Ion Druță, scriitor basarabean

Ion Druţă, biografie (1928 - prezent)

 Ion Druță (n. 3 septembrie 1928, satul Horodiște, județul Soroca, în prezent în raionul
Dondușeni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.
Fiul lui Pentelei Druță, zugrav bisericesc, și al Soficăi, de origine ucraineană. în 1939,
familia Druță se mută în satul Ghica Vodă, de lîngă Bălți, unde viitorul scriitor va face clasele
primare.
În 1945, urmează cursurile unei școli de tractoriști, A absolvit școala de silvicultură și
Cursurile superioare de pe lîngă Institutul de Literatură "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor
din U.R.S.S.. Din 1960 locuiește la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale,
adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Balade din cîmpie", "Ultima lună de toamnă", "Povara
bunătății noastre", "Clopotnița", "Horodiște", "Întoarcerea țărînii în pămînt", "Biserica albă",
"Toiagul păstoriei" ș.a. fac parte din fondul de aur al literaturii naționale contemporane.
Operele sale au fost traduse în: rusă, franceză, germană, engleză, ucraineană, bulgară,
cazahă, gruzină, letonă, maghiară, lituaniană, georgiană, slovacă, armeană, uzbecă, azerbaidjană,
letonă etc.
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în
care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și
medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa"Casa Mare", nuvela "Ultima
lună de toamnă" și romanul "Balade din cîmpie", Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S.
Moldovenești. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, membru titular al
Academiei de Științe a Republicii. A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul
1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).
În 1989 se angajează activ în procesul de înnoire din Republica Moldova, militînd pentru
oficializarea limbii române și revenirea la grafia latină.
Ion Druță a lucrat la ziarele  ”Țăranul sovietic”, ”Moldova socialistă” și la revista
”Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, ”La noi în sat”, apare în anul 1953,
urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele ”Frunze de dor”, ”Povara bunătății
noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicînd și în limba rusă mai multe
volume de proză, eseistică și dramaturgie.
Druță se vădește un autor profund implicat în viața neamului, scriind despre subminarea
limbii române în Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultură.
"Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței
spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul". În anii regimului
totalitar comunist, Ion Druță a avut curajul să se ridice deasupra principiului abordării realității
de pe pozițiile de clasă.
(Mihai Cimpoi)
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de ”Laureat al
Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și
literaturii naționale și universale. 

Dramaturg
Ion Druță s-a născut la 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, Județul Soroca, în prezent
în raionul Dondușeni. Operele sale, adunate în 4 volume, "Frunze de dor", "Ultima lună de
toamnă", "Povara bunătății noastre", "Clopotnița",
"Casa Mare"
Nuvelist
1953 - La noi în sat, volum de schițe și nuvele
Ultima lună de toamnă, nuvelă
Samariteanca, nuvelă
Horodiște
Romancier
1957 - Frunze de dor, ediția întâi, Editura de Stat a Moldovei
 2013 - Frunze de dor, ediția a 12-a, Editura Cartier
Povara bunătății noastre,
Clopotnița,
Întoarcerea țărânii în pământ,
Biserica albă,
Toiagul păstoriei
1972-Păsările tinereții noastre
Sania

Ion DRUTA - biografie - (opera si scrierile)

 n. 3 sept. 1928, satul Horodiste, jud. Soro-ca (Republica Moldova).
Prozator, dramaturg si eseist.

