ,, , era deja clar că se vorbește de alt ceva, dar cum Druță este cel mai
mare cîntăreț al neamului, tradiției, și vieții poporului român a reușit din start să ne
introducă în atmosfera isroriei neamului român.

Dar interesant cum sa aflat acest murg în Crimeea? Aceata întrebare î-și are
răspunsul chiar în primele cinci aliniate aliniate unde se anunță personajele si se
desenează un tablou al atmosferei și a locului. Prin cuvintele ,,coloană, moletieră,
caporal, tun ,, ne dăm bine seama că este vorba despre o vreme grea, vreamea
războiului, avem anunțate personajele: caporalul Harabagiu, murgul, coloana care
este un personaj colectiv, căpitnul Fulger și cățelul.

Din pimul aliniat vedem ce ralație are Harabagiu cu murgul său, o relație
apropoata ceea ce este demonstrat prin felul de a vorbi și de a se comporta a
stăpînului cu calul ,, ... rostind din vreme in vreme domol și blajin: - Hai, murgule,
hai... ,, de fapt acest ,, Hai, murgule, hai... ,, devine un laitmotiv al operei. În
aliniatul al doilea este vizibilă o notă de lirizm prin metafora ,, patru care de război,
plîngîndu-și soarta într-o toacă lincedă și chinuită,, , care reliefează durerea si dorul
crescut în sufletul întregii coloane, chiar si caii sarmanii ,, și-au pirdut de mult
potcoavele,, ceea ce ne vorbește despreo lungă și grea perioadă de cînd nimeni nu a
mai vazut plaiul natal și te timpul indelungat și dur al războiului. În cel de-a treilea
aliniat este descrisă imaginea tunului cu un șumuiag de paie ce este dus trei cai
albi, albul semnificînd pacea si libertatea, iar șumuiagu de paie ar semnifica o
imagine anti-război o dorință de a ajunge mai repede pe plaiuruile natale unde
mirosul ierbii este mai proaspăt, ciripitul pasarilor si lumina soarelui mai calda si
mai blîndă. În aliniatul patru apare imaginea cățelului, imaginea unui alt personaj
care devine și laitmotiv pe parcursul operei, care opreste de mai multe ori acțiunea
și introduce ceva mai zglobiu cu toate că schiopătează, se vede că și pe el la atins
durerea greului răzdoi. În cel de a cincea aliniat avem imaginea căpitanului Fulger ,
care vine incet pe roiabă, aici avem un oximoron și este vizibil prin numele său
Fulger, care ,,vine încet, încet călare...,,. Lexemul poate care este prezent de trei ori
in acest aliniat și pe intreaga ațiun a operei sugerează o neincredere, niște dubii o
situație de confuzie și neîncredere.

După aceste aliniate urmează un cuvint ,, Crimeea,, urmat de trei puncte de

suspensie și mai apoi deja este descrisă atmosfera și situația în care se află
personajele pe acest teritoriu. Chiar oximoronul cu care începe primul aliniat după
locul anunțat unde se află personajele noastre ,, Soarele răcit ,, care vine să
amplifice situația și să accentueze atmosfera intunecată și grea a următoarelor
aliniate, si nu doar oximoronul dat are acestă menire, dar și motivul drumului, care
începînd aici și prelungindu-se pe intreaga acțiune a nuvelei care este greu și
anevoios ,, drum îngust și înhețat, un drum fără capăt și fără popas,,. Tot în acest
aliniat sunt puse in antiteză vînturile, unul rece și umed, cel din Crimeea și altul cel
de acasă, care aduce cu el aerul doinelor noastre bătrinești pe care soldații îl trag
adînc în piept ca pe un lec tămăduitor, trimis de la cei dragi de peste ape, care a
venit să le lecuiască ranile sufletești dechise de atîta amar de vreme.

