NICOLAE DABIJA – ÎNTRE

REAL ȘI MITIC
 ANII DE COPILĂRIE

• S-A NĂSCUT LA 15 IULIE 1948 ÎN COMUNA

CODRENI (CĂINARI), LA MARGINEA DE
SUS A BUGEACULUI ÎN ACTUALA
REPUBLICĂ MOLDOVA.
 DEBUTUL LITERAR

• A DEBUTAT ÎNCĂ DE PE BĂNCILE LICEULUI (1965) ÎN

GAZETA „ TINERIMEA MOLDOVEI", CU UN CICLU DE
VERSURI. ESTE ABSOLVENT AL UNIVERSITĂŢII DIN
CHISINAU, ÎN 1972. VOLUMUL DE DEBUT. OCHIUL AL
TREILEA, 1975, PRIMESTE „PREMIUL TINERETULUI DIN
MOLDOVA".
 REDACTOR-ȘEF

• DIN 1986 ESTE REDACTOR SEF AL REVISTEI „LITERATURA

SI ARTA" A UNIUNII SCRIITORILOR DIN MOLDOVA. IN 1988
PRIMESTE „PREMIUL DE STAT" AL R.S.S. MOLDOVENESTI;
ESTE ALES PRESEDINTE AL SOCIETATII „LIMBA NOASTRĂ
CEA ROMÂNĂ".
 POEZIA

• POEZIA SA ESTE CUNOSCUTĂ PRIN TRADUCERI ÎN LIMBI

ALE POPOARELOR DIN SPAŢIUL FOSTEI UNIUNI SOVIETICE
ŞI DIN ALTE ŢARI. A SCRIS CÂTEVA CĂRŢI PENTRU COPII,
ESTE PUBLICIST ŞI ESEIST (LUCRAREA PE URMELE LUI
ORFEU, 1983), A REALIZAT DE ASEMENEA O ANTOLOGIE A
POEZIEI VECHI MOLDOVENESTI (1988), ÎNSUMÂND,
PRINTRE ALTE TEXTE, ŞI MULTE PAGINI NECUNOSCUTE
CERCETATORILOR DIN ROMÂNIA
 TEMATICA

• IN OPERA SA SE ÎNTÂLNESC, CA ÎNTR-O MATCA, MULTE DIN

TEMELE PREDILECTE ALE ACESTEI GENERAŢII:
REMEMORAREA TRECUTULUI ISTORIC, LEGĂTURA
OSMOTICA CU PĂMANTUL STRĂMOŞESC, PĂSTRAREA
NEALTERATĂ A GRAIULUI MATERN CA PRINCIPIU
FUNDAMENTAL ŞI INATACABIL AL DĂINUIRII, POEZIA CA
MOD DE EXISTENTA.
 VOLUME DE VERSURI

• VOLUME DE VERSURI: OCHIUL AL TREILEA (1975), APĂ

NEÎNCEPUTĂ (1980), ZUGRAVUL ANONIM (1985), ARIPĂ
SUB CĂMAŞĂ (1989), POEZIILE BALADĂ, BALADA CU TOMA
ALIMOS, CĂPRIANA ŞI A1002-A NOAPTE AU FOST
REPRODUSE DUPA VOLUMUL SELECTIV ARIPĂ SUB
CÂMAŞĂ IASI, EDITURA JUNIMEA, 1991.
 BIOGRAFIE

- NĂSCUT LA 15 IULIE 1948 ÎN SATUL CODRENI, RAIONUL CIMIȘLIA,

REPUBLICA MOLDOVA.
- AUTOR A PESTE 80 DE VOLUME DE POEZIE, PROZĂ, ESEURI.
- GENERAŢIA ŞAPTEZECISTĂ DE SCRIITORI BASARABENI POARTĂ NUMELE
CĂRŢII SALE DE DEBUT: OCHIUL AL TREILEA (1975).
- ALTE TITLURI: APĂ NEÎNCEPUTĂ (1980), ZUGRAVUL ANONIM (1985), ARIPĂ
SUB CĂMAŞĂ (1989), MIERLA DOMESTICITĂ (1992), DREPTUL LA EROARE
(1993), FOTOGRAFUL DE FULGERE (1998), MARATON PRINTRE GLOANŢE
(2008), PSALMI DE DRAGOSTE (2014) Ș.A. ROMANUL TEMA PENTRU ACASĂ
(2009) A AJUNS LA CEA DE A OPTA EDIȚIE, CU PESTE 60000 DE
EXEMPLARE VÂNDUTE, FIIND TRADUS ÎN MAI MULTE LIMBI.
 BIOGRAFIE