Fiul lui Pentelei Druta, zugrav bisericesc, si al Soficai, de origine ucraineana. in 1939, familia
Druta se muta in satul Ghica Voda, de langa Balti, unde viitorul scriitor va face clasele primare.
In 1945, urmeaza cursurile unei scoli de tractoristi, iar in 1946 studiaza la o scoala de
silvicultura. in 1947, este secretar la Sovietul Satesc din Ghica Voda, in acelasi an fiind chemat
in armata. Urmeaza Cursurile literare superioare de pe langa Institutul de Literatura "Maxim
Gorki" din Moscova (1956-1957). Dupa absolvire se stabileste la Moscova, scriind in lb. romana
si rusa. Debuteaza in rev. Octombrie (1951), cu povestirea Problema vietii, iar editorial, cu
placheta de nuvele La noi in sat (1952). Lucrarea de mari proportii Frunze de dor (1957) va fi
urmata de titluri care il consacra pe DRUTA ca pe unul dintre cei mai mari scriitori ai
Basarabiei: Dor de oameni (1959), Balade din campie (1963), prima parte a dilogiei Povara
bunatatii noastre (a doua aparand in 1968), Piept la piept (1964), Pasarile tineretii noastre (1974),
De la verde pan la verde (1982), Biserica Alba (1988), Clopotnita (1988) s.a. In paralel, publica
piese de teatru: Casa mare (1959), Doina (1968), Pasarile tineretii noastre (1971), Horia (1973),
Frumos si sfant (1974), Cervus divinus (1977-1987), care vor fi jucate cu mare succes in peste
patru sute de teatre din fosta U.R.S.S., dar si la teatre din Romania sau Franta, carti pentru copii
(Cenusica, 1962; Bobocel cu ale lui, 1972; Povestea furnicii, 1973; Balada celor cinci motanasi,
1973; Daruri, 1983), articole de atitudine si eseuri devenite celebre (Lumea lui Cehov, Eminescu,
poet national, Cine a stins lumina in Romania), multe din acestea fiind reluate in voi. bilingv
(romano-rus), Ora jertfirii (1998). in 1987, este ales presedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor
din Moldova. Deputat al poporului din URSS, la Congresul I al deputatilor poporului a fost ales
membru in Parlamentul tarii, insotindu-1 pe M. S. Gorbaciov in delegatii oficiale si fiind
prezentat de liderul sovietic drept "clasicul nostru in viata". In 1989 se angajeaza activ in
procesul de innoire din Republica Moldova, militand pentru oficializarea limbii romane si
revenirea la grafia latina. Intr-un eseu din 1996, DRUTA afirma ca neamul moldovenesc (idest:
basarabean) este rastignit intre Prut si Nistru: "ne-au prins de brate cele doua rauri, cele doua
puteri, si ne rup in doua, nu alta", atitudine considerata antiromaneasca. in 1990, este ales
membru de onoare al Acad. Romane, dar scriitorul a refuzat ridicarea diplomei, pe motivul ca
alegerea sa in forul academic de la Bucuresti s-a facut din considerente politice, opera nefiindu-i
cunoscuta in Romania (unde i s-au tiparit, totusi, cateva capodopere: Clopotnita, 1988; Povara
bunatatii noastre, 1992). O ed. reprezentativa, cu grafie latina, din opera scriitorului, a aparut la
Chisinau: Scrieri, voi. I-IV (1989-1990). in 1987, a lansat ideea de a se inalta, prin subscriptii
publice, un monument grandios inchinat Poetului Anonim, sugestiv numit Badea Mior. Operele
sale au fost traduse in: rusa, franceza, germana, engleza, ucraineana, bulgara, cazaha, gruzina,
letona, maghiara, lituaniana, georgiana, slovaca, armeana, uzbeca, azerbaidjana, letona etc. A
colaborat la: Octombrie, Taranul sovietic, Moldova socialista, Femeia Moldovei, Nistru,
Literatura si arta. Moldova suverana, Moldova literara, Literaturnaia gazeta, Candela, Excelsior
etc, la posturi de radio si Tv. A fost decorat cu mai multe ordine si medalii: Drapelul Rosu de
Munca, Premiul de Stat al R.S.S.Moldova, Premiul "Mihai Eminescu" al Societatii Bibliofililor
din Republica Moldova, Premiul "Vasile Alecsandri" al Uniunii Oamenilor de Teatru din
Moldova etc. in 1988, i s-a conferit titlul de Scriitor al Poporului din R.S.S. Moldoveneasca,
fiind decorat cu Ordinul Lenin.

Afirmat in literatura basarabeana a anilor 50, aproape simultan cu "dezghetul" produs de moartea
lui Stalin, DRUTA s-a putut impune, inca din primele sale volume de schite si povestiri (La noi
in sat, 1952; Poveste de dragoste, 1954), ca un adversar al conventiilor ideologice oficiale,
gasindu-si timbrul propriu in interesul pentru valorile etice si religioase, pentru vremurile
patriarhale, opera sa fiind, inca de pe acum, "o expresie a rezistentei spirituale si morale in fata a
tot ce submineaza nationalul, umanul, sacrul", dupa cum scria M. Cimpoi, unul din cei mai lucizi
si mai profunzi exegeti ai scriitorului. Specificul primelor volume se va accentua in amplul
roman-poem Frunze de dor (1957), care are in centru dragostea dintre taranul Gheorghe Doinaru
(nume semnificativ!) si invatatoarea Ruxanda. Dominat, ca si Ion al lui Rebrea-nu, de glasul
pamantului, Gheorghe Doinaru se va instraina treptat de Ruxanda, stapanita de glasul ratiunii.
Laconismul atat de specific lui DRUTA (mare admirator al lui Cehov, despre care a scris eseul
Lumea lui Celiov) se impleteste aici cu filonul liric, cu umorul sau amanuntul plin de simboluri.
Pentru noua viziune propusa de acest roman, DRUTA si-a atras reprosurile criticii oficiale, care
1-a acuzat ca pune accentul pe dramele individuale, nu pe cele colective, ca "ocoleste intentionat
vremea, epoca in care se petrece actiunea", scriind "cu incantare despre vechile imprejurari
sociale, pe care le zugraveste cu maiestrie adevarata, insa trece in surdina perioada noua,
fenomenele noi de viata", in roman lipsind "momentele socialiste". Aceste reprosuri se vor
accentua in 1963, la aparitia nuvelei Ultima luna de toamna (dupa care se va turna un film
interzis de autoritatile comuniste), dar mai ales la aparitia romanului Povara bunatatii noastre (I,
1963; II, 1968), care-i atrage scriitorului critici si mai severe: "Au ramas in afara romanului
framantarile care au avut loc in satul moldovenesc in primii ani de dupa razboi - lupta partidului
pentru instaurarea noii oranduiri sociale, rezistenta paturii chiaburesti, sovaielile mijlocasilor,
intr-un cuvant - lupta de clasa". Romanul este propus pentru Premiul de Stat al URSS, dar
autoritatile comuniste de la Chisinau protesteaza, argumentand ca Povara bunatatii noastre
"denatureaza tabloul transformarilor socialiste din satul moldovenesc". In plus, "in roman se
exprima compatimirea autorului fata de un ofiter roman, nu se face o distinctie intre armata
sovietica si armata fascista a lui Antonescu" (Nistru, nr. 9, 1988). Povara bunatatii noastre
cunoaste un rasunator succes in tara si strainatate, datorita calitatilor sale artistice si viziunii
filosofice pe care o propune. Romanul surprinde secvente ale satului basarabean de la mijlocul
secolului nostru, care a traversat nenumarate drame: alipirea fortata a provinciei dintre Prut si
Nistru la Imperiul Sovietic, anii de razboi, seceta si foametea din anii 1946-1947, colectivizarea
fortata, deportarile, instituirea cotelor etc. Aceste evenimente sunt inregistrate de Onache
Carabus, un taran din satul Ciutura, a carui viata se confrunta nu numai cu destinul dramatic al
Basarabiei, ci si cu tragismul existential, in care bunatatea poate deveni uneori o povara. Alta
capodopera indiscutabila a lui DRUTA este romanul istoric Biserica Alba (1983), care evoca
evenimente si intamplari din istoria Moldovei si a Rusiei de la sfarsitul secolului al XVIII-lea,
mai precis din timpul celei de-a patra invazii rusesti in Tarile Romane. Cu o mana de maestru,
DRUTA ne poarta prin luxul palatelor imperiale, in care traiau Ecaterina a Ii-a, printul
Potiomkin, Rumeantev, intram in culisele diplomatice, asistam la vitejia soldatilor de pe front,
cunoastem viata oamenilor simpli, pe care destinul i-a aruncat intre focurile celor doua imperii
hraparete, tarist si otoman. O alta capodopera, Clopotnita (1972), il are ca erou pe Horia,
invatator de meserie, care devine prototipul autentic al eroului exemplar, capabil de sacrificii
pentru aproapele sau. Problematica din romane, povestiri si nuvele o gasim si in piesele de
teatru, concepute ca drame {Casa mare, Doina, Pasarile tineretii noastre, Horia, Frumos si sfant),
doar Cervus divinus fiind subintitulata "comedie tragica". De altfel, unele drame (Horia) au
devenit romane (Clopotnita), dupa cum unele nuvele (intoarcerea taranii in pamant) sau romane
(Povara bunatatii noastre, Biserica Alba) au fost rescrise in varianta dramatizata. Aidoma tuturor
scriitorilor basarabeni, DRUTA a scris si carti pentru copii (Cenusica, 1962; Povestea furnicii,
1963; Bobocel cu ale lui, 1972; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri, 1983), in care trebuie
sa vedem nu numai rezultatul unui impuls interior, ci si o abila strategie de a evita imperativele
politice si ideologice ale momentului. in ipostaza de eseist, concretizata in cateva eseuri de
rasunet, unele reunite in Ora jertfirii (1998), DRUTA se vadeste un autor profund implicat in
viata neamului sau (care este cel moldovenesc, basarabean, nu cel romanesc, in integralitatea sa),
scriind despre subminarea limbii romane in Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultura (a
conceput chiar un proiect alternativ de reforma agrara) etc. Mai mult decat opera artistica
propriu-zisa, aceste eseuri par a dovedi ca, dupa 1994, DRUTA "a pactizat in mod paradoxal cu
cei care l-au blamat, manifestand atitudini conservatoare de pastrare a «semintelor socialiste», a
moldovenismului si crestinismului modelat dupa cel rusesc" (M. Cimpoi). in ciuda reprosurilor
estetice care i se pot aduce, opera lui D., luata in ansamblu, impune un scriitor inconfundabil,
unul dintre cei mai mari pe care i-a dat romanitatea in a doua jumatate a acestui secol.

OPERA

La noi in sat, povestiri, Chisinau, 1952; Poveste de dragoste, nuvele, Chisinau, 1954; Frunze de
dor, roman, Chisinau, 1957; Dor de oameni, nuvele, Chisinau, 1959; Cenusica, povestire pentru
copii, Chisinau, 1962; Balade din campie, Chisinau, 1963 (primul voi. al dilogiei Povara
bunatatii noastre; vol. II, 1968); Povestea furnicii, versuri pentru copii, Chisinau, 1963; Piept la
piept, nuvele. Chisinau, 1964; Bobocel cu ale lui, Chisinau, 1972; Balada celor cinci motanasi.
Chisinau, 1973; Pasarile tineretii noastre, teatru, Chisinau, 1974; De la verde pan la verde, ed.
revazuta si completata. Chisinau, 1982; Daruri, istorioare pentru copii, Chisinau, 1983;
Clopotnita, roman, Chisinau, 1984 (ed. ingrijita de Elena Siupiur, Bucuresti, 1988, cuprinde, in
afara de Clopotnita, si douasprezece povestiri si doua nuvele); Scrieri, voi. I-1I, Chisinau, 1986
(cu caractere chirilice); Biserica Alba, roman, Chisinau, 1988; Scrieri, voi. I-IV. ed. ingrijita, cu
acordul autorului, de V. Gutu si E. Lungu, Chisinau, 1989-1990 (in grafie latina); Povara
bunatatii noastre, roman, pref. si tabel cronologic de M. Cimpoi, Bucuresti, 1992; Ora jertfirii,
proza, publicistica, scrisori, Chisinau, 1998; Biserica Alba, 2000.