Din aliniat în aliniat atmosfera se intensifică, observăm aceasta cu ajutorul

cuvintelor ce incep aliniatele, oximoronul un soare răcit, o liniște seacă, adverbul
deodată schimbă dinamica, acestă gradașie trimite la durerea si la dorința
personajelor de a ajunge acasa, deasemenea substantivele și adjectivele ne
introduc în aceiași atmosferă rece de război ,, soare rece, drum îngețat, liniște seacă
și pustie. Toaca le dă putre soldaților să meargă mai departe, epitetul ,, toaca
blajină,, are menirea de a scoate în evidență dorul care sfișie soldații aflați departe
de casă. După aceste aliniate unde este descrisă atmosfera apăsătoare iar apare
țîncuțorul pentru a aduce o notă mai zglobie în întreaga atmosferă.

După aceste aliniate avem descrisă iarăși relația caporalului Harabagiu și a

calului sau, care ia fost tovarăș de război și care a îndurat toate chinurile posibile și
imposibile. Caporalul nu poate sa-și împuște calul, ar fi asemene a unui omor a
unuia din din puținii soldați rămași cu care au luptat cot la cot. Caporaluc cu
aceleasi cuvinte blînde și calme î-și îndeamnă murgul și totodată prietenul devotat
să measgă mai departe prin acelaș ,, Hai, murgule, hai...,,. Murgul nu este doar un
simplu cal ci cum am mai zis un personaj care a participat la toate acțiunile, el are
sentimente și un comportamen omenesc, înțelege că stapînul său îl iubește și îl
prețuiește.

În următoarele aliniate iar este prezent motivul drumului, drumului care duce
acasă, singurul drum pe care un ostaș îl poate face fără hartă, deoarece atunci
inima, dorul și credința îl conduc spre plaiul natal, spre oamenii iubiți și spre tot ce
este mai sfînt. Motivul stelei care a răsărit și tremiră aici are două semnificații:
prima ar fi acele de rol al unei călăuze, care îi conduce spre casa, dar mai bine zis a
speranței care trebuie să traiască în sufletele soldaților, și cea de a doua
semnificație ar fi că acele stele sunt ei inșiși, tremurînd și adunînduși toată puterea
prin rugăciunea de a ajunge cit mai curînd în sînul celor dragi.

Următoare cădere a murgului este semnificativă, deoarece prin căderea

murgului înțelegem oboseala, neputința și durerea soldaților, deja calul se scola
mai greu nu poate să facă asta fără ajutorul caporalului care vine și varsă țărînă la
picioarele calului, murgul se ridică dar este obosit de tot, îi tremură muschii, dar
totuși merge înainte, caporalul îl ajută și ține ca acesta să ajungă și el acasă, că doar
au venit aici împreună. Caporalul Harabagiu își numea și îndemna prietenul Murg
pe cînd capitanul Fulger îl numea gloabă, din motiv că nu simțea aceiași afecșiune
pentru acest cal , care o simțea caporalul.

Cea de treia cădere a murgului deja este ultima, caporalul înțelege oboseala
și durera lui, se chinuie sal ridice, dar de data aceasta nu-l mai dece mai depatre ci
îl scoate în mijlocu cîmpului, ceea ce ar semnifica ca calul a fost lasat să moară
într-un loc unde este doar el, unde nu-i război, dar unde nu este nici pace, e lăsat să
moară singur, deoarece caporalul nu ar fi putut rezista să vada această moarte.
Calul aștepta iar acele cuvinte calde și blajine a caporalului, însă de astă datra aude
altele ,, Așa-i, murgule, la război,, , prin aceste cuvinte înțelegem că și calul a fost
un soldat care a luptat cu demnitate și cu fidelitate, durerea sa este înmuiată e acel
vint, care aduce mirosul cu iarba de acasă, melodia dulce a doinei și imaginea
prietenului său.

Prin această nuvelă și prin personajele date, Ion Druță a reușit să redea
durerea unui neam întreg, să deseneze calitățile acestui neam, ca puterae, rezistența
și răbdarea și să nea învățat unele lucruri sacre care trebuie să le păstrăm și să le
urmăm, astfel cum au urmat stele tremurînde soldații în frunte cu murgul și
stăpînul său.