În partea dreaptă a scenei este o masă, 3 scaune. Pe masă – plăcinte şi fructe.

Alături, pe două
buturugi, șed Teofil Augustinovici, fost învățător, şi Margareta Aurelevna, soția lui, personaje din piesa Cântec
de leagăn pentru bunici. Teofil Augustinovici leagă mături din fire de mălai. Margareta Aurelevna
împletește.. În partea stângă – o masă din cancelaria unei şcoli, pe masă – caiete, registre, cărți. Aici, în jurul
mesei se află Zinaida Trofimovna, Ana Cristoforovna, Pavel Andreievici – personaje din piesa Abecedarul.
*Apare Măria Poetul (Serov Nicolae): V-am plăsmuit în nopțile cu lună, v-am admirat în zile mari
cu soare. Sunteţi oglinda gândurilor mele, sunteţi şi durerea, şi rușinea, şi mândria, şi imaginea
altarului sfânt cu nume mitic – Moldova. În ochii voștri pâlpâie focul din vatra sufletului meu…
Când mă voi teme de hârtie,
Şi de cuvânt, şi de idee,
Când de acum nu voi mai ştie
A te cânta frumos, femeie;
Când vor începe să mă doară
Horeii, iambii şi dactilii,
Când ce va trece în povară
Imaculatul câmp al filei.
Când nu voi mai avea vocale
Pentru silabe, pentru rime,
Atunci voi frânge, da, voi frânge
Acest condei ca pe o mladă
Ce s-a uscat, şi nu voi plânge…
Chiar rupt trupește de pe-acest pământ
Voi ști că inima-mi trăieşte
În ale voastre inimi mai aprig zvâcnește.
Prin voi vorbi-voi cu tara şi pământul.
v-am adunat azi, iubiți învățători
de lumină semănători.
Prin voi o epocă am creionat…
Dar acum cum e? Oare ceva s-a schimbat?
Apare un elev (Sandu Octavian):Bună ziua!
Poetul: Bună ziua! Tu cine ești?
Elevul: Elevul de azi.
Poetul: Iar ei sunt învățătorii de ieri sau poate şi de azi…Tu ştii mai bine, ai să înţelegi…Hai să-i
ascultăm.
În sală: Saveta din Cântec de leagăn pentru bunici (Bejenari Cristina): Teofil Augustinovici!
Teofil Augustinovici (Andreev Chiril): Ce-ai vrut, Saveta?
1
Saveta: Directoru- a spus să vă spun să treceţi pe la şcoală, că nu ştiu ce să vă spuie numaidecât şi-a
zis să treceți pe la şcoală, directoru-a poruncit să veniţi, el nu poate să treacă pe la neavoastră, aşteaptă
oaspeţi de la Chişinău şi-i ocupat.
Teofil Augustinovici Bine.
Saveta: Ce bine?
Teofil Augustinovici Spune-i directorului că mi-ai spus.
Saveta: Am să-i spun.
Margareta Aurelevna(Popușoi Patricia) Tu eşti ca pădurarul cel care se rătăcește în pădure şi dă
vina pe toamnă, că nu mai recunoaşte copacii.
Teofil Augustinovici: Tu i-ai trimis Magdei scrisoare?
Margareta Aurelevna: I-am trimis…Are şi ea nevoile sale…
Teofil Augustinovici:
Coboară-n toamnă anii,
Se adună-n lung șirag…
Şi nimeni, nimeni, nimeni
Nu mă aşteaptă-n prag.
Încep să cred că steaua-i de pământ
Şi-mi pare rău că nu am o aripă
Pe care s-o desfac şi într-o clipă
Să zbor la ea mai sprinten ca un gând.
Margareta Aurelevna: Teofil, îți amintești cum dansam noi în tinerețe?(îl cuprinde şi îl trage în
scenă, dansează un tangou)
Catrin Gorincioi: (din culese)Se scutur frunzele ca-n vechile romanțe
Şi cad zăpezile ca nişte amintiri.
Hai să dansăm tangoul bunelor speranțe,
Hai să dansăm tangoul primelor iubiri.
Sună clopoțelul, apar copii, în mijlocul lor-Zinaida Trofimovna (Popușoi Alexandrina)
Zinaida Trofimovna:
De-aş ajunge odată la pensie! Să mă culc o dată cu găinile şi să dorm pe săturate. Am mai văzut
eu copii răi, dar nu chiar aşa. Unde s-au născut, de unde-au venit, din care Patagonie necunoscută?
Dacă nu le arde a carte, de ce să-i prindem cu arcanul şi să-i aducem la școală. Înainte vreme, gurile
rele spun, elevul tremura în fața învățătorului, azi învățătorul tremură în faţă elevului. Eu am secat, m-
au stors de puteri ca pe o lămâie. În clasa a doua, a treia, îmi amintesc, vroiam să fiu balerină. Îmi
puneam călcâie din mosorele de ață şi umblam prin curte în vârfurile degetelor. Tata mă întreba :”Zina,

2
cine te-a împiedicat ca pe o mânzoacă?”. Eu îi răspundeam: „Nu m-a împiedicat nimeni, tată, m-am
făcut balerină”. Azi mă uit la mine de la o parte şi-mi vine a râde, dar mai mult a plânge. Chiar aşa să
te schimbe vremea?
O elevă:(clasa a 8)
Are tata două fete,
Are tata două zgâtii.
Una face numai șotii, alta face şi năzbâtii.
O elevă: (clasa a 8)
Dar mai facem şi lucruri frumoase…Doamnă, vă macină pesimismul!
Sunt o fire optimistă
Optimismul are rost?
Fără cântec viaţa-i tristă
Ca o lungă zi de post.
O elevă: (Șeremet Maria-Elena)
Fără cântec nu răsare
Nici chiar firul de pelin,
Nu răzbat din lut izvoare,
Nici cocoarele nu vin.
Magda, fiica lui Teofil Augustinovici, conferențiară la institut, (Moisei Cornelia): Bună ziua,
papa! Tot mi-i tare mie soacra! Mor de foame!(se așază la masă)
Margareta Aurelevna (către Teofil Augustinovici): Adă ce trebuie din beci!
Magda, cum stai cu teza? N-ai lăsat-o?
Magda: De lăsat, n-am lăsat-o, dar nici la capăt n-o scot. Imposibil să faci știință la bucătărie. Mamă,
soție, institut. Credeam că arde casa, când am primit scrisoarea. Ce s-a întâmplat?
Margareta Aurelevna: Lui papa i s-a făcut dor de tine şi ți-am scris. Tu ai început să fii alta…

Magda: Cum de nu înțelegeți voi că Dana-i o bolnăvicioasă, n-o ducem la grădiniţă…Ca să mănânce
trebuie să-i cânte cineva din două bețe..N-aveţi de ce vă supăra!
(Cei trei se așază în jurul mesei, discută)
Urmează piesa Inimă de mamă, interpretează Șeptelici Anastasia, clasa a 8-a A
Saveta: Teofil Augustinovici!
Teofil Augustinovici: Spune, Saveta
Saveta: Vin să vă spun iar că directoru-a spus să treceți pe la școală, că are să vină cineva de la
Chişinău, să deie şcoala noastră pe radio şi pe televizor, mata trebuie să spui o cuvântare, ai lucrat la
şcoala cel mai mult…
3
Teofil Augustinovici: Bine, spune-i că mi-ai spus. Atât.
Saveta: Atâta-i puțin, directorul mi-o spus că fără neavoastră n-am ce căuta la școală, directorul are să
mă trimată iar, da eu nu mai vreau să fac un drum…
Apare Ana Cristoforovna (Leca Emanuela) cu câteva caiete în maină, apoi Nora (Popușoi Ionela)
Nora (din piesa Abecedarul): M-aţi chemat, Ana Cristoforovna?
Ana Cristoforovna: Tu câți ani ai
Nora (tace)
Ana Cristoforovna: Câți ani ai?!
Nora: 16…
Ana Cristoforovna: Ce-i cu compunerea asta? La 16 ani să nu-ţi dai seama ce scrii? Care a fost tema?
D e ce te-ai abătut de la ea? Pe mine nu mă interesează biografia familiei voastre. Şi, cred, pe nimeni
nu-l interesează. Iar dacă ai hotărât să ne-o povestești, trebuia să alegi din ea ce-i mai semnificativ. Nu
ți-am pus nota unu, te-am invitat în cancelarie, să te previn: menirea școlii noastre e să pregătească
cetățeni destoinici de timpurile pe care le trăiesc, oameni între oameni, optimiști…Compunerea ta e
numai ofuri…Vine o inspecție şi dă cu ochii de ea, ce mă fac eu atunci?
Nora: Eu am crezut…
Ana Cristoforovna: Să nu mai crezi. Să asculți ce spun învățătorii, că sunt învățători. Acum să rupi
caietul şi să te gândești la vorbele mele. Vezi totul în culori negre. Nouă ani te-am educat! N-ai meritat
notele pe care învățătorii cu nemiluita ți le-au dăruit…
Pavel Andreievici: (Cernov Vlad): Ce s-a întâmplat?
Ana Cristoforovna Poftim, elevii noştri eminenți se aruncă sub roțile trenului!
Pavel Andreievici Vă rog să vă calmați! Norei: Maică-ta tot la fermă lucrează?
Nora: Tot…
Pavel Andreievici: Pleacă dimineata şi vine seara târziu?
Nora : Uneori chiar a doua zi…
Pavel Andreievici: Tu cu cine rămâi? Singură?
Nora: Nu…
Pavel Andreievici: Dar cu cine?
Nora: Cu el.
Pavel Andreievici: Cu cine cu el?
Nora: Cu Gheorghe Ursu, de la Petrești.
Pavel Andreievici: Demult s-a mutat la voi?
Nora: De două săptămâni.
Pavel Andreievici: Din cauza lui vreai să te arunci sub tren? Vrei să te muți la cămin?

4
Nora: Avem casă, mi-i rușine…
Pavel Andreievici: Trebuie să mergi la școală, Nora. Vii la internat. O să dormi acolo, o să iei masa la
ospătăria școlii…înţelegi, aşa-i făcută viaţa…
Cu ziuă şi cu noapte,
Cu-amurg şi dimineață.
Eu voi să-ți spui o vorbă
Culeasă nu din carte,
Ci smulsă din povață
Sau poate din nemoarte.
Să fii întotdeauna
Ca lacrima curată
Şi casa părintească să n-o iuți niciodată.!
Să nu o dai pe aur,
Să nu o schimbi pe slavă,
Că aurul şi slava
Sunt patimă bolnavă!
Şi iată, fată dragă,
Te rogu, ia aminte:
Pe frate şi pe soră
Numai un laș îl vinde!
Şi iar numai lașul, cînd e mai grea povara,
Îşi vinde şi părinţii,
Şi sufletul, şi țara!
Cuminte totdeauna
Să fii! Şi înțeleaptă:
Te-aşteaptă şi minciuna,
Şi lacrima te-aşteaptă…
Te-aşteaptă ani de trudă
Şi drum plătit cu vamă.
Un elev: (Didincu Victor)
Crește un om ca un pom, roditor, uimitor:
Are sufletul de materne țărâne.
Dragostea bunului învățător
Oricînd de credinţa a fost şi de pâine
O elevă(Șeremet Maria-Elena):
5
Carte de dor, de fior şi izvor călător
Dăruită cu viaţă fără de moarte.
Inima bunului învățător
Precum soarele tuturor se împarte.
Elevul de azi, apropiindu-se de un profesor:
Toamnele trec, vin în cete zăpezi cu nămiezi.
Aplecat peste carte copilul tresare.
Anii lui cu nădejde tu îi veghezi,
Să nu rătăcească în lumea cea mare.
O elevă: (Șeremet Maria-Elena):Şcoala nu e doar un loc unde înveți a citi şi a a scrie, şcoala e pentru
fiecare copil pomul vieţii, pomul sfânt al tinereții, pomul roșu-al biruinței/ Al iubirii şi-al credinței..
Poetul: Mă uit la voi, copiii de azi, voi prin care țâra , frumoasa Basarabie, scumpă icoană, în inimi
purtată, trecută prin foc şi prin sabie, furată, trădată mereu oricum îşi croiește viitorul. Mă bucur că
biruie dragostea de adevăr, dragostea de viaţă, căci
Viaţa e una întotdeauna
Şi-i ca lumina a tuturor.
Numai de viaţă, numai de viaţă,
Numai de viaţă îmi este dor…
O elevă: (Velț Victoria):
Mereu de tine îmi este dor, iubit învățător.
Septembrie-șoaptă de doină-doiniță,
Septembrie-strugure de chihlimbar,
Septembrie-floare de dumitriță
Surâs de copil şi povață de abecedar.
Către Poet: Mulțumim, Măria ta, pentru vraja din cuvinte țesută în poezie care ne învaţă să iubim
cartea, să cinstim adevărul, să ne iubim strămoșii, să ținem foc în vatră.
Șeremmet Maria-Elena:
Sfântă ni-i casa…
Sfântă ni-i casa cu numele ŞCOALĂ
Sfântă ni-i casa cu focul ei veșnic în vatră…
Vatră cu numele ÎNVĂŢĂTOR.