2.1.Semnificaţia motivelor literare din balada „Miorița”.

2.2.Portretele ciobanului şi al mamei (modalităţi de realizare).

2.3.Declamarea expresivă a baladei.

2.1 Motivul transhumanţei

Motivul transhumanţei este ilustrat de spaţiul ondulatoriu - „vin în cale / Se cobor

la vale”- al transmutării oilor de la munte la şes şi invers, în funcţie de anotimp, de
cifra mitică „trei” şi de ciobanii care îşi însoţesc turmele, evidenţiind ancestrala
(străvechea) îndeletnicire a românilor, simbolizaţi prin cele trei mari provincii:
Moldova, Ardealul şi Muntenia.

Motivul complotului

Motivul complotului este ilustrat prin antiteza dintre cadrul natural feeric, senin -
„picior de plai”, „gură de rai” - şi invidia, meschinăria ciobanilor care pun la cale
crima - „ca să mi-l omoare”.

Motivul mioarei năzdrăvane

Motivul mioarei năzdrăvane este dat de un element fabulos, personificarea oiţei

care, neliniştită şi înfricoşată de cele auzite, îşi previne stăpânul, simbolizând
sugestiv perfecta armonie dintre om şi natură, dintre cioban şi animalele pe care le
îngrijeşte cu dragoste - „Ori eşti bolnăvioară, / Drăguţă mioară”.
Motivul testamentului

Motivul testamentului diminuează epicul baladei şi creează un dramatism liric ce

se amplifică prin seninătatea ciobanului atunci când primeşte vestea complotului,
înţelepciunea lui este înţelepciunea mitică a poporului român, aceea de a înţelege
profundele resorturi ale alcătuirii universului, în care omul se reintegrează prin
moarte. Tragismul este impresionant prin reacţia celor dragi, care, după moartea
ciobanului l-or „plânge / Cu lacrimi de sânge [...] Cine-au cunoscut / Cine mi-au
văzut / Mândru ciobănel”.

Motivul alegoriei moarte-nuntă

Motivul alegoriei moarte-nuntă are o puternică încărcătură lirică, prin câteva

semnificaţii profund mitologice şi filozofice. Între obiceiurile populare se înscrie şi
acela că morţilor tineri necăsătoriţi li se organizează înmormântarea ca un ritual de
nuntă - „Să le spui curat / Că m-am însurat”, iar ideea filozofică a contopirii
nefiinţei cu fiinţa naturii veşnice - „Cu-o mândră crăiasă / A lumei mireasă”- este
exprimată prin enumerarea elementelor esenţiale ale teluricului şi cosmicului,
metaforizate sau personificate: soarele, luna, brazii, paltinii, munţii, paserile:
„Soarele şi luna / Mi-au ţinut cununa; / Brazi şi păltinaşi / I-am avut nuntaşi; /
Preoţi, munţii mari, / Paseri, lăutari, / Păsărele mii / Şi stele făclii!”.

Motivul măicuţei bătrâne

Motivul măicuţei bătrâne este construit prin protestul mamei pentru moartea
prematură şi nedreaptă a fiului ei. Cele două portrete, al măicuţei bătrâne şi al
ciobănaşului - portret realizat ca un bocet - amplifică dramatismul prin
individualizarea suferinţei, redate prin diminutivele mângâietoare prin dativul etic
şt prin gerunziu care sugerează o durere chinuitoare pentru pierderea celui drag:
„Din ochi lăcrimând, / Pe câmp alergând, / Pe toţi întrebând / Şi la toţi zicând /
Cine-au cunoscut, / Cine mi-au văzut / Mândru ciobănel / Tras printr-un inel? /
Feţişoara lui, / Spuma laptelui; / Musteţioara lui, / Spicul grâului; / Perişorul lui, /
Pana corbului; / Ochişorii lui, / Mura câmpului!...”.

2.2 Portretul ciobanului

Ciobanul moldovean este unul dintre cei trei pastori tovarasi intr-ale pastoriei dar
spre deosebire de ceilalti ,,E mai ortoman / C-are oi m-ai multe / Mandre si cornute
/ Si cai invatati / Si cani mai barbati'' lucru care sporeste invidia celorlalti doi. Sub
aspect fizic el reprezinta un ideal de frumusete tinereasca si de o cuceritoare
barbatie. Frumusetea sa tulbura si farmeca in acelasi timp. El este inalt ,,tras printr-
un inel'' delicat, gingas si fermecator. Are fata alba ca spuma laptelui, mustata
deasa precum spicul graului, parul si ochii negri precum spun versurile: ,,Mandru
ciobanel / Tras printr-un inel / Fetisoara lui / Spuma laptelui /Mustacioara lui /
Spicul graului / Perisorul lui / Pana corbului / Ochisorii lui / Mura campului''

Descrierea portretistica a ciobanului este de mare arta si realizata cu ajutorul unei

expresii comparativ metaforice ai caror termeni denumesc elemente din natura. La
aceste procedee artistice se adauga cele 5
diminutive ,,ciobanel'', ,,fetisoara'', ,,mustacioara'', ,,perisorul'', ,,ochisorii'' care
sporesc gingasia si frumusetea ciobanului. Baciul apare asemenea unui Fat-Frumos
al basmelor noastre populare. Insusirile fizice sunt prezentate direct si ele le
presupun si pe cele morale deoarece frumusetea fizica este o completare a
frumusetii morale. Toate insusirile fizice sunt prezentate direct prin gura mamei.

Ciobanul moldovean are devotament, dragoste si pasiune pentru munca zilnica.

Este atasat de cainii sai credinciosi, de mioarele sale toate acestea explicand
dorinta sa de a fi inmormantat ,,In strunga de oi / Sa fiu tot cu voi / In dosul stanii /
Sa-mi aud canii''. De mioara sa nazdravana il leaga o prietenie omeneasca de aceea
I se adreseaza cald si ocrotitor. Sentimentele dintre ei sunt reciproce, deoarece oita
sufera cumplit la aflarea complotului pe care i-l dezvaluie ciobanului moldovean si
il sfatuieste pe tanarul ei stapan sa-si ia masuri de aparare. Baciul moldovean este
iubitor de frumos si sensibil. El doreste sa vesniceasca prin cantec si de aceea o
roaga pe mioara sa-i puna la cap fluiere ce vor aminti celor ramasi de el: ,,Fluieras
de fag / Mult zice cu drag / Fluieras de os / Mult zice duios / Fluieras de soc / Mult
zice cu foc''. Totodata el se consoleaza cu gandul ca dupa moarte el va fi jelit de
oile sale cu ,,lacrimi de sange''.

Ciobanelul moldovean nu este numai o fire sensibila ci si una meditativa. Inzes-trat

cu o stapanire de sine iesita din comun si dovedind mult curaj, el nu se sperie de
moarte si nu-si ia masuri de aparare in momentul in care afla despre complotul
urzit impotriva sa. El mediteaza asupra posibilei morti si-si concepe moartea ca pe-
o nunta cosmica. Astfel isi exprima atat dragostea fata de natura cat si conceptia sa
asupra vietii si mortii, vazand ca moartea este o lege a firii, o trecere fireasca in
elementele naturii vesnice.

Rostind ultima dorinta testamentara, baciul o roaga pe miorita sa pastreze secretul

mortii pentru mama sa, vrand s-o crute de o mare durere sufleteasca. Respectul
filial ajunge pana la veneratie, manifestandu-se printr-o dragoste duioasa si
puternica pentru mama. Personajul este caracterizat prin caracterizare directa,
facuta de mama sa in prezentarea insusirilor fizice. Acestora li se adauga o
precizare directa autorului anonim referitoare la starea materiala a personajului,
care este motivul invidiei celorlalti doi ciobani. Trasaturile morale ale personajului
sunt realizate prin caracterizarea indirecta desprinsa din gesturi, fapte, atitudini si
felul de a vorbi.
Prin toate aceste calitati deosebite personajul trezeste in sufletul autorului nu
compasiunea (mila) ci admitatia si pretuirea deoarece el intruchipeaza insusirile
alese ale omului din poper. Din portretul ciobanului razbate mai degraba un protest
puternic, impotriva unei morti nedrepte, premature, nefiresti si de aceea absurde.
Autorul anonim a reusit sa realizeze prin balada ,,Miorita'' capodopera literaturii
noastre populare.

Portretul maicutei batrane

La fel de impresionant este si portretul maicutei batrane, al mamei indurerate.

Portretul mamei este prezentat succint in cateva versuri de catre feciorul ei: ,,
Maicuta batrana / Cu braul de lana / Din ochi lacrimand / Pe campi alergand / Pe
toti intreband / Si la toti zicand''. Portretul este alcatuit din 2 elemente fizice si
vestimentare ,,Maicuta batrana / Cu braul de lana''. Aceste versuri evidentiaza
varsta personajului si modestia portului caracteristic oierilor. Printr-o serie de
gerunzii asezate in rima, sunt reliefate sentimentele puternice ale unei mame
indurerate.

Darza, energica, hotarata isi cauta cu disperare fiul ,,Din ochi lacrimand / Pe campi
alergand / Pe toti intreband / Si la toti zicand''. Durerea cumplita, grija nemarginita
si dragostea materna puternica sunt tradate de ochii ei inlacrimati, de cautarile ei
disperate ,,alergand'', ,,intreband'', ,,zicand''. Mama ciobanului este surprinsa in
plina miscare, ceea ce sugereaza caracterul ei activ, al iubirii materne.

Desi nelinistita, indurerata si disperata este totusi perseverenta si nedescurajata in

cautarile ei. Singurul lucru care ar descuraja-o ar fi vestea stelei cazatoare pentru
ca si-ar da seama ca fiul ei a murit.

Prin zbuciumul sau sufletesc, prin dragostea sa de mama, ea nu este numai mama
ciobanului moldovean ci devine simbolul mamei care duce dorul celor plecati de
acasa, simbolul mamei eterne.

2.3 Declamarea expresiva a baladei.

Balada "Miorita" a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori si apoi publicata
de catre Vasile Alecsandri in "Poezii poporale. Balade (cantece batranesti) adunate
si intreptate".

"In toata structura ei, aceasta balada unica este asa de autentica, plina de simtire,
asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o socotesc cea mai nobila manifestare
poetica a neamului nostru." afirma Mihai Sadoveanu.

In "Miorita" este ilustrat mitul popular mioritic, autorul exprimand aici ideea ca
omul accepta moartea ca pe un final firesc al vietii, o conceptie filozofica
straveche,ceea ce face ca el sa fie totodata un poem filozofic. Eminescu, fascinat
de profunzimea subiectului exprimat afirma: "(.)Acea inspiratiune fara de seama,
acest suspin al brazilor si al izvoarelor de pe Carpati."

Opera este o balada populara ce apartine genului epic, in care, insa, se imbina
armonios elemente lirice, epice si dramatica. In structura baladei se disting doua
mari planuri, unul epic in cadrul caruia autorul anonim nareaza faptele si
construieste personaje reale sau fabuloase si celalalt lirico-dramatic, ce se defineste
prin exprimarea in fata mortii, intr-un dramatism impresionant.

Titlul acesteia este constituit din diminutivul unei oi tinere care are rolul principal
pentru a aduce la implinirea testamentului. Mircea Eliade o denumeste ca fiind
"elementul oracular" intrucat ea este elementul miraculos din balada care
argumenteaza esenta mitologica a creatiei populare si care prevesteste moartea, ca
pe un final, de neevitat, al vietii.

Stilistic vorbind, nucleul central al secventei este o alegorie a carei principala

caracteristica este contiua pendulare intre cosmic si teluric, momentul de varf in
transfigurarea artistica pe care o realizeaza balada. Din punct de vedere al alcatuirii
operei acest nucleu central este partea cea mai concentrata ca substanta poetica si
reprezinta rugamintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa infatisand-o ca pe o
nunta. Dorinta ciobanului este ca lumea sa afle ca petrecera sa din viata a fost o
nunta, la care insa 'a cazut o stea'. Moartea este prezentata alegoric, ca o nunta a
tuturor elementelor naturale si astrilor. Ciobanul prezinta moartea ca pe o contopire
cu elementele naturii vesnice. Moartea este sugerata de caderea stelei care
semnifica moartea fara de intoarcere. Aici se realizeaza o incarcatura poetica
maxima, constand in incifrarea alegorica a unei realitati etnografice: mortilor
tineri, necasatoriti ('nelumiti') li se organizeaza inmormantarea ca o nunta.

Apar acum si simbolorile nelipsite din ceremonialul nuptial (mireasa, nasii, preotii,
lautarii si nuntasii), ca si obiectele rituale traditionale (cununa, lumanarile) ce sunt
figurate prin elemente al cadrului natural (brazi, paltinasi, munti, pasari) si cosmic
(soarele, luna, stelele). Ciobanul isi exprima in mod indirect iubirea fata de natura
dar si dragostea de viata pe care doreste s-o traiasca dincolo de efemer in eternitate.
Balada atinge punctul culminant nu ca actiune ci ca intensitate a sentimentelor.

În structura baladei se disting două mari planuri, unul epic (narează faptele) şi
celălalt lirico-dramatic (exprimă gândurile, sentimentele şi atitudinea ciobănaşului
în faţa morţii). Pe un fir epic simplu se împletesc teme şi motive populare. Autorul
anonim îşi exprimă indirect sentimentele şi gândurile prin intermediul acţiunii şi al
personajelor. Ca în orice operă epică, se precizează aici timpul şi spaţiul în care se
desfăşoară acţiunea: toamna, în timpul transhumantei, într-un peisaj mirific - „Pe-
un picior de plai / Pe-o gură de rai”. Ca orice creaţie populară şi această baladă are
toate trăsăturile specifice: caracter anonim, oral, colectiv şi tradiţional.