Sunteți pe pagina 1din 16

Viaţa unei mari

personalităţi
moldoveneşti... Aureliu
Busuioc
Proiect realizat de : Dobrovolschi Cristian, clasa XIA
Unul dintre scriitorii

dotaţi cu inteligenţă, spirit

de observaţie şi umor, care

m-a fascinat prin talentul

său de a crea este

Aureliu Busuioc.
Poet, prozator, dramaturg,
eseist, ziarist, romancier ...
Maiestru cu majuscule, unul
din singularii “oameni-orchestră”
ai literaturii şi culturii noastre la general.
Inconfundabila-i creaţie poartă pecetea personalităţii sale
universale – de o vastă cultură literară, neordinară, elegantă,
ingenioasă, meditativă, lirică, satirico-umoristică,
îngândurată, duiosă, veselă, calamburică, parodiacă, ironică,
zemflementoare, rafinată...şi sigură pe sine. În toate aceste
aprecieri, sintetizate din recenzii, note critice, referiri,
adnotări, dar şi încă în atâte altele îl recunoaştem pe
Aureliu Busuioc.
Date Biografice
Aureliu Busuioc
S-a născut la 26 octombrie 1928 în familia lui Alexandru şi a
Olgăi Busuioc în comuna Cobîlca(azi Codreanca),judetul
Orhei.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1953) şi al
Uniunii Scriitorilor din România(1991).
 Între anii 1935-1939 a urmat Şcoala primară de aplicaţie de
pe lîngă Şcoala Normala Eparhială de fete din Chişinău.
Apoi au urmat studiile în Liceul „Alecu Russo” din
Chişinău(1939-1944), pe care le-a întrerupt din cauza
războiului, dar le-a continuat la Timişoara la Colegiul
naţional bănăţean „C.D.Loga” unde în 1948 şi-a luat
bacalaureatul la Agronomie.
• Văzând că nu prea are vocaţii
agricole, între anii 1948-1949 a
ales Şcoala militară de ofiţeri din
Sibiu.
• Studiază la Institutul Pedagogic
“Ion Creangă” din Chişinău,
facultatea de Litere.
• Redactor la Editura de Stat(1952-
1954), redactor-şef adjunct la
revista “Chipăruş”(1957-1959),
redactor-şef la revista “Scînteia
leninistă”(1959-1960) şi la ziarul
“Tinerimea Moldovei”(1960-
1962), secretar al Uniunii
Scriitorilor din Moldova(1977-
1986).

• Începînd cu 1950, publică
grupaje de versuri în presa
timpului. În anul 1955 are un
debut editorial cu placheta de
poezii umoristice Prafuri amare
şi cartea pentru copii La pădure.
Odată turmentat de succesul
primelor tipărituri, a scos una
după alta cărţuliile de versuri
Piatra de încercare (1958),
Firicel de iarbă rară (1961),
Dor (1962), Poezii (1964),
Versuri,
Vise color, În alb şi negru
(1977), Concert (1993).
• În continuare a publicat mai multe
cărţi adresate celor mici, printre
care:

Aventurile lui Nătăfleaţă (1961),


Cizmele cocostărcului (1967),
Marele Răţoi Max (1968),
Noile aventuri ale lui Nătăfeaţă
(1978),
Cînd bunicul era nepot (2008),
Sfredeluş (2009).
 În 1966 apare romanul „Singur în faţa dragostei” care a fost
întîmpinat de publicul cititor foarte bine. Acest roman la făcut pe
scriitor să creadă că vocaţia lui adevărată este exprimarea
obişnuită, firească, nesupusă regulilor versificaţiei. În 1971
apare în traducere, la Riga, Moscova, Vilnius, Bratislava,
romanul „Singur în faţa dragostei”.
 În 1973 apare romanul „Unchiul din Paris” care a fost editat
aproape în toate capitalele republicilor din fosta U.R.S.S.
 A mai editat şi următoarele romane: Local
ploi de scurtă durată (1986), Lătrînd la lună
(1997), Pactizând cu diavolul (2000),
Spune-mi Gioni (2003), Şi a fost noapte…
(2012).
• În 1969 intră în dramaturgie cu piesa Radu Ştefan-
Întîiul şi Ultimul, transformată de regizorul Ion
Ungureanu şi teatrul „Luceafărul” într-un spectacol
foarte reuşit în anul 1979, urmată de alte două piese
– Şi sub cerul acela şi Toate trei anotimpuri,
ambele editate în 1971.
• Autor de scenarii pentru filme. Traduce din A.
Griboedov, N. Gogol, B, Jonson, O‘Henrz, W.
Shakespeare ş.a. Multe din lucrările autorului au
apărut în Germania, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia,
în fostele republici ale U.R.S.S.
Premii şi diplome
Pentru romanul Unchiul din Paris i se decernează premiul
“N. Ostrovski” (Moscova, 1974). În 1966 obţine Premiul
Naţional pentru culegerea de versuri Concert şi este decorat cu
“Ordenul Muncii”. Deţine titlul de Maestru Emerit al Artei din
Moldova (1984). Premiul special al Uniunii Scriitorilor Din
Moldova pe anul 1999 pentru volumul Pactizând cu diavolul.
 La ediţia a VII-a a Salonului Internaţional de Carte pentru
copii i se acordă Premiul Comisiei Naţionale a Republicii
Moldova pentru UNESCO (2003, pentru cartea Întîmplări cu
Nătăfleaţă). Marele premiu “Cartea anului” la ediţia a XII-a a
Salonului Internaţional de Carte pentru Copii(2008, pentru
cartea Cînd bunicul era nepot). La ediţia a XIII-a a Salonului i
s-a decernat Premiul “Ion Creangă” pentru întreaga activitate
în domeniul cărţii pentru copii.
Şi a fost noapte...
Romanul intitulat ,,Şi a fost noapte...” este o noutate pe
arena literară contemporană. Compusă simetric din
şapte capitole, cartea zugrăveşte realităţile crude ale
celui de-al doilea război mondial desfăşurate într-un sat
bulgăresc B[Bolgrad].
Protagoniştii romanului sunt diferiţi ca naţionalitate dar
se înrudesc sufleteşte. Lenţa, o tânără bulgăroaică şi
ofiţerul din armata germană, Werner, de origine
austriac, trăiesc o frumoasă şi scurtă poveste de
dragoste, fiind despărţiţi de eliberatorii ruşi.
În primele pagini descoperim două lebede: ”Zborul în
sine nu marca nimic extraordinar (…) Neobişnuită era
perechea: o pasăre albă ca spuma laptelui şi cealaltă
neagră tăciune” , care se împerechează neobişnuit şi
mai greu decât altele…
• “Aş vrea să fii soţia mea, nu
jertfa mea… Dar cum?
Cum?”, se întreabă Werner.
Pare o dragoste imposibilă, el
şi ea fiind despărţiţi timp de
12 ani din cauza Războiului
Mondial, încheiat în 1945, şi
a unei revoluţii din Ungaria
(1956). Totuşi, în final cei doi
se întâlnesc şi el o duce în
Tirol, unde îi aşteaptă iubirea
glorioasă, atotputernică.
”Îmbătrânesc.
Ei şi?
N-o las mai moale,
Ce nu pot anii –poate-nţelepciunea,
Degeaba râzi din floarea vârstei
tale N-o să-ţi
predau de-a oarba
gestiunea!
Şi degeaba crezi, tu, tânără jivină,
Că e pe drept să-mi jinduieşti mălaiul:
Îmbătrânind
eu răspândesc lumină
Lumina ce-o emană putregaiul”
(A.B.)
Aprecieri critice
Dotat cu inteligenţă şi spirit de observaţie şi
umor, Aureliu Busuioc reprezintă tipul rar de
scriitor “urban”, care valorifică cu predilecţie
un material de viaţă rural. Proza sa refuză
relatarea domoală moldovenească, fiind
dinamică, “cinematografică”. Eseistică şi avînd
nerv ironic. ( Mihai Cimpoi)
Poezia lui Aureliu Busuioc numai la prima
vedere este o suită de zîmbete..., de glume..., de
paradoxuri sau parodii... La o lectură adecvată,
însă, ea se dovedește a fi o meditaţie originală
asupra vieţii, înainte de toate asupra sufletului
omenesc plin de taine şi de mistere. (Ion
Ciocan)
“Aureliu Busuioc este unul dintre rarii autori care mai
mult s-au descris decît au descris...Tot scrisul dumnealui
are un singur personaj care este Măria sa Ironia.”
(Tudor Palladi)
“Atracţia permanentă a lui Aureliu Busuioc pentru
universul mirific al copilăriei... Îl determină să
plăsmuiască în mod special şi citeva lucrări pentru copii,
care denotă inteligenţă, isteţime, umor..., se disting
printr-o cunoaştere adîncă a psihologiei “spirituale” a
ştrengarului...”
( Mihail Dolgan)
• Aureliu Busuioc a declarat că l-a fascinat mereu Poezia,
că a umplut cu rodul dragostei sale citeva zeci de
plachete, ritmând tot ce i-ar fi putut trece prin minte, în
căutarea înfrigurată a metaforei pentru ceea ce credea a
fi filosofie sau iubire, epitetul pentru tot ce credea a fi
măreţ şi înălţător, dar şi ...”minciună inspirată”, despre
care a zis aforistic:
“Când zi de zi minciunii
dulci te dărui,/Cu zi de zi
mai mort te vei trezi:/
Nemuritor e numai adevărul,/
Acel ucis în fiecare zi...”