Caracterizarea ciobanasului moldovean Opera populara " Miorita " a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori din

muntii Vrancei , pe cand se afla in exil la Soveja si publicata in prima culegere de " Poezii poporale .Balade ( Cantece batranesti ) adunate si indreptate de Vasile Alecsandri " , antologie aparuta in 1852 .Baciul moldovean este unul dintre cei trei ciobani care parcurg drumul de la munte catre campie , pentru iernat .Caracterizarea lui se face direct si indirect : direct de catre autor si alte personaje si indirect din faptele si actiunile sale .Are o situatie materiala deosebita datorita priceperii si harnicie sale ( " ca-i mai ortoman / s-are oi mai multe / mandre si cornute , / si cai invatati / si cani mai barbati " ) Sub aspect fizic reprezinta idealul de frumusete masculina asa cum l-a creat de-a lungul secolelor creatorul anonim . Portretul fizic este realizat prin ochii mamei ( " fetisoara lui / spuma laptelui / mustacioara lui / spicul graului / perisorul lui / pana corbului / ochisorii lui / mura campului ! " ) . Este zvelt , delicat , gingas si fermecator . Insusirile fizice presupun si pe cele morale deoarece in mentalitatea populara , frumusetea fizica este o completare a celei morale . Manifesta devotament , dragoste si pasiune pentru meseria de oier , este atasat de oile si de cainii sai credinciosi . Fata de " mioara nazdravana " il leaga o prietenie aproape omeneasca , sentimentele dintre ei fiind reciproce . Este o fire sensibila , dar si meditativa , intregul testament devenind o meditatie grava asupra existentei omenesti .Are mult curaj si stie sa se stapaneasca .El vede moartea ca pe o continuare a vietii , dar in alt plan . Stie ca fiecare om este dator sa treaca prin cele trei etape ale vietii sale , nasterea , nunta si moartea . Viata este vazuta ca o integrare in natura . Dovedeste o extraordinara capacitate de intelegere si patrundere a fenomenelor . Respectul fata de mama sa ajunge pana la veneratie si se manifesta printr-o dragoste duioasa si puternica .Cu ajutorul caracterizarii directe , autorul anonim compune un portret de o frumusete impresionanta cu ajutorul diminutivelor , epitetelor sugestive , metaforelor : " mandru ciobanel " , " fetisoara " , " mustacioara " , " ochisori " , " mandru" , " tras printr-un inel" . Pentru a contura trasaturile fetei autorul anonim foloseste comparatia cu elemente naturale in care culorile se vizualizeaza expresiv si delicat cu ajutorul metaforelor . Este o fire blanda si iubitoare , prietenos si sensibil , acest fapt reiesind din dorinta lui de a fi inmormantat alaturi de cei dragi ( " Ca sa ma ingroape.../ in strunga de oi , / sa fiu tot cu voi / in dosul stanii / sa-mi aud canii . " ) .Oieritul presupune intotdeauna si talentul de a canta la fluier . Cele trei fluiere sugerand dragostea de viata ( " fluieras de fag " ) , duiosia ( " fluieras de os " ) si pasiunea sentimentelor sale ( " fluieras de soc " ) . Desi foarte tanar , boierasul este foarte intelept , accepta moartea ca pe un final firesc al vietii , dovedeste delicatete sufleteasca fata de oi , dar si de mama sa , cerand mioarei sa nu le spuna adevarul crud , ca a murit , ci transforma evenimentul trist intr-unul de fericire deplina . Portretul ciobanasului compune un personaj de o neasemuita frumusete fizica si morala , asemanator unui Fat - Frumos din basmele populare .Reprezinta idealul de frumusete masculina a unui tanar din popor .
Caracterizarea personajului principal al operei Miorita Perosunajul orincipal al baladei populare Miorita este ciobanul moldovean. El apare in toate momentele subiectului fiind caracterizat direct si indirect.Frumustea fizica a ciobanului rezulta din caracterizarea directa. Portretul fizic este izvorat din imaginatia arsa de dor a maicutei care isi cauta cu disperare fiul. Mandru ciobanel / Tras printr-un inel / Fetisoara lui / Spuma laptelui / Mustacioara lui / Spicul graului / Perisorul lui / Pana corbului / Ochisorii lui / mura campului. Frumusetea fizica a ciobanului moldovean este sugerata printr-o insusire de metafore si prin amologii cu elementele naturii mustacioara-spicul graului,ochisorii-mura campului. Porteretul moral rezulta din caracterizarea indirecta ganduri, atitudini, vorbe. O prima trasatura a prsonajului o reprezinta harnicia . Are oi mai multe mandre si cornute si cai invatati si caini mai barbati cea ce il caracterizeaza pe ciobanul moldovean este dragostea pentru meseria sa, dragostea pentru natura.Cand mioara ii aduce vestea complotului, ciobanul isi face un lung testament si isi exprima in primul rand , dorinta de a fi inmormantat in mijlocul naturii In dosul stanii pentru a fii in preajma oilor sale dragi ciobanul o roaga pe mioara sai puna la captrei fluiere Fluieras de fag/Mult zice cu drag/Fluieras de os/Mult zice duios/Fluiras de soc/Mult zice cu foc.Fiecare dintre aceste fluiere este purtatorul unui simbol: -Fagul simbolizeaza harnicia,frumusetea,puterea de a rezista in fata furtunii, in timp ce socul simbolizeaza gingasia, sensibilitatea, fragilitatea. Vestea unei eventuale morti nu il sperie pe ciobanul moldovean.El nusi ia masuri de aparare,priveste cu seninatate moartea si chiar isi incredinteaza moartea dujmanilor.Sa-I spui lui vranceanu/Si lui ungureanu/Ca sa ma-ngroape/Aici