- LAUREAT A NUMEROASE PREMII, NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE:

PREMIUL NAȚIONAL AL REPUBLICII MOLDOVA (1988, 2011), MARELE
PREMIU „NICHITA STĂNESCU” (1992, ROMÂNIA), MARELE PREMIU
„LUCIAN BLAGA” (1993, ROMÂNIA).
- DIN 1986, ESTE REDACTOR-ŞEF AL SĂPTĂMÂNALULUI „LITERATURA
ŞI ARTA” AL UNIUNII SCRIITORILOR.
- PREŞEDINTE AL ASOCIAŢIEI OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ, CULTURĂ ŞI
ARTĂ
- MEMBRU AL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA
- MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI ROMÂNE
 OPERA. TEME ȘI MOTIVE

- DEBUTUL EDTORIAL: OCHIUL AL TREILEA (1975), VOLUM DISTINS CU PREMIUL

TINERETULUI DIN RSS MOLDOVENEASCĂ.
TEMA: POEZIA ȘI POETUL
LIBERTATEA FANTEZIEI

DE LA UN TIMP, DIN CE ÎN CE MI-E MAI GREU

SĂ DEOSEBESC REALUL DE VIS, CEARA DIN LUNĂ DE
CEARA DIN-PLOPI
AMEȚITOR, AMEȚITOR SE-NVÂRT ÎN JURUL MEU
LUCRURILE VĂZUTE CU AL TREILEA OCHI.
RAPORTUL FIINȚĂ TIMP
OCHIUL LĂUNTRIC
RĂSTURNARE DE VIZIUNE
POEZIA POEMUL
TRECE POEMUL CU-N POET ÎN DINȚI

TEMA: LIBERTATEA CREAȚIEI

• ARTA SA POETICĂ EXPRIMĂ O CONȘTIINȚĂ INDIVIDUALĂ ASUPRA
PROBLEMELOR DE CREAȚIE, IDENTIFICÂND DE FIECE DATĂ STATUTUL
POETULUI ȘI AL POEZIEI, PARTICULARITĂȚILE UNIVERSULUI ARTISTIC,
RELAȚIILE CU VIAȚA ȘI CU MOARTEA.

• E ABUNDENTĂ ÎN EXPRESII PLASTICE, POETUL ARE UN NOU PUNCT DE

VEDERE.
• ,,NU LUCRURILE ÎNTÂMPLATE LE CÂNT, CI PE CELE CARE AȘ FI VRUT SĂ SE
ÎNTÂMPLE.”
SE REFUGIAZĂ ÎN TAINELE SUFLETULUI, POETIZÂND UNIVERSUL ŞI
ZEIFICÂNDU-ŞI, CUMVA PROFETIC, TRĂIRILE PRIN TRANSFERUL ÎN
TRANSCENDENT:
„DAR CE-AM VĂZUT CU OCHIUL-AL-TREILEA IERI/ VA FI DOAR MÎINE
ADEVĂRAT”
. ÎNTR-UN „VEAC PELTIC” ACEST VIZIONARISM SE ÎNDUREREAZĂ; BALANSUL
ÎNTRE TELURIC ŞI ASTRAL REVINE UNUI PROFET-MARTIR „CU ARIPILE-ASCUNSE
SUB CĂMAŞĂ”, PRIVIND ÎNTÎMPLĂRILE PRINTR-O LACRIMĂ.
(ADRIAN DINU RACHIERU)
• POEZIA E LIBERTATE ÎN IMAGINAȚIE
• UN JOC, UN RĂSFĂȚ AL FANTEZIEI
• ,,RISIPĂ DE CUVINTE E POEZIA, RISIPĂ DE POEZII SUNT CUVINTELE”
• ÎN VIZIUNEA POETULUI, ADEVĂRATA POEZIE SE SCRIE PE CÂMPUL DE
LUPTĂ.
• POEZIA E FORȚA GENERATOARE DE VIAȚĂ
• POEZIA E UN DAR DIVIN, SACRU
• E IDEALUL ,,LUCEAFĂRULUI CLAR”

• ,,POEȚI CARE-Ș SCRIU POEZIILE-N SĂLI DE LECTURĂ ȘI POEȚI CARE ȘI LE

SCRIU PE CÂMPUL DE LUPTĂ CU PROPRIUL SÂNGE; PĂDURILE CÂNTATE DE
EI ÎNFRUNZESC.”
• MANOLESCU OBSERVĂ CĂ DABIJA SPALĂ TEMELE NICHITASTĂNECIAN, CU ELEGANȚĂ.
• POETUL A RĂMAS SINGUR, ESTE TRATAT CA UN INAMIC ÎNTR-O SOCIETATE ÎNCHISĂ.
• LIBERTATEA ÎN ZBORUL FANTEZIILOR (SĂGEATĂ ÎNFIPTĂ-N AER) TRECE LA LIBERTATEA
UNUI JOC AL NEBUNILOR.
• EUL POETIC VEDE UN SOARE BĂTRÂN, CARE S-A RĂCIT DE TOT, IAR UN NEBUN ÎL TRAGE
DE RAZE ÎN JOS.
• OCHIUL LĂUNTRIC E O SALVARE A SINELUI CONTRA PUTERII MALEFICE. POETUL VEDE CU
OCHIUL LĂUNTRIC CEEA CE NU VOIAU SĂ VADĂ POEȚII ASERVIȚI REGIMULUI.
• OCHIUL LĂUNTRIC E ECHIVALENTUL CURAJULUI
 LIBERTATEA FANTEZIEI

• FALS SENTIMENTALISM
• ALUZII ECHIVOCE
• SIMBOLISTICĂ PLINĂ DE AMBIGUITĂȚI
• DABIJA ESTE CRITICAT PENTRU POEZIA PURĂ, ORFICĂ. POETUL E ÎNTR-
O IPOSTAZĂ DE LUPTĂTOR ÎNTR-O CETATE ASEDIATĂ.
• POEMELE DESPRE GRAI SUNT ALTE TEXTE DE ÎNĂLȚARE ÎN FORMULE
BALADEȘTI A ,,MĂNĂSTIRILOR DE IUBIRE”.
• ,,EXISTĂ O STARE DE DINAINTEA CUVINTELOR PE CARE PROFEȚII ȘI AZI
O ÎMPART CA PE-O BUCATĂ DE PÂINE SĂ NU MOARĂ DE FOAME”(
PRECUVINTELE)
• POETUL CONDAMNĂ PROFEȚII DE CURTE.
• ÎN CREAȚIA SA, SE COMBINĂ ORFISMUL ȘI MESIANISMUL ( PRINCIPII INCOMPATIBILE ÎN CANONUL MODERNIST).

,,N-AVEAM NICI TIMP, N-AVEAM NICI VREME

SĂ NE CROIM ALTFEL DE SORȚI,
RETRAȘI ÎN IMNURI ȘI POEME
ERAM, CA DINCOLO DE MORȚI.

ȘI DOAR POEMELE ACELE

DE DRAGOSTE ȘI DOR CUMPLIT-
OPREAU OȘTIRILE SĂ INTRE
ÎN ȚARA-N CARE NE-AM IUBI””
(N-AVEAM NICI TIMP, NICI VREME)
• ESENȚIAL PENTRU POETICA LUI DABIJA E CARACTERUL PARADOXAL AL
IMAGINARULUI, AL RELAȚIILOR LOR ANTINOMICE.
• LUMEA POETULUI, ,,CERUL LĂUNTRIC”, ESTE FINITĂ ȘI INFINITĂ
CONCOMITENT, E ALCĂTUITĂ DIN LUCRURI SIMPLE, DAR, ÎN ACELAȘI
TIMP, NU CHIAR ATÂT DE SIMPLE, PENTRU CĂ NU EXISTĂ NIMIC SIMPLU
LA EL: PROFETUL E MUT, SĂGEATA ÎNFIPTĂ-N AER, POEZIA E O MIERLĂ
DOMESTICITĂ, O LACRIMĂ CARE VEDE.
 REFERINȚE CRITICE

,,POEZIE DE ŞOAPTE ŞI REMEMORĂRI CARE S-AR VREA CITITĂ SAU ROSTITĂ ÎN

ACOMPANIAMENT DE HARPE ŞI FLAUTE, ÎN LUMINI CATIFELATE, SCĂZUTE.
ÎNTRE VIAŢĂ ŞI MOARTE, ÎNTRE PĂMÂNTESC ŞI ASTRAL – NECONTENIT ÎN CĂUTAREA
UNUI ECHILIBRU –, POETUL DE LA CHIŞINĂU E UN CENTRU DE BALANS, O VOCE
CALDĂ CARE-ŞI REPRIMĂ ACCENTELE ÎNALTE. EFUZIUNILE SALE CHEAMĂ, ÎN
CONTRAPUNCT, PROPOZIŢII ÎN SURDINĂ, TĂCERI, ELOCVENŢE, PAUZE.
PROIECTATĂ ÎN ORIZONT METAFIZIC, TRECEREA ÎN NEFIINŢĂ ARE ÎN FRUMOASA
BALADĂ CU TOMA ALIMOŞ GRAVITATEA POEMELOR UNUI BLAGA: A UNUI BLAGA
ASEDIAT”.
CONSTANTIN CIOPRAGA, NICOLAE DABIJA – O CONŞTIINŢĂ VIZIONAR-PATETICĂ,
PREFAŢĂ LA VOLUMUL ARIPĂ SUB CĂMAŞĂ, IAŞI, EDITURA JUNIMEA, 1991
„DE CÂŢIVA ANI BUNI, «LITERATURA ŞI ARTA» SE CITEŞTE DE LA EDITORIALELE
LUI NICOLAE DABIJA, CARE SUNT ADEVĂRATE EXERCIŢII DE ÎNVIORARE A
SPIRITULUI ÎN DIMINEŢILE DE JOI.
ÎMPOTMOLIŢI ÎN MÂZGA RUTINEI, OBOSIŢI DE MANEVRELE POLITICIANISTE
ALE GUVERNANŢILOR – ABILE, ABSURDE, ABERANTE, ABISALE, ABJECTE,
ABNORME, ABOMINABILE (IATĂ-NE ÎN EXTAZ LINGVISTIC POSTMODERNIST
PE CARE NU-L AGREEAZĂ DABIJA, CULTIVATOR, TOTUŞI, DE JOCURI DE
LIMBAJ WITTGENSTEINIENE), FIINDCĂ ABHORĂ, ABJURĂ ŞI ABIOTROFIZEAZĂ
TOT CE ŢINE DE FIRESC, DE ADEVĂR, DE NEAM, DE ISTORIA ŞI DE BUNUL-
SIMŢ –, NECĂJIŢI DE RELUĂRILE SISIFICE ALE ACELORAŞI PROBLEME PARCĂ
SPRE A LEGITIMA CONDIŢIA NOASTRĂ MANOLINĂ (ALĂTURI DE CEA
MIORITICĂ), DE A NE ÎNTOARCE MEREU LA PUNCTUL ZERO, GĂSIM ÎN
LUĂRILE LUI DE ATITUDINE – TRANŞANTE, „EMINESCIENE”, FĂRĂ CONCESII –
O OAZĂ DE PROSPEŢIME, DE RELAXARE PSIHICĂ.
MIHAI CIMPOI, „LITERATURA ŞI ARTA”, NR. 28, 10 IULIE 2008
„AM REMARCAT FĂRĂ DIFICULTATE CĂ DABIJA I-A CITIT BINE PE MARII POEŢI,
DE LA EMINESCU LA NICHITA STĂNESCU, ŞI ESTE LA CURENT CU LITERATURA
EUROPEANĂ (DIN CARE A ŞI TRADUS). ESTE UN «OPTZECIST» CARE NU
RENUNŢĂ LA TRADIŢIA SPIRITUALĂ ŞI NU DESPARTE BIOGRAFIA INDIVIDUALĂ
DE MAREA ŞI MICA ISTORIE. CREDE CĂ POEZIA ARE ÎNCĂ O MISIE SOCIALĂ
ŞI NAŢIONALĂ ÎN EPOCA POSTMODERNITĂŢII ŞI CĂ POETUL TREBUIE SĂ
RĂMÂNĂ, ATUNCI CÂND ESTE NECESAR, O VOCE A TRIBULUI. SCRIE, DE
ACEEA, DESPRE NELINIŞTILE SPIRITULUI SĂU, DAR SCRIE ŞI DESPRE
TRAGEDIILE, VECHI ŞI NOI, ALE COMUNITĂŢII DIN CARE FACE PARTE. ESTE
PRIN ACEASTA UN TRADIŢIONALIST, UN POET NESINCRONIC? POATE CĂ
ESTE, DAR CE ÎNSEAMNĂ ÎN POEZIE A FI TRADIŢIONALIST ŞI A FI
MODERNIST? CE POT SĂ SPUN AICI, PE SCURT, ESTE CĂ TRADIŢIONALISMUL
ŞI MODERNISMUL SUNT CONCEPTE IDEOLOGICE, NU ESTETICE, ŞI CĂ, ÎN
MULTE CAZURI, ELE SE AMESTECĂ ÎN POEZIE”.
EUGEN SIMION, „LITERATURA ŞI ARTA”, NR. 28, 10 IULIE 2008
„ÎN GLASUL ACESTUI POET RĂZBATE AMINTIREA CÂNTECULUI ORFIC. O
BLÂNDEŢE SFÂŞIATĂ PRELUNG STRĂBATE VOCEA LUI DABIJA ORI DE CÂTE ORI
VORBEŞTE ÎN PUBLIC SAU ÎŞI ROSTEŞTE VERSURILE. SUNT CONVINS CĂ ACEASTĂ
VOCE A CONTRIBUIT LA REÎNVIEREA SUFLETEASCĂ A ROMÂNILOR BASARABENI.
LIRICA LUI NICOLAE DABIJA ESTE O POEZIE A LEGENDELOR ŞI MEMORIEI.
ÎMPOTRIVA VEACULUI PELTIC, MUTILATOR AL POPOARELOR, SE RIDICĂ MELODIA
VERBULUI DABIJIAN. MENADE ÎNCRÂNCENATE AR DORI SĂ-L SFÂŞIE PE ACEST
MODEST ŞI CUMINTE ORFEU AL BASARABIEI. POATE DE ACEEA AM ŞI SCRIS ASTE
RÂNDURI, ÎN SPERANŢA CĂ INVIDIA UCIGĂTOARE VA DISPĂREA DINTRE FRAŢI”.
THEODOR CODREANU, BASARABIA SAU DRAMA SFÂŞIERII, CHIŞINĂU, EDITURA
FLUX, 2003, PAG. 217-233
ÎNTR-O EPOCĂ SUBJUGATĂ DE REALISMUL „DE COMANDĂ”, N. DABIJA A
CONTRIBUIT LA REABILITAREA POETICULUI. LIRICA SA, BEATUDINALĂ,
SIGILATĂ DE AMINTIREA CÂNTULUI ORFIC, ÎNDATORATĂ SURSELOR
FOLCLORICE, RECUPERÂND EUFONIILE STRĂVECHIMII CONTRASTA CU
MEGAPOEMELE ANIMATE DE SUFLU EPOPEIC, DEZVOLTÂND INDUSTRIOS, DE
PILDĂ, MITUL LENINIST (A. LUPAN, EM. BUCOV, G. MENIUC, B. ISTRU ŞI ÎNCĂ
ALŢII). CONVINS, ÎN NUMELE MAXIMALISMULUI ETIC, CĂ LUMEA – PRIN
POEZIE – POATE DEVENI „MAI BUNĂ”, CĂ „TOATE LUCRURILE AU CÂTE-O
AURĂ”, CĂ IUBIREA ARE „GUST DE NEMURIRE”, NICOLAE DABIJA IMPUNE, SUB
ACUZA DE A FI TRADIŢIONALIST, MODULAŢIA PROFETICĂ, SEDUSĂ DE
DIAFANITATE; DAR TRADIŢIONALISMUL, REAMINTIM, NU ESTE UN CONCEPT
ESTETIC. PROGRAMATIC MESIANICĂ (CF. M. CIMPOI), LIRICA DABIJIANĂ,
CHELTUIND ENERGIE VERBALĂ, ÎMBRACĂ ACCENTE VATICINAR-PAMFLETARE;
ÎN VIRULENŢA SATIREI, CONSTATASE D. MICU, „LĂCRIMEAZĂ ELEGIA”.
ADRIAN DINU RACHIERU
CA MARE POET SOCIAL (CUM ÎL VĂZUSE IOAN ALEXANDRU), EL
ÎMBRĂŢIŞEAZĂ LINIA MILITANTĂ, DEVINE SCRIITOR „CU PROGRAM” (AJUSTAT
DIN MERS), FACE DE TOATE SLUJIND TRIBUN-ARTA. APĂRĂ FIINŢA NAŢIONALĂ
LANSÂND CUVINTE DURUTE, CONTEMPLÂND „RÂUL CEL MAI TRIST DIN LUME”
(PRUTUL, FIREŞTE) ŞI HARTA „RUPTĂ”. VREA SĂ SCOATĂ DIN LETARGIE
MOLCOMEALA MOLDAVĂ, LUPTĂ CU AMNEZIA FIINDCĂ NU SE ÎMPACĂ
NICIDECUM CU „SUPRAVIEŢUIREA PRIN UITARE” ÎN NUMELE IUBIRII DE NEAM
(O PATRIE „PUSĂ LA PERETE”), CERCETEAZĂ „FAPTELE TIMPULUI” (V. ÎN
CĂUTAREA IDENTITĂŢII) BELETRIZÂND ÎN COLORATURĂ CRONICĂREASCĂ,
OFERIND ÎNTRUPĂRI POETICE, UŞOR DEVIANTE, CU SUBSTRAT ALEGORIC,
EXTRĂGÂND ÎNVĂŢĂTURI DIN „ABURUL EVENIMENTELOR”. INCISIVITATEA
POETULUI-OŞTEAN E ÎNDREPTĂŢITĂ; RĂSTĂLMĂCIREA ISTORIEI, PÂNGĂRIREA
FIINŢEI NAŢIONALE CER REPLICI PE MĂSURĂ, AŞEZÂND CURSUL ISTORIEI ÎN
ALBIA FIREASCĂ, APĂRÎND LIMBA: „VOM FI ATÎT CÎT VOM VORBI/ ACEASTĂ
LIMBĂ STRĂMOŞEASCĂ”. O LIMBĂ „PLINĂ DE DUMNEZEIRE”, CU DOINE
„GRELE DE VECIE” ŞI LACRIMI-SĂRBĂTORI, ZUGRĂVIND „OFTATUL”.
TEMA PENTRU ACASĂ, O CARTE „ARĂTATĂ” LA ŢIPOVA, ÎN PRAGUL MORŢII,
NARÂND DESPRE O POVESTE DE DRAGOSTE ÎN INFERNUL GULAGULUI DE LA
ZARIANCA ŞI TITLURILE CARE I-AU URMAT (NUVELELE ADUNATE ÎN NU VĂ
ÎNDRĂGOSTIŢI PRIMĂVARA PÂNĂ LA RECENTUL TE BLESTEM SĂ TE
ÎNDRĂGOSTEŞTI DE MINE!) DEMONSTREAZĂ, PRIN URIAŞUL SUCCES LA
LIBRĂRIE, PRIN TRADUCERI ŞI TIRAJE DE INVIDIAT CĂ DABIJA SCRIE PENTRU
CITITORI, IGNORÎND REŢETELE SOFISTICATE ALE UNOR POSTMODERNI FĂRĂ
PUBLIC, LĂUDÂNDU-SE RECIPROC. CUM VA CONTINUA, NU E GREU DE
PRESUPUS, NEUITÂND, TOTUŞI, CĂ „CENTRUL IRADIANT” AL PERSONALITĂŢII
SALE, NOTA THEODOR CODREANU, RĂMÂNE, INDISCUTABIL, POEZIA.
ADRIAN DINU RACHIERU