pe aproape. Faptul ca ciobanul nu se sperie in fata morti inseamna ca pentru el moartea reprezinta o prelungire a vietii.Singurul lucru de care se intristeaza este despartirea de mediul uman, de mama sa care il cauta cu disperare. Ciobanul moldovean devine astfel un simbol al frumusteii fizice si morale, un simbol al barbatiei, al harniciei si al curajului el are o anume filozofie asupra vietii si asupra mortii, filozofie ce caracterizeaza poporul roman.
Ciobanasul moldovean este personajul principal din balada populara "Miorita" si in acelasi timp un personaj mitic, deoarece el exprima, prin atitudinea lui, intelepciunea populara a acceptarii mortii ca pe un dat firesc al vietii umane. Portretul fizic se realizeaza prin elementele descrierii potentate liric, intrucat trasaturile ciobanasului sunt vizualizate prin ochii mamei indurerate, amplificand astfel emotia cititorului. Prin mijloacele caracterizarii directe, autorul anonim compune un portret de o frumusete impresionanta, la care se adauga cu subtilitate duiosia si dragostea mamei, prin diminutivele folosite: "Mandru ciobanel / Tras printr-un inel? / Fetisoara lui, / Spuma laptelui; / Mustetioara lui, / Spicul graului; / Perisorul lui, / Pana corbului; / Ochisorii lui, / Mura campului!..". Trasaturile ciobanasului sunt exprimate fie prin epitete sugestive privind atitudinea barbateasca si curajoasa, "mandru", fie prin metafore expresive pentru tinuta zvelta -"Tras printr-un inel". De remarcat este alegerea de catre autorul anonim a unor elemente din natura pentru a contura trasaturile fetei: pielea este alba precum "spuma laptelui", mustacioara blonda ca "spicul graului", parul si ochii negri ca "pana corbului" si, respectiv, ca "mura campului". Astfel, portretul ciobanasului capata valente picturale, in care cromatica se vizualizeaza expresiv si delicat prin intermediul metaforelor. Trasaturile fizice ale tanarului sugereaza totodata trasaturile lui morale, atat in zona sensibilitatii, cat si in aceea a priceperii si pasiunii sale pentru meserie. Astfel, la inceputul baladei se mentioneaza, prin caracterizare directa, harnicia, vrednicia ciobanasului, care este "mai ortoman" (ortoman - bogat in turme -n.n.), are "oi mai multe", "cai invatati" si "caini mai barbati". Prin mijloacele indirecte ale caracterizarii, se sugereaza si alte trasaturi morale, care reies din gandurile si sentimentele ciobanasului. El este o fire blanda si iubitoare, prietenos si sensibil, deoarece, in eventualitatea mortii, dorinta lui este de a ramane alaturi de cei dragi, "sa fiu tot cu voi", "sa-mi aud canii" si sa fie ingropat "in strunga de oi".

Pasionat de meserie, ciobanasul nu se poate desparti nici de fluierele sale, care constituie un simbol pentru sensibilitatea si duiosia sufletului, pentru ca in testamentul liric nu uita fluierasul "de fag", pe cel "de os" si pe cel "de soc", pe care doreste sa le aiba cu sine vesnic, incredintat ca dragostea dintre el si animalele sale este reciproca, imagineaza ca, in eventualitatea mortii, acestea "or plange / Cu lacrimi de sange!". Desi tanar, ciobanasul este intelept, deoarece accepta moartea ca pe un final firesc al vietii, imaginand o nunta cu elemente cosmice intre care se va reintegra prin nefiinta. El strecoara aici, cu delicatete sufleteasca, o credinta populara ancestrala, aceea ca atunci cand cade o stea m6are un 6m: "Ca la nunta mea / A cazut o stea". Grijuliu si iubitor, el nu vrea ca mama sa afle despre steaua cazatoare, fiind preocupat de durerea sfasietoare pe care aceasta ar simti-o in eventualitatea mortii sale: "Iar la cea maicuta / Sa nu-i spui, draguta, / Ca la nunta mea / A cazut o stea". Se poate concluziona ca portretul ciobanasului compune un personaj mitic, de o neasemuita frumusete fizica si morala, asemanator unui Fat^Frumos din basmele populare, inzestrat cu cele mai alese trasaturi cu care putea impodobi folclorul pe un flacau reprezentativ pentru neamul romanesc. Mihai Eminescu il vizualizeaza pe ciobanul mioritic ca pe "un pastor ratacit pe Carpati, petrecand lungile nopti instelate in mijlocul turmelor sale, neavand alta petrecere decat, din timp in timp, latratul cainilor sai sau strigatul plangator al oilor sale".

Maicuta batrana Poetul anonim o plaseaza pe maicuta batrana intr-o secventa lirica de un dramatism sfasietor, menit sa sensibilizeze si mai mult pe cititor, portretul ei avand o pronuntata functie estetica, fiind construita ca un personaj secundar imaginar, deoarece apare numai intr-o secventa a baladei. Portretul fizic este succint, fiind alcatuit prin mijloacele caracterizarii directe dintr-un singur element sugestiv, epitetul "batrana" si un detaliu tipic pentru portul popular, "cu braul de lana". Portretul moral este dominat de suferinta cutremuratoare a mamei care-si cauta cu disperare fiul disparut. Mijloacele de caracterizare indirecta sugereaza durerea sfasietoare a maicutei y. batrane - "Din ochi lacrimand"-, care incearca sa-si gaseasca baiatul: 1. "De toti intreband / Si la toti zicand". indurerata si deznadajduita, ea compune un portret induiosator fiului sau, care este, poate, cel mai frumos chip barbatesc din intreaga literatura nationala. Alcatuit din a- diminutive - "ciobanel", "fetisoara", "mustetioara", "perisorul", "ochisorii" - si dativul etic -"mi-au vazut" - portretul ciobanului amplifica zbuciumul launtric al batranei, sugerand afectivitatea materna ce

atinge sublimul estetic si emotional. Trasaturile concrete ale infatisarii fiului, pe care maicuta le enumera, identifica un anumit pastor, individualizandu-1 si prin monorima "-lui", care caracterizeaza aceasta secventa.

Miorita Miorita este un personaj secundar si un personaj fabulos, deoarece este inzestrata cu puteri miraculoase, semnificand, in plan mitic, comuniunea desavarsita intre om si animal, iar in plan real, armonia perfecta dintre cioban si meseria sa. Oita este un simbol miraculos in balada si argumenteaza esenta mitologica a creatiei populare, constituind "elementul oracular", adica prevestitor al mortii, ca pe un final de neevitat al vietii. Conceptia mitica foloseste miorita inzestrata cu puteri fabuloase pentru a ilustra - in acelasi timp - tema folclorica a comuniunii ancestrale dintre om si natura, simbolizata aici de animal. Principala figura de stil prin care se defineste oita este personificarea. Ea este umanizata, deoarece intelege complotul pus la cale de ciobanul ardelean si de cel muntean si poate sa-1 comunice stapanului. inainte de a-i demasca pe cei doi, oita se framanta, are o stare launtrica de neliniste, fapt ce denota ca ea este preocupata de a gasi solutii pentru iesirea din impas - "De trei zile-ncoace / Gura nu-i mai tace / Iarba nu-i mai place" -, sfatuindu-1 sa-si duca oile intr-un loc ascuns, tainic -"La negru zavoi"- si sa se protejeze cu ajutorul cainilor: "iti cheama s-un cane / Cel mai barbatesc / Si cel mai fratesc". Mioara isi iubeste nespus de mult stapanul, caruia ii este devotata si,dorind sa-1 salveze de la eventuala pieire, il previne: "Ca l-apus de soare / Vreau sa mi te-omoare / Baciul Ungurean / Si cu cel Vrancean!". Dativul etic argumenteaza si el loialitatea oitei si comuniunea ancestrala dintre om si animal. Mioara nazdravana este iubitoare si credincioasa ciobanului, fapt ce reiese din menirea acesteia de a duce la indeplinire testamentul, ea fiind cea mai apropiata si de incredere fiinta pentru tanarul aflat in situatie limita. Alt argument care vine in sprijinul increderii ciobanului in "cea miorita" este si folosirea diminutivelor cu valoare afectiva: "draguta mioara", "miorita laie", "oita barsana", "draguta". Oita nazdravana ilustreaza motivul popular al unei teme foarte adesea manifestate in folclor, comuniunea spirituala ancestrala dintre om si animal, ca simbol al naturii inconjuratoare.

Limbajul artistic ilustreaza profunda sensibilitate a "romanului nascut poet", prin varietatea figurilor de stil: metafore -"picior de plai", "gura de rai", "lacrimi de sange"-, epitete oi "mandre si cornute", "negru zavoi", "miorita laie, bucalaie"-, personificari -"soarele si luna / mi-au tinut cununa", "preoti, muntii mari", "paseri, lautari"-, dimitiuii^populare -"ciobanel", "miorita", "bolnavioara", "fluieras", "maicuta", "fetisoara", "mustetioara", "perisor", cuvinte populare cu iz arhaic -"ortoman", "plavita", "barsana", "strunga"-, precum si formele populare ale viitorului verbelor -"de-o fi", "s-ar strange", "daca-i intalni". Prozodia este reprezentata de ritmul trohaic, rima imperecheata si monorima si masura de 7-8 silabe, care confera versului o tonalitate melancolica, muzicalitate grava si sensibilitate emotionala. Considerata de Mihail Sadoveanu "drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru", "Miorita" concentreaza profunda spiritualitate romaneasca si da nastere marilor creatori ai literaturii noastre: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Mircea Eliade.

Trasaturile fizice ale tanarului sugereaza totodata trasaturile lui morale,atat in ceea ce priveste sensibilitatea,cat si in ceea ce priveste priceperea si pasiunea sa pentru meserie. Portretul sau moral este conturat din felul in care actioneaza si vorbeste,din dialogul legat intre el si mioara nazdravana,adica din caracterizarea indirecta. Acesta este bland,iubitor,prietenos si sensibil,deoarece daca ar muri,ar vrea sa ramana alaturi de cei dragi, sa fiu tot cu voi, sami aud canii sis a fie ingropat in strunga de oi. Ciobanasul se dovedeste a fi un om cu suflet bun si cu cele mai bune si frumoase ganduri si sentimente.In loc sa incerce sa scape de cei doi posibili ucigasi,el se resemneaza cu gandul ca moartea lui este un lucru posibil si incearca sa le ascunda tutror moartea sa tomai pentru a-i scapa pe cei la care tine de durere si de suferinta. De asemenea,ciobanasul isi doreste la capatai trei fluiere,instrumente muzicla specific pastorale,parand ...

Portretul ciobanului moldovean. Porterul fizic este realizat cu ajutorul unor metafore sau comparaii metaforice, i fac din cioban un ideal de frumusee masculin i cuceritoare brbie. De asemenea, n realizarea acestui personaj s-au folosit i elemente ale cadrului natural, care sugereaz legtura om natur i zona de es, nu cea montan, ca n motivul alegoriei morii ca nunt. Portretul moral se evideniaz prin sensibilitate i gingie sufleteasc, deoarece i n ultimele momente ale vieii el se gndete mai nti la cei mai slabi, nepregtii s nfrunte situaia (mam, oi) i pentru aceasta i cere

mioarei nzdrvane s i spun mamei c s-a nsurat cu o mndr crias, dar s nu i spun c la nunta s-a a avut ca nuntai elemente ale universului, pentru c mama ar intui adevrul. Ciobanul moldovean este ntruchiparea virtuilor poporului nostru. Singurul sentiment pe care el l cunoate este iubirea: iubete natura, cu care este solidar i frate, iubete viaa, de care se desparte cu mare greutate. El nu i urte nici pe cei doi presupui ucigai, pe care nu se poate rzbuna, cci nu poi pedepsi pe cineva pentru o simpl bnuial, aa c nici nu i blestem. Dragostea de via a ciobanului se mai desprinde i din faptul c el vrea, ca dup moarte, s i se pun la cap trei fluiere (de fag, de os i de soc), iar cineva care iubete att de mult cntecul, iubete i viaa, deci nu-i poate dori moartea. De asemenea el iubete foarte mult ndeletnicirea sa, dar i munca n general. El nu fuge din faa pericolului tocmai pentru a nu-i trda ndeletnicirea, nu doar pentru a nu da dovad de laitate. Refuzul su de a lua msuri mpotriva celor doi ciobani este urmarea acceptrii unui fapt concret: chiar dac i-ar fi luat turma i ar fi mers, mpreun cu un cine brbtesc i fresc, n negru zvoi, tot nu ar fi avut sori de izbnd, datorit inferioritii numerice n care se afl. Senintatea cu care el i accept destinul nedrept poate fi explicat prin faptul c el nu consider moartea ca un sfrit al vieii, ci ca o lege inexorabil, ca o nou via n snul naturii. El d dovad de superioritate moral, cci i consider oameni pe cei doi bnuii ucigai, sigur fiind c acetia tot l vor ngropa. Totui, acest fapt sugereaz i izolarea total n care triesc pe munte. n mintea ciobanului, venirea moartea este vzut doar ca o posibilitate, nu ca o certitudine, dup cum o zice chiar el: i de-ar fi s mor.

Caracterizarea personajului de balada Ciobanul moldovean este personajul principal al baladei "Miorita" si in acelasi timp un personaj reprezentativ pentru atitudinea care o are in fata mortii. Portretul acestuia accentueaza caracterul liric si se apropie de basm prin trasaturile fizice si morale pe care le evidentiaza. Caracterizat prin mijloace indirecte, de catre autorul omniscient, el este "mai ortoman", adica mai avut in turme de oi, "cai invatati" si "cani mai barbati", aspectul evidentiind harnicia si priceperea.Situatia materiala infloritoare atrage invidia celorlalti doi tovarasi.Tot direct este caracterizat si de mama sa in momentu dramatic al cautarii, care ii realizeaza un portret fizic: "Mandru ciobanel/Tras printrun inel?/ Fetisoara lui,/ Spuma laptelui;/ Mustacioara lui,/ Spicul graului;/ Perisorul lui,/Pana corbului;/Ochisorii lui,/Mura campului". Trasaturile sale sunt exprimate prin personificari subintelese din mediul specific de viata.Trupul zvelt este sugerat de metafora "Tras printr-un inel". Contrastul chromatic dintre albul fetei si negrul parului sau al ochilor este realizat cu elementele naturii. Diminutivele populare: "ciobanel", "mustacioara","ochisori" exprima afectivitatea. Compozitional, portretul ciobanului este un paralelism enumerativ, fiind considerat unul dintre cele mai bine realizate din literature romana.Gingasia si frumusetea sunt sporite de adjectivul epitet "mandru", folosit in inversiune. Trasaturile fizice ale ciobanului exprima sensibilitate si puritate sufleteasca.El apare ca un Fat Frumos al basmelor noastre populare. Frumusetea fizica este o compliniere a celei morale, evidentiata prin mijloace indirecte din monologul baciului. Devotamentul si pasiunea pentru meseria sa, iubirea pentru natura, dragostea de viata, delicatetea cu care se gandeste la soarta oilor si a mamei sale sunt calitati evidentiate pe parcurs de catre autorul anonim. Ciobanul moldovean este pus ibntr-o situatie limita.Viata ii este in perisol, iar

atitudinea sa exprima intelegerea legilor naturii, mentalitatea straveche a poprului nostrum de a privi sfarsitul vietii cu intelepciune si calm. Raspunsul dat de cioban mioarei dupa aflarea complotului surprinde prin atitudinea calma cu care ciobanul infrunta posibila moarte: "Si de-a fi sa mor" "Pasivitatea" ciobanului exprima o conceptie filozofica, si anume, ca de soarta nu te aperi ca de dusmani.Ciobanul mioritic este preocupat de implinirea rabduielilor traditionale si isi exprima ultimele dorinte in eventualitatea mortii. Ciobanul doreste sa fie inmormantat chiar de presupusii asasini, dovedind superioritate morala, considerand ca ei se vor purifica moral. Bun, sensibil si iubitor de natura, doreste sa fie inmormantat cat mai aproape de fiintele si lucrurile dragi: "In strunga de oi/Sa fiu tot cu voi,/In dosul stanii/Sa-mi aud cainii". Cele trei fluierase, de fag, de os si de soc, unele dintre cele mai raspandite lucruri ale ciobanului, puse la capatul mortului, au valoare simbolica, pentru ca vor determina ritualul bocirii si vesnicia lui.Ele releva fsi faptul ca ciobanul era sensibil si iubitor de frumos. Epitetele verbale: "cu drag", "duios","cu foc" prezinta ascendant durerea, jalea, disperarea ce ating intensitati maxime prin metafora "lacrimi de sange": "Iar la cap sa-mi pui,/Fluieras de fag,/Mult zice cu drag!/Fluiera de os,/Mult zice duios!/Fluieras de soc,/Mult zice duios!/Vantul cand a bate/Prin ele-a razbate/S-oile s-or stramge/Pe mine m-or plange/Cu lacrimi de sange". Prin alegora moarte-nunta se da glas unui vechi obieci popular: mortilor tineri necasatoriti li se tine o slujba nuptiala inaintea celei de inmormantare, pentru ca viata sa fie astfel implinita.Ciobanul, o fire meditative, asa cum o dovedeste si testamentul, nu se lamenteaza si-si pastreaza echilibrul sufletesc.Tragismului mortii ii raspunde cu o nunta de proportii cosmice, o "feerie nuptiala". Alaiul de nunta este alcatuit din elemente terestre si cosmice.Soarele si luna sunt nasi, brazi si paltinasi, nuntasi, muntii, preoti iar mireasa "o mandra craiasa".Impresionanta imagine poetica a contopirii cu natura din cadrul alegoriei surpirinde prin imbinarea epitetelor, a metaforelor si a comparatiilor: "Soarele si luna/Mi-au tinut cununa/Brazi si paltinasi/I-am avut nuntasi,/Preoti, muntii mari,/Pasari, lautari/Pasarele mii/Si stele faclii!". Moartea este doar sugerata: caderea unei stele smenifica in folclorul romanesc moartea cuiva. Seninatatea si calmul au la baza ideea ca omul este trecator, si ca ucigsul este chiar destinul.Dar moartea, imaginata ca o nunta, pune in evidenta conceptia ca omul nu moare, doar sufltul trece intr-o alta lume, a vesniciei, opus efemerului omenesc. Dragostea si respectful razbat ultima dorinta adresta mioarei: "Tu mioara mea,/Sa tenduri de ea/Si-I spune curat/ Ca m-am insurat/Cu-o fata de crai/Pe-o gura de rai." Tanarul cioban este un luptator active si lucid, care priveste posibilul sfarsit fara suspine. Faptul ii confera statutul de erou emblematic pentru spiritualitatea romaneasca